vineri, martie 29, 2024

Sfîrșitul omertei „social-democrate” – de rău augur?

Deriva internă a PSD-ului, generată de neașteptatul conflict Dragnea & Firea vs. Grindeanu & Ponta și de trădarea „omertei” de către cei din urmă, nu e lipsită de o latură comică. Nu ne așteptam, probabil, să asistăm la dueluri verbale și amenințări între politicienii de mai sus, pînă mai ieri strîns uniți în jurul flamurii roșii a marelui partid „social-democrat”. Dar, serios vorbind, dincolo de momentul de instabilitate și de criza politică pe care le-a generat, conflictul intern al PSD-ului ar putea fi și o oportunitate pentru democrație și pluripartidism.

Să mă explic. Pînă nu demult, în România a funcționat o polarizare politică ce nu a avut nici o legătură cu „stînga” și „dreapta”, ci cu a fi pro- sau contra-PSD. Nu doar USR a avut o strategie electorală de tipul catch-all, ci și PNL. Cunosc votanți ai PNL-ului care variază de la stînga radicală anti-capitalistă, ecologistă și anti-sistem la anti-comuniști de dreapta cu greu stăpînite nostalgii legionare. Aceeași varietate se regăsește și în rîndul votanților USR-ului.  Mai sînt și apaticii și indiferenții care nu votează și nu sînt preocupați de politică. Dar, în general, singurul criteriu pentru a-ți construi o opțiune politică în România e atitudinea față de PSD.

Aceasta presupune că PSD are o unitate internă și vorbește de obicei pe un singur glas. Alegerea lui Liviu Dragnea în poziția de conducere a partidului a confirmat strategia „coeziunii interne” (impuse autoritar) și a monolitismului pesedist. Au existat, desigur, excepții, ca primarul Iașiului, Mihai Chirică (care tocmai s-a aliat, no wonder, cu facțiunea pro-Grindeanu din PSD), care însă n-au confirmat decît regula. Nici un conflict politic la vîrful PSD-ului, asemenea celui care face acum deliciul presei, n-a tulburat vizibil unitatea de nezdruncinat a partidului.

Dacă PSD nu va reuși să-și păstreze unitatea internă cu ajutorul unui lider autoritar, aceasta ar putea provoca o situare mai diversificată și flexibilă a electoratului. Se observă, de pildă, asta și acum: unii, din opoziție, sînt deja de părere că premierul Grindeanu nu e chiar „hopeless„, de vreme ce se opune cu timișoreană dîrzenie tiraniei teleormănene a șefului partidului. Firește, coeziunea obișnuită a PSD-ului se vede și acum, iar rebelii sînt totuși puțini. Dar deriva internă a unui partid autoritar pînă nu demult monolitic ca PSD poate să fie de bun augur pentru democrație.

Polarizarea politică e de multe ori mai curînd nocivă pentru democrație. De ce? Pentru că încurajează demonizările reciproce și situările politice sau ideologice extreme. În plus, într-un climat politic foarte polarizat, moderații și centriștii sînt de obicei excluși. Vedem asta în Statele Unite, unde domină sistemul bipartit. În Partidul Republican cel puțin, poziționările ideologice sînt, după mai mulți observatori, din ce în ce mai radical conservatoare (în Congres activează, de pildă, gruparea conservatoare și libertariană House Freedom Caucus). Deciziile legislative bipartizane din Congres sînt tot mai puține, ceea ce conduce de multe ori la blocaj (deadlock). Partidul Republican e dominat de actualul președinte al SUA, Donald J. Trump, care nu își ascunde unele simpatii pentru lideri și sisteme autoritare și ar prefera să facă din Fox News ceea ce era Televiziunea Română la noi înainte de 1989: Televiziunea Americană sau Real News Channel. Iar, în Partidul Democrat, singurul candidat ce a avut într-adevăr succes de masă la ultimele alegeri a fost social-democratul Bernie Sanders, și el un lider politic „extrem” în raport cu neoliberalismul dominant din America. Nici în Regatul Unit situația nu e mult mai roz. Sub conducerea lui Jeremy Corbyn, centristul Partid Laburist de pe vremea lui Tony Blair a degenerat într-un partid cvasi-marxist. Partidul Conservator a rămas mai degrabă rigid, dar e în continuare preferat de electorat, în ciuda stilului autoritar și a gafelor premierului conservator Theresa May, nu atît pentru meritele sale, cît din cauza radicalizării laburiștilor.

Revenind la mioarele noastre, se pare că polarizarea politică pro- și contra- PSD  nu e nici ea mai benefică. Acest gen de polarizare poate merge pînă la negarea drepturilor existențiale ale celorlalți și la cultivarea unor uri formidabile, construite artificial prin puterea propagandei. Chiar dacă, într-o democrație, e de așteptat să apară periodic tensiuni sociale și politice, numai într-un climat foarte polarizat acestea sînt hrănite de uri ontologice.

Personal, m-am simțit deseori ca în bancul în care tovarășul Ițic e întrebat de secretarul de partid dacă nu are și el o părere proprie. Ițic îi răspunde: „ba da, tovarășe secretar de partid, dar țin să vă spun că nu sînt de acord cu ea”. Întrebată cu cine votez și răspunzînd uneori pe pilot automat „sigur nu votez cu PSD”, aș fi vrut mereu să adaug că de fapt nu sînt de acord cu dualismul care ne face să votăm „roșu sau anti-roșu”. Nu știu, firește, dacă PSD se va diviza în urma actualului război intern și dacă va apărea vreo „aripă Grindeanu-Ponta”, după modelul constituirii Pro România în urma schismei din ALDE (un partid totuși minor, în ciuda importanței pe care și-o arogă dl Tăriceanu). Dar pot măcar să sper că apariția unei facțiuni în PSD va detensiona maniheismul politic ce a favorizat ascensiunea unor lideri politici ”extremi” precum Liviu Dragnea, Olguța Vasilescu și Gabriela Firea.

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Hai să nu ne îmbătăm cu apă rece. Nu va fi nici un fel de ruptură în PSD. Câștigătorul ia totul. Partidul se va alinia cuminte în spatele celui ce va învinge. Căpeteniile învinșilor vor fi ucise ritual și zvârlite în hazna. Adepții lor mai mărunți vor fi reprimiți în marele partid după ce își vor face mea culpa a la Emil Bobu („Am fost un idiot!”). Apoi business as usual. Lecția disidenților lui Melșcanu ce au fondat răposatul ApR (PSD-ul cu față umană) nu a fost uitată :P

    Indiferent cine învinge, șeful PSD se va dovedi mai rău, mai tâmp și mai distructiv ca și predecesorul său :D E parte a tradiției partidului. Hai să recapitulăm: Năstase, Geoană, Ponta și Drgnea… Nu se leagă? :P

    • Dragnea i-a lucrat pe iliescu,geoana, ponta.Ulciorul nu merge de multe ori la apa! Intrebarea e cine-l va trada pe dragnea si cand.Cred ca el stia asta si a declansat nebunia de acum mai devreme decat trebuia.
      Cine l-a sfatuit pe Dragnea sa inceapa circul e ala care-i vrea capul,Si-l va avea!

    • Aveti dreptate. In partied la putere nu se sparge. Sunt inca oase de rose si pentru perdanti. Daca pesedistii erau in opozitie mai era o Inca sansa.

  2. Poate exista cazuri, dar ma indoiesc ca un cancer sa se vindece de la sine; va continua sa evolueze.
    Apoi, democratia invatata din carti traind in Romania comunista ori Romania de dupa `89, care ne indreptateste sa privim cu superioritate si condescendenta la ce se intimpla in SUA ori UK, pare o gluma.
    Tot timpul sintem in urma cu evolutia societatii, dar ne laudam cu arderea etapelor si ajungerea din urma.
    Timp in care avem „norocul” spectacolului pe care ni-l da azi partidul excrescenta al Iepocii de Aur.

  3. Eh, s-a mai rupt FSN-ul si in 1992, a fost episodul Melescanu (mentionat si mai sus), acum cativa ani si-a luat Geoana jucariile si si-a facut partid… coafura rezista. Nu scapam de ei atata vreme cat au electorat.

  4. Care sfarsit de omerta? Grindeanu se fereste ca dracu’ de tamaie sa spuna ceva despre ticalosiile pe care le-a facut impreuna cu Dragnea, asa ca omerta este bine si la locul ei. Degeaba am pierdut timpul uitandu-ma la asa-zisa discutie cu jurnalistii, n-a vrut sa spuna nimic. Ce naste din pisica tot soareci mananca.

  5. Gata mai tovarasi!

    Spectacolul pare a se fi incheiat. genialul purtator de mustata si dinti rari a batut palma cu ungurii,. De acum incolo ritualul de lichidare a lui Carpeanu & Tonta de tagerea solemna a apei dupa ei pare inevitabil in lipsa unui miracol. Care miracole se mai produc ocazional in PSD…

  6. Un politicianism ieftin , de balci, o deturnare de tema initiala inlocuindu-se idea de motiune de cenzura constitutionala(ref Guvernul Grindeanu care a prinit dupa alegeri vot de incredere) chiar daca si aia abjecta, cu una cu o tema falsa intrucat nu exista un guvern Ponta-Grindeanu etc la care se mai adauga si o negociere abjecta cu UDMR daca tinem cont ca in 2012 guvernul Ungureanu a cazut printr-o motiune pe care azi dl Dragnea ar trebui sa o indrepte impotiva camarilei dsale. Abjecta, abjecta, abjecta

  7. Nu este vorba despre PSD si nu este vorba despre a fi pentru sau contra acestuia, ci este despre hotie si nepotism, despre a fi sau nu impotriva hotiei sau nepotismului. Aceste sunt cele doua tare fudamentale ale politicienilor romani si ale societatii romanesti create de ei. Ca majoritatea sunt acum din PSD asta e alta discutie. Sunt destui insa prin toate partidele. Anti-hotia si anti-nepotismul ar trebui sa formeze singura ideologie valabila pentru orice partid care doreste sa miste lucrurile inainte si sa ne salveze de la falimentul total. Orice alte discutii, orice alte teme sunt acum si probabil inca mult timp de aici incolo o pierdere totala de timp si o risipa de energie.

  8. Indivizii cu cetățenie română și rezidența în România care dețin carnete de partid politic (destul de mulți dintre acești indivizi posedă câte o ghirlandă de asemenea carnete) nu sunt politicieni !
    Ei sunt de fapt niște batracieni care sar de ici colo prin mlaștina politichiei dâmbovițene în căutarea locului de unde pot leorpăi mai ușor și din abundență muștele care bâzâie haotic.
    A-i eticheta pe căprării conform dogmaticilor din manualul de politică este ori o manoperă manipulatorie pentru aburit ”entomologii zoon-politikon” care cască gura pe malurile bălții ori o naivitate scolastică pentru dat teme de casă șoarecilor de bibliotecă.
    Unitatea de monolit a fostului PCR transmisă actualului USL sau PSD-ALDE sau cum s-o mai numi el azi a avut ca liant un clei sulfuros rezultat din amestecarea arivismului insidios cu ignoranța pompoasă și cu incompetența violentă. Toată această zidărie puturoasă a fost în permanență susținută și protejată de un exoschelet al violenței secțiunilor paramilitare, schelet calibrat să respingă cinstea, inteligența, competența și loialitatea față de neam și țară.
    Această marionetă a început să se miște dezlânat, suferă de parkinson și va fi diagnosticată cât de curând și cu boala senectuții: demența.
    Să-i construim un azil al istoriei rușinii neamului și s-o încuiem acolo sub un geam de cristal astfel încât generațiile viitoare să poată ști cum arată fața răului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro