duminică, mai 22, 2022

Sfîrșitul omertei „social-democrate” – de rău augur?

Deriva internă a PSD-ului, generată de neașteptatul conflict Dragnea & Firea vs. Grindeanu & Ponta și de trădarea „omertei” de către cei din urmă, nu e lipsită de o latură comică. Nu ne așteptam, probabil, să asistăm la dueluri verbale și amenințări între politicienii de mai sus, pînă mai ieri strîns uniți în jurul flamurii roșii a marelui partid „social-democrat”. Dar, serios vorbind, dincolo de momentul de instabilitate și de criza politică pe care le-a generat, conflictul intern al PSD-ului ar putea fi și o oportunitate pentru democrație și pluripartidism.

Să mă explic. Pînă nu demult, în România a funcționat o polarizare politică ce nu a avut nici o legătură cu „stînga” și „dreapta”, ci cu a fi pro- sau contra-PSD. Nu doar USR a avut o strategie electorală de tipul catch-all, ci și PNL. Cunosc votanți ai PNL-ului care variază de la stînga radicală anti-capitalistă, ecologistă și anti-sistem la anti-comuniști de dreapta cu greu stăpînite nostalgii legionare. Aceeași varietate se regăsește și în rîndul votanților USR-ului.  Mai sînt și apaticii și indiferenții care nu votează și nu sînt preocupați de politică. Dar, în general, singurul criteriu pentru a-ți construi o opțiune politică în România e atitudinea față de PSD.

Aceasta presupune că PSD are o unitate internă și vorbește de obicei pe un singur glas. Alegerea lui Liviu Dragnea în poziția de conducere a partidului a confirmat strategia „coeziunii interne” (impuse autoritar) și a monolitismului pesedist. Au existat, desigur, excepții, ca primarul Iașiului, Mihai Chirică (care tocmai s-a aliat, no wonder, cu facțiunea pro-Grindeanu din PSD), care însă n-au confirmat decît regula. Nici un conflict politic la vîrful PSD-ului, asemenea celui care face acum deliciul presei, n-a tulburat vizibil unitatea de nezdruncinat a partidului.

Dacă PSD nu va reuși să-și păstreze unitatea internă cu ajutorul unui lider autoritar, aceasta ar putea provoca o situare mai diversificată și flexibilă a electoratului. Se observă, de pildă, asta și acum: unii, din opoziție, sînt deja de părere că premierul Grindeanu nu e chiar „hopeless„, de vreme ce se opune cu timișoreană dîrzenie tiraniei teleormănene a șefului partidului. Firește, coeziunea obișnuită a PSD-ului se vede și acum, iar rebelii sînt totuși puțini. Dar deriva internă a unui partid autoritar pînă nu demult monolitic ca PSD poate să fie de bun augur pentru democrație.

Polarizarea politică e de multe ori mai curînd nocivă pentru democrație. De ce? Pentru că încurajează demonizările reciproce și situările politice sau ideologice extreme. În plus, într-un climat politic foarte polarizat, moderații și centriștii sînt de obicei excluși. Vedem asta în Statele Unite, unde domină sistemul bipartit. În Partidul Republican cel puțin, poziționările ideologice sînt, după mai mulți observatori, din ce în ce mai radical conservatoare (în Congres activează, de pildă, gruparea conservatoare și libertariană House Freedom Caucus). Deciziile legislative bipartizane din Congres sînt tot mai puține, ceea ce conduce de multe ori la blocaj (deadlock). Partidul Republican e dominat de actualul președinte al SUA, Donald J. Trump, care nu își ascunde unele simpatii pentru lideri și sisteme autoritare și ar prefera să facă din Fox News ceea ce era Televiziunea Română la noi înainte de 1989: Televiziunea Americană sau Real News Channel. Iar, în Partidul Democrat, singurul candidat ce a avut într-adevăr succes de masă la ultimele alegeri a fost social-democratul Bernie Sanders, și el un lider politic „extrem” în raport cu neoliberalismul dominant din America. Nici în Regatul Unit situația nu e mult mai roz. Sub conducerea lui Jeremy Corbyn, centristul Partid Laburist de pe vremea lui Tony Blair a degenerat într-un partid cvasi-marxist. Partidul Conservator a rămas mai degrabă rigid, dar e în continuare preferat de electorat, în ciuda stilului autoritar și a gafelor premierului conservator Theresa May, nu atît pentru meritele sale, cît din cauza radicalizării laburiștilor.

Revenind la mioarele noastre, se pare că polarizarea politică pro- și contra- PSD  nu e nici ea mai benefică. Acest gen de polarizare poate merge pînă la negarea drepturilor existențiale ale celorlalți și la cultivarea unor uri formidabile, construite artificial prin puterea propagandei. Chiar dacă, într-o democrație, e de așteptat să apară periodic tensiuni sociale și politice, numai într-un climat foarte polarizat acestea sînt hrănite de uri ontologice.

Personal, m-am simțit deseori ca în bancul în care tovarășul Ițic e întrebat de secretarul de partid dacă nu are și el o părere proprie. Ițic îi răspunde: „ba da, tovarășe secretar de partid, dar țin să vă spun că nu sînt de acord cu ea”. Întrebată cu cine votez și răspunzînd uneori pe pilot automat „sigur nu votez cu PSD”, aș fi vrut mereu să adaug că de fapt nu sînt de acord cu dualismul care ne face să votăm „roșu sau anti-roșu”. Nu știu, firește, dacă PSD se va diviza în urma actualului război intern și dacă va apărea vreo „aripă Grindeanu-Ponta”, după modelul constituirii Pro România în urma schismei din ALDE (un partid totuși minor, în ciuda importanței pe care și-o arogă dl Tăriceanu). Dar pot măcar să sper că apariția unei facțiuni în PSD va detensiona maniheismul politic ce a favorizat ascensiunea unor lideri politici ”extremi” precum Liviu Dragnea, Olguța Vasilescu și Gabriela Firea.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Hai să nu ne îmbătăm cu apă rece. Nu va fi nici un fel de ruptură în PSD. Câștigătorul ia totul. Partidul se va alinia cuminte în spatele celui ce va învinge. Căpeteniile învinșilor vor fi ucise ritual și zvârlite în hazna. Adepții lor mai mărunți vor fi reprimiți în marele partid după ce își vor face mea culpa a la Emil Bobu („Am fost un idiot!”). Apoi business as usual. Lecția disidenților lui Melșcanu ce au fondat răposatul ApR (PSD-ul cu față umană) nu a fost uitată :P

    Indiferent cine învinge, șeful PSD se va dovedi mai rău, mai tâmp și mai distructiv ca și predecesorul său :D E parte a tradiției partidului. Hai să recapitulăm: Năstase, Geoană, Ponta și Drgnea… Nu se leagă? :P

    • Dragnea i-a lucrat pe iliescu,geoana, ponta.Ulciorul nu merge de multe ori la apa! Intrebarea e cine-l va trada pe dragnea si cand.Cred ca el stia asta si a declansat nebunia de acum mai devreme decat trebuia.
      Cine l-a sfatuit pe Dragnea sa inceapa circul e ala care-i vrea capul,Si-l va avea!

    • Aveti dreptate. In partied la putere nu se sparge. Sunt inca oase de rose si pentru perdanti. Daca pesedistii erau in opozitie mai era o Inca sansa.

  2. Poate exista cazuri, dar ma indoiesc ca un cancer sa se vindece de la sine; va continua sa evolueze.
    Apoi, democratia invatata din carti traind in Romania comunista ori Romania de dupa `89, care ne indreptateste sa privim cu superioritate si condescendenta la ce se intimpla in SUA ori UK, pare o gluma.
    Tot timpul sintem in urma cu evolutia societatii, dar ne laudam cu arderea etapelor si ajungerea din urma.
    Timp in care avem „norocul” spectacolului pe care ni-l da azi partidul excrescenta al Iepocii de Aur.

  3. Eh, s-a mai rupt FSN-ul si in 1992, a fost episodul Melescanu (mentionat si mai sus), acum cativa ani si-a luat Geoana jucariile si si-a facut partid… coafura rezista. Nu scapam de ei atata vreme cat au electorat.

  4. Care sfarsit de omerta? Grindeanu se fereste ca dracu’ de tamaie sa spuna ceva despre ticalosiile pe care le-a facut impreuna cu Dragnea, asa ca omerta este bine si la locul ei. Degeaba am pierdut timpul uitandu-ma la asa-zisa discutie cu jurnalistii, n-a vrut sa spuna nimic. Ce naste din pisica tot soareci mananca.

  5. Gata mai tovarasi!

    Spectacolul pare a se fi incheiat. genialul purtator de mustata si dinti rari a batut palma cu ungurii,. De acum incolo ritualul de lichidare a lui Carpeanu & Tonta de tagerea solemna a apei dupa ei pare inevitabil in lipsa unui miracol. Care miracole se mai produc ocazional in PSD…

  6. Un politicianism ieftin , de balci, o deturnare de tema initiala inlocuindu-se idea de motiune de cenzura constitutionala(ref Guvernul Grindeanu care a prinit dupa alegeri vot de incredere) chiar daca si aia abjecta, cu una cu o tema falsa intrucat nu exista un guvern Ponta-Grindeanu etc la care se mai adauga si o negociere abjecta cu UDMR daca tinem cont ca in 2012 guvernul Ungureanu a cazut printr-o motiune pe care azi dl Dragnea ar trebui sa o indrepte impotiva camarilei dsale. Abjecta, abjecta, abjecta

  7. Nu este vorba despre PSD si nu este vorba despre a fi pentru sau contra acestuia, ci este despre hotie si nepotism, despre a fi sau nu impotriva hotiei sau nepotismului. Aceste sunt cele doua tare fudamentale ale politicienilor romani si ale societatii romanesti create de ei. Ca majoritatea sunt acum din PSD asta e alta discutie. Sunt destui insa prin toate partidele. Anti-hotia si anti-nepotismul ar trebui sa formeze singura ideologie valabila pentru orice partid care doreste sa miste lucrurile inainte si sa ne salveze de la falimentul total. Orice alte discutii, orice alte teme sunt acum si probabil inca mult timp de aici incolo o pierdere totala de timp si o risipa de energie.

  8. Indivizii cu cetățenie română și rezidența în România care dețin carnete de partid politic (destul de mulți dintre acești indivizi posedă câte o ghirlandă de asemenea carnete) nu sunt politicieni !
    Ei sunt de fapt niște batracieni care sar de ici colo prin mlaștina politichiei dâmbovițene în căutarea locului de unde pot leorpăi mai ușor și din abundență muștele care bâzâie haotic.
    A-i eticheta pe căprării conform dogmaticilor din manualul de politică este ori o manoperă manipulatorie pentru aburit ”entomologii zoon-politikon” care cască gura pe malurile bălții ori o naivitate scolastică pentru dat teme de casă șoarecilor de bibliotecă.
    Unitatea de monolit a fostului PCR transmisă actualului USL sau PSD-ALDE sau cum s-o mai numi el azi a avut ca liant un clei sulfuros rezultat din amestecarea arivismului insidios cu ignoranța pompoasă și cu incompetența violentă. Toată această zidărie puturoasă a fost în permanență susținută și protejată de un exoschelet al violenței secțiunilor paramilitare, schelet calibrat să respingă cinstea, inteligența, competența și loialitatea față de neam și țară.
    Această marionetă a început să se miște dezlânat, suferă de parkinson și va fi diagnosticată cât de curând și cu boala senectuții: demența.
    Să-i construim un azil al istoriei rușinii neamului și s-o încuiem acolo sub un geam de cristal astfel încât generațiile viitoare să poată ști cum arată fața răului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro