joi, martie 28, 2024

Şi bibliotecile ne vor proşti

Ştiu că fiecare om are propria sa rutină, când vine vorba de citit şi de scris. Unii aleg să stea acasă, în confortul pijamalelor şi al decorului familiar. Alţii merg în cafenele zgomotoase, tocmai pentru a se îndepărta de liniştea de acasă. Cât despre mine, eu aleg o a treia variantă, mersul la bibliotecă. Oricât ar fi de frig sau de cald, dacă am ceva de lucru, trebuie să scap de atmosfera prietenoasă de acasă, în care îmi face cu ochiul orice altă activitate, şi care mă împiedică să fiu eficientă. Aici, însă, avem o problemă. Stau într-o capitală cu pretenţii europene, Bucureşti, care nu are nici măcar o singură bibliotecă decentă.

Cel mai bine stă, de departe, Biblioteca Centrală Universitară. Este foarte curată, doamnele care se ocupă de acest aspect sunt foarte atente şi muncitoare, personalul este amabil, iar atmosfera este, de obicei, plăcută.

Există, însă, şi câteva minusuri: programul, în primul rând. Instituția funcţionează după programul Universităţii din Bucureşti. Spre exemplu, dacă există o sărbătoare legală joi, iar Universitatea decide ca şi ziua de vineri să fie liberă, urmând ca orele să fie recuperate, la fel decide şi conducerea bibliotecii. Să fie liber. Doar că, spre deosebire de facultăţi, care recuperează ziua pierdută, biblioteca o bagă sub preş şi se face că nu trebuie recuperată. Se adună, într-un an, cel puţin zece astfel de zile, care pentru noi, cititorii, sunt zile pierdute. În plus, mai apar tot felul de evenimente naturale, care scurtează programul instituției în mod cu totul nejustificat. Dacă afară este ger, viscol sau caniculă, biblioteca îşi scurtează programul şi cu patru ore, adică cu un sfert din programul total. Spun că este nejustificat, pentru că nimeni nu stă în curtea clădirii. În principiu, oricât ar fi de frig sau de cald, personalul bibliotecii stă înăuntru, iar cititorii, dacă tot au înfruntat intemperiile, stau, de obicei, în săli, unde nu ajunge nici cel mai violent vânt, nici cea mai abundentă zăpadă şi nici zăpușeala tropicală. Dacă era vorba despre o bibliotecă în aer liber, aş fi putut înţelege că vremea poate afecta programul, dar aşa, între zidurile groase, să te laşi afectat de doi fulgi de zăpadă sau de două raze de soare… N-am auzit ca vreo bancă, vreun cabinet de avocatură sau vreun spital să se închidă din cauza a doi fulgi rebeli (sau a două raze mai încinse), căzute întru nefericirea clienţilor sau a pacienţilor.

Un alt aspect negativ este consumul de cafea, ceai sau alimente, interzis în holul bibliotecii. Înţeleg şi eu că neatenţia unora poate dăuna curăţeniei, dar ce nu înţeleg este cum de poţi obliga zeci, poate chiar sute de cititori să iasă afară, în viscol sau arşiţă, la minus 10 sau la plus 35 de grade, pentru cinci minute amărâte, în care beau o cafea sau un ceai. Rolul bibliotecii ar trebui să fie determinarea oamenilor să calce pragul bibliotecii, nu alungarea celor existenţi. Să vă dau un exemplu: o scenă a cărei protagonistă am fost s-a derulat cam aşa: destul de obosită, ies din sală, îmi iau o cafea, şi mă opresc în holul de la intrare. Deodată, aud o voce suavă ca tropăitul unui elefant, chiar în spatele meu, care îmi spune, pe un ton cel puţin grobian, „ieşiţi afară!“. Prima dată, n-am crezut că vorbeşte cu mine, ci că, poate, vorbeşte la telefon, cu un popor întreg, şi îl îndeamnă la revoluţie, dar, când m-am întors, am văzut că poporul eram eu şi că acele cuvinte învelite în miere îmi erau adresate. Am încercat să ripostez, dar m-am lovit de un zid. La fiecare argument, mi se răspundea cu fraza „aşa e regulamentul“. De parcă regulamentul e făcut nu ca să protejeze oamenii care merg la bibliotecă, ci ca să îi alunge.

La Biblioteca Naţională, situaţia e mai tragică. Cu excepţia holului de la intrare sau a sălilor de lectură, totul este extrem de murdar. Îmi amintesc că, prin 2012, făceam haz cu o prietenă, cu care mergeam în fiecare zi acolo, pariind că o anumită pată de cola de pe scări va fi acolo de câte ori vom merge şi noi, că îi face plăcere să stea acolo şi să audă conversaţiile trecătorilor. Ei bine, pata aceea nu mai există, dar a dat naştere unei familii întregi, care s-a răspândit peste tot, pe acolo. Şi nimeni nu face nimic pentru a ameliora situaţia. În centrul unei capitale europene, într-o instituţie de o importanţă colosală, trebuie să vii de acasă cu săpun, pentru că rişti să nu găseşti, acolo, şi să stai toată ziua cu mâinile pline de praf.

O altă problemă este absenţa unui bufet sau cafenele. Nu există, în întreaga bibliotecă, decât nişte automate, unele cu cafea cu gust metalic, altele cu sendvișuri reci sau dulciuri. Dacă ajungi doar ocazional, poate fi în regulă, dar supunându-te unui regim cu astfel de alimente, în fiecare zi, realmente te poţi îmbolnăvi. Apropo de imposibilitatea de a găsi acolo lucrurile de care ai nevoie, ţin minte că, la un moment dat, în drumul meu spre bibliotecă, mă întâlnesc cu un cunoscut, care a rămas uimit când i-am spus unde merg, întrebându-mă de ce mi-am luat şi rucsac, şi o geantă pe umăr. A rămas şi mai surprins când i-am spus că am la mine apă, mâncare, cafea, şerveţele dezinfectante, şerveţele uscate şi săpun, pentru că urma să stau acolo vreo opt ore, şi, dacă mi-ar fi lipsit ceva, ar fi trebuit să fac un drum până la Piața Unirii.

Ceva încă şi mai scandalos este programul, unde instituţia atinge geniul organizării. Vă imaginaţi, Biblioteca Naţională a Româneiei nu are program sâmbăta şi duminica. Pur şi simplu vinerea, la ora 6:00, se trag obloanele şi pace. Adică, dacă un om are muncă de birou toată săptămâna, cinci zile din şapte, opt sau nouă ore pe zi, şi vrea să se relaxeze puţin în timpul liber, să citească despre lucrurile care îl interesează, este condamnat să citească numai ce găseşte în librării, pentru că, la ora la care ar putea ajunge la bibliotecă, i se închide uşa în nas, pe când, normal ar fi ca o astfel de bibliotecă să aibă program prelungit la final de săptămână. Eu însămi cunosc destui oameni, înscrişi în diverse programe de licenţă sau de masterat şi care nu au de unde să facă rost de materialele din bibliografii, pentru că, obligaţi să lucreze în timpul săptămânii, nu reuşesc să ajungă niciodată la bibliotecă.

Un aspect, poate neînsemnat, dar care reprezintă clar dovada unei direcţiuni catastrofale, este garderoba, de care se ocupă, de obicei, o singură persoană. Nu există, în tot spaţiul acela, de sute de metri pătraţi, nici măcar un locuşor cu casete individuale, pentru depozitatrea bagajelor. Astfel încât genţi, sacoşe, rucsacuri, haine sunt agăţate în cuierele de la garderobă. Pe lângă faptul că arată complet inestetic, mai apare şi o problemă practică. Domnul sau doamna care se ocupă de garderobă trebuie să alerge să ia şi să dea bagaje şi haine încontinuu. După o săptămână de muncă, se poate înscrie sigur la maraton, după antrenamentul pe care îl face la serviciu.

Cât despre fondul de carte, nici n-are sens să mai vorbim. Domeniul meu de interes este niponologia. Data trecută, când am ajuns acolo, am numărat cărţile de la raftul pe care scria mare „Limba şi literatura japoneză“. Erau fix şase. Sinologii stăteau un pic mai bine, ei aveau nouă. Ca să nu mai zic că, anii trecuţi, văzusem acolo un dicţionar de civilizaţie şi unul de gramatică japoneză, ediţii mai vechi, care se obţin mai greu, azi, şi care au dispărut de la raft, între timp. Iar când am întrebat de ele m-am lovit de vid. Nimeni nu ştia că respectivele volume existaseră, vreodată, la raft. În rest, spaţii imense, dar moarte, o groapă în care nu se întâmplă nimic, dar a cărei întreţinere, sunt convinsă, costă enorm. Ce e şi mai neplăcut este că situaţia nu pare să se îmbunătăţească, la cum nu se mişcă nimic, de la inaugurarea clădirii noi.

La Biblioteca Academiei n-am ajuns. Am fost demobilizată când am văzut că programul de funcţionare, în lunile de vară, este de la 8:00 la 14:00. Da, biblioteca presupusei celei mai importante instituţii de cultură din România are un program de şase ore. Ştiţi mai bine decât mine că şi grădiniţele sau centrele de tip after school au programe mai generoase. La fel de demobilizată am fost şi când am căutat, în catalogul on-line, cărţile disponibile din domeniul meu de interes…

Sigur că vor fi destui oameni care vor găsi acest text absolut inutil, pentru că oraşul, ţara, continentul, lumea au probleme mai mari decât funcţionarea defectuoasă a bibliotecilor din Bucureşti. Vor mai fi şi alţii care vor considera că altele sunt priorităţile noastre, nu finanţarea acestor instituţii, pentru că oricum avem un număr neînsemnat de cititori, iar aceia se pot descurca, într-un fel sau altul. Dar nu doar despre bani este vorba aici, ci, mai ales, despre o lipsă de viziune (BCU şi Biblioteca Naţională sunt încremenite de ani buni), o organizare proastă sau pur şi simplu nepăsare. Nepăsare faţă de angajaţi (cazul cu garderobierii de la Biblioteca Naţională), nepăsare faţă de cititori (programul scurt sau scurtat, multe zile libere, fond de carte insuficient) şi nepăsarea guvernanţilor, care nu includ niciodată, în vreun program, reformarea bibliotecilor. Dar şi fără bani s-ar putea face destule lucruri. Nu s-ar găsi, oare, o firmă dornică să deschidă un mic bufet la Biblioteca Naţională? Şi care, culmea, ar aduce bani bibliotecii? Nu s-ar găsi, oare, suficienţi voluntari, printre studenţi sau liceeni, care să dorească să facă practică în cele două instituţii şi să poată mări, în felul acesta, programul de funcţionare? Sute de studenţi din Bucureşti, de la facultăţile cu profil umanist, sunt obligate să facă practică profesională. Se străduieşte cineva să îi primească pe aceştia? Nu, pentru că asta presupune efort. Şi e mai comod să încui uşa, decât să transpiri un pic şi să faci instituţia să funcţioneze. Și bibliotecile ne vor proşti.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Eu, in toata facultatea, am invatat aproape exclusiv la biblioteca, mai ales la BCS, aia din spatele Bancii Nationale, nu stiu daca mai exista si cum se numeste.
    Nu exista nici atunci nici un fel de cantina, cafenea, bar ci doar WCul unde se putea fuma, doar in WC.
    Programul de functionare era de la 7 la 20, dimineata trebuia sa mergi mai devreme, se facea coada, daca vroiai sa prinzi loc.

    P.S Vad ca oful autoarei e bufetul, i-as sugera sa-si ia un termos cu cafea si sa-si faca niste sandwishuri.
    PPS Am vizitat biblioteca Pompidou, bleah..

  2. Tinerii isteți pleacă la mari universități din străinătate și scapă de toate aceste probleme. Acolo bibliotecile funcționează perfect, unele până la 12 noaptea.

  3. bibliotecile te vor prost, politrucii si camatarii asijderea ! ma intreb : cine i mai prost ? ala care te vrea prost, sau tu insuti care esti chiar prost ? daca erai destept nu cred ca te lasai „administrat” de olgutze, ebe, iliesti, basesti, teleolteni si alte lighioane ! cine vrei sa te aseze la masa de lectura si sa ti indese cunostintele pe git ?

  4. Revoltator!
    Intr-adevar, stimata doamna, cu regret, recunosc ca ati sesizat foarte bine situatia careia i-ati dat singurul titlu care i se potriveste : „Si bibliotecile ne vor prosti”.
    Tot imi suna bizar personificarea bibliotecii prin atribuirea unei intentii absolut contrare menirii sale primordiale, dar aceasta este realitatea in Bucuresti, Romania 2017…nu alta!
    Deci, daca „omul sfinteste locul”, inseamna ca problema principala a Romaniei o reprezinta…romanii! Stiu, e cinic si nu este momentul sa adaugam oprobriu peste o situatie deja catastrofica, in acelasi timp insa, trebuie sa spunem lucrurilor pe nume!
    In contextul articolului, nu cred ca resurse insuficiente, fie ele umane sau materiale, sunt in cauza, ci dispretul, profund!, fata de intelectuali! Nu oricine insa, este capabil sa dispretuiasca cu atata patima si perseverenta…pentru asta trebuie ca respectivii oameni sa fie si foarte frustrati de propriile lor vieti mizerabile!
    Atentie, insa : nu ma refer aici la personalul de serviciu care, oricat ar fi de needucat, are de respectat o conduita sau un orar, DACA li se impune. Lipsa lor de respect fata de locul de munca si de dvs, persoanele datorita carora au un salariu, nu este „spontana”, ci permisa si incurajata de incompetenta si mediocritatea sefilor! Napasta, exact ca si binecuvantarea, vine de sus in jos!
    Cei care iau decizii,(i)responsabilii care au datoria sa organizeze functionarea ireprosabila a acestor institutii, a priori, de excelenta, deci ministri, sefi de academii si alti responsabili culturali de prestigiu, fix ei reprezinta cauza acestor considerabile neajunsuri!
    Problema este ca ei va dispretuiesc cordial, deoarece insasi faptul ca insistati sa frecventati aceste biblioteci, le subliniaza lor micimea…
    Solutia problemei e simpla : scapati de acesti detestabili sabotori!

  5. E despre bani, din pacate…Am fost revoltat si eu ca sambata si duminica Biblioteca atilbala este inchisa. Mi s-a explicat ca bugetul nu permite remunerarea personalului in weekend si nici suplimentarea numarului de angajati la garderoba. Si se apropie perioada concediilir….vor fi si mai putini.

  6. Ați ridicat niște obiecții pertinente, doamna Alina Bratosin, dar de departe cel mai important aspect al unei biblioteci este fondul de carte.

    Eu am făcut liceul în Baia Mare și așa am făcut cunoștință cu Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”. Timp de patru ani mi-a fost „dealer” de lectură și n-am avut nicio plângere. Înscriindu-mă la facultate în Cluj-Napoca, m-am gândit că îmi voi găsi o nouă bibliotecă și voi începe astfel o nouă „relație”, dar n-a fost să fie. S-a dovedit în final că prima mea „iubire” are mult prea multe de oferit pentru a o părăsi. Cel puțin la capitolul știință, filosofia științei și popularizare (astea mă preocupă pe mine în special, dar nu numai), atât Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga”, cât și Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” (ambele din Cluj), nu se compară cu „Petre Dulfu”. E pur și simplu ridicolă carența de cărți a bibliotecilor clujene! Am fost plăcut surprins să aflu acest lucru, nu-mi închipuiam nicio clipă că biblioteca băimăreană ar fi mai bine dotată decât toate bibliotecile dintr-o așa-zisă capitală multiculturală.

    P.S. Dacă sunteți curioasă, căutați cărți de niponologie la următorul link: http://bibliotecamm.ebibliophil.ro/ . Poate veți avea o surpriză – plăcută sau nu:) – găsind ceva ce n-aveți în București.

  7. Din aceleaşi motive, am încetat să frecventez biblioteca naţională în 1998, când m-am angajat. Programul ei de activitate se suprapunea cu al meu, aşa încât nu am mai avut cum sa beneficiez de serviciile acestei biblioteci, care la vremea respectivă nu împrumuta acasă (cred că nici acum).
    Practic, este deschisă deschisă doar elevilor, studenţilor, cadrelor didactice, cercetătorilor, pensionarilor sau şomerilor – celor cărora programul le permite aşa ceva sau angajatorul le permite documentarea în timpul programului.
    Mai există şi biblioteca metropolitană care împrumută acasă, dar are un fond de carte modest.

  8. stati linistiti, nu avem nevoie de biblioteci, a citit cristoiu ion toate cartile si ni le rezuma in editoriale cu tilc…oricum, daca mai citesti si ceva de nistorescu incepi sa urasti cuvintele cu biblioteci cu tot.

    • Nu fiti rau cu maestrul: chiar credeti ca a inventat gaina care naste pui vii? Da de unde, doar ca si-a facut tema la biblioteca citind magarul de aur. Asta da cultura!

  9. O înțeleg foarte bine pe autoare. Am aceeași problemă. Ca student îmi găseam orice altceva de făcut afară de studiu în sesiune. Pe atunci (prima jumătate a anilor ’90) mergeam să studiez într-unul din amfiteatrele politehnicii. Toate erau deschise 24/7. Oare or ami fi și azi?

    Cât privește starea precară a bibliotecilor, cum îi turcu’-i și pistolu’. Într-o țară în care se cumpără și citesc atât de puține cărți pe căciulă e mare minune că mai există biblioteci publice. Noroc că eternul și fascinantul PSD le mai ține pentru că, nu-i așa, partidul cu cel mai mare număr de doctori la suta de membri din lume trebuie să arate o oarecare toleranță pentru cărturari. :P Nu în ultimul rând ele oferă niște sinecure așa mai subțirele potrivite la fix penru clietela de nivel III și IV așa mai scăpătată care n-are meclă consiliu de administație a unei zemoase regii sau companii de stat…

  10. Și muzeele ne vrea prosti! Că parinte am întâlnit situația neplăcută ca muzeele sa fi închise în perioada „minivacanței” de 1 iunie, anul acesta. Copii cu autocare veniți din diverse colturi ale țării să găsească muzeele inchise – o imagine chiar tristă (găsiți google incidentele )
    Bun, tot că părinte as aminti și situația unor copii sarmani „târâiți” pe la nu știu ce mănăstiri in nordul Moldovei, cărora li s-au cerut bilet de intrare.
    Tara ne vrea prosti, multi da’ prosti!

  11. Biblioteca Academiei și Biblioteca Națională a României au la compartimentele MANUSCRISE. CARTE RARĂ/VECHE regulamente rudimentare, adesea interpretate arbitrar și absurd de către custodese (coborâte și ele din alte epoci).
    Spre exemplu, la BAR (unde să nu mai pomenim de killerul de la pupitru!) reproducerii (evident, numai cu aparatul clientului!) i se aplică o taxă colosală și condiții de copyright (drept de reproducere: 1,6 euro și de difuzare: 17-32 euro! pentru fiecare filă/piesă, „functie de tipul documentului, tiraj si aria de difuzare”!) până și documentului de secol 17, creat de vechi instituții private cu utilitate publică, sau de persoane fizice. DREPT DE DIFUZARE PENTRU DOCUMENTELE ISTORICE VECHI DIN SECOLELE 17-19???!!! 17-32 de euro pe filă???!!!!
    La BNR recomandarea custodesei este să nu soliciți copii decât dacă aduni cât mai multe file (când un document poate, desigur, să fie cuprins într-o singură filă), pentru că „taxa este foarte mică și să nu se deranjeze casieria pentru puțin”.

  12. Biblioteca Națională este în subordinea Ministerului Culturii. Deci faceți o petiție la acest minister.

    O singură petiție probabil că nu va schimba lucrurile, dar dacă toți cei care citesc acest articol și sunt de acord cu dvs. ar face o petiție, poate s-ar schimba lucrurile.

    O altă cale de atac ar fi să le scrieți celor de la USR și PNL.

    Nu trebuie să stăm și să ne plângem, sau să așteptăm să ne rezolve altcineva problemele. Dacă luați atitudine și reușiți să mobilizați suficienți oameni, puteți schimba ceva. Acest articol este un început bun, o campanie pe Facebook ar putea avea și mai mult succes.

    • @Phane
      Hai sa-ti spun eu cum sta treaba cu petitiile, ca pari novice: anul trecut am semnat petitie (vreo 70 de pers) la fin lui iulie, fie sa nu inchida complet biblioteca, fie sa ne lase un alt spatiu la dispozitie pt cele 2 saptamani din august 1-15 aug cand urma concediul in masa. Raspunsul a fost: ne vom gandi la o solutie si va vom comunica-o dupa 15 aug!!!! Ironic? Nu! Doar scris cu mainile nespalate (cu sapun) dupa folosirea toaletei!

  13. Privatizate si cu taxa. Schimbat regimul de la „depozit de carte” la „spatiu cultural” – cu spectacole, lansari de carte etc.

    In 3 luni se schimba total situatia.

  14. Există o soluție la aceste situații întâlnite în unele biblioteci din România: biblioteca fără bibliotecari!

    Așa cum un mic proprietar de magazin alimentar din Norvegia a introdus un program ce permite oricărui client să intre în magazinul său noaptea legitimându-se cu smartphone-ul său, să preia produsele necesare și să le înregistreze tot cu smartphone-ul său, ce permite virarea costului din contul bancar al clientului în contul bancar al magazinului, la fel se poate introduce următorul sistem pentru biblioteci:
    -Se intră în bibliotecă scanându-se cardul de cititor. Ușa se deschide automat pentru cititorul cu card valabil.
    -Se așează cărțile aduse, împrumutate anterior, într-un ghișeu, după scanarea codului lor și al cardului de cititor.
    -Se consultă pe un calculator și se aleg cărțile dorite. Aici pot apărea două situații funcție de dotarea bibliotecii: a) se afișează zona/zonele în care se află cărțile dorite și cititorul pătrunde în ele și le ia cu mâna sa; b) în cazul bibliotecilor mari, un roboțel (cum există în depozitele Amazon) ia cartea și o aduce cititorului.
    -Apoi cititorul își scanează cardul și cărțile dorite și pleacă. Dacă nu și-a scanat cărțile ușa nu se deschide și se activează o alarmă.

    Toate aceste activități se fac în prezent de către personalul bibliotecii, evident în afară de deschiderea ușii la intrare și ieșire.
    Personalul bibliotecilor, mult redus și întrebuințat la valoarea sa reală, va înregistra cărțile nou procurate, va așeza cărțile aduse în zona/zonele dedicate lor și va efectua alte sarcini mai complexe, cum ar fi recomandări de cărți, recenzii, articole, etc., rezolvarea problemelor legate de executarea de copii.

    Astfel nu vom asista la discuțiile interminabile dintre bibliotecari cu caracter personal, nu vom fi stopați de nenumăratele sărbători legale (și uneori de zilele de după ele când se împărtășesc impresiile din minivacanțe) și mai ales vom putea să ne bucurăm de cititul cărților. E adevărat că vom fi lipsiți de contactul cu personalul bibliotecii, dar putem spune parafrazând pe Villon ”Unde ne sunt bibliotecarii de altă dată” care ne recomandau cărțile nou apărute și pe care îi puteam consulta știind că vom primi informații valoroase despre autori, cărți, etc.

  15. La BN ne vor si prosti si imputiti. Nu pun hartie igienica decat lunea si rezista pana max marti dimineata! Sapun…nici atat, ce? nu putem merge cu mainile de la toaleta sa le punem pe toate clantele si cartile? Ce atatea pretentii de igiena?! Niste fire de par ghemotocite cu praf zac de cel putin 2 luni la masa unde stau eu. Iar in august, indiscutabil si de necontestat au concediu 2 sapt! Se inchide tot! Găinaț de porumbel (nu ma intreba cum au acces porumbeii aici, pe baza de permis, probabil) a zacut vreo luna pe podeaua din spatiile comune. Credeam ca sunt eu excesiv de sensibila! Ce tonomate cu mancare rece?! Nu mai exista de vreo 5 saptamani!

  16. Stimata Alina Bratosin…Biobliotecile fiind institutii bugetare functioneaza dupa legile statului roman. De ex. OUG 99/2000 unde se prevede scurtarea programului de lucru in caz de canicula sau temperaturi cu minus ( – ). Conform codului muncii drumul de acasa la locul de munca si retur este considerat program de lucru. Daca atunci cand pleci sau vii la servici, lesini pe strada de caldura ,se numeste ACCIDENT DE MUNCA si institutia plateste daune. Programul BAR este 7.30 – 15.30. PROGRAMUL CU PUBLICUL ESTE DE 8 -14. Acest program se aplica pe perioada de vara pentru ca salariatii institutiei sa poata efectua concediile de odihna prin rotatiel. In rest programul BAR este 7.30 – 20. O alta problema ridicata de dvs…voluntari…studenti …etc. Hai sa va explic ce inseamna un depozit de carte. Inseamna GESTIUNE. Un bibliotecar raspunde patrimonial de fondul de carte aflat in gestiunea sa. Conform legii bibliotecilor 334/2002 si legii gestionarilor 22/1969 in gestiune nu poate intra nimeni.Daca dispare o carte/publicatie seriala, sau este deteriorata de „cititori”, pasionati bibliotecarul gestionar PLATESTE.Cat despre fondul de carte..imi pare rau ca sunteti dezamagita.Atat BNR cat si BAR au statut de depozit legal. Mai pe intelesul dvs …primesc de la edituri cate un exemplar, doua din fiecare carte publicata. De la EDITURI. Nu de la firme care pe langa calendare scot si cate o carticica. Cateodata chiar si acestea ajung in fondul de carte prin donatie sau achizitie directa. Asa ca nu mai criticati atat bibliotecile si mai ales pe oamenii care muncesc in ele. Biblioteca nu este nici restaurant si nici salon de relaxare (poate doar intelectuala).Este o institutie de stat care functioneaza dupa legislatia Romaniei.

    • Serios???? Cum de bibliotecile britanice, de exemplu, pot fi deschise permanent și mai și desfășoară și programe de internship pentru studenți ghici unde??? Chiar și la ,,carte rară”!!!!

  17. Pentru cei care se plang se starea bibliotecilor din Romania. Frecventati-le cat mai exista pentru ca in curand unda de soc a globalizarii va ajunge si in Romania.
    Daca faceti o cautare pe internet veti vedea ca bibilotecile nu se desfiinteaza in tarile sarace ci in cele cu PIB pe cap de locuitor de 5 ori mai mare decat ale Romaniei. Sunt consilii locale din tari bogate si democratice care au organizat consultari populare in vederea inchiderii bibliotecilor publice, si oamenii au votat pentru, adica pentru inchiderea bibliotecilor.

  18. Citesc profilul autoarei și dilema ei și consider situația noaptea minții, nu alta. Sunt în vacanță pentru doctoratul propriu și o să răspund la postarea asta.

    În epoca digitizării totul se poate rezolva ușor la bibliotecă.

    Pentru doctoratul propriu nici nu trebuie să merg la bibliotecă. Universitatea a investit imens și de aproape 20 de ani să construiască o bibliotecă virtuală. Te duci online și poți accesa virtual practic orice. Poți încărca articolele ca fișiere PDF iar cărțile pot fi citite digital.

    Dacă se întâmplă ca biblioteca să nu aibă un titlu, îl poți primi acasă. Biblioteca îl împrumută pentru tine. Ce m-a impresionat la biblioteca virtuală este căutarea indexată. Dacă știi termenii de Căutare poți să creezi algoritmi de căutare și îți poți construi imediat o bibliografie pe care poți să o exporți într-un software gestionând refererințele. Cărțile de știință nu prea mai sunt la modă, informația din ele devenind perimată rapid. Se poartă articolele din jurnalele universitare consacrate sau și-n jurnalele cu peer-review.

    Cred că și în România se poate implementa ușor digitizarea bibliotecilor. Trebuie numai ceva fonduri și cuiva căruia să îi pese.

    • Nu e vorba ca nu se poate si in Romania.

      Astfel de servicii ale bibliotecilor (reale sau virtuale) nu sunt insa cerute, nu exista o cerere pentru ele.

      Altfel spus, daca oricum o duci bine (chair mai bine…) fara sa stii nimic, daca ceea ce se cere este o diploma formala si nu cunostinte, de ce ti-ai mai bate capul sa inveti ceva?!

      Cu tristete cinica inevitabila, as spune ca in Romania de astazi invatarea e considerata doar o distractie :-(. Distractie gratuita pentru cativa nostalgici, muilt prea putini sa merite efortul.

      • Un titlu dureros.
        Cred ca ai nostri conducatori ne vor prosti : sa nu avem invatamant de calitate, biblioteci, sanatate …

        Nu consider ca este corect tot ce este scris in articol :

        – Legea nu permite tigara inauntrul institutiei.
        E lege, se stie, nu numai in biblioteci.
        Chiar sa fie interzis si a bea o cafea in holul Bibliotecii ?
        Nu pot crede !
        Poate, era vorba, totusi, de tigara
        Sigur conteaza modul in care ti se adreseaza/ se aduce vorba de Regulament
        Cam lasa de dorit comportamnetul unor „lucratori” cu publicul !

        Luati lectii de la noul ministru : ILAN LAUFER, ministrul pentru IMM-uri.
        Si cum vorbeste si de cate ori isi cere scuze … chiar prea mult si cand are dreptate.

        – Nu cred ca se poate vorbi de lipsa de curatenie la Biblioteca Nationala a Romaniei.
        Se stie de cate ori am criticat situatia din BNaR si daca m-ar fi frapat lipsa de curatenie, chiar as fi scris.
        Nu-i corect !
        In BNaR este curatenie exemplara.

        – Corect cu garderoba, dar se fac angajari …

        – Bufet/cafenele ? Lung sir de … vorbe … In sfarsit bine ca s-a renunat la ideea de restaurant vehicuata/intarita si de catre jurnalistii nostri (prea) moderni …
        Cafenele si nu cafenea ?!

        (vorba unui comentator la articol : un sandwich si o cafea la termos pentru cineva care vine sa invete/sa se documenteze la Biblioteca, chiar ar fi de neconceput ?)

        Mai bine sa gasesti publicatiile Romanilor la raft
        – TOATE – MILIOANELE NEPRELUCRATE sau si pierdutele, ratacitele …
        decat sa ai bufet sau cafenele …

        Se mai spune de BNaR :
        ” … nişte automate, unele cu cafea cu gust metalic, altele cu sendvișuri reci sau dulciuri …”
        Adica, sa intelegem ca numai cafeaua de la automatele din BNaR are gust metalic ?
        N-as prea crede.

        Si … sendvisurile reci de ce nu ar fi bune ?
        (mai corect scris : sandviciuri … de la sandvici, chiar sandvis)
        E necesara Biblioteca ! Corect !
        Pentru toti !

        Si probabil ca dna jurnalista – 2017 nu a citit anunturile BNaR :

        – Doamna Jurnalist trebuie sa re-actualizeze articolul din 2 IULIE 2017 :
        Anuntul BNaR este din 29 IUNIE 2017 : http://www.bibnat.ro/Programul-bibliotecii-s304-ro.htm
        Biblioteca Națională a României va fi deschisă pentru public și în zilele de sâmbătă, începând cu data de 1 iulie 2017, între orele 9.00 – 17.00

        – Doamna Jurnalist trebuie sa re-actualizeze articolul din 2 IULIE 2017.
        Anunturile de mai jos sunt din 31 MAI 2017 :
        http://www.bibnat.ro/dyn-doc/Anunt%20inchiriere%20spatii%201.PDF
        http://www.bibnat.ro/dyn-doc/Anunt%20inchiriere%20spatii%202.PDF

        Eu am scris toate acestea si pentru ca articolul nu vorbeste de problemele majore ale bibliotecilor romanesti :
        PUBLICATIILE, BIBLIOTECARII, VIATA DE BIBLIOTECA, COMUNICAREA, si multe altele mai importante decat
        existenta cafenelelor …

        Va reveni autoarea si cu articole despre viata bibliotecarilor din cateva biblioteci bucurestene si nu numai ?
        Ar fi foarte interesante si de actualitate asemenea teme expuse si repetate conducatorilor Romani.

        Vezi si despre Biblioteca Nationala a Romaniei : http://www.cotidianul.ro/biblioteca-nationala-este-ca-rosia-montana-si-autostrada-bechtel-218082/
        Sau :
        http://www.cotidianul.ro/avatarurile-unei-institutii-nationale-biblioteca-nationala-241088/

        Sau un fond de publicatii disparut : http://www.ortodoxiatinerilor.ro/politica-romaniei/20996-fondul-de-carte-s-la-bnar-fondul-secret

        • De ar trebui sa devina autoarea cu articol despre viața bibliotecarilor? Autoarea e o „consumatoare” și (probabil) nu o interesează „bucătăria internă”. Dacă eu critic un restaurant (ceva ce îmi oferă servicii), bucătăria internă e treabă lor, nu a mea.
          Nevoia de biblioteca exista. Chiar și eu, 40+, as prefera că în rarele dați în care am multă treabă greu de gestionat după servici, să nu o fac acasă ci la o biblioteca publică. ( O conexiune la internet îmi pot plati din banii mei.). Atmosfera de lucru m-ar face mult mai productiv, cu certitudine. Dar …

    • E perfect ce spuneti, dar daca publicatiile nu sunt digitalizate ?
      Si ceea ce iti trebuie este in carte tiparita, iar aceasta este blocata sau distrusa de indiferenta si nu numai, stand neprelucrata, in conditii improprii si in noul sediu al BNaR ?
      Sediu nou al Bibliotecii Nationale Romane de 5 ani de zile !
      In 5 ani nu s-a prelucrat nici o singura publicatie din cele 13.000.000 milioane presupuse ca le-ar avea BNaR !
      Daca nu va fi un program national de rezolvare, la fel va fi si peste alti 50 de ani …

      • Domnule Constantinescu,

        In foarte rare cazuri bibliotecile fac digitizarea în regie proprie. Exista baze de date bibliografice consacrate care fac asta, cum ar fi EBCOHOST sau ProQuest. Bazele de date sunt administrate privat. Singurul lucru pe care le-au făcut bibliotecile este sa aibă contract cu o firma IT și sa se branșeze prin abonament la câte baze bibliografice își permit. Universitatea mea are acces la 64 de baze bibliografice. Însă în general bazele de date digitizează literatură științifică și educațională. Am găsit în bazele respective inclusiv articole românești, însă publicate în limba engleză.

        Poate ar fi cazul ca cineva sa investească în branșarea bibliotecilor românești la bazele de date internaționale. Ar putea recupera costul prin abonamente.

  19. Nu toate bibliotecile sunt dotate si cu o cantină. Și intradevăr, e un minus mare pt cei care calcă pragul unei astfel de instituție. Dar e bine să luăm în considerare că nici lumea nu prea știe să strîngă din urmă și se face dezordine.

  20. Stimată doamnă Delia, nu aveți deloc dreptate când încărcați să acoperiți disfuncționalități din funcționarea bibliotecilor cu argumentul că sunt „instituții de stat” care se bazează pe „legislația României”. Nu poți pune semnul egal între utilitatea unei biblioteci și a unui ghișeu de taxe și impozite, cu tot ce derivă de aici – competențele personalului, programul, dotarea, etc. Plus că legislația românească este deliberat făcută să fie interpretabilă (știu ce spun, credeți-mă). Legislația aia nu a căzut din cer, nu au adus-o marțienii, e făcută de niște oameni care ar trebui să vadă dacă ce au legiferat ei ajută sau încurcă. Nu ajunge bugetul? Să-l crească. Nu au de unde, că nu sunt bani? Să legifereze modalități de atragere de fonduri din servicii și activități conexe. Dacă au semnale că au legiferat prost, să schimbe. Am petrecut câteva luni anul acesta la biblioteca unei universități europene de primă mâna iar atmosfera e exact așa cum și-ar dori autoarea articolului să fie și la București: program prelungit față de programul instituției-mamă, super-curățenie, cafenele (mai multe) acces gratuit la scanner și copiator, spații de odihnă (da, doamna Delia, chiar și la bibliotecă ai nevoie de odihnă), personal care se poartă în mod natural cu un profesionalism și o corectitudine desăvârșite. Sunt convins că și biblioteca respectivă funcționează după niște legi, dar după unele făcute cu capul. Iar studenții care fac practică și voluntarii nu sunt a priori niște hoți care fură cărți din gestiune, ci, dacă sunt bine îndrumați, pot fi un sprijin neprețuit. Am văzut prea multe exemple (în multe situații, din interior) ca să mă puteți contrazice. Ca să scurtez intervenția, am să închei cu întrebarea care devine plictisitoare de când ne-o tot punem: de ce la ei se poate și la noi nu? PS Am văzut o contabilă șefa gătind și un profesor universitar servind mâncarea īn cadrul unor activități conexe care aduceau banii de care instituția lor din sistemul de educație avea nevoia ca să poată funcționa. Dar asta era tot „la ei”, la unii care nu se piteau după statutul de instituție publică.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alina Bratosin
Alina Bratosin
A absolvit facultatea de Limbi străine a Universității din București. În prezent, lucrează la o teză de doctorat în literatură japoneză și ține cursuri de limbi străine în diverse companii din București.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro