joi, martie 28, 2024

Shabiha, Ahrar si ISIS, lovirea Rusiei, impingerea Iranului, saltul Turciei si proiectia de putere a Arabiei Saudite

Acordul de la Riad

Arabia Saudita incearca sa uneasca grupurile rebele din Siria in cadrul unei conferinte care are loc in perioada 8 – 10 decembrie, unde nu vor participa reprezentantii Statului Islamic si nici grupurile afiliate  Al-Nusra si curzii.

Printre cei 65 de reprezentanti ai grupurilor armate si politice siriene se numara Syrian National Coalition (SNC) Coalitia Nationala Siriana, principalul grup sustinut de catre vest, dar si Armata Islamica si Ahrar Al-Sham[1]. Ultima, Miscarea Islamica a Oamenilor Liberi din Levant (Harakit Ahrar al-Sham al-Islamiya), este sustinuta de catre Arabia Saudita, Qatar si Turcia[2], dar considerata o organizatie terorista de catre Emiratele Arabe Unite[3].

Presa israeliana sustine ca numarul reprezentantilor militiilor si miscarilor din opozitie din Siria, care vor fi in Riad in zilele viitoare, ar fi de aproximativ 100[4]. Printre grupurile nereprezentate, dar cu o contributie majora la conflictul din Siria, se numara curzii, iar printre grupurile problematice sunt amintite Jaysh al-Islam, Ahrar si Uniunea Islamica, pe care Rusia si Siria le considera grupuri teroriste. Sauditii se asteapta cel putin la o unificare a rangurilor celor care lupta impotriva regimului.

Intr-un raport scris de catre Al Jazeera Center for Studies regasim cateva detalii despre complexitatea dinamicii opozitiei din Siria. Documentul incearca sa clarifice ceea ce s-a intamplat pe 9 septembrie 2014, cand un grup de peste 20 de lideri ai Ahrar au fost ucisi intr-un atac care n-a fost complet elucidat, moartea acestora fiind cauzata prin asfixiere.

Cine sunt islamistii liberi din Ahrar? Conform propriului manifest “Miscarea Islamica a Oamenilor Liberi din Levant este o miscare islamista, reformista, inovatoare si multilaterala. Este integrata in Frontul Islamic si este o formatiune islamica atotcuprinzatoare, militara, politica si sociala. Scopul acesteia este de a da jos regimul Assad din Siria si de a construi un stat Islamic a carui singura suverana, referinta, directie, unificatoare, individuala, societala si nationala, este atotoputernica lege a lui Allah, Sharia.[5]

Printre cei ucisi in atacul din 9 septembrie se numara si Hassan Abboud, liderul militar al gruparii, un fost profesor de engleza intemnitat de catre regimul Assad. Conform estimarilor, Ahrar contribuie cu intre 10.000 si 20.000 de luptatori la totalul de 50.000 al intregului Front Islamic[6].

Ahrar are o ideologie complexa in arealul grupurilor salafiste jihadiste, pentru ca este mai toleranta si dispusa la cooperare. Mai mult, intr-un interviu din iunie 2014, Abboud condamna ISIS: “Sunt varianta cu barba a ‘shabiha’ (temuta militie pro-Assad)”[7]. Pe de alta parte, nu exista informatii cu privire la conflictele armate dintre Ahrar si ISIS, in conditiile in care ideologic nu-i separa decat doua lucruri, primii sunt dispusi sa negocieze si sunt dispusi sa nu se extinda in afara teritoriului sirian.

Concluziile lui Malak Chabkoun, cercetator al Centrului de Studii Al Jazeera, graviteaza in jurul urmatoarelor fapte:

–        Ahrar are o contributie decisiva in cadrul coalitiei Frontului Islamic, grupare care a bifat deja cateva realizari de remarcat: atacarea unor tinte guvernamentale, o buna inarmare si aprovizionare, pozitie de lider in atacurile impotriva Raqqah, atacuri cibernetice impotriva taberei Assad, cateva scoli deschise in Idlib, Aleppo si Hama, preocupare intensa fata de educatia copiilor si fata de aprovizionarea cu hrana, apa si combustibili;

–        Ahrar are probleme ideologice pentru ca poate fi confundata atat de populatia din Siria, cat si de exterior, cu ISIS;

Divortul Rusia – Iran – Hezbollah

Corespondentul Haaretz[8], Zvi Bar’el, sustine ca lucrurile au luat o alta turnura dupa incidentul aviatic ruso-turc. Mai mult, se pare ca fortele rusesti din Siria au reusit sa creeze mare nervozitate in Iran, mai ales de cand rusii au preluat cu forta aerodromul de la Al-Ahayrat, aparat anterior de catre Garzile Revolutionare Iraniene impreuna cu Hezbollah. Pe langa asta, rusii planuiesc sa construiasca acolo o mare baza aeriana militara, fortand astfel retragerea totala a iranienilor.

Conform informatiilor venite de la opozitia siriana, Rusia i-a cerut lui Assad oprirea sprijinului financiar catre shabiha (“fantomele” sau paramilitarii lui Assad) si redirectionarea resurselor catre trupele militare siriene conventionale. In acest fel, Rusia ar putea determina retragerea si mai rapida a Hezbollah si a Garzilor Iraniene, care au impreuna aproximativ 30.000 de trupe la sol.

Haaretz scrie si despre faptul ca liderii militari iranieni comunica Teheranului ca au impresia ca se simt impinsi de catre rusi si ca Siria se transforma intr-un protectorat rusesc.

Cateva scenarii care pot erupe intr-un timp scurt:

1)      Planul Saudit pare sa unifice opozitia moderata, chiar cu pretul de a ascunde sub Ahrar grupuri apropiate ideologic de ISIS. Desfasurarea de la Riad este contra-timp intrucat sauditii par a fi convinsi ca daca vor reusi o mediere intr-un teritoriu oarecare, vor putea sa-l scoata de sub incidenta Rusiei sau a Iranului.

2)      Planul Rus induce ideea unui teritoriu controlat si admninistrat exclusiv de catre fortele guvernamentale siriene si de catre Rusia. Se pare ca acest plan ar avantaja usor Iordania si Israelul, presiunea Rusiei asupra Iranului si Hezbollahului de a parasi zona pare a face parte dintr-un targ strategic cu Statul Evreu, de altfel singurul stat care ar inclina decisiv balanta intr-o maniera strategica si tactica in zona. Israelul, desi pare sa joace o carte non-agresiva cu Rusia, a testat, conform unor surse, eficienta sistemului de rachete S 300 din Cipru, cu complicitatea Greciei[9].

Iar daca stirea impingerii iranienilor si militiilor libaneze afara din Siria pare sa fi iesit la iveala in acelasi timp cu studierea posibilitatii neutralizarii unui sistem S 300, atunci Rusia si Israel, dupa un meci foarte incins dupa cortina, par sa fi ajuns la o remiza tehnica cu sanse mari de a evita o escaladare.

3)      Planul turc si plasarea trupelor terestre pe teritoriul Irakian poate sa insemne ca la o eventuala bifare a unui armistitiu girat la Riad, armata turca sa preia in admninistrare portiunea non-siriana a teritoriului ocupat de Statul Islamic. Iar daca Regatele din Golf ar fi incercat sa identifice o metoda de a lua un teritoriu vidat de la ISIS, dar fara sa-si mute trupele acolo pentru a risca un conflict deschis cu Iranul, atunci proiectia militara a Turciei are extrem de mult sens, in conditiile aliantei informale Turcia-Qatar.

4)      Planul vestic si curzii

Din nefericire nu exista un plan vestic, iar deplasarea pivotului american catre Pacific este cat se poate de evidenta. Nu mai punem la socoteala faptul ca nici Europa nu are un plan efectiv si urgent pentru Orientul Mijlociu. Mai trista este soarta curzilor, care n-au fost chemati la Riad, desi au contribuit intensiv in razboi. Curzii inca pot schimba, cu o oarecare marja, soarta unei tranzitii.

5)      Rusia ca putere regionala

Daca interventia Rusiei in Siria ar fi trebuit sa sublinieze ca Kremlinul inca are ambitii imperiale, in mod ironic, s-ar putea ca tocmai aceasta interventie sa sublinieze faptul ca a intrat in categoria puterilor regionale, asa cum ii place presedintelui Obama si cum nu-i place lui Junker sa vorbeasca despre Rusia. Ca fapt divers, conform Institutului international pentru Studii Strategice, Arabia Saudita a cheltuit pe aparare 80,8 mld $ in 2014, in timp ce Rusia doar 70 mld $. Arabia Saudita detine momentan aproape toate instrumentele pentru a face o ordine preliminara in regiune, prin urmare propun sa dam cateva sanse Acordului de la Riad.


[1] http://www.haaretz.com/middle-east-news/1.690316

[2] http://weekly.ahram.org.eg/News/12392/21/Gulf-allies-and-%E2%80%98Army-of-Conquest%E2%80%99.aspx

[3] http://gulfnews.com/news/uae/government/list-of-terror-groups-published-by-uae-1.1413219

[4] http://www.haaretz.com/middle-east-news/.premium-1.690543?utm_campaign=Echobox&utm_medium=Social&utm_source=Facebook

[5] http://ahraralsham.net/?page_id=4195 Site-ul oficial al Ahrar al-Sham (in araba).

[6] http://www.economist.com/news/middle-east-and-africa/21582037-one-islamist-rebel-group-seems-have-overtaken-all-others-competition-among

[7] http://www.bbc.com/news/world-middle-east-27687018

[8] http://www.haaretz.com/middle-east-news/.premium-1.690543?utm_campaign=Echobox&utm_medium=Social&utm_source=Facebook

[9] http://in-cyprus.com/athens-denies-israeli-tests-on-s-300-missiles/

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Rusia nu poate sa renunte la parghiile regionale pentru ca este sungurul lucru in acest moment care contrabalanseaza starea precara a economiei. Si atunci o agenda regionala activa muta un pic polii de interes. Dar nu pentru multa vreme.
    cred ca si pentru Rusia, un conglomerat dependent de exportul de resurse naturale, trebuie sa se intample un shift in structura economiei, asa cum e pe cale sa se intampla in China, care sondeaza mai mult consumul decat productia industriala. Dar va fi o schimbare care nu se poate face in absenta unei relaxari a autarhiei politice.

    • Eu am rasfoit in ultima vreme doar datele SIPRI si IISS unde Rusia si Arabia Saudita sunt umar la umar.

      In linkul pe care l-ati furnizat, in ultima fraza e consemnat contrariul : „The IHS also said that Saudi Arabia looks lower compared to other sources because the figures do not include security spending, while the USA figure does not include FMF (foreign military financing) allocations.”

      Asadar, Arabia Saudita este raportata cu un buget mai mic pentru ca n-au fost incluse cheltuielile de securitate interna, iar daca acestea sunt servicii militarizate, cum ii sta bine oricarei feude, fireste ca trebuie incluse.

      • Mai ganditi-va. E exact ce spun eu. Cifrele din link-ul meu sunt mai reduse in comparatie cu alte surse (cum ar fi SIPRI sau IISS), pentru ca cifrele din link nu includ cheltuielile Arabiei Saudite cu securitatea interna. Nu le includ nici pentru celelalte tari, desigur.
        Pentru Arabia Saudita „bugetul pentru aparare” insemna altceva decat pentru celelalte tari. Intelegeti? Si link-ul meu corecteaza chestia asta.

    • Yoda,

      Dumneavoastra scrieti Kandahar sau Candahar, Kabul sau Cabul, Rakka sau Raqqa? :)) Ati fost vreodata in Koln, Cologne sau in Colonia? in Beijing sau in Pekin? In Iasi sau in Iazy?

      Sa nu-mi spuneti ca va duceti unde vedeti in dictionar, pentru ca toponimia e ultra-politica.

      • Este „kurd”. Consultati va rog DEX-ul. E vorba evident de Kurdistan.
        PS. Nu pareti foarte familiarizat cu denumirile si apartenentele diferitelor factiuni „moderate” si mai putin moderate care sunt sprijinite de anumite tari din Golf. Si apropo de kurzi, oare nu e evident pentru toata lumea de ce nu au fost invitati?

        • Claudius,

          1) Va rog gasiti mai sus o comparatie despre toponimia din limba romana. Nu pareti un specialist trimitandu-ma la DEX, asa ca va urez o viata usoara in manuirea revolutiei dictionarului Academiei .
          2) Luminati-ma dumneavoastra cu denumirile factiunilor moderate. Chiar va rog, fara sa va iau peste picior. Mi-ar placea sa am acces la numele arabe scrise in grafie latina. Sper ca sunteti expert in felul in care adaugati vocalele in araba si cum transformati literele p, k, q si articolele.
          O puteti face si in privat daca chiar va intereseaza subiectul si doriti sa vorbim serios despre asta.

          Ganduri bune,

          • Sa va raspund…
            1.Va rog sa nu ma luati cu glume de genul „va urez o viata usoara in manuirea revolutiei dictionarului Academiei”. In al doilea rand nu stiti cine sunt ca sa faceti afirmatii de genul: „Nu pareti un specialist trimitandu-ma la DEX”.
            Va propun ceva constructiv, poate va convingeti singur. Tastati „curzi” in fereastra Google. Eu nu am gasit nici unul, in schimb am gasit multi kurzi.
            2. Va las sa descoperiti singur denumirile celor aproximativ 50 de grupuri de jihadisti salafisti si de asemenea afilierile lor.
            3. Ceea ce deranjeaza in articolul dvs. este un anumit partizanat fata de Harakat Ahrar ash-Sham al-Islamiyya. Islamisti salafisti, declarati antidemocratici, dusmani declarati si ucigasi ai crestinilor din Siria. Pe ce se intemeiaza acest partizanat al dvs. cu acesti dusmani declarati ai crestinilor? Sa intelegem ca sunteti de acord cu intemeierea unui stat islamic in Siria, asa cum isi doreste Ahrar ash-Sham? Un stat in care sunt acceptati numai musulmanii suniti, toti ceilalti urmand a fi epurati? Inlocuirea unui stat secularist cu unul islamist in care drepturile fundamentale ale omului asa cum sunt ele definite de Convenția internațională asupra drepturilor politice și civile sunt suprimate de Sharia este pentru dvs. un fapt dezirabil? Va intreb asta tocmai azi, 10 Decembrie, Ziua internațională a drepturilor omului.
            4. Ati aflat de ce kurzii nu au fost invitati la Riad?

            • Stimate Claudius,

              1. Am spus ca nu pareti un specialist trimitandu-ma la DEX, adica, nu pareti un specialist in domeniul atunci cand, in locul unei explicatii imi furnizati o trimitere catre DEX si Google.

              Google poate raspunde la intrebarea, de ce DW foloseste „curzi”?

              2. Multumesc.

              3. In textul de mai sus nu exista nici un partizanat Ahrar, ci o simpla trecere in revista si o atentionare asupra faptului ca miscarea ocupa un loc privilegiat in negocierile de la Riad dar, de fapt, pe lideri ii separa foarte putine de ISIS. Ahrir sunt salafisti si usor de confundat cu Daesh. Iar daca textul meu nu reflecta optiuni anti-saudita, nu ramane decat sa ma bucur ca nu sunt biased si ca pot sa descriu o succesiune de fapte fara sa am prea multe judecati de valoare. Daca exista vreun semn de indoiala, da, gasesc politica saudita a fi extrem de gaunoasa si inapoiata, dar asta n-o face mai putin capabila din punct de vedere tactic.

            • Sa va raspund din nou…
              1. E posibil sa avem amandoi dreptate, dar sa cerem mai bine expertiza unui lingvist. Sunt sanse ca intr-adevar dumneavoastra sa aveti dreptate, sunt sanse ca Yoda sa aiba dreptate si sunt sanse ca ambele variante sa fie corecte si acceptate.
              2. Se pare ca in ciuda adversitatilor de moment, grupurile si factiunile de jihadisti salafisti au un singur scop comun: exterminarea siitilor, dusmanul lor suprem. Astfel ca nu prea mai conteaza ca unii sunt finantati de turci, altii de sauditi si altii de emirate, sau americani.
              3. Da, intr-adevar capabila: Siria s-a opus constructiei conductei lor de petrol si a primit multi multi ghiocei. Ghiocei salafisti.
              Cele bune!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan-Alexandru Chelariu
Bogdan-Alexandru Chelariuhttp://contributors
Bogdan-Alexandru Chelariu, e din Iasi, a absolvit studii universitare si post-universitare in domeniul stiintelor politice, fiind afiliat in decursul timpului la universitatile din Iasi, Bergen, Oslo (Norvegia) si din Haifa (Israel). Acum, lucreaza in domeniul dezvoltarii regionale in Bruxelles.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro