vineri, martie 29, 2024

Şi totuşi, Televiziunea Română…

Apelul disperat al conducerii interimare a TVR, lansat în aceeaşi zi cu descinderea ANAF la sediul confiscat al trustului Intact, n-a avut ecou. Senatorii s-au aliniat sub paloşul scos din teacă al lui Tăriceanu pentru a împiedica aplicarea unei sentinţei definitive împotriva infractorului Voiculescu, PSD-ul s-a indignat alături de Dragnea împotriva justiţiei, Cioloş a oscilat, iar preşedintele Iohannis s-a făcut de poveste luând partea „libertăţii de expresie” acolo unde nu era vorba decât de libertatea de a respecta deciziile justiţiei. Antenele şi-au făcut cu emfază numărul mizerabil, dimpreună cu „electoratul” lor precar, iar mari oameni ai patriei, politicienii abonaţi, de la europarlamentari ca Norica Nicolai, Renate Weber sau Mircea Diaconu, la deputaţi şi senatori, membri CNA cum e Radu Călin Cristea, preşedintele ICR, Radu Boroianu, până la actori, foşti miniştri, oengişti şi sindicalişti de conjunctură s-au bălăcit cu saltimbancii în apele tulburi ale Antenelor. Despre televiziunea publică, aflată luni, 15 februarie 2016, în situaţia de a nu putea achita salariile angajaţilor, s-a discutat în paranteză, ca să nu se spună că. Deşi nu Antenele se află sub control parlamentar, totuşi pe aleşii neamului i-a durut în cot de scrisorile deschise, de solicitările, apelurile şi, până la urmă, de falimentul TVR, cum continuă să se dezintereseze de incompatibilităţile şi abuzurile din radioul public, care ar trebui igienizat urgent. De ce nu le pasă politicienilor de mediile publice? Fiindcă, după ani de aservire prin politizarea sistemului, au căpătat siguranţa că oricum, TVR şi SRR nu le ies de sub călcâi, deci rămân la dispoziţia Puterii. Mediile private trebuie cumpărate, băgate în seamă, pupate, vezi cazul recent al Antenelor. În plus, audienţele prăbuşite ale televiziunii publice nu sunt, pentru moment, interesante pentru politicienii ahtiaţi după notorietatea aducătoare de voturi. Mai bine la circ. Banii cetăţenilor din taxă, misiunea publică rezervată mediilor publice în toată Europa, asta nu contează.

Fiindcă au apărut voci supărate, de la Senat s-a aruncat în spaţiul public un proiect de modificare a Legii 41/1996 a SRR şi SRTV, elaborat discret, din câte ştim, la TVR. El aduce câteva schimbări necesare, cum ar fi separarea managementului de Consiliul de Administraţie, impunerea unor incompatibilităţi şi a unor condiţii de competenţă, cam largi, la nivelul membrilor CA, organizarea unui concurs pentru directorul general, limitarea salariilor etc. Depolitizarea nu intră în vederile proiectului iniţiat de pesedistul Georgică Severin. Deîndată, PNL a sărit în sus că nu au fost consultate partidele, deci nu e de acord, dar a cerut public, prin vocea senatorului liberal Marius Paşcan, numirea de urgenţă a unui consiliu de administraţie „profesionist”. În absenţa unor criterii clare, tot clientela politică va avea prioritate. Inconsecvenţele şi „heirupismul” (atât de blamat de preşedintele Iohannis) se văd: separarea funcţiei manageriale de preşedinţia CA figura în proiectul elaborat cu ani în urmă de Raluca Turcan împreună cu societatea civilă. Acum PNL respinge această măsură utilă.

Aceleaşi organizaţii media, printre care ActiveWatch, COM, CJI, CRJ, care au pus umărul acum câţiva ani la un proiect de lege valid pentru mediile publice, au adresat luni, 22 februarie, un apel către premier, ministrul culturii, comisiile de cultură din parlament, sub titlul „Salvaţi televiziunea publică!”: Pentru ca intervenția Parlamentului să nu se rezume la o cârpeală utilă într-un an electoral, susținem necesitatea unei intervenții sistemice, care să se adreseze nevoilor urgente ale instituției, dar să și prevină repetarea actualei situații prin modificarea legii de funcționare a mediilor publice. Schimbarea legii este primul pas pentru depolitizarea și reformarea serviciilor publice de radio și televiziune, iar un astfel de demers trebuie să întrunească un nivel ridicat de consens politic pentru a putea fi pus în practică. De asemenea, cerem autorităților să intervină urgent pentru scoaterea SRTV din impasul economic în care se află, inclusiv prin actualizarea nivelului taxei, cel mai mic din Europa și aflat la același nivel de 12 ani, se arată în document. Valentin Jucan, membru CNA a cerut să se dezbată cu prioritate problema falimentului TVR, fiindcă „libertatea presei aparţine tuturor”şi Antena 3 nu dispune de „drepturi speciale în relaţie cu statul”, iar din interiorul TVR s-au emis noi mesaje către premier, de data asta unul tehnocrat, de salvare a instituţiei. „Deși Televiziunea Română este de mulți ani în criză, din păcate, nu a fost făcută niciodată o analiză profundă a situației ei”, scrie realizatorul Ion Moraru, într-o scrisoare adresată lui Dacian Cioloş. “Politicienii, care răspund de destinele TVR, nu au fost în măsură să ofere soluții pentru surmontarea crizelor, chiar dacă au manifestat bune intenții. Abordările lor, ce au avut la bază observații tangențiale, „din avion”, sunt doar cantitativiste. Ni se spune mereu că „sunteți prea mulți!”, fără a ni se preciza dacă suntem „mulți” în raport cu televiziunile de nișă, sau în comparație cu alte televiziuni naționale din țările civilizate, unde numărul de angajați e mult mai mare ca la TVR. Ni se spune mereu că suntem prea risipitori și că nu vrem să ne plătim datoriile față de Stat, dar nimeni nu vorbește de subfinanțarea cronică a instituției. Trebuie să vă reamintesc că în România se percepe cea mai mică taxă tv din Europa: 4 lei. Această cifră a rămas neschimbată din 2003, nefiind nici măcar corelată cu rata inflației”. Sunt recunoscute în scrisoare şi cauzele de fond ale dezastrului: managementul defectuos al “politrucilor” de la cârma instituţiei, incompetenţa dublată de oprtunismul politic care a dus la scăderea calităţii programelor, risipirea bugetelor pe interese meschine. MediaSind a semnalat recent abuzuri concrete, cheltuieli nejustificate, o politică de dezbinare a salariaţilor şi acordarea de privilegii, care ar trebui să conducă la demiterea conducerii interimare. Până şi directoarea Irina Radu recunoaşte că azi TVR “nu e un loc care să te inspire”, iar o schimbare structurală a circuitului producţiei, adaptarea la noile tehnologii, e absolut necesară. Concluzia? Nimic nu se va schimba până clasa politică nu va elibera de sub talpă mediile publice. Dar pentru asta, trebuie să dispară politicienii de acum.

Articol aparut in revista 22

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Imi pare rau stimata doamna dar nu aveti dreptate. TVR nu e o institutie ci un trib, un clan format din familii platite din taxele tuturor. Desi clanului i s-a cerut de mult sa faca publice salariile precum si numele „familiilor mari”din TVR, totul e un mare secret. Cred ca oricit ar ajunge taxele si oricit s-ar agita ONG-urile si parlamentul , tribul tvr-istilor se va preocupa doar de noi angajari de rude si de mariri de salarii.

    • deci autoarea are dreptate, doar ca nu va place ca numeste TVR o institutie (ceea ce si este chiar daca nu va place), iar dvoastra vreti sa-i spuneti trib.

  2. Bube multe si vechi, in TVR.
    Inainte de a vorbi de subfinantare, cred ca ar trebui sa vorbim despre nepotism, suficientza, anacronism, incompetenta, inchistare.
    Duminica, urmaresc doua emisiuni pe TVR2: „Pescar hoinar” si „Natura si aventura”.
    Echipa primei emisiuni se deplaseaza cu o caravana de 2-3 masini 4×4, remorci, barci etc., de cele mai multe ori in acelasi complex (confortabil) din Delta Dunarii. Realizatorul ne serveste aceleasi texte corecte gramatical, dar lemnoase si „extrage”, dintr-o deplasare, doua, trei sau mai multe emisiuni, in care mai intercaleaza si imagini de arhiva, uneori.
    Realizatorul celei de-a doua emisiuni se deplaseaza cu un papuc Dacia amarat si de multe ori se filmeaza singur. Rar sunt doua sau trei emisiuni pe aceeasi tema.
    Daca, maine, pe motiv de restructurare si eficientizare a TVR, ar trebui sa aleg pentru a pastra la TVR doar una dintre cele doua emisiuni, eu, ca telespectator, as alege sa pastrez „Natura si aventura” FARA SA STAU PE GANDURI. Va rog, a NU se confunda cu emisiunea „Natura si sanatate”, in care un prezentator supraponderal si gurmand (nu ca ar fi ceva in neregula cu a fi gurmand si supraponderal) ne invata cum sa traim sanatos.
    Faptul ca TVR este o institutie publica nu inseamna ca nu poate fi condusa aplicand si niste principii de competenta si eficienta.

    Dar, daca ma gandesc mai bine, ce pretentii pot avea de la o institutie a statului aflata sub controlul unui parlament ca al nostru?…

    Sper sa treaca de moderare comentariul meu, n-ar fi prima data cand sunt cenzurat la un articol al doamnei Armanca.

  3. TVR trebuie restructurat masiv si lasati oamenii de valoare sa faca emisiuni, documentare, reportaje nu tot felul de simpatizati de catre sefi, care la randul lor sunt simpatizati de alti sefi si tot asa pana se ajunge la cine este la putere in zona politica.
    Daca un producator doreste sa faca o emisiune buna conform cu directia pe care trebuie sa o aiba TVR-ul, el este este sarit cand ar trebui sa i se acorde bani pentru emisiune, reportaj etc sau poate i se acorda, dar atat cat sa ajunga cu metroul pana la Universitate… nu mai zic de toate betele puse in roate de ailalti. Pe cand un „simpatizat” din asta, vine cu o mizerie de emisiune si i se aproba banii, ca nasul este in comisie, ca un prieten este acum la putere in partidul ala mare, ca unii cred ca daca au fost candva buni inca mai tin pasul etc.
    TVR-ul este ca un clan tiganesc cu rivalitati intre familii, nicidecum o familie.

  4. ” fără a ni se preciza dacă suntem „mulți” în raport cu televiziunile de nișă, sau în comparație cu alte televiziuni naționale din țările civilizate, unde numărul de angajați e mult mai mare ca la TVR. Ni se spune mereu că suntem prea risipitori și că nu vrem să ne plătim datoriile față de Stat, dar nimeni nu vorbește de subfinanțarea cronică a instituției. Trebuie să vă reamintesc că în România se percepe cea mai mică taxă tv din Europa: 4 lei.”

    Ok, oameni buni, pai daca e sa ne comparam, hai sa ne comparam, da, cu alte televiziuni din tarile civilizate, da, si o sa vedeti ca nu e deloc, comparatia, in favoarea voastra.
    Hai sa comparam cu BBC-ul, de exemplu, ok? BBC, brand vechi, de renume mondial, da, adicatelea mondial insemnand chiar in toata lumea, in toate colturile planetei, nu ca la noi, doar in Romania si prinre putinii nostri diasporeni, da? Calitate a programelor produse-de 1000 de ori mai mare. Audiente – pai daca luam doar o matematica simpla, doar populatia UK, care e de peste 60000000, inseamna de 3 ori cat a Romaniei, da? Si atunci, despre ce vorbim, care subfinantare? Si, daca tot vorbim de taxa aia mica, aia care e, vai, vai,mica-mica, pai hai sa vorbim si de veniturile alora care o platesc, ale publicului vostru, da, ca poate pe mine, potential telespectator, nu ma intereseaza ca voi vreti sa aveti fiecare 3 SUV-uri si patru vile prin tara, da, din banii mei, atata timp cat eu n-am bani nici de intretinere a bloc???
    Asta ca sa nu mai zic ca insasi modul de impunere al acelei taxe e samavolnic si contrar oricaror norme europene – sa-mi explice si mie cineva, de ce eu, nedetinator de televizor, si care nu ma uit, never ever ever, la TVR, pt ca nu am timp, trebuie totusi sa va platesc taxa aia nenorocita, odata cu factura la curent? De ce? Pentru ca vai, trebuie s voisa aveti un salariu, din banii mei? Mi se pare ca deja marlania acestor oameni din TVR e strigatoare la cer. Am cunoscut mai multi lucratori acolo, si stiu de multa vreme care e atmosfera acolo, oamenii astia chiar vor sa ne prosteasca in fata, se fac ca nu stiu un adevar evident pentru toata lumea, si din luna: ca, daca ar cauta, ei, angajatii astia care „de fapt nu-s asa multi” de lucru in mediu privat, chiar si in Romania, unde nu-s exigentele asa de mari, nu-i angajeaza nimeni, ca-s niste sulfe si niste incapabili cu totii? Ei STIU asta, noi stim asta, ne mai ascundem dupa deget? Ce-i televiziunea asta, institutie publica, sau organizatie de intr-ajutorare pentru toti nefericitii si expiratii presei romanesti? Ma intreaba si pe mine cineva pe mine, platitor de taxe, daca sunt sau nu de acord sa-i subventionez pe tristii astia???? Nu-s de acord cu multe din nefacutele politicienilor romani, dar, de data asta, o spun raspicat: e FOARTE BINE ca parlamentarii se dezintereseaza de TVR si o lasa sa moara incet, dar sigur. Ce e rau e ca idiotii astia inca mai incaseaza taxa aia, chiar si asa mica cum e, ar trebui lasati fara nici o subventie, o perioada de 2-3 ani, fara nimic, zero, sa se descurce din publicitate, ca noi, astia amarastenii, din mediul privat, care acum tragem ca fraierii ca sa le platim lor vacantele in Maldive. Cloaca aia ar trebui desfiintata, dati toti afara, si angajati altii. Si n-o sa ramanem, dna Armanca, fara televiziune publica, nimeni nu vrea de fapt asta, in nici un caz, sa nu plangem ipocrit pe umarul unor pseudojurnalisti care stim de fapt foarte bine cate parale fac.

