luni, mai 16, 2022

Showbiz cu tămâie și colivă

Site-ul paginademedia.ro semnala acum câteva zile un derapaj în lanț care a adus audiențe nesperate canalelor de televiziune cu transmisii live de la înmormântarea solistei de muzică populară Ileana Ciuculete. Monitorizarea audiențelor sâmbătă, 18 martie 2017, arată că Etno TV, care a transmis continuu imagini de la cimitir între orele 11 și 17, a obținut o audiență națională record 3,7, respectiv 12,6 share, ceea ce înseamnă în medie peste 650.000 de telespectatori pe minut (900 000 în vârf de audiență). A urmat România TV cu aprox. 600.000 de telespectatori pe minut și o cotă de piață de 11,4. Antena 3, Antena 1 și Antena Stars nu    s-au lăsat nici ele ajungând la audiențe bune în transmisiile funerare de pe parcursul zilei. Petrișor Obae a urmărit ce au văzut telespectatorii în aceste transmisii, asezonate cu burtiere și crowl-uri menite să potențeze drama:”Prim-planuri cu mama îndurerată, imagini cu sicriul coborât în groapă, imagine cu defuncta în sicriu, la Antena 3 (câteva secunde doar), fundaluri sonore de jale, din care nu a lipsit cântecul lăutăresc „Deschide, gropare, mormântu’”, reporteri cățărați pe morminte, multe cadre foarte apropiate cu familia îndurerată”. Conștienți de potențialul spectacular al înmormântării, cu televiziune și aplauze, artiștii din business-ul folcloric au profitat să se remarce prin gesturi teatrale sau declarații lăcrimoase: Catanga aruncându-se în genunchi sau Maria Dragomiroiu ”sfâșiată de durerea despărțirii”, cum titra o burtieră a Antenei 3 au făcut deliciul spectacolului. Combinația pe ecran ”în fereastră” a funeraliilor cu imagini ale guvernului în ședință sau cu informații meteo produce impresia de vodevil audiovizual de cea mai proastă calitate.

Trivializarea morții este doar un aspect al presei de senzație și face parte din fenomenul tabloidizării mass-media, întors pe toate fețele de cercetători. Carl Jensen dădea în revista Penthouse, acum 30 de ani, un nume acestui gen de știre care alimentează publicul cu hrană fără nutrineți de informație relevantă: junk food news. Pusă pe seama deteriorării standardelor jurnalistice, tabloidizarea a luat amploare în era Internetului, când ”viralizarea” a conferit viteză oricărei prostioare rotite pe rețelele sociale. Judecat din perspectiva derapajului etic, senzaționalismul opune presa ”de calitate”, presei tabloide, care în România a avut un episod de vârf în televiziune cu OTV, iar în presa scrisă cu Infractorul și Infractoarea, publicații dispărute azi, care conțineau pseudo-știri și fantazări horror.”Divertismentul a înlocuit furnizarea de informații, interesul uman a înlăturat interesul public, judecata calculată a fost subminată de senzaționalism, trivialul a triumfat asupra celor importante, relațiile intime a celebrităților din  lumea sportului și familia regală sunt considerate mai demne de știre decât subiectele relevante și evenimentele cu consecințe internaționale”, concluziona într-o lucrare profesorul Bob Franklin de la Cardiff School of Journalism.

Dar ce anume explică apetența publicului pentru acest gen de jurnalism, de unde și audiențele mari la televiziune? Nevoia de emoție, iluzia participării la evenimente importante, ieșirea din cotidian, curiozitatea (adesea morbidă). Succesul tabloidului, ca fenomen al culturii populare, se datorează și explorării unor subiecte rar abordate de presa serioasă – sex, bârfe din viața celebrităților, detalii intime din biografia unor puternici ai zilei – subiecte inteligibile, ușor de colportat. Dezinteresul general față de politică face ca subiectele de senzație să fie preferabile pentru atragerea atenției publicului, iar televiziunea și presa online sunt cele mai vulnerabile. Imaginea posacă a președintelui Trump refuzând să dea mâna cu cancelarul Merkel a captat mai multă atenție decât conținutul discuțiilor celor doi lideri care pot influența mersul lumii. Reglementele CNA din Codul audiovizual care cer decență în tratarea subiectelor delicate nu au nicio influență asupra bătăliei pentru audiență.

”Yellow press”, cum i-a rămas numele presei tipărite tabloide încă de la 1900, botezată așa după hârtia galbenă a publicaților de Erwin Wardman, editor la NewYork Press, n-a ratat nici această înmormântare. Click titra Ultima dorință a Ilenei Ciuculete. Ce l-a rugat pe soțul ei să facă după moartea sa, Evenimentul zilei îmbia cu titlul Ileana Ciuculete avea un MARE SECRET (cu majuscule!) iar Libertatea venea cu o perspectivă mai lăutărească: Cea mai frumoasă ipostază cu Ileana Ciuculete și toată familia ei. Cu doar câteva luni înainte să moară petrecea pe cinste.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Nashpa e ca tocmai TVR, care transmite aproape non stop muzica populara (ca altceva, ce?), hranind acelasi public ca toate celelalte televiziuni, n-a putut sa-si indese in poseta partea ei de coliva ca n-au lasat-o pretentiile de maniera impuse de CNA. Ghinion! :)

  2. ” Dar ce anume explică apetența publicului pentru acest gen de jurnalism, de unde și audiențele mari la televiziune? Nevoia de emoție, iluzia participării la evenimente importante, ieșirea din cotidian, curiozitatea (adesea morbidă) . Succesul tabloidului, ca fenomen al culturii populare, se datorează și explorării unor subiecte rar abordate de presa serioasă – sex, bârfe din viața celebrităților, detalii intime din biografia unor puternici ai zilei – subiecte inteligibile, ușor de colportat . Dezinteresul general față de politică face ca subiectele de senzație să fie preferabile pentru atragerea atenției publicului (s.n.), iar televiziunea și presa online sunt cele mai vulnerabile . Imaginea posacă a președintelui Trump refuzând să dea mâna cu cancelarul Merkel a captat mai multă atenție decât conținutul discuțiilor celor doi lideri care pot influența mersul lumii. Reglementele CNA din Codul audiovizual care cer decență în tratarea subiectelor delicate nu au nicio influență asupra bătăliei pentru audiență (s.n.).”

    Sincer, nu sunt de acord cu afirmatiile dvs si voi spune si de ce.
    Cine ( sau ce instanta) , a demonstrat in 27 de ani , in mod indubitabil si printr-o cercetare stiintifica „apetenta publicului pentru acest gen de jurnalism” ? ( Poate ca aceasta „apetenta” a fost una creata in mod intentionat…)
    Pe ce baza afirmati dvs ca aceasta „apetenta” s-ar explica (numai ) prin „nevoia de emoție, iluzia participării la evenimente importante, ieșirea din cotidian, curiozitatea (adesea morbidă)” ?
    Aveti date concrete asupra faptului ca „succesul tabloidului, ca fenomen al culturii populare, se datorează și explorării unor subiecte rar abordate de presa serioasă (s.n.) – sex , bârfe din viața celebrităților, detalii intime din biografia unor puternici ai zilei – subiecte inteligibile, ușor de colportat” ?
    De unde rezulta in mod indubitabil corelatia directa dintre „dezinteresul fata de politica” si preferinta fata de „subiectele de senzatie pentru atragerea atentiei publicului” ?
    De ce va limitati cu experienta, competentele si background-ul dvs doar la a postula ca „Reglementele CNA din Codul audiovizual care cer decență în tratarea subiectelor delicate nu au nicio influență asupra bătăliei pentru audiență” fara a explica si de ce ?

    Sa luam exemplul acestei postari pe Facebook de la „Adevarul”:

    https://www.facebook.com/Adevarul/posts/10154506694161243

    „FOTO Mihai Bendeac află că barba lui este un model foarte cerut de clienţi în saloanele de hairstyling din Iaşi, Cheloo este enervat de o fostă participantă, iar o concurentă din Canada o impresionează pe Delia, în a treia ediţie iUmor.
    „iUmor“, ediţia a treia: „Edward Omul Foarfece“ de România execută un număr senzaţional, iar Cheloo este terorizat de concurenta „şpagat“ FOTO”

    http://adevarul.ro/entertainment/tv/iumor-editia-treia-edward-omul-foarfece-romania-executa-numar-senzational-cheloo-terorizat-concurenta-spagat-foto-1_58ce5ccd5ab6550cb879ca00/index.html

    In acest caz, nu publicul a cerut acest gen de subiecte , ci acest gen de subiecte este unul carui i s-a facut reclama , iar dupa aceea vin unii specialisti care ne spun ca acest gen de subiecte este unul care „atrage atentia publicului”. Si cercul se inchide…

    Fara suparare, dupa principiile invocate de dvs o postare la intamplare si singulara pe Facebook de genul acesta :
    https://www.facebook.com/iana.bertea/posts/10155063650929280 ar putea deveni virala exact dupa aceleasi principii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro