joi, martie 28, 2024

Simbolismul șters al Rusiei și pragmatismul „binevoitor” chinez sau întâlnirea Xi-Putin la Moscova

Vizita președintelui Xi Jinping la Moscova vine să împlinească nevoia disperată a lui Vladimir Putin de a marca în plan simbolic percepția de mare putere a unei Rusii frecventabile. Trecând peste efortul propagandiștilor de a asocia această vizită legitimării obsesive a ambițiilor putiniste delirante, merită să ne întrebăm care ar putea fi mizele și constrângerile demersului sino-rus?

Sub mantia multilateralismului și așa-numitei politici de neutralitate, China a avansat în fapt mecanisme bilaterale cu fiecare stat în parte urmărind fructificarea mizelor individuale. China a continuat aceeași abordare cu partenerii esențiali, în timp ce tiparul diplomatic bilateral a fost eficient executat și în relația sa cu Rusia.

Simbolismul râvnit de Putin impune un preț din partea Beijingului care în virtutea balanței după un an de război nu a oferit vreo asistență specială Moscovei și nici pare dispus să o facă. Mai mult, poziția Chinei față de războiul Ruso-Ucrainean a fost la început moderat pro-rusă, acuzând Occidentul și NATO de provocare, dar a dobândit pe parcurs accente publice ceva mai neutre, refuzând totuși să condamne invazia Rusiei sau atrocitățile comise de armata Kremlinului.

Vizita liderului celei de-a doua economii a lumii oferă prilejul Kremlinului să-și proiecteze narațiuni potrivit cărora Rusia nu este o țară izolată. Cu toate acestea, prețul acestei „non-izolări” se traduce și printr-o dependență politică și economică tot mai mare de China, care uneori contravine propriilor interese ale Moscovei.

Deplasarea președintelui chinez la Moscova reprezintă ocazia perfectă pentru a capitaliza oportunitățile generate de război și de impunerea sancțiunilor occidentale. Rusia este un furnizor important de hidrocarburi ieftine și tehnologie militară. Un punct așteptat de pe ordinea de zi a vizitei secretarului general al Partidului Comunist Chinez, Xi Jinping, va fi propunerea de a construi o nouă conductă de gaze către China, care ar redirecționa aprovizionarea alocată inițial Europei.[i]

Gestul diplomatic al lui Xi Jinping pare să sugereze percepția generală că președintele chinez este dispus să-l sprijine o vreme pe Vladimir Putin sau cel puțin lasă impresia unei perfuzări geopolitice simbolice, evitând în același timp să abordeze subiectele cele mai delicate și deranjante. În timp ce speranțele Kremlinului au sugerat, probabil, Beijingului tentația ocolirii sancțiunilor, China continuă să respecte toate interdicțiile și restricțiile privind comerțul cu Rusia.

Analizând cu mare atenție cursul ostilităților din Ucraina, președintele Xi Jinping a putut constata cu ușurință slăbirea Rusiei care nu mai este și nici nu a fost atât de puternică pe cât pretindea înainte. Datorită unor suspiciuni reciproce, care a rămas o constantă de ordin perceptiv în ambele tabere, China nu este văzută la Moscova neapărat  ca prietenul sau aliatul său ci, mai degrabă, e conturată percepția potrivit căreia Beijingul își instrumentează agenda cu un pragmatism rece, evaluând în mod cinic utilitatea relației cu Rusia. Pe baza acestor considerente, înțelegerea analitică rațională la Moscova a relației bilaterale ar fi înțeleasă ca beneficii foarte mici, însă emoția și constrângerile internaționale la care este supus Putin l-ar putea împinge spre acceptarea unor noi compromisuri.

Pe de altă parte, China a dezvoltat parteneriate strategice cu diverse state, însă nu și-a creat un sistem de alianțe militare cu ramificații globale puternice. Păstrarea relevanței Rusiei ca actor de prim rang cu sprijinul Chinei ar contribui pe de-o parte la catalizarea eforturilor Moscovei în războiul din Ucraina și erodarea implicită a puterii occidentale, iar pe de cealaltă parte, Xi s-ar asigura că Rusia nu va accepta un compromis cu Occidentul pentru ridicarea sancțiunilor, determinând o apropiere „inoportună” față de Vest și un Beijing izolat de perspectiva unei alianțe militare cu un actor capabil de balansare globală.

În realitate, conducerea Chinei este îngrijorată că sprijinul militar occidental pentru Ucraina va slăbi sever Rusia, un partener cheie al Beijingului și al aliaților săi. Pe baza teoriei jocurilor, China a avansat o luare de poziție[ii] privind conflictul din Ucraina într-un moment în care nu avea nimic de pierdut. Pe măsură ce Moscova continuă să fie blocată în Ucraina, în ciuda desfășurării aproape totale a forțelor sale terestre, Beijingul a preluat inițiativa pentru a se așeza confortabil în criza întâmpinată de Putin.

Un raport publicat de Rand Corporation, intitulat „Avoiding a Long War”[iii], a atras atenția în tabăra politicii externe a Chinei. Potrivit studiului, cu cât războiul se prelungește, cu atât crește riscul unei escaladări între Rusia și NATO. Unii consilieri politici chinezi consideră că acest argument reprezintă oportunitatea Beijingului de a facilita negocierea păcii.[iv]

În cadrul Conferinței pentru Securitate de la München, secretarul general al NATO și-a exprimat îndoiala cu privire la sinceritatea Beijingului: „China nu a reușit să condamne invazia […] China nu a putut spune că acesta este un război ilegal”[v].

Multipolaritatea mult invocată la Beijing și Moscova sugerează oarecum disponibilitatea lui Xi de a conlucra mai strâns cu Putin pe fondul unei realități care demonstrează, în mod ironic, tendințe de structurare puterii globale spre bipolaritate.

Marile temeri exprimate în cercurile analitice din Moscova sugerează ipoteza slăbirii Rusiei, evaluând o expunere mult mai agresivă la ambițiile Chinei, în raport cu pasivitatea europeană. Cu toate acestea, agenda diplomatică sino-rusă este diversă, fiind caracterizată de interese comune și contradicții.

De la impunerea sancțiunilor Rusiei în urma declanșării invadării Ucrainei, China a devenit principalul partener comercial al Rusiei, iar acum reprezintă mai mult de 40% din importurile de mărfuri, potrivit estimărilor lui Iikka Korhonen[vi], directorul BOFIT (Bank of Finland Institute for Emerging Economies).

Firmele chineze se implică activ în programe de import paralel încercând să înlocuiască mărcile occidentale care au părăsit piața rusă. De exemplu, din cele 14 mărci rămase pe piața auto din Rusia, 11 sunt chineze. În același timp, dealerii ruși asigură în mod activ aprovizionarea mărcilor europene prin Asia. Drept urmare, China a devenit cea mai mare exportatoare de autoturisme din Rusia.

Pe lângă predominanța obținută în furnizarea bunurilor de larg consum, China livrează o mare parte din importurile tehnologice ale Rusiei. În 2022, s-a constatat o creștere semnificativă a livrărilor de componente auto chinezești, precum și a camioanelor, excavatoarelor și platformelor de încărcare. Importurile de echipamente industriale de înaltă tehnologie (clasificate în Rusia ca grupa de produse 84) au crescut cu 16% pe parcursul anului trecut, ajungând la 14,9 miliarde de dolari.

În ciuda interdependențelor comerciale complexe, China continuă să respecte regimul sancțiunilor occidentale atunci când intră în relație cu marile companii. Pe de altă parte, reversul restricțiilor privind livrările de semiconductori și microcipuri din Occident a determinat China să exporte cantități mari spre Rusia, potrivit Free Russia Foundation.[vii]

Din ce în ce mai mult, băncile rusești oferă clienților instrumente în yuani, companiile încep să emită obligațiuni în moneda chineză, iar yuanul este acum a treia cea mai populară monedă pentru a deține active în valută printre depozitarii privați din Rusia. Ministerul de Finanțe a înlocuit dolarul cu yuanul în intervențiile sale valutare, iar bursa din Moscova raportează o lipsă de yuani.

Autoritățile ruse celebrează victoria măsurilor pentru „dedolarizare”, dar această situație nu face altceva decât să transfere dependența de o monedă străină la alta. Prin acest substitut nesigur rezervele și plățile rusești devin acum dependente de politicile de curs valutar ale Partidului Comunist și ale Băncii Populare Chineze, care, evident, nu sunt transparente pentru factorii de decizie din Rusia. Dacă relația dintre Beijing și Kremlin se deteriorează, riscul de a pierde rezervele sau de a opri plățile va crește.

În acest context, interdependența asimetrică se amplifică în defavoarea Rusiei, iar eșecul lui Vladimir Putin în fața propriului său popor a deschis fereastra de oportunitate pentru China, oferind totodată platforma perfectă de a testa disponibilitatea Kremlinului pentru noi compromisuri. Cu cât teama de eșec a lui Putin se amplifică, iar rezultatele campaniei sale militare vor indica un deznodământ trepidant, evoluția noilor condiții îi va forța disponibilitatea unei îmbrățișări oferite de Xi, care sedimentează în aceste zile viitorul unui mariaj geopolitic proiectat de Beijing pentru Rusia.

China știe că bunăvoința se poate câștiga cu buchete de flori și gesturi frumoase. Pentru a păstra relația vie, dar nici pentru a da nas trivialității Moscovei, Beijingul a decis să ofere acadele geopolitice folosind Iranul ca proxy de producție militară, sprijinind astfel efortul de război al Rusiei. Pentru a evita sancțiunile, China a identificat rute alternative aprovizionând Teheranul cu componente inteligente pentru producția dronelor ce își găsesc prin intermediul Rusiei calea spre țintele civile din Ucraina.

Furnizarea directă de echipament militar greu și performant Rusiei ar atrage aversiunea promptă a Occidentului împotriva Chinei subminând eforturile lui Xi Jinping de a fi un făuritor al păcii, alterând în mod semnificativ relația cu Europa și America, continente de ale căror piețe de desfacere economia Chinei depinde considerabil.

Așadar, este mai probabil ca Beijingul să ofere mai multă asistență non-militară pentru sprijini efortul de război al lui Putin, compensând prin cumpărarea unor cantități mai mari de petrol și gaze și comercializând în schimb mai multe produse electronice și alte bunuri.[viii]

Așa cum spuneam mai devreme, cei doi lideri pot găsi elemente de interes comun pe anumite capitole, iar în alte cazuri se calcă mai degrabă pe picioare. Putin, fiind deja mai mic în relație, simte și apăsarea geopolitică altfel, disconfortul fiind evident și în limbajul trupului său.

Ambii lideri au în general obiective distincte raportate la Sudul Global, Europa, SUA și la regiunea comună. Întâlnirea celor doi oferă prilejul președintelui Xi de a tatona poziționările Moscovei cu privire la intenția Beijingului de a câștiga mai multă influență în Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Pe fondul slăbirii influenței regionale a Kremlinului, China se uită cu un apetit deosebit la statele post-sovietice din Asia Centrală, bogate în zăcăminte naturale. După ce au conștientizat tratamentul aplicat Ucrainei, acestea își doresc o decuplare de Rusia, devenind o pradă relativ ușoară pentru China datorită unor economii slabe și absenței din formate militare alternative. În același timp, Beijingul cumpără mai multă influență în Orientul Mijlociu, abordând mult-invocatul principiu „win-win” pentru a-și diversifica aprovizionarea cu energie, mai ales dacă va dori să-și multiplice pârghiile de condiționare în raport cu Rusia sau chiar să o slăbească economic la un moment dat.

În cadrul primei conferințe de presă organizate de nou-numitul Ministru de Externe, Qin Gang, șeful diplomației chineze s-a referit la relația China-UE în felul următor: „Sperăm că Europa, având în vedere criza dureroasă din Ucraina, va realiza cu adevărat autonomia strategică și pacea și stabilitatea pe termen lung.”[ix] Dar, odată cu invadarea Ucrainei, Europa a înțeles că autonomia strategică nu mai poate servi contrabalansării reale a ambițiilor Federației Rusie fără sprijinul american. Orice idee de autonomie strategică în noua condiție geopolitică ar însemna slăbirea parteneriatului transatlantic și vulnerabilizarea Europei în fața Rusiei. Poate că nu există o coordonare, dar această exprimare poate sugera convergența unor puncte pe agenda întâlnirii Xi-Putin pentru a diminua influența SUA în Europa.

Evaluarea comunității de informații a SUA în cadrul raportului său anual este mult mai dură: „Actorii Republicii Populare Chineze au devenit mai agresivi cu campaniile lor de influență […]. Eforturile tot mai mari ale Beijingului de a exploata în mod activ diviziunile societății […] îl apropie de playbook-ul Moscovei pentru operațiuni de influență.”[x]

Uniunea Europeană a avut mereu dificultăți de a-și proiecta o viziune strategică comună în politica externă. Noua paradigmă de securitate a determinat SUA să-și reducă producția tehnologică în țările rivale, adoptând totodată Actul de reducere a inflației care stimulează prin ajutoare financiare și facilități fiscale producția internă. Pe malul drept al Atlanticului, anumite economii europene tind să înlocuiască dependența energetică de Rusia cu dependența în domeniul tehnologic față de China.

Decuplarea economică de China este dificilă iar presiunile venite dinspre Beijing și Washington ridică probleme reale la Bruxelles privind echilibrul între securitatea garantată de SUA și direcția relațiilor economice cu Beijingul. Constrângerile sistemului actual al relațiilor internaționale și viteza jocului strategic al SUA complică decizia Bruxelles-ului de a alege o cale proprie.

Este posibil ca războiul din Ucraina să se încheie fără declararea unui câștigător sau a unui învins și toată această nebuloasă să se transforme într-o luptă de intensitate joasă continuă sau într-un conflict înghețat. Noua situație va favoriza atât Rusia cât și China, sugerând printre altele legitimitatea unor răspunsuri militare în chestiunea Taiwan.

Câteva concluzii

Cine dă „mai mult” și cine primește „mai puțin”?

Întâlnirea lui Vladimir Putin cu Xi Jinping la Moscova pornește de la neîncredere și de la frustrarea Kremlinului de a se rostogoli într-o fundătură geopolitică. În realitate, îmbrățișările sincere nu pot avea loc, dar suspinul șefului de la Kremlin poate avea un sâmbure de adevăr în aceste momente. Harta intereselor și a recalibrării forțelor arată că Putin ar putea deveni o unealtă trebuincioasă în planul ambițiilor lui Xi de a-și dezvolta o proiecție hegemonică.

Creșterea asimetriei economice și militare dintre China și Rusia transformă Beijingul în marele câștigător. Noul vis chinezesc și marele miraj rus pentru tranzacționarea afacerilor în yuani va transforma Rusia într-o pradă ușoară, legându-se, parcă, singură la ochi și mâini. Deși nu este un economist notoriu, Putin contribuie la prosperarea Chinei prin oferirea unor contracte energetice avantajoase în favoarea celor care înțeleg cu adevărat profitabilitatea comercială la Beijing.

Nu știm în ce măsură echilibristica internațională chineză va fi un durabilă. Pe de-o parte, Xi  încearcă să țină Occidentul și Rusia în aceeași mână, iar cu cealaltă mână depune eforturi să devină un broker de pace, actor de balansare globală cu mai multă relevanță politico-economică, dar și să dezvolte pârghii de condiționare în raport cu Europa și actorii din Pacific.

Așa cum sugerează Alexander Korolev, de la Universitatea New South Wales din Australia „Dacă, trimițând arme în Ucraina, China poate controla nivelul de escaladare și poate menține Rusia activă atâta timp cât este necesar, atunci poate ține Occidentul ocupat, […] aceasta face mai fezabilă tratarea cu Taiwanul”.[xi] O astfel de logică ne determină să credem că Beijingul nu va sta deoparte pentru a vedea cum rușii sunt complet învinși, cel puțin pentru o vreme.

Nu doar ministrul de externe al Chinei este un fan consacrat al autonomiei strategice europene, dar cu mult înaintea acestuia Vladimir Putin saluta ideea armatei europene. Acolo unde Rusia și China găsesc puncte de convergență pe agenda comună, se pot coordona și completa reciproc, însă o Rusie slăbită s-ar bucura cel mult să privească efectele prizonieratului său.

Această vizită la Moscova ne spune că președintele Xi Jinping îl ține în viață pe Vladimir Putin cât este în beneficiul Beijingului, iar în tot acest timp, China va cumpăra mai multă influență la Moscova. Deplasarea lui Xi Jinping la Kremlin are o conotație simbolică pentru el însuși încercând să-și ajusteze imaginea din omul care invoca un parteneriat fără limite cu Rusia înaintea declanșării invaziei într-un pacificator.

Xi Jinping marchează puncte importante în fața Sudului Global. Cea mai mare parte a lumii aflată în curs de dezvoltare, aplaudă implicarea Chinei, fiind mai puțin interesată de dreptatea pentru Ucraina. Așa cum distanța geografică s-a împletit cu propaganda concertată sino-rusă, încheierea războiului înseamnă iluzoriu pentru aceștia șansa accesului la grâne, diversificarea agendei globale și mult așteptata redresarea economică post-pandemică.

Vrem, nu vrem, Marea Neagră reprezintă reflexia geopolitică a unor ambiții pentru putere globală. Concentrarea masivă de actori și mizele care-și dau întâlnire în acest spațiu dezvăluie coliziunea marilor proiecte arhitecturale geopolitice pe traseul de la vechiul imperiu care s-a clădit în Atlantic și lupta globală pentru noul imperiu care se va decide în Pacific.

Deși nu-i este specifică Beijingului supralicitarea în termeni diplomatici, rămâne de văzut cât de mult se va desfășura China și cât va risca să-și angajeze noi roluri alături de Rusia, riscând trecerea de la un actor de balansare la unul de dezechilibru în relațiile internaționale.

Cu vehicule puternice de soft-power, folosind diplomația și economia, China a urmărit să-și crească puterea militară. În același timp, un rol global mai mare asumat de China ar putea avea un preț pentru exercitarea influenței americane. În timp ce Beijingul devine mai asertiv, urmează să vedem dacă o apropiere China-Rusia va contura un bloc capabil să materializeze premise pentru un nou Război Rece.

Din păcate, o Uniune Europeană lipsită de creativitate strategică și buimăcită de propriile sale împleticiri, prinsă între ambiții geopolitice care o depășesc, ar genera unde seismice economice care se vor simți mult mai puternic la periferia sa.


Note:

[i] „What does Xi Jinping want from Vladimir Putin?”, The Economist, data accesării 20 martie 2023, https://www.economist.com/international/2023/03/19/what-does-xi-jinping-want-from-vladimir-putin?utm_campaign=r.the-economist-sunday-today&utm_medium=email.internal-newsletter.np&utm_source=salesforce-marketing-cloud&utm_term=3/19/2023&utm_id=1528769.

[ii] „China’s Position on the Political Settlement of the Ukraine Crisis”, data accesării 20 martie 2023, https://www.fmprc.gov.cn/mfa_eng/zxxx_662805/202302/t20230224_11030713.html.

[iii] Samuel Charap și Miranda Priebe, „Avoiding a Long War: U.S. Policy and the Trajectory of the Russia-Ukraine Conflict” (RAND Corporation, 25 ianuarie 2023), https://www.rand.org/pubs/perspectives/PEA2510-1.html.

[iv] „In China, Worries About a Weakened Russia Prompt a Rethink – WSJ”, data accesării 20 martie 2023, https://www.wsj.com/articles/in-china-worries-about-a-weakened-russia-prompt-a-rethink-dd1a04e5.

[v] „China Talks ‘Peace,’ Woos Europe and Trashes Biden in Munich”, POLITICO (blog), 18 februarie 2023, https://www.politico.eu/article/china-wang-yi-peace-europe-joe-biden-munich-security-conference/.

[vi] „Западные эксперты оценили зависимость экономики России от Китая”, РБК, 15 noiembrie 2022, https://www.rbc.ru/economics/15/11/2022/63736ad59a7947d80ecae4a9.

[vii] „Effectiveness of U.S. Sanctions Targeting Russian Companies and Individuals | Free Russia Foundation”, data accesării 20 martie 2023, https://www.4freerussia.org/effectiveness-of-u-s-sanctions-targeting-russian-companies-and-individuals/.

[viii] „What does Xi Jinping want from Vladimir Putin?”

[ix] „Foreign Minister Qin Gang Meets the Press”, data accesării 20 martie 2023, https://www.fmprc.gov.cn/mfa_eng/zxxx_662805/202303/t20230307_11037190.html.

[x] „ATA-2023-Unclassified-Report.pdf”, data accesării 20 martie 2023, https://www.odni.gov/files/ODNI/documents/assessments/ATA-2023-Unclassified-Report.pdf.

[xi] „What does Xi Jinping want from Vladimir Putin?”

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Nu știu de ce dar mi se pare că unii vor să creeze un nou Bau-Bau. Primul a fost URSS, acum se vrea să fie China. Adică totul pare cum că este nevoie de Frică pentru a ține popoarele, chiar cele democratice, în ascultare. Așa că se pune întrebarea: cine este de fapt Bau-Baul?
    Nu mi-e frică de Bau-Baul lor ci de Bau-Baul nostru…

    • @Cătălin
      V-aș ruga să fiți mai explicit, poate aveți argumente valoroase și e păcat să nu fie împărtășite.

  2. Uniune Europeană lipsită de creativitate strategică și buimăcită de propriile sale împleticiri, prinsă între ambiții geopolitice care o depășesc
    wow, sa ajung sa citesc asa ceva… nici nu-mi vine sa cred.
    O completare, nu cred ca occidentul isi permite sa aplice sanctiuni Chinei, deja e sleit de sanctiunile aplicate Rusiei, de care multi rusi nici nu au auzit, in schimb popoarele occidentale simt cu virf si indesat.
    China ii duce pe toti de nas, sa nu uitam ca a semnat cu entuziasm si tratatul de la Paris cu clima. Se vad rezultatele peste tot :)

    • Intr-adevar, multi rusi nu au auzit, mai sunt izbe in care se discuta, seara, la foc si la o vodca, despre cuvântarea de ieri de la radio a Tovarasului IV Stalin.

      O simpla problema de lungime de unda, care se va corecta cât de curând.

  3. E de mentionat un lucru important, referitor la vizita presedintelui Xi la mosckova: La coborarea presedintelui Chinei din avion, a fost intampinat de un viceministru al Rusiei, nu de putin asa cum era normal..sau, macar de un ministru important…Cred ca China este mai interesata de slabirea Rusiei, decat de sustinerea ei…..acest lucru ar ajuta-o mult, avand in vedere relatiile proaste cu India (despre care nu vorbeste nimeni) si cel putin la fel de proaste cu Japonia, Coreea de sud, Filipine, Indonesia, Vietnam, Malayesia, Singapore si Thailanda, avand in vedere modul in care actioneaza China in zona respectiva…Mai putem adauga si actiunile Australiei…..Situatia este mult mai diversa decat o prezentati d-voastra…

  4. „Qin Gang, șeful diplomației chineze s-a referit la relația China-UE în felul următor: „Sperăm că Europa, având în vedere criza dureroasă din Ucraina, va realiza cu adevărat autonomia strategică și pacea și stabilitatea pe termen lung.”[ix] Practic Rusia si China si-ar dori sa vada o Europa decuplata de „marele dusman” american si ingenuncheata in fata lor, o Europa care sa devina o imensa pusculita pentru Beijing si Kremlin si un partener pe care sa-l fure tehnologic in mod constant. Poate ca Europa s-ar salva economic, insa cu ce pret? Cu pretul iesirii din aliantele occidentale formate dupa Razboiul Rece si lipsita de orice sprijin de securitate din partea SUA. Oare merita? Liderii europeni de la varful UE, precum si liderii marilor state europene ne-au demonstrat ca sunt in favoarea politicilor lui Xi si Putin, aceiasi lideri ai Europei care pana ieri isi doreau o armata europeana (dorinta lui Putin) si o independenta „strategica” europeana (dorinta lui Xi). Dincolo de ideea fixa si penibila propagata de la Washington, aceea a unei Rusii devenita vasalul Chinei, ramane realitatea care da fiori in occident, aceea a noilor aliante militare si economice care acum se formeaza in jurul Chinei si care atrag din ce in ce mai multe state din Africa, Orientul Mijlociu, Asia si America de Sud. De aici vine cel mai mare pericol pentru Occident: atragerea economiilor europene in vartejul chinezesc si dependenta economica si tehnologica de China pe de o parte, iar pe de alta parte agresiunea militara rusa care ameninta Europa („bratul inarmat” al Chinei care face poteca in fata viitoarelor drumuri comerciale spre Europa).

  5. O analiza geopolitica de interes, din partea autorului. Ceea ce se discuta in cancelariile europene este una si realitatile din conflict, de pe teren, sunt altele, iar NATO este dominata de americani care nu au aceleasi interese ca UE decat aparent. Deja in acest conflict sunt angajate mai multe tari iar pacea este un obiectiv tot mai indepartat. Prioritatile sunt cat mai mult armament si cati mai multi morti pe frnturile de razboi. Mentinerea pietelor comerciale este de un maxim interes pentru R.P.Chineza, decat razboiul.

  6. E relativ evident, pentru oricine, ca „parteneriatul fara limite” dintre China si rusia se traduce prin „dusmanul dusmanului meu e prietenul meu”. SUA este inamicul lor comun, iar „lumea multipolara”, pe care o clameaza „prietenii dragi”, se traduce prin acea lume dominata de China, cu rusia sub aripa, pe-acolo, pe undeva.
    Propaganda rusa si chineza e pentru populatiile rusiei si Chinei si, oricum ar ambala propaganda aceasta vizita a lui Xi, penibilul e la cote inalte.
    Intre patru ochi, Xi o sa zica „Prieten drag, las-o mai usor, cu Ucraina, ca clatini barca!”, iar tov. putin o sa-i raspunda „Prieten drag de departe, nu pot sa fac asta, Bau-Bau-NATO ma obliga sa infaptuiesc crime de razboi, in Ucraina suverana si independenta!”.
    Dupa incheierea vizitei, faptele ne vor arata daca China are vreo influenta asupra rusiei si, daca o are, cum o foloseste. Eu cred ca va fi o fasaiala, de fapt. Sigur, Xi ar putea sa faca lucrurile distractive, daca iese in fata presei si zice ca China este pregatita sa ofere garantii de securitate Ucrainei si isi roaga prietenul drag sa-si retraga trupele din intreaga Ucraina. :)

    • Prin „prietenia” cu China, Rusia se sinucide. Occidentul ar fi făcut din Rusia o țară modernă, dar mai mică. Rusia a ales China și a refuzat Occidentul. Rău a făcut.

      • Pentru tzar nu exista Occident, doar imperiul sau si dusmanii externi, aia fara frontiere clare.
        Tzaratul nu a vrut niciodata sa se occidentalizeze, ci sa domine la nivel global. Roma nu accepta pacea cu vecinii puternici (parti, arabi, bulgari, etc) decât ca un ragaz menit sa-si refaca fortele pentru a ataca din nou.
        Din momentul in care retorica care iese la iveala de sub masca „impaciurii” este aia a „va trimitem rachete” (oricum le trimit si daca „le dai ceea ce cer”, pentru ca „s-au saturat sa fie pusi la locul de jos”, fiind „mare putere” – „dintotdeauna”) – e clar ca ei nu doar ca refuza Occidentul ca mod de viata, ci ii refuza acestuia existenta.
        150 milioane mujici vor distruge, poate, lumea. Va fi o premiera in istoria acestei planete. Un grup restrans, câtiva zeci de indivizi, bine motivati, având la picioare resursele unei tari imense prin bogatie si saracie totodata, grup care si-a inflitrat pionii in cele mai inalte sfere de decizie in Occident de decenii bune, grup care stapaneste arta manipularii (dibace sau grosolana), poate sa rastoarne lumea. Pentru ca, in caz contrar, acest grup va trebui sa fie jupuit de viu, si membrii sai nu vor sa ia in calcul aceasta posibilitate.

      • „Prietenia” rusiei cu China este obligatorie, este tot ce i-a mai ramas rusiei, pe langa unele tari din Asia si din Africa.
        rusia se aseaza la locul ei, iar satelitii sai europeni, ungaria si austria, vor fi nevoiti sa se conformeze realitatii, pana la urma.

        • Biden a făcut Rusiei propunerea de a lăsa Ucraina în pace și să se alieze cu Occidentul contra Chinei. Putin a refuzat, a dat un Ultimatum Occidentului, atacat Ucraina și s-a aliat cu China. Asta va consemna Istoria Lumii.

        • Ati uitat germania, Franta, „dintotdeauna” prietene.
          Oricând pot aparea „brigazi internationale” in Pen. Iberica, in timp ce Africa are nenumarate „gherile pentru libertate” iar America centrala si de sud la fel de multe „miscari indigeniste”.
          Si România are destui oameni interesati sa aibe o rusie prietena.
          De ce – nu ma-ntrebati.
          Propaganda este turata la maximum, si inca de decenii bune.
          Nimic nu se rezuma la a pierde sau a castiga in Ucraina.

          • @crs
            Eu cred ca rusia miroase, deja, prea urat, pentru tarile occidentale. Da, nu se rezuma totul la victoria Ucrainei, dar acest razboi este un foarte bun turnesol (vezi ungaria, austria) si un bun prilej pentru deratizare. Binenteles, pentru cei ce doresc s-o faca.

            • Si urss mirosea groaznic pentru Vest, de-l tineau sub perfuzii pe durata „razboiului rece” – ca deh, oameni suntem. Mai primeau un dizident, mai alungau niste spioni.
              Soljenitin a fost aproape huiduit in Franta. La el acasa, tzarul autoproclamat l-a „laudat”. Gorby, cel care trimisese tancurile in tarile baltice si era s-o ia peste chelie de la ceasca, la propriu, a fost slavit ca un (semi) zeu: „io-te, dom’le, a dat drumul arcanului ! E liberi !”. Pâna si copiii stiu ca asta a fost de ochii lumii, sa nu zic ai pr…stilor, sistemul nemaiputând continua fara conexiuni la banii occidentali, conexiuni directe si curate.
              Muscalia se vrea a fi – partial – in Europa. Ucraina este mai la vest oleaca, deci Europa si ea – logic. Muscalia ataca Europa, asadar. Nu e departe Viena. Ai caror politicieni jubilezaza. Ungaria a explodat deja, vorbim deja de post-orgasm.
              Sanctiunile nu par sa afecteze economia rusa, cel putin in conditiile in care noi habar n-avem e traiul celui de rând. Oligarhii sunt la ei acasa in Europa cel putin. La pachet cu „marii” Tolstoi, Dosto si Ceai. Mai nou, CPI ar fi dat un verdict, asa, „de capul ei”.
              Zeci de ani a avut urss la dispozitie sa-si plaseze samânta, sa-i creasca embrionii, sa iasa pruncii trup si suflet alaturi de mamuca rasie.
              Sunt de parere ca miroase foarte nasol pentru Occident, dupa atâta dezmierdari aplicate unui cadavru.

            • @crs
              Stradania dvs. e demna de o cauza mai buna, zic eu.
              Din partea mea, rusia sa se bucure de prosperitate si fericire, intre granitele-i recunoscute international. Dar sa ne lase in pace. Facem un gard mare, iar rusia se poate arunca, entuziasta, in bratele Chinei. :)
              La ce treaba buna face tov. putin in ingroparea definitiva a „visului sovietic”, mai ca-l banuiesc a fi „agent strain” al Occidentului. :)

            • Dl Decebal, ne vom intâlni, poate, in lagar, si vom analiza „la rece” toata situatia.

  7. La dublarea kilometrilor de graniță cu NATO, Putin mai bifează pentru Federația Rusă pierderea influenței în fostele state sovietice din Centrul Asiei.
    China știe să joace la două capete.
    Atât timp cât rusul primește de la Beijing ceasuri și paltoane, relațiile bilaterale sunt considerate un succes.

    • @Ionel
      Se observa o daunatoare subestimare a RUS. Mi se pare ciudat.
      E de remarcat ca multitudinea de sanctiuni impuse RUS de noi aici in Nato/UE/occident ar fi trebuit sa produca, rapid, o criza socio-economica teribila adversarului; chiar o ingenunchiere catastrofala. Nu?!?
      Si iata ca lucrurile sunt, un pic, diferite. Si de aceea nr.art., pe aceasta tema, din mainstream media s-a redus considerabil.
      Astfel de situatii/rezultate/efecte nu apar spontan si fortuit ci necesita o pregatire prealabila a contramasurilor ptr.posibilele sanctiuni….. Adica factorii decizionali din RUS au facut calcule, scenarii, etc.
      Personal nu m-as grabi la concluzii. Vorba cantecului: Ain’t over untill it’s over….

      • @JB
        N-am ce zice, chiar sunt buni la calcule, „factorii decizionali” din rusia! Lucizi, competenti, eficienti… chiar le-a iesit, totul, perfect. Ura! Ura! Ura! :)

      • @Decebal
        Permiteti-mi sa aduc in discutie ideea evidenta, dar de subtext, al comentariului meu si anume ca Razboiul e o activitate cu un mare grad de incertitudine.
        Dar cu privire la rezultatele/efectele sanctiunilor trebuie subliniat ca ele sunt, cumva, pe dos decat cele scontate de catre noi aici in occident/Nato/UE. Nu aveti aceasta impresie? Eu unul da.
        E greu de crezut ca ar fi fost asa fara o pregatire prealabila a RUS. Probabil ca prin 2014 cand au vazut primele sanctiuni si efectele lor au inceput sa faca scenarii, calcule si prognoze. Evident ca raportat la un termen maximal la care estimau ca e posibil, cu sanse de succes, sa declanseze operatiunile militare/razboiul.
        Ca au pregatit economia este clar. Altfel ar fi fost penurie masiva, in special alimentara.
        Dar amintiti-va de estimarile privind prabusirea rublei. Sa fim onesti, chiotele si horele de sarbatoare s-au dovedit putin premature…….
        Dar daca ne limitam la operatiunile militare in sine trebuie spus ca denota nepregatire. O sa aflam dupa decenii care au fost motivele/ratiunile unei asemenea abordari.
        Sincer va spun, ca o opinie strict personala, ca poate fi explicata rezonabil prin examinarea rezultatului costuri/beneficii al unei mobilizari in vederea declansarii ostilitatilor. Problema lor (repet: in opinia mea) probabil ca a fost cea a unei quasi-imposibilitati a mobilizarii secrete in domeniul militar. (In cel ec.cred ca s-a reusit faza pre-mobilizarii prin acoperirea acesteia cu necesitatile impuse de sanctiunile precedente.) Asa ca, probabil, realizand ca indiciile unei pre-mobilizari&mobilizari secrete vor duce la o reactie de raspuns prin inarmarea masiva si publica a UKR au preferat, printr-un calcul cinic, un atac fara o pregatire prealabila. Aduce costuri si beneficii. Costuri militare, dar beneficii de imagine pe ideea: Performanta slaba pe campul de lupta denota nepregatire deoarece noi voiam negocieri si pace. Am sperat pana in ultimul moment. Dar UKR&occidentul, mainly US, se pregateau de zor sa ne atace prin LPR&DPR si Crimeea. UKR a fost masiv alimentata cu armament, antrenata, etc.
        De fapt aceasta retorica a si fost utilizata.

        Ptr.a reveni la afirmatia de inceput a acestui comentariu, Archidamos, regele Spartei, se opunea fatis razboiului cu Atena, dar in urma votului adunarii spartanilor s-a decis razboiul. Archidamos avea indoieli privind sortii de izbanda si (bun strateg si om cuminte credea) ca o un tratat negociat chiar si nemultumitor e preferabil incertitudinii razboiului cu Atena. Dar Sparta a castigat.
        Pericle atenianul (strateg de exceptie, excelent administrator, etc, etc) credea, dimpotriva, ca sortii sunt alaturi de Atena si milita ptr.razboi. Avea argumente f.importante si greu de combatut. Thucydide, spune f.convingator, ca toate calculele si scenariile duceau catre concluzia ca Pericle avea dreptate. Atena a pierdut…..razboiul stii cum il incepi.
        Si a propos, public, mizele razboiului peloponeziac sunt de-o similaritate frapanta cu cele de astazi. Ca sa nu mai vorbim despre dezbaterea „forta dreptului vs.dreptul fortei”.
        Motivele nepublice dar cele adevarate, cum spune Thucydide, sunt identice cu cele de astazi. Cautati pe wiki teoria privind Thucydide’s trap a lui G.Allison daca va intereseaza ceva f.interesant si studiat de….milenii !

        • @JB
          „Razboiul e o activitate cu un mare grad de incertitudine.”
          Adevarat.
          Si cretinii de politicieni din UE au ignorat dictonul „Si vis pacem, para bellum” si au parazitat NATO in frunte cu Germania.

  8. Se pare ca China se pregateste sa anexeze Rusia, iar toti o vom duce mai prost o perioada…
    Cel Putin pana India ajunge la nivelul tehnologic de competenta al Chinei, iar Brazilia se desprinde din relatia cu cele doua avand si alte perspective.
    Iar toate acestea sau produs din cauza neglijentei Occidentului, al lacomiei capitalistilor si al principiului Eficientizarii dus la extrem.
    (eficietza = efort minim pe efect maxim;
    scopul oricarui capitalist e sa-si majoreze capitalul prin orice mijloace, cautand profitul maxim)

    Iar daca Occidentul nu se mai regaseste in postura de Lider de necontestat, din toate punctele de vedere, vom trai pe doua PLANETE diferite, in una singura, pentru o perioada. Ceea ce nu va mai insemana un nivel de prosperitate general egal cu cel din trecut, din ultima jumatate de secol, pentru acest Occident.

    • Nu e obligatoriu sa o duca mai prost, Occidentul. „Fabrica China” se poate transforma, fara mare efort, in „Fabrica India”, „Fabrica Vietnam”, „Fabrica Filipine” etc. Inca din 1980, India producea, sub licenta, aparatura electronica japoneza si produse de inalta tehnologie. Tinerii chinezi, care asambleaza astazi iPhone in China, sunt prima generatie cu pantofi – multi vin din rural, din locuinte cu pamant pe jos si fara mobilier. Sa nu ridicam China in slavi, zic, nu se poate dezvolta fara comenzile din Occident.

  9. Occidentul trebuie să se decupleze de China în ceea ce privește tehnologiile, know-how-ul și avansul tehnico-științific. China are mult de recuperat și dacă asta se întâmplă, va reprezenta o lovitură drastică pentru China – care doar în anumite aspecte tehnologice ale IA și bio-tech este mai avansată, datorită lipsei de scrupule și constrângeri existente în Occident.
    Însuși faptul că o mare parte a tehnologiei a fost fie sustrasă prin spionaj industrial sau obținută prin constrângerea firmelor occidentale care au deschis filiale în China, face ca inginerii și savanții chinezi să aibă un handicap mai puțin evident. Atunci când iei de-a gata și nu faci tu, ci doar copiezi, pierzi anumite capabilități esențiale. Închipuiți-vă un tip care doar copiază pe hârtie de calc ceea ce au desenat alții – el nu va avea aceeași capacitate de a desena după modelul viu, spațial.

  10. O analiza buna. Din experienta mea chinezii nu sunt un partener de încredere in nici un fel de relație, in special cei din generația tânăra, fie ei din China comunista, din Taiwan, HK, Singapore ori Malaysia. Mai toți au un plan A si un plan B. Daca nu le iese planul A trec imediat la B. Sunt pentru noi europenii, parte a unei civilizații foarte opace si, paradoxal, foarte adaptabili. Daca pot obține vreun avantaj din asta trec la creștinism, daca lumea islamica ar fi mai puternica ar îmbrățișa si islamul.
    De la un universitar chinez din HK am auzit acum câteva decenii, înainte de retrocedarea din 1997, pentru prima data expresia: Daca nu poti sa-i învingi, li te alături. Am cautat peste ani aceasta fraza in Arta Războiului a lui Sun Tzu, dar n-am găsit-o.

  11. Dupa marea decuplare a Occidentului de Rusia sanctiunile incep sa isi faca efectul .Nu numai Putin simte asta dar si XI .China este inconjurata de catre noile Aliante economico- militare ce cuprind Taiwanul, Coreea de Sud , Japonia , Noua Zeelanda , Australia si SUA , Aliante ce impreuna cu aliatii lor Occidentali din NATO modifica toate cutumele stiute pina acum .Inarmarea devenita fara precedent si retehnologizarea structurilor militare facuta pe masura ce vechile capacitati sunt distruse in Ucraina reconfigureaza echilbrul de putere in intreaga lume .Esecul militar al Rusiei obliga China sa incerce „ marea cu degetul ” ea nedorind sa ramana singura in fata fortelor Occidentale .Chiar daca intreaga lume se uita acum la China astepind pacea China nu mai poate oferi nimanui acest lucru decit daca convinge Rusia sa se retraga din Ucraina si sa renunte la razboi .Neavind incotro sau neavind alta solutie ,la indemina, Xi merge in Rusia (planificarea era facuta din timp )chiar daca el se duce sa isi vada prietenul recent supus unui mandat de arestare emis de catre CPI (aici se vede cu prisosinta , cunoasterea modalitatilor politice prin care cineva poate fi acuzat lovitura fiind dubla chiar daca mandatul este singular )si asta doar ca sa arate lumii o minimala sustinere a Rusiei atragind atentia , statelor care compun Federatia Rusa ce ar putea folosi momentul spre a se desprinde , de sprijinul Chinei oferit si el neconditionat lui Putin .Dupa privirile sefului Chinei , usor observabile, se pare ce Putin nu isi doreste pacea si nici nu vrea sa se retraga din partea de Ucraina ocupata .China nu mai are ce face si este nevoita sa ofere armament Rusiei fapt ce il va singulariza pe XI fie doar si datorita imaginilor asociate cu deja „condamnatul” Putin .Putin va face din Xi un al doilea paria daca China se aventureaza in razboi ea neavind nici o motivatie juridica de a oferi armament Rusiei asa cum Occidentul o face in Ucraina, atasind obligatia morala si cutumele ONU ,ce obliga natiunile lumii sa ajute militar o alta natiune invadata ,tuturor deciziilor luate .China ,daca ofera armament Rusiei, la nivel de decizie guvernamentala , intra practic in razboi alaturi de o natiune invadatoare .Nici macar Xi nu isi permite sa faca asta .Grea decizie are in fata XI . Practic Occidentul loveste nu numai Rusia dar si China ce nu mai are solutii .Asocierea celor doi sefi de Stat , unul deja aflat sub mandat de arestare , impiedica toate natiunile lumii sa se atasaze Chinei .Razboiul din Ucraina a facut posibila nu numai confiscarea unor active statale sau private dar el a permis si confiscarea sumelor de bani a entitatilor ,de tot felul, ce nu respecta sanctiunile .Lovitura data acestor entitati este de proportii si ea trece dincolo de sistemul Bancar .Vedem cum pina si Elvetia incepe sa isi doreasca sa adere la NATO pe masura ce imensele sume de bani aflate in portofoliul statului Elvetia trebuiesc folosite pentru inarmare .Germania si Japonia vor face si ele front comun (era previzibil) .Cei care nu se alinieaza politicilor Occidentale, indiferent unde s-ar afla , vor fi pedepsiti financiar si acestor asa zisi „ razvratiti” li se va interzice accesul la finantare si la resursele importante de materii prime .Deja cred ca s-a inteles de mai toata suflarea omeneasca ce se intimpla .Ieri am vazut cit de ridicola a fost vizita in Rusia a sefului de stat XI.Noile aliante Occidentale devin un bulgare de zapada, ce o data rostogolit, nu mai poate fi oprit de nimeni .Cine inca mai spera intr-o lume multipolara se inseala amarnic .Japonia merge la Kiev si acum totul ne este foarte clar .Uriasele sume de bani care intra in joc vor face diferenta .Vedem , la tot pasul, cum nimeni nu prea mai poate„ misca in front” iar cei care incearca pier .Romania a jucat excelent aceasta carte .Tot ceea ce se intimpla este cu mult peste vointa unei singure natiuni indiferent cit de mare si puternica se crede ea .Un rus a pierdut in 1989 URSS si tot un rus va pierde acum Federatia .Inca de la inceputuri si J.R.Biden si doamna von der Leyen ne-au spus asta .Deja si XI a inteles .Iohannis este poate unicul sef de Stat ce anticipativ si-a coroborat toate deciziile in sprijinul a ceea ce acum a devenit realitate .

  12. „Orice idee de autonomie strategică în noua condiție geopolitică ar însemna slăbirea parteneriatului transatlantic și vulnerabilizarea Europei în fața Rusiei.”
    De unde ar rezulta asta?!? Din „Evaluarea comunității de informații a SUA”?!?
    Sa nu ne facem ca nu vedem/stim ca aceste evaluari sunt din perspectiva EXCLUSIVA a interesului US. Este f.normal si legitim. Nimic de criticat. Dar aceasta coincide mereu cu cea europeana?!? Istoria recenta ne-a dovedit ca nu prea.
    Deci, daca interesul direct si specific intr-o anumita probl.conicide cu cel al UE e ok. Daca nu….that’s it!
    De ce sa vedem intotdeauna din perspectiva interesului US?!? Ok, cei care se cred patrioti americani wannabe si suporteri neconditionati ai oricaror politici ale US au tot dreptul sa o faca. Dar…..politica, in general, nu doar cea americana face niste volte absolut aiuritoare, mai ales in geopolitica/relatii externe.
    De ce sa ne legam, ombilical, de abordari suverane ale unui stat ?
    Imi pare rau sa constat, dar dl.Nate (si nu doar) se raporteaza emotional&patimas la chestiuni unde analiza trebuie sa fie rationala si rece. Adica US style: interesul primeaza!

    Din ratiunile ei socio-ec. si strategice US tine mortis la propria autonomie strategica. Din pacate prea centrata/limitata pe aspectele ce tin de aparare/securitate, stricto sensu.
    Astfel companiile din statele aliate (Nato, etc) nu pot participa, d.p.d.v.legal, la inzestrarea/ dezv.echipamente DOD,NSA,etc. decat cu acordarea unor exceptii exprese. E de inteles. Se numeste „preferinta ptr.produse US”.
    De ce ar fi rau ca UE sa aiba aceeasi abordare ?
    Acestea sunt intrebari legitime la care multi autori nu raspund. Se multumesc sa enunte ca autonomia strategică europeana ar însemna slăbirea parteneriatului transatlantic. Ca si cum ar fi ceva de la sine inteles sau…..ca sunt „dedesubturi” pe care noi nu le-am intelege si pe care, oricum, „buna crestere” nu ne permite sa le mentionam.

    Trebuie spus ca autoniomia strategica europeana se poate realiza doar pe termen mediu si lung, NU priveste doar apararea si nu saboteaza Nato.
    Ptr.a o realiza ar presupune (doar cateva exemple sumare) reindustrializarea Europei (siderurgie, constructii de masini, chimie, hightech, IT, etc, etc), programe de cercetare aplicata in N domenii si….f.important „preferinta europeana” ptr.produse destinate automomiei strategice in sens militar.

    „o Uniune Europeană lipsită de creativitate strategică și buimăcită de propriile sale împleticiri, prinsă între ambiții geopolitice care o depășesc”. Despre ce creativitate startegica putem vorbi daca depinde, aproape exclusiv, de aprobarea US? Cu ce sa fie realizata aceasta in lipsa mijloacelor de „punere in executare” caracteristice tuturor marilor puteri ever?!?
    Zau, mi se pare f.usor de luat in deradere o chestiune f.serioasa. Si chiar o ipocrizie cu aere de superioritate.

    • Deocamdata, treaba e simpla: Europa are de ales intre americani si rusi. In afara de 2-3 rataciti (serbia, ungaria, austria), e destul de usor de banuit ce alege. E, inca, departe momentul in care Europa Unita ar putea egala SUA, in materie de influenta internationala si experienta de razboi.

      • @Decebal
        Daca veti reciti comentariul meu veti observa ca am mentionat, expresis verbis, faptul ca Autonomia strategica europeana este un „proiect” pe termen mediu si lung.
        Oricum, spre binele Europei trebuie sa se realizeze ptr.ca what is to much is to much. US pare a aluneca spre o faza a dihoniilor politice ireconciliabile, spre o balansare intre 2 poli ai spectrului politic&social. Toate acesstea, si nu e specific doar US, consuma energii vitale interne. Efectele in relatiile internationale se vor vedea si deja se vad: contestarea a inceput. UE trebuie sa aiba posibilitatea unei pozitionari autonome in rel.internationale fara ca aceasta sa depinda de bratul inarmat al US sau de nazurile unor decidenti care au interesese exclusive in politica lor interna.
        Influenta internationala se castiga si cu hard stuff, ww1&2 o dovedesc din plin. Dar se pierde mult mai usor/repede decat se castiga. Vezi Afganistan ptr.URSS&US, Irak, etc.
        Si nu fiti asa de sigur ca HU&AU ar alege RUS. Faptul ca nu isi „reinoiesc juramintele” cotidian, cum pretind Ze&co, nu inseamna ca nu „isi fac bine lectiile”. Sunt 2 tari mici care considera ca jocul la 2 capete e profitabil&prudent. Imprecatiile, scandalul permanent PL style nu stiu cat succes vor avea pe termen mediu si lung. Ah, sigur ca incordarile de bicepsi fac deliciul propagandei si main stream media, dar…..

        Lumea a mai trecut prin astfel de experiente: Imperiul roman (in versiunile apus&rasarit). Similaritatile sunt frapante, dar sunt mici sanse sa invatam ceva din istorie.

        • @JB
          austro-ungaria, ca si papusarul lor – rusia, nu poate trece peste nostalgiile imperiale. Spectre anacronice penibile, care redeseneaza harti, pe servetele si fulare, prostindu-i pe cei mai slabi de inger. Ca si iudemereul autohton, de altfel… :)

          • @Decebal
            „iudemereul”
            Nu se putea fara o expresie-copita de securist.
            Nu ca as fi de acord cu ungurii dar este tipul de limbaj pe care securistii il prefera.
            Pe servetele era la Teheran, toarsu’ tablagiu securist Decebal.

        • @Decebal
          Ptr.noi ro. are vreo relevanta ce crede UKR despre Bukovina de Nord, judetele din sudul Basarabiei si Insula serpilor ?!? Imi spune mie ceva ca NU.
          Dar ptr.basarabeni ce crede RUS despre Transnistria ?!?
          Sunt multi/unii care spun ca UKR n-are nicio vina si ca doar a „mostenit” de la URSS toate aceste teritorii Ro. Pretinsa mostenire/testamentul sunt constitutive de drepturi?!? Sa am pardon!
          Turcia de astazi suspina, mai mult sau mai putin deschis, dupa fostul Imperiu otoman, dupa flamura semilunii fluturand pana la Viena, Suleiman decisiv la Mohacs, etc. Are vreo relevanta, ptr.ei, ce credem noi, bulgarii, sarbii, maghiarii despre asta?!?
          Islamul revendica, deschis, ES, PT, FR, etc. Are visuri/nostalgii imperiale. Noi suferim de aceleasi metehne?!? Daca ii ascultam pe ucraineni mi-e teama ca o sa avem niste surprize…..

          Sigur ca maghiarii&austriecii au nostalgii imperiale&nationale. Revendica Transilvania, o parte din Slovacia, Voievodina….. Si noi aveam revendicari nationale si revendicam drepturi dupa mai mult de 1000 de ani de nestapanire a Transilvaniei. Si uite ca….ne-a iesit. Nimeni nu ar fi crezut.
          In 1916 Ro. a stat, a evaluat, a cantarit ofertele, nu i-a pasat de tratatul secret cu DE, nu s-a sinchisit de dr.international si fara sa fie atacata sau deranjata in vreun fel de Puterile centrale a declansat ostilitatile. Puterile centrale promiteau Basarabia in dauna RUS, Antanta Transilvania.
          Hazardul (dar nu exclusiv) ni le-a acordat pe amandoua, dar pastrand si Cadrilaterul ptr.care si astazi BG ne invinuieste de imperialism. Dar BG revendica Dobrogea….care poarta numele unui rege BG.
          Complicate chestiuni. Nu?!?

          • Nu-s complicate. Exista o stiinta care va poate explica, mai clar, lucrurile, de va aplecati asupra ei: etnografia. Dar, indiferent de ce ne spune etnografia, secolul redesenarilor de granite a trecut. Iar Romania se conformeaza.

          • @Decebal
            Ba sunt f.complicate, chiar si daca ne-am limita la criteriul etnografic. Dar acesta, introduce, incertitudini masive si interpretari cate fire de nisip sunt pe plajele lumii. O alta „stiinta” unde criteriile ideologice&interesele rule.
            Etnografia, eventual, constata si explica aceste constatari ale unor chestiuni care tin de hazard, interese, etc. Eforturi meritorii, fara discutie dar…. care e relevanta in discutia noastra ?

            In politica si mai ales in politica internationala/relatii internationale: never say never! Yugoslavia, Kososvo ieri si astazi, incercarile Cataloniei, Scotiei sunt exemple clare ca nimic nu e atat de stabil pe cat am vrea noi.
            In ceea ce priveste Ro. …..

            • Incerc sa fiu mai clar: Secolul redesenarii granitelor prin cucerire brutala a trecut. rusia si satelitii sai traiesc, inca, in secolul trecut, daca viseaza teritorii ce nu li se cuvin, conform dreptului international.

            • @Decebal
              Dvs.schimbati subiectul discutiei.
              Dar, in fine….
              RUS sustine ca populatia Donbass-ului a incercat o solutie pasnica (cu argumente in etnografie), dar ca UKR nu a acceptat nimic din revendicarile acesteia. La fel Crimeea, Odessa, etc.
              UKR are tot dreptul sa refuze astfel de chestiuni. La fel cum Ro., ES, UK refuza. E f.bine, dar problema ramane.
              Dar fiti (ne)linistit secolul redesenarii granitelor prin cucerire nu a trecut. Ca intotdeauna se pune DOAR problema mijloacelor de punere in executare a aspiratiilor nationale, etnice, lingvistico-etnice, etc, etc. Suntem in era acumularii/redescoperirii „identitatilor” de N feluri. Toata lumea vrea, real sau ipocrit, sa fie, cumva, diferita. Sa se distinga de restul. Asta nu are cum sa nu duca la conflicte socio-politice. Cum se si vede dealtfel.

              RUS si satelitii sai arata un realism/cinism pe care astazi noi, aici in occident, il refuzam de plano.
              „A li se cuveni/a nu li se cuveni”, perimteti-mi sa subliniez, sunt notiuni care prezinta teribile meandre si interpretari in ceea ce numim dreptul international.
              Si o sa vedeti ce surprize o sa avem la sfarsitul razboiului din UKR.

        • „Americanii sa plece la ei acasa.”

          Americanii sunt europeni, si europenii americani.

          Inteleg ca ti-e dor de-o eliberare muscaleasca, insa tin sa te informez, cu deosebite regrete, ca aceasta nu va mai avea loc in aceasta viata.

  13. @ JB
    Problemele sunt:
    a. Buimaceala permanenta a batranei doamne Europa. Care trebuie sa fie ajutata sa treaca strada pentru ca a uitat unde locuieste! :))
    n. Decalajul deja foarte semnifiactic tehnologic intre Europa si US, China dar si India, Coreea de Sud, Japonia, Israel, Turcia, UAE etc
    c. Un sistem politic numit UE care descurajeaza antreprenoriatul si favorizeaza doar controlul statal dar in absenta tehnologiei

    • @Durak
      simple asertiuni si mistocareala, Farage style, NU valoreaza argumente! Eventual sunt probe de rea credinta. Si cum acestea prevaleaza in postarile Durak, dupa cum am mentionat in prealabil, I’m through.

  14. Toate deciziile luate de catre Putin nu fac altceva decit sa favorizeze Occidentul .Rolul preluat de la Girbaciov se pare ca este adevarul zilelor noastre acolo unde un alt cetatean rus va pierde Federatia asa cum Girbaciov a pierdut URSS. Armamentul sovietic este distrus in lupta si inlocuit cu alte capacitati tehnologice Occidentale .Germania si Japonia se pot inarma .SUA si UE si-au crescut semnificativ exportul de armament .SUA isi creste si vinzarile de gaz lichefiat .UE se poate federaliza fara sa mai intimpine rezistenta urmare si a obligatiilor luate de catre statele membre prin PNRR. NATO face noi aliante , cu tarile democratice din zona Pacificului si isi mareste numarul de tari membre prin integrarea Finlandei si Suediei .Intreg flacul estic al NATO se inarmeaza pe masura ce fostele echipamente militare sovietice sunt distruse in Ucraina .UE se decupleaza total de Rusia si isi adauga Rep.Moldova si Ucraina oferind acestora un parcurs de aderare .Intreg Occidentul se uneste .Nici o natiune , nici macar SUA , nu poate face fata singura provocarilor .Aceasta este marea gaselnita a Europei ce acum conduce intreg jocul politico – militar din universul pamintean .Cine ar fi crezut ?

  15. @bunul samaritean
    „Aceasta este marea gaselnita a Europei ce acum conduce intreg jocul politico – militar din universul pamintean”
    Batrana doamna Europa sclerotica si cu tarile europene scindate in toate felurile CONDUCE??? :))

    Daca da, a condus la marginea propastiei.
    Europa continentala nu trebuie sa mai aiba vreodata volanul sau sa fie pe locul din fata.
    In spate in portbagaj sau in rulota anglo-americanilor e locul Europei.
    Sa faca in rulota mancare pentru pilotul american si copilotul britanic.

  16. Multumim presedintelui Xi pentru bunavointa pe care o are fata de UE si SUA. Carmacii acestor state sunt deja in drum spre China sa isi prezinte omagiile. Multa dragoste si sustinere presedintelui Xi Jinping din partea domnilor Scholz si Macron.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Nate
Silviu Nate
Silviu Nate a urmat mai multe programe de formare academică în țară și străinătate, are pregătire în domeniile științe politice, relații internaționale și studii de securitate. Este conferențiar universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, fiind totodată directorul Centrului de Studii Globale din cadrul aceleiași universități și coordonatorul programului de licență Studii de securitate. Preocupările sale directe vizează elaborarea analizelor și construcția documentelor de recomandări strategice dedicate spațiului Mării Negre și securității euroatlantice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro