A circulat o vreme, în pestrițul nostru peisaj mediatic, un clip publicitar ceva mai aparte. Pornind de la o realitate medicală incontestabilă (prevalența îngrijorătoare a hipertensiunii arteriale și aderența scăzută la tratament), clipul cu pricina încerca să conștientizeze în rândul publicului larg importanța unui diagnostic și a unui tratament corect. Pe fondul inflației de reclame la tot soiul de “tratamente” dubioase, era, fără îndoială, o gură de aer proaspăt.
Nimic de reproșat, în principiu, unei astfel de inițiative. Ceea ce m-a nedumerit, totuși, a fost argumentul final întru convingerea prezumtivilor pacienți refractari: “Pentru că așa spun eu!”.
E adevărat, în medicină o anumită fermitate este, adesea, necesară. Dar, așa cum tonul face muzica, și în acest teritoriu e nevoie de o judicioasă dozare a ingredientelor retorice. Între intransigența pumnului în masă “părintesc” de genul “Ai să mănânci toată ciorba pentru că așa spun eu!” și pumnul învelit în catifea al soțului care își amenință tandru soția (“Nu există, dragă! Vara asta mergem la Paris pentru că așa spun eu!”), medicul trebuie să navigheze cu foarte mare atenție. Orice derivă într-o direcție sau alta poate avea consecințe dezastruoase.
Având oarece experiență de “teren”, trebuie să spun că, în lumea reală, riscul unui exces de “tandrețe” (chiar autoritară) este practic inexistent la noi. Prea adesea e vorba de o autoritate brută, derivată din prejudecata tradițională care asimilează medicul galeriei clasice de notabilități locale (primar, preot, soldat), față de care supunerea necondiționată este de rigoare. Nu este deloc izolat cazul pacienților care iau zilnic pastile doar pentru că “așa a spus doctorul”. La noi, a lua pastile după o anumită vârstă ține, asemenea cataclismelor naturale, de o fatalitate implacabilă, ale cărei resorturi e mai înțelept să nu le chestionezi. E suficient că “așa a spus doctorul”. Iar atunci când este vorba de un tratament cronic, asta e calea cea mai sigură spre eșec terapeutic. Pentru a convinge un pacient de importanța unui tratament pe viață e nevoie, orice s-ar spune, de argumente mai solide decât prestigiul halatului alb.
În cazul hipertensiunii arteriale, de pildă, unicul (și enormul) beneficiu al tratamentului (prelungirea vieții în condiții decente) este, la drept vorbind, destul de impalpabil. Fiind vorba de o boală în mare parte asimptomatică, pacientul resimte mai curând eventualele efecte secundare ale tratamentului. El nu mai are timp să conștientizeze faptul că fiecare dimineață în care se poate da singur jos din pat și nu într-un scaun cu rotile este, în parte, și meritul medicației antihipertensive. În aceste condiții, tentația întreruperii tratamentului nu este deloc neglijabilă. O explicație așezată a acestor riscuri, deși va prelungi durata consultației cu câteva minute, ar putea contribui substanțial la creșterea aderenței la tratament. E adevărat, există pacienți (fiecare medic i-a întâlnit) care preferă perspectivei unui tratament pe viață riscul unui infarct miocardic sau al unui accident vascular cerebral. E o decizie care trebuie respectată (ca orice decizie în cunoștință de cauză a unei persoane cu discernământul intact). La noi, din păcate, în virtutea proastei autorități de care vorbeam mai sus, persistă tentația de culpabilizare aproape cazonă a pacientului pentru indisciplină terapeutică, echivalată prea ușor cu nesupunerea față de ordinul superiorului.
Revenind la chestiunea autorității, vă propun un pic de arheologie lingvistică. Sensul grecesc al lui augere (etimonul autorității) era cel de sporire, de creștere. Constantin Noica iradia, se pare, acest gen de autoritate fertilă, netimorată, ale cărei roade erau simetrice. Nu întâmplător deviza proiectatei sale Școli de Înțelepciune era “Nu se știe cine dă și cine primește”. Așadar, orice formă de autoritate care nu-și propune sporirea celui asupra căruia se exercită ci doar gonflarea unilaterala a “știutorului” își ratează ținta. Ceea ce, rămânând pe aceeași filieră etimologică, reprezintă definiția însăși a păcatului (hamartia). Cu alte cuvinte, în plină grădină a Maicii Domnului, prin proasta exercitare a autorității, noi comitem, de fapt, un păcat. Un început de penitență ar fi să acceptăm, împreună cu Virgil Ianțu, că uneori și doctorii spun lucruri trăsnite. La urma urmei, jurisdicția noastră profesională este destul de limitată. Înțelepciunea populară a simțit demult acest lucru: “Nici toate ale doctorului, nici toate ale popii”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Eram suparat pe doctorul meu de casa. Ma duc la el, domn doctor, mai toti prietenii mei au cite un stent, cite o operatie, mie de ce nu-mi dati nimic?
Ma intreaba, bei? Zic da, stiu veti incepe sa-mi spuneti de mincare grasa, alcool, femei!
Imi szice, cind am interzis eu la femei?
Dragă Domnule Doctor,
Vă înțeleg perfect, din două puncte de vedere – ca pacient, nu reușesc sa-mi schimb în bine rutina zilnica și, ca urmare, stau pe medicamente anti hipertensiune, și ca specialist (nu medic) care relaționeaza cu persoane.
Dar îi înțeleg și pe medici. Să stai să explici zilnic, să repeți de două-trei ori lucruri banale în ziua de azi – colesterolul e rău, fumatul face cancer șcl, e tracasant și cheltuitor de energie. La un moment dat ți se ia, indiferent cît de mult vrei s-o faci. În 50 de ani de experiența n-am întilnit decit vreo doi profesionisti (un popa si o profesoara) care aveau rabdarea necesara sa relationeze cu fiecare la nivelul sau. Si medicii sunt oameni si ar fi bine sa nu le cerem mai mult decit e omeneste.
GC
Descrii perfect mentalitatea românească stupidă! Dacă doctorilor „li se ia” să se comporte corect, n-au decât să își schimbe meseria!
Dragă Domnule sau Doamnă,
N-am zis decît să ne punem în pielea medicilor, cînd explică unui fumător că face cancer de la tutun, iar el replică tăios că bunicăsu’ a fumat pînă la 90 de ani. Dar na, acum nu le putem cere să fie oameni, cu slabiciuni omenești. Norocul nostru e că în Romînia s-au adunat toți perfecții, precum domnia voastră, de nu mai înțeleg cum se descurcă restul lumii!
GC
Ca si la profesori si la medici rabdarea si atentia sunt cele care aduc un diagnostic corect si o medicatie cat mai potrivita. Nu au aceste calitati naturale, mostenite sau dobandite nu vor fi medici buni. Si este de dorit sa faca altceva. Ex. Primarul Baluta, sector 4, medic stomatolog la origine dar care nu era facut sa scoata masele!!!
Ba nu mi se pare nimic cazon in respectarea indicatiilor medicale. Ai primit un diagnostic si o schema de tratament. Nu sta medicul linga tine cu stetoscopul facut lasou sa te flageleze daca nu respecti ce ti-a spus, esti cit se poate de liber sa n-o faci. Poti si sa ceri o alta opinie, de preferat tot de la un medic, sint sanse bune sa ti se spuna sa faci la fel. Esti desigur liber si sa mergi la gheonoaie, e o lume libera, cu o cale respecti si treaba cu „consimtamintul informat”, te simti si cetatean si pacient si ai desigur si drepturi. Ma „topesc” de placere cind aud asta, „consimtamint informat”, cind ar trebui sa spuna: bah, gulie, daca nu faci ce scriu eu sint sanse bune sa te cureti in citiva ani sau sa ajungi leguma!
Da’ astea-s lucruri complicate, hipertensiune, kestii. Spre buna intelegere sa judecam opusul la o kestie mai simpla: mergi la stomatolog. Te supui sau nu procedurilor medicale si tratamentelor propuse (in practica impuse :))) ) de el? Da, evident ca da, nu prea ai incotro, altfel vei avea de meditat indelung cit vei face niste nopti albe. Si iti vei aduce aminte de stomatolog de fiecare data cind maninci :))))
Si daca medicul greseste cum se intampla destul de des, ce faci ei drept bun tot ce zice si te imbolnavesti de altceva?!! O singura data in viata am avut parte de o doctorita care mi a spus daca medicamentul va da reactii nedorite, il intrerupeti si va dau altceva. Si medicamentul mi l aduceti ca il pot da altui pacient care nu are problemele dv. Fiecare organism este unicat si la noi nu se fac prescrieri de tratament personalizate ci la cam la toti la fel. Ce sa isi mai bata mintea un doctor cu fiecare pacient in parte si sa ii faca o atenta anamneza !!
Bravo ei! Așa trebuie să se comporte un medic adevărat!
”o kestie mai simpla: mergi la stomatolog. Te supui sau nu procedurilor medicale si tratamentelor propuse (in practica impuse :))) ) de el?”
Exemplu personal, în 2003, în România: m-am certat pe bune cu stomatologul, care voia să-mi extragă un premolar perfect sănătos, după părerea mea. Disputa a durat minute în șir, până când m-am prins ce se întâmplă:
”- Doamnă, vedeți că țineți radiografia invers!”
Premolarul corespondent de pe partea cealaltă trebuia într-adevăr extras, dar este absolut inadmisibil, ca medic, să vrei să extragi un premolar perfect sănătos, chiar cu radiografia în față.
”bah, gulie, daca nu faci ce scriu eu sint sanse bune sa te cureti in citiva ani sau sa ajungi leguma! ”
Imensa majoritate a medicilor exact asta spun, deși situațiile reale sunt mult mai nuanțate. În ziua de azi, scopul principal al medicului este să producă bani. Cu cât mai grav e prezentată situația, cu-atât mai mulți bani obține. Culmea e că șpaga din România protejează mai bine pacientul decât corectitudinea din UK: mii de femei din UK s-au trezit cu mastectomii nejustificate, suportate de NHS. Banii pentru decontarea operațiilor respective au reprezentat stimulente de nerefuzat pentru chirurgii implicați.
M-am intilnit si eu cu citiva de-astia. Ultimul a fost chiar o cunostinta, zice-se chirurg bun. Cind cu ruptura de menisc. Consultul la el a fost dureros. Da’ am gasit unul mai bun care m-a operat cu rezultate foarte bune. La 7 jumate seara ieseam din operatie, pe la 3 noaptea stateam in picioare la tigara in baie :))). N-a fost buna tigara, cam ma jena genunchiul cu nu durere era aia, nu rau dar destul cit sa nu-mi pice bine tigara, am aruncat-o la jumate. Insa cea de la 7 dimineata a fost excelenta, mai ales ca mi-a adus asistenta si 2 espresso scurt, asa cum ne inteleseseram de cu seara.
Cindva demult vin de pe munte cu o „frumusete” de entorsa sau luxatie sau draci s-o pieptene, cu rupere de ligamente, s-au spart si ceva vase de singe pe-acolo ca mi-a fost piciorul vinat in zona degetelor pina spre Craciun, pocinogul intimplindu-se prin iunie. M-a consultat un doctor, il stiam, lumea zicea ca nu-i ok dar ala era acolo duminica. Fusesem coleg cu poama de fi-sa.
Radiografie. Stam intins pe masa aia si operatorul ala cu septe clase si-o sipica se-apuca el sa-mi palpeze glezna umflata rau, tumefiata si a naibii de dureroasa. Drept raspuns i-am tras o palma cu piciorul liber (norocul lui ca nu mai aveam bocanc in picior) si furios la culme i-am zis: bai, p*lica, fa radiografiile si mars cu ele la medic, n-ai tu ce pune mina pe mine! A executat, altfel pe legea mea ca ma dadeam jos la el, basca erau pe hol si colegii care ma carasera citiva kilometri de la locul accidentului pina la masina.
N-a fost bine, pina am ajuns in alta parte, la doctorul potrivit au mai trecut citeva zile. Cu oleaca de munca in plus am intrat bine pregatit in sezonul de schi dar tot mi-a luat ceva sa-mi scot din cap ca pot avea aceeasi incredere in glezna recuperata cum am in cea neaccidentata. Deocamdata, ca i-a venit si aleia rindul :))).
Medicina de familie dar si de specialitate, cere adaptare dupa tipul, educatia si puterea de intelegere al pacientului. Adica comunicare, pe care putini medici o detin in Ro. Cere timp si rabdare si iti reduci nr.de pacienti dar si banii, daca esti in privat. Am avut cateva experiente negative cu medici care au prescris ce nu trebuie cu efecte adverse, fara sa ma intrebe de alergii sau alte interactiuni. La noi domina medicamentele generice si foarte putin cele inovative. In fapt, medicina a devenit o mare afacere, pe bani multi, si din pacate, se strica relatia pacient- medic.
Cand te-ai vaccinat la Covid, cam care a fost argumentul care v-a convins? Ingredientele?
Daca un doctor se apuca sa faca cu mine lectii de economie, matur pe jos cu el. Fiecare cu-ale lui.
Pe de alta parte, inteleg ce ziceti, domnule Rusu. Nici eu nu consider sfant si intangibil ce-mi spune primul mecanic auto. Acolo e face-to-face, loc de japca. E loc de rea intentie. Sun si ma duc la alte patru service-uri. Ce interes are insa un medic, sau o comunitate de medici sa-ti zica ca te duci pe apa Sambetei? Pai nu prea are, decat daca te cheama la el in operatie sau esti conspirationist de joasa speta. E mai degraba loc de incompetenta, nu de rea-intentie. Mergem si la altii. Cautam pana gasim pe unul care sa ne spuna ca suntem sanatosi tun sau ne folosim ratiunea la capacitate maxima?
Sa ne cunoastem limitele e firesc. Nu am experienta, cu scoala si munca zi-de-zi, de >20 de ani intr-un domeniu, ca sa vina un pulifrici cu cont pe social media, sa-mi spuna ca stie el mai bine; si nu doar atat: tine neaparat sa-mi spuna ca el e destept si eu sunt prost, fara argumente. E normal sa mi se umfle vena la tampla. L-as taxa, dar nu am cum. Ma ridic si plec e tot ce pot sa fac.
Si totusi… ce credibilitate are sistemul medical din Romania atunci cand echivaleaza vapatul cu fumatul clasic, spre exemplu?! Sau care chiar infiereaza vapatul in detrimentul fumatului. Atentie! Nu legislativul, in care am incredere cat intr-o ceapa degerata. Ditamai medicii, care „canta” impotriva colegilor si studiilor din UK, spre exemplu.
Am ajuns sa apelez la AI cu DeepSearch/Research. Grav!
Dar nu fac strawman; articolul se refera la ton. Ne spune ca e normal ca uneori sa ne stergem la c*r cu autoritatea, ca e nevoie de lugu-lugu, indiferent de domeniu. E nevoie de comunicare cu retardatul in domeniul medical (multime careia apartin). Dar eu admit si altii rad cu superioriate, intr-o zeama de prostie, pentru ca ei stiu mai bine.
Ca sa nu o mai lungesc: consider maxim de irelevant acel „in cunostinta de cauza” din miezul articolului. Daca fumatorii sunt in cunostinta de cauza, de ce e nevoie de accize? Sunt accizele morale sau imorale? Cine plateste tratamentele rezultate din „cunostinta de cauza”?
(Si) Pe banii mei? Pentru ca asa spun eu! Pe banii tai? Noi sa fim sanatosi!
Parerea mea e ca in cazul asta marketingul e bun; e pentru românaș. Nu vine de unde trebuie, atata tot. Romanasul are nevoie de o mana in gat, lipit de perete. Nu ma credeti? Studiati-i preferintele in ceea ce priveste autoritatea. Si in stransa legatura, vedeti ce inseamna pentru romanas autoritatea; cum o defineste la nivel personal.
Mi-a placut articolul. Provocator :)
Românașule, pentru un singur fumător activ există trei fumători pasivi, deci mă lași cu gargara ref la „cunoștința de cauză”?
Poate ca o responsabilizare mai mare a pacientului hipertensiv combinata cu interventii tintite in educatia medicala postuniversitara a medicilor de familie si cu interventii administrative ar duce la obtinerea unor rezultate. Din nefericire, nu avem nici cea mai mica idee despre punctul in care ne aflam si prin urmare nu avem la ce sa ne raportam pentru a pune „in miscare” astfel de programe.
Abordarea de tip „asa spun eu” nu face decat sa aduca apa la moara pacientului, acesta abia asteptand sa transfere responsabilitatea afectiunii sale asupra altei persoane. Trecand peste multele necunoscute ale interventiilor non farmacologice in hipertensiune nu e niciodata inutil sa ii spui unei persoane care intra intr-un cabinet ca obezitatea constituie un factor de risc si ca inainte de a lua pastile ar fi util sa isi modifice greutatea. Pana sa ajungi la colesterol(domeniu cu multe necunoscute inca) sau la fumat, obezitatea e problema.
Daca, printr-un miracol, toti medicii din Romania s-ar apuca de maine sa stea de vorba cu pacientii si sa le explice cum stau lucrurile mare lucru tot nu s-ar intampla. In timp ce suntem foarte ocupati sa reglementam desenele care apar pe pachetele de tigari continuam sa acceptam fara nici o problema alimente care sunt mult mai nocive decat fumatul. Nu am auzit pe nimeni sa propuna introducerea unui model similar de ambalaje pentru alimente nocive.
Referitor la fumat, nimeni nu pune la indoiala efectele nocive asupra organismului uman dar ma frapeaza faptul ca nimeni nu aseaza asta intr-o matrice a factorilor nocivi pentru sanatate. De exemplu, un studiu facut prin Suedia a concluzionat ca riscul de deces cauzat de lipsa expunerii la soare e cel putin echivalent cu cel generat de fumat(https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26992108/). Tot legat de fumat, toata lumea era de acord ca fumatul este singura cauza a cancerului pulmonar pana cand s-a constatat ca statul cu cel mai mic procentaj de fumatori din SUA(Utah) avea cea mai mare incidenta a cancerului pulmonar. Asta a modificat putin perspectiva, introducand in matrice un alt factor(https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29385999/).
In concluzie, ceva mai multa modestie si folosirea bunului simt(atat de catre pacienti cat si de catre medici) ar putea duce, in timp, la obtinerea unor rezultate cu adevarat pozitive.
Daca medicii de familie si multi dintre cei specialisti ar avea o atitudine ferma si clara prin care sa explice pacientului ca daca nu isi schimba stilul de viata, obiceiurile alimentare etc. isi reduce viata cu 10 ani ar avea toti rezultate mai bune in preventie. Dar la noi ti se dau niste analize, apoi se pun 2- 3 diagnostice, o reteta cu 6- 7 pastile si cam atat si sa mai vii dupa 6 luni. In rest, deviza este altul la rand…..Preventia este cea care lipseste si asta trebuie facuta din clasele primare si gimnaziu.