joi, septembrie 24, 2020

Sic transit gloria mundi: Barba bietului baron

Adrian Nastase si-a lasat barba. Barba alba a unui intelept. Este un eveniment din serialul “Lupul barba schimba, dar naravul ba”. Mai tineti minte pamfletul devastator al lui Mircea Cartarescu? A fost scris cand supremul baron nu-si incapea in piele de atata putere, faima si avere. Asemeni premierului plagiator Victor Ponta, al sau doctorand si fiu spiritual, Adrian Nastase credea ca are definitiv si irevocabil vantul in pupa, ca nimic nu-i poate sta in cale pe drumul catre dominatia absoluta intr-o tara in curs de mexicanizare. A pierdut, nu si-a revenit niciodata complet din acea prabusire. Fostii lachei au inceput sa-l sape, sa-l lucreze cu perversa stiinta a intrigilor de palat si de caverna. Patriarhul Ion Iliescu s-a spalat pe maini de cel ce-i fusese candva succesor desemnat.

Era in 2012, am intrat cu cativa prieteni la un restaurant spaniol pe strada Caderea Bastiliei. Adrian Nastase fusese arestat, trecuse prin experienta telenovelei intitulata “Sinuciderea mancata din strada Zambaccian 16″, era internat la Urgenta. Mult, putin, cursese sange. Te-ai fi asteptat la o minima tristete, fie si una simulata, in randul sleahtei baronocratice. Nici vorba, la o masa lunga, plina de cupe cu vin si varii trufandale, petreceau de zor Ion Iliescu, Sorin Oprescu, Corina Cretu si alti coreifei pesedisti. Le-am spus atunci prietenilor mei: “Asa functioneaza solidaritatea haitei, fara sentimente si fara loialitati”. In lumea fara urma de principii a partidului succesor al celui s-a numit comunist (era, desi se cam fascizase), dar si roman (aici putem comenta), nu e de mirare ca beneficiarul cultului de ieri (tineti minte cartea “De la Karl Marx la Coca Cola”, dialoguri cu sociologul Alin Teodorescu, ministru cancelar in 2004?) fusese uitat, lasat de izbeliste ca un penibil reziduu al altor vremuri…

Intr–un incitant articol aparut pe ziare.com, Ioana Ene, in opinia mea una dintre cele mai avizate comentatoare ale peisajului politic romanesc, crede ca zilele lui Adrian Nastase ca politician s-au cam incheiat. Asa credeam si eu candva, parca prin ianuarie 2006. Mergeam cu trenul de la Washington la Philadelphia, eram impreuna cu Alina Mungiu, aflata in Statele Unite cu o bursa la National Endowment for Democracy, si Andrei Pippidi. Alina si cu mine urma sa participam la o conferinta despre tranzitii organizata de Foreign Policy Research Institute, think tankul unde am lucrat intre 1983 si 1990. Prinsi in conversatie, am spus: “Nastase e terminat”. In stilul sau inconfundabil, amabil si ironic, istoricul Andrei Pippidi, nepotul de fiica al lui Nicolae Iorga, mi-a dat o replica la care n-am contenit sa reflectez: “Dragul meu, bunicul meu avea o vorba. In Romania pana nu moare, nimeni nu e terminat”. Sa nu ne grabim asadar. Barba alba a bietului baron poate fi oricand canita…

PS Ideea acestui articol este inspirata de un celebru eseu al scriitorului polonez Leopold Tyrmand deaspre stilurile de tunsura (hairstyles), deci frizurile, tovarasului Mieczyslaw Rakowski:

http://books.google.com/books/about/Fryzury_Mieczys%C5%82awa_Rakowskiego.html?id=BzEuHQAACAAJ

http://www.ziare.com/adrian-nastase/condamnat/barba-lui-adrian-nastase-1312793

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-poarta-sombrero-adrian-nastase-victor-ponta-si-mexicanizarea-romaniei/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/sfantul-adrian-nastase-mantuitor-profet-si-exorcist/

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. sic transit gloria mundi sau asa trecea grigore muntii ?
    nici barba nu prea are, asadar un claude monet nu poate fi iar vinator fara arme nici atit. o sa si intinda gitul pe balcoanele proprietatilor privind de la inaltime romania. inaintasii sai au locuit in casele confiscate de la „chiaburime”, progeniturile lor de azi desavirsind opera : au jefuit si luat tara cu totul. sa stai citeva luni incarcerat intr un pension ca apoi sa ramii cu partea din romania furata chiar se merita !

      • În afară de expresia în sine, care sună destul de pitoresc într-o asemenea traducere, conceptul de ”crony-capitalism” este binecunoscut în lumea civilizată. Dar e drept că Ion Iliescu pare să-l fi prezentat prima dată românilor, de aceea a trebuit să aleagă un termen mai pe înțelesul tuturor :)

  2. Cum spuneți, totul este posibil. Noi sîntem o nație miloasă, cu sânge cald. Nu așa de intransigenți ca anglo-saxonii de exemplu, sau scandinavii, sau chiar germanii, unde dacă „ai călcat pi bec”, poți să-ți pui pofta-n cui în ce privește politica. Și oricum, ei nu sînt doar intransigenți, dar și reci, o știe orice român. Nouă ne place să mai dăm omului o șansă, pentru că așa este creștinesc. A spus-o și Becali, care îndură ani de temniță grea datorită convingerilor lui religioase. Spre deosebire de Năstase, care a căzut victimă unei cumplite răzbunări politice și unor mașinațiuni machiavelice, fiind astăzi întâiul între prizonierii de conștiință din România. M-aș fi așteptat ca în penitenciar să scrie My Years in the Wilderness. Sigur, Ponta ar fi sărit în sus că e plagiat după Jack London. Dar nu, dacă sistemul juridic mai persistă în a încerca să arunce ani de temniță asupra fostului prim-ministru, atunci nu rămâne decât soluția evadării. Aia cu glontele în gâți e fumată deja. Pot fi nenumărate episoade, ca în The Fugitive- cu Năstase devenit un nou dr.Kimble, urmărit implacabil de un arhetip al răului, un hibrid între inspectorul Gerard și Javert. Și Traian Băsescu. Sau este salvat de după gratii de Izaura (nu a lui Anghel) și devine un Monte Cristo. Toți cei care l-au abandonat la restriște, păzea ! Căci pre mulți va beli, le comte impitoyable. That at least should be fun to watch.
    Deunăzi vedeam un comentariu despre Ponta, că știința e știință și politica e politică. Ergo, hoțul științific poate fi totuși un politician neprins. Se poate argumenta că în măsura în care acțiunile DNA nu au reușit epurarea elementelor corupte din administrație, acestea au nevoie să fie conduse de un om pentru care tot ce fac este transparent dar trece cu o mică dojană părintească. Cum ar putea un om corect să fie arhontele acestei tagme ? Acum, domnului Iliescu i se pot pune foarte multe în cârcă- dar nu faptul că a fraudat, sau delapidat. Și ați văzut că pe parcursul mandatului s-a chinuit cu pâlcurile de briganzi menționate mai sus. I swear to God, he was hesitating, you could see it- he was struggling. Dar nu Năstase, nu el- nu marele rechin alb care aluneca smooth printre ape, stârnind atât fibrilația cât și respectul plecat al remorelor. Oricum, Năstase nu a furat chiar așa de mult. Nici Ponta nu a copiat chiar tot, a se reține. Și Voiculescu, scriind rapoartele de informare, folosea un pix FLARO, cu mină fadă. Și blagoslovirea mașinilor noi este transferabilă, atâta vreme cât nu au ieșit din garanție.

  3. Am citit stirea azi noapte cand am vazut si poza numaratorului de oua cu barba (sic). Mi-a venit imediat ideea ca puscariasu’ cu pricina vrea sa pozeze intr-un fel de conte de Monte Cristo. E clar ca vrea sa ne pacaleasca insa pe mine nu ma duce asa usor ca l-am auzit eu pe Cartarescu cum il striga „Baroane.”
    In alta ordine de idei, ma asteptam si eu ca vreunul din puscariasii fosti pe cai mari sa-si dea drumul la gura si sa dezvaluie viermuiala din grupul infractional organizat precum au facut-o cativa celebri mafioti. Daca nu din penitenta morala macar de frica de pedeapsa mai mare si de altele ce vor sa vina. E drept ca Ponta ii tot duce cu zaharelu’ ca ajunge presedinte si-i scoate victime ale regimului tiranic, dar daca tot spuneti ca tovarasii ii tradeaza si ii sapa in bunul si samariteanul spirit marxist atunci cred ca ar trebui sa ne-asteptam la dezvaluiri de foileton. Nastase a incercat odata, intr-o pauza de la numaratul oualor , sa le bata obrazul dar vad c-acum s-a potolit. Chiar as vrea sa le vad fetele daca nu castiga Ponta alegerile.

    • Psihologii admit, în general, că orice urmă de păr pe față înseamnă că personajul are ceva de ascuns, încearcă să pară altfel decât este. Și în puține cazuri are de ascuns ceva benign, iar la Adrian Năstase chiar nu e cazul :P

      Mustața plutonierilor, în armată, era un bun contraexemplu. Mulți dintre ei erau oameni de treabă, dar încercau să pară mult mai autoritari, lăsându-și mustața aceea de formă tipică.

  4. Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad.
    Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte.
    Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
    Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!
    I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
    Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!… Scrie Ştefan? ? Nu scrie!… Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge?
    Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori.
    Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane…

    (Daca mai e nevoie: „Baroane”, de Tudor Arghezi)

  5. Interesante avataruri… Demarezi cu un facies neted și trandafiriu, parcurgi verticala regnurilor politice cu obrazul gros, privirea surîzătoare și grimasa stilizată a trufiei, te sinucizi telegenic, ajungi nu în al 7-lea cerc al Infernului, ci la pîrnaie, unde cultivi o barbă echivocă, ezitînd între geometria pilozității mafiote și masca iezuitului de vitrină…

  6. Interesant este ca de multe ori fostul prim ministru al Romaniei, desi se afla la inchisoare, strange pe blogul dansului mai multi cititori decat o faceti dvoastra cu aceste articole. ciudat, nu?

    • Mie constatarea dumneavoastră mi se pare firească- vreau să spun că efectiv există largi categorii care ar putea manifesta un interes pentru soarta fostului prim-ministru. Mă gândesc doar la câteva pe care le enumăr nu neapărat în ordinea importanței sau procentajului numeric al aderenților.
      – Cei care se bănuiesc într-un viitor apropiat într-o situație juridică și penală similară și vor să aibă un fel de avanpremieră sufletească pentru ceea ce-i așteaptă.
      – Cei care sînt convinși că Năstase va reveni și speră ca prin frecventarea blogului să obțină un loc în față atunci când se va da ceva.
      – Cei care nu au fost prinși încă și ar dori să știe în opinia dânsului, unde crede că a greșit.
      – Cei care intuiesc corect afinarea anumitor aptitudini, tipică mediului în care se află dumnealui și ar dori ca omul să împartă, să nu țină doar pentru el.
      – Cei care au auzit că omul și-a întors fața de la necredință și acum are vedenii. Se așteaptă un nou profet.
      – Mistreți, iepuri, fazani, rate sălbatice, babițe, codobaturi, cerbi, căprioare, elefanți și flamingi și în genere speciile amenințate cu dispariția datorită vânatului excesiv.
      – Cei care cred în continuare că i s-a făcut o mare nedreptate. În marea majoritate a cazurilor e vorba de oameni simpli, corecți, care n-au furat în viața lor nici un ou. Oameni care sînt convinși că au pierdut un protector și implicit sînt astăzi „mai orfani”. Aceste persoane vor vota.
      – Persoane siderate de căderea celor mari și care au căzut într-un fel de plasă psiho-magnetică a marelui Țambalccian.

  7. io cred ca opinia multor comunisti,este ca bombonel n a fost destul de shmecher si s a lasat prins ! el nu trebuia sa gresheasca ! doar de aia e vinovat

  8. Cu barba mai e cum mai e …(a propos , parca are moaka mai de intelectual acum , desi , la cate animale nevinovate a vanat , eu l-as mai condamna tot de atatea ori !) Treaba e ca l-am vazut la tv. aparand din duba la diferite termene de judecata , imbracat in niste camasi albe , largi , fara guler (gen rasa popeasca) cum aparea pe vremuri Soljeniten , marca „dizident” de …profesie . Daca la Solje se justifica poate purtarea acelor camasi , la Nastase mi s-au parut absolut ridicole ; dupa cum ridicola mi s-a parut si „groaznica sinucidere din Strada Zambaccian ” : aparentele (barba, rasa , sinucidere) insala . Pseudokinegetikos si Barba Albastra va „halesc” !

  9. Vă mulțumesc în numele lui Ioana Ene (cu care nu am nici o legătură, DE NICI UN FEL). Accesez ziare.com aproape numai pentru articolele ei – și ce comentarii sinistre i se aruncă în cap din partea a diverși ”masculi fioroși”. Biata femeie chiar merita o ”floare” ! (A nu se înțelege din cuvîntul ”biata” că-i pun brizbrizuri roz pe calitățile ofensive. Sînt convins că nu are nevoie de ”mîngîierile” mele, fiind ea din soiul ”Monica Macovei”. Totuși, un strop de cavalerism nu strică…)

  10. Scrieți: „sinuciderea mancata din strada Zambaccian 16”. Inițial am crezut că a fost „mâncată”, și nu prea avea sens. După care mi-am dat seama: „le suicide manqué” ar fi în franceză, adică „sinuciderea RATATĂ”. Hai, că se poate!

  11. ” Foreign Policy Research Institute, think tankul unde am lucrat intre 1983 si 1990. ”

    Pai parca regretata Dvs. mama spunea , in 1988, in Herastrau, ca sinteti prof. universitar in USA.

    • Ca la cadre :)

      1983-1990: FPRI, Research Associate, Senior Fellow, Hooper Fellow in International Security Studies
      1985-1990: University of Pennsylvania, Department of Political Science, Visiting Assistant Professor, Lecturer

      Sper ca acum sunteti multumit…

      • Era vorba de discutia cu Bughici in Herastrau — cred ca ati inteles . Dvs.poate ar trebui sa apreciati meticulozitatea cind se sugereaza mici corecturi (cind sint justificate) . Sa stiti ca erau si cadristi buni pe vremuri–sint si acum , dar mai putini :lol:

  12. Pentru a se relansa cu succes in politica, Dl. Nastase ar avea nevoie de o colectie de incompetenti de alta culoare politica decat a domniei sale care sa guverneze in asa hal incat sa-i faca uitate defectele si sa i le masluiasca in calitati.

    Sau sa dea vre-o lovitura. De stat.

  13. Ma intreb, „ca simplu cetatean” cum de-l mai rabda pamantul pe infamul asta,intaiul mafiot al neamului?Face cateva luni de puscarie „soft” cu tot ce-i trebuie, putand sa-si arunce otrava asupra noastra fara oprelisti!Merita 22 de ai de recluziune, in haine vargate, nu in costum si confiscarea integrala a averii!In schimb, este inca aplaudat frenetic de „poporul pesedist”, regretat de amaratii de pensionari si subiect de analize politice.Daca n-ar fi existat, Romania trebuia inventata!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

România înapoiată: reflecții la început de toamnă electorală

Locuiesc într-un sat situat la mai puțin de 10 km de Sibiu, practic într-o fundătură mărginită de dealuri...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.