    • Nu pe angajati ii deplang, desi cinstit e sa spunem ca sunt destui profesionisti in TVR, ci modul mizerabil in care politicul a facut sa degenereze o institutie de presa. Tristii aia de care vorbiti, sunt pilele politice, amantele, nepotii, nevestele etc. care au dublat pe parcurs personalul. Apoi au zburat cei care se pricepeau la ceva, ca sa ramana cei proptiti. Politizarea si cinismul, despre asta e vorba in art.

      • Stiu ca despre asta e vorba in art. Numai ca dvs, doamna, nu vedeti, nu reusiti, nu vreti, nu stiu, decat o parte a problemei – politizarea. Da, aveti dreptate, dar de zeci de ani, din 89, mai exact, politizarea si neprofesionalismul crunt s-au stimulat reciproc, intr-un cerc vicios care a dat situatia de acum. Despre Soloc, Rosiianu et caetera, care au fost ani de zile tinuti pe brate, cu salarii uriase, pe banii nostri (exact cum ziceti, pilele, verii si cumnatii!!), de ce nu vorbiti? O turma de angajati incompetenti nu va avea alta solutie decat sa stea in genunchi in fata politicului, iar politizarea excesiva va spori si mai mult neprofesionalismul, oamenii politici si cei numiti politic din consiliul de administratie asigurandu-se ca, la fiecare restructurare, ii dau afara, cum bine ziceti, tocmai pe aia care mai fac cate ceva, care mai sunt cat de cat competenti. E un cerc vicios, asta spun, iar parerile alora (subfinantare, mai putini angajati decat televiziunile occidentale, etc) trebuie tratate fix drept ceea ce sunt – niste ipocrizii crunte.
        A, si mai e ceva. Solutii, avem? Dar stiti, reale, nu „hai sa le dam mai multi bani”.
        PS Am avut, la un moment dat, o prietena angajata TVR, se intampla prin 99, pevremea mmei Pippidi. Ajunsese acolo pt ca maica-sa lucra la Radio, nu din alt motiv. Si nu facea nimic, dar ab-so-lut nimic, mergea la servici doar ca sa stea pe scaun si sa se uite-n tavan, mai fuma 2-3 tigari si lua un salariu pt asta. Si se mai si plangea ca vai, ce-o oprima directoarea departamentului. Ca ea mai sunt mii, pile, cumetri, relatii.

  5. Adaugire – audienta BBC – 60000000 de oameni, daca e sa ne limitam doar la cetatenii UK, ca, daca e sa-i luam in calcul pe toti vorbitorii de englezadin lumea larga, bate cu brio cateva sute de milioane. Cifrele-s cifre, oameni buni, hai sa nu mai vorbim vorbe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro