duminică, mai 16, 2021

Simptomele marilor europeni după 7 ani de Rusia în Ucraina

Acumularea militară rusă în estul Ucrainei este apreciată în diverse cercuri de expertiză occidentală ca o formă de bluffing, prin argumentul că Moscova utilizează acest joc de intimidare printr-o combinație de rațiuni simbolice și strategice. Cu toate acestea, atât istoria veche, cât și cea recentă,  demonstrează un tipar psihologic al comportamentului rusesc care se bazează pe analiza detaliată a oportunităților, urmărind mai degrabă să integreze două componente critice: testarea terenului și evaluarea prin desfășurare a unei opțiuni militare posibile. Astfel, desfășurarea forțelor are scopul de a surprinde reacțiile adverse, iar acolo unde nu întâmpină contraponderi semnificative, „oportunitatea” se transformă într-o ofensivă militară.

Etosul strategic al Rusiei sau modus operandi la Marea Neagră

Odată cu desfășurarea impresionantă de forțe ruse în jurul Ucrainei și în Marea Azov, este legitim să ne întrebăm dacă Rusia poate sau preferă să lovească și care ar fi țintele vizate sau scopurile sale? Desigur că Rusia poate să recurgă la ofensiva militară, dar ocuparea s-a dovedit a fi întotdeauna mult mai costisitoare decât invazia. Datorită deficiențelor majore de alimentare cu apă potabilă a peninsulei Crimeea, cu excepția unei operațiuni limitate în jurul Canalului Crimeii de Nord (canalul de apă Nipru-Crimeea), nu ar exista ținte directe majore, însă tentația este mare, există și rămâne acolo. Cunoscând ambițiile mai extinse ale Rusiei de a ocupa integral accesul maritim din nordul Mării Negre și de a transforma Ucraina într-un stat  cu limite geografice terestre, nu ne putem rezuma la un singur scenariu.

Așa cum ne-a obișnuit deja, Kremlinul amestecă scopurile politice cu cele militare, realizează o mișcare militară și analizează contextual noile oportunități ofensive, dar și ce câștiguri politice ar putea acumula. Etosul Rusiei constă în dictonul „împinge, și dacă nu există rezistență, împinge mai mult”, iar dacă există rezistență, împinge în altă parte. Componentele sale tactice și strategice sunt definitorii și deloc neglijabile când ne raportăm la un modus operandi de factură rusă.

În contextul actual, pentru Rusia această manevră de proporții ar putea reprezenta totuși un moment optim. Ea încă mai deține o armată capabilă să lovească, iar în perioada următoare resursele sale financiare se vor diminua simțitor.

Dacă desfășoară incursiuni de amploare, Rusia riscă să rămână fără bani mult prea devreme, ceea ce este contraproductiv și opus dorinței lui Putin de a rămâne la putere mulți ani de acum încolo. Tendințele marilor economii de a migra spre surse alternative de energie, vor reduce cererea de combustibili fosili, estimându-se o prăbușire a acestor piețe în următorii ani, iar pentru Vladimir Putin va fi imposibil să-și susțină regimul doar prin forță brută.

Marea Britanie va face ceea ce SUA au pus în standby temporar, respectiv să trimită două nave de război în Marea Neagră. Cu toate acestea, acțiunea este prea lentă și insuficientă, în consecință, mobilizarea Rusiei pentru o ofensivă împotriva Ucrainei nu este descurajată.

O realizare tipică a Kremlinului, în urma mișcării de trupe, constă în faptul că orice alt capitol în schimbul unei invazii a Ucrainei pare să fie acum acceptabil, aproape binevenit cu o oarecare ușurare, fie că vorbim de posibilul deces al lui Aleksei Navalnîi sau de o uniune politică cu Belarus.

Desigur, invazia Rusiei în Ucraina ar fi putut fi oprită în 2014 printr-o demonstrație de forță a occidentalilor, cumulată cu sancțiuni/embargo/blocadă comună care ar fi avut efectul de a problematiza la modul serios economia rusă, iar astăzi, o posibilă ofensivă rusă împotriva Ucrainei poate fi oprită prin aceleași mijloace. În timp ce Occidentul în oferă un răspuns slab lui Putin, în urma opțiunilor rămase, scenariul indică mai degrabă probabilitatea că până la urmă acesta va opta pentru război.

Modul de gândire european este unul politic, în timp ce abordarea rusă este una militară

În weekendul trecut, o serie de publicații franceze comentau vizita președintelui Zelenski la Paris ca pe o alunecare în gol a francezilor și totala lipsa de productivitate a întâlnirii: Le Figaro – „Macron ignoră strigătul de ajutor al lui Zelenski”; Le Monde – „Aproape nimic nu s-a spus despre speranțele Ucrainei pentru UE și NATO”; Liberation – „Occidentul este gata să sprijine Ucraina, dar nu cu prețul unei coliziuni cu Rusia”.

Rusia și-a diversificat relațiile cu întregul spectru politic francez, dezvoltând contacte cu reprezentanți și organizații din toate segmentele ideologice, de la stânga radicală (Franța Nesupusă) și social-democrații (Partidul Socialist), la cele două partide principale de centru-dreapta (Republicanii și Uniunea Democraților și Independenților), dar și cu extrema dreaptă franceză (fostul Front Național, actualul partid Adunarea Națională).

Se pare că cei doi socialiști, Emmanuel Macron și ministrul de externe francez Jean-Yves Le Drian, sunt mult mai concentrați pe mizele alegerilor prezidențiale din Franța care vor avea loc exact peste un an, fiind dispuși să renunțe la curaj și valorile de a se angaja în apărarea dreptului internațional când vine vorba de Ucraina. Comportamentul președintelui Macron oferă mai degrabă un cec politic în alb lui Putin în schimbul menținerii intacte a alianței politice cu partidul Uniunea Democraților și Independenților (UDI), un partid francez de centru-dreapta cunoscut pentru apropierea sa față de Moscova, fiind mai degrabă dispus să ofere Ucraina pentru o alianță politică internă cu UDI.

Analiza cu privire la influența Rusiei asupra Franței trebuie să surprindă resorturile care determină Moscova să perpetueze o relație consultativă, chiar strânsă, cu mediul său politic.

Într-un studiu publicat de Jean-Yves Camus, cercetător la Institutul Francez pentru Afaceri Internaționale și Strategice, și intitulat French Political Parties and Russia: The Politics of Power and Influence, analistul avansează ipoteza că autoritățile politice ruse au analizat dinamica puterii în cadrul spectrului larg al partidelor politice de dreapta și prin accentuarea falsă a scepticismului public față de curentele de dreapta, continuă să fie favorizeze interesele Rusiei, alimentând relația pe care generalul de Gaulle a stabilit-o în timpul vizitei sale la Moscova, pe 30 iunie 1966, declarând: „Vizita mea în țara voastră este o vizită de la Franța eternă către Rusia eternă”. La fel ca Dominique de Villepin (Gaullist și conservator, fost prim-ministru al Franței în 2005-2007), multe personalități marcante din dreapta gaullistă continuă să-și folosească pe fundal influența pentru a promova ideea că trebuie menținut un dialog cu Rusia.

Practic, nici retorica lui Macron față de Moscova, nu mai are credibilitate în urma întâlnirii cu Zelenski și reprezintă gesturi goale, denunțându-se practic într-una dintre declarațiile sale publice din urmă cu trei zile: „Cred că ceea ce s-a întâmplat acum câțiva ani, când Ucraina a fost invadată, nu este un eșec al diplomației, este un eșec al credibilității noastre colective față de Rusia”.

La rândul său, Germania, are relații aprofundate cu Rusia și interdependențe economice extinse, afișând mai mult o relație de parteneriat decât una de rivalitate sistemică.

Numeroșii Russlandversteher („înțelegătorii Rusiei”) din elita germană sunt o țintă evidentă pentru operațiile informaționale rusești. Moscova încearcă să cultive susținători influenți prin acorduri de afaceri și sprijin pentru partide politice non-centriste, cum ar fi partidul conservator și eurosceptic de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) și post-comunistul Die Linke, dar și alte voci pro-ruse în cadrul partidelor consacrate, precum Partidul Social Democrat din Germania (SPD).

În afară de sectorul afacerilor, Rusia a fost deosebit de activă în încercarea de a coopta figuri asociate partidelor politice non-mainstream. Alternativa pentru Germania (AfD) a fost cea mai importantă țintă, Moscova folosind asistența financiară și politică pentru a promova punctele de vedere favorabile Rusiei în rândul conducerii partidului, cu obiectivul pe termen lung de a promova politici germane în linia rusă, reducerea sancțiunilor economice și consolidarea rolului unor partidelor anti-sistem precum AfD în peisajul politic german.

Combinația dintre politica de coaliție și sprijinul sectorului de afaceri pentru proiectul Nord Stream 2 (NS2)  se numără printre motivele pentru care Angela Merkel a continuat să-l susțină, chiar și sub presiunea sancțiunilor amenințate de SUA și a opoziției multor state membre ale UE. Multe dintre cele mai mari companii germane au, de asemenea, legături comerciale extinse cu Rusia, iar Moscova a cultivat sprijinul comunității de afaceri germane pentru acest gazoduct.

În SUA, președintele Biden se confruntă cu o presiune majoră din partea Congresului, pentru impunerea de sancțiuni proiectului NS2 destinat să conecteze energetic Rusia și Germania și, implicit, să ocolească liniile de aprovizionare care tranzitează Ucraina, consolidând totodată controlul Rusiei pe piața energetică europeană.

Cu toate că, Administrația Biden a pregătit săptămâna trecută pachetele de sancțiuni împotriva proiectului, nu s-a decis să le pună încă în aplicare. Sancțiunile care se află în „proces de revizuire” vizau Nord Stream 2 AG, firma rusă înregistrată în Elveția și directorul executiv al acesteia, Matthias Warnig, un aliat al lui Putin, împreună cu alte entități implicate în proiect.

În realitate, astăzi, Germania se confruntă cu nevoia proprie de a ieși din interferența Rusiei și are obligația morală de a sprijini Ucraina, deoarece întocmai democrația sa a căzut victimă unui stat autoritar.

Autonomie sau vulnerabilitate strategică europeană?

Singura țară europeană care a definit în cadrul documentelor sale interne conceptul de autonomie strategică este Franța, prezentând la nivel conceptual și doctrinar această funcție sau stare, drept „libertatea de a lua decizii și de a acționa”, precum și abilitatea de a „dezvolta capacități critice care să permită luarea inițiativelor și acțiunea autonomă, întregită cu abilitatea de a mobiliza aliați și parteneri”. Pe de cealaltă parte, în cazul Germaniei, documentele strategice cheie: Cartea Albă (2016) și Acordul de Coaliție (2018) nu conțin nicio referire la noțiunea de autonomie strategică.

Deși Uniunea Europeană este reperul global al conviețuirii comune pe criterii de soft-power, concertul multilateral al Uniunii este paralizat de o serie de vulnerabilități interne: dependențele nefaste ale unor state europene mari față de Rusia, incapacitatea de a ajunge la consens și viziunile interne unilaterale, Europa cluburilor, Europa mai multor viteze, creșterea populismului și a naționalismului, divergențele asupra politicii externe a Uniunii, amenințările neconvenționale etc. Adeseori, Uniunea Europeană întâmpină dificultăți majore în atingerea consensului pe chestiuni fundamentale, iar autonomia sau suveranitatea strategică nu poate funcționa fără un angajament strategic comun. Considerând incertitudinea conceptuală în care operează membrii Uniunii, o autonomie strategică ar fi grav compromisă, cel puțin la nivel ipotetic, de influența naționalismului și creșterea extremei drepte europene. Chiar și fără aceste provocări interne, UE nu a reușit să transpună o viziune strategică de succes în vecinătatea estică și nu e în măsură să elaboreze un răspuns defensiv, cauzele fiind multiple. Din păcate, acest concept se confruntă cu mai multe vulnerabilități decât puncte forte.

Natura contagioasă a riscurilor și abordările laxe față de frontierele sale ar putea slăbi, întocmai nucleul funcțional și democratic al Uniunii. În această ordine de idei, preocuparea Uniunii ar trebui să se axeze pe perfecționarea mecanismelor de răspuns soft și nu pe înlocuirea rolului NATO prin vehicularea unor concepte noi și ambigue.

Pe de altă parte, Uniunea Europeană beneficiază și de inițiative foarte bune. PESCO și European Defence Fund sunt instrumente utile pentru susținerea industriei de apărare a membrilor europeni, precum și efortul comun al Uniunii de a preveni și contracara amenințările hibride alături de NATO.

Autonomia strategică camuflează în spatele acestei idei nevoia unor actori dominanți europeni de a deveni jucători globali. Cu toate că Germania deține cea mai mare economie a Europei, eforturile sale de a-și spori influența pe scena internațională sunt limitate de absența unor pârghii cheie. Germania nu are capacitatea de a influența în mod determinant agenda globală deoarece nu este membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU, iar instrumentele sale multilaterale sunt limitate, înregistrând totuși un decalaj semnificativ, de ordin politic, în fața Franței. Pentru a-și demonstra sustenabilitatea multilaterală, promotorii ideii de autonomie strategică europeană – Germania și Franța în special, trebuie să se hotărască dacă doresc să recurgă la consens doar pentru a atrage rezultate personale pe termen scurt sau vor include în planurile lor coeziunea ca măsură de echilibru, bazată pe valori și principii comune, pentru a asigura durabilitatea inițiativelor Uniunii.

Poziția slabă a Germaniei și a Franței față de Ucraina ne arată că proiectul european de apărare și securitate, prezintă simptomele unui scenariu care se înfățișează mai degrabă ca o vulnerabilitate ce ar trimite Europa spre retrogradare și anxietate strategică.

Deși autonomia strategică europeană ar putea fi justificată de competiția geopolitică în creștere, testul de maturitate al locomotivei europene pentru împlinirea acestui deziderat scoate în evidență un deficit strategic curent, care va putea fi depășit doar în momentul când aspirațiile ating puntea de echilibru cu angajamentul comun și capabilitățile consolidate. Opțiunea strategică a UE la constrângerile oferite de sistemul internațional nu o reprezintă deplasările paralitice unilaterale ale membrilor săi, ci valorificarea capitolelor de complementaritate cu partenerii și aliații democratici.

Câteva lecții de învățat

După vizita președintelui Zelenski la Paris, Germania și Franța nu oferă speranțe protective Ucrainei, iar ecoul acestui periplu se regăsește într-un dezastru complet în ceea ce privește proiecția europeană de putere.

Pentru Germania, în mod ideal, întoarcerea la climatul lumii de dinainte de 2014 este cel preferat, însă, acest lucru e practic imposibil, iar lipsa acțiunii nu face decât să înrăutățească starea actuală. Neglijarea acestor aspecte, presupune că Franța și Germania nu au voința politică necesară, prezintă un deficit de înțelegere a mentalității ruse în Europa, se vor adânci în capcana abordării de tip „business as usual” care va depăși cu mult limita bunului simț, iar Marea Neagră și vecinătatea estică vor lipsi în continuare de pe agenda asumată a UE.

De fiecare dată când Rusia înaintează cu agresiunile sale la marginea Europei, acest lucru este permis indirect de artizanii europeni din Bruxelles care nu au înțeles sau pretind că nu înțeleg cum funcționează regimurile autocrate.

În timp ce Rusia repetă obsesiv că extinderea NATO până la frontierele sale reprezintă o amenințare, Rusia împinge continuu ideea achiziționării Belarusului, iar acest pas ar face frontiera terestră Rusia-NATO aproape de două ori mai lungă.

Non-exemplele Germaniei și al Franței reprezintă o lecție pentru viitorul construcției agendei de securitate și interesului statelor din flancul estic al NATO, dar și în cadrul Intermarium, de a se consolida strategic. În acest sens, platforme politice precum Formatul București 9 și Inițiativa celor Trei Mări câștigă tot mai multă relevanță.

Societățile democratice au de partea lor legea și economia pentru a pune presiune pe Rusia și a-i condiționa o conduită mai predictibilă.

Din păcate, întâlnirea Macron-Zelenski de săptămâna trecută ne demonstrează că pentru Ucraina, planurile de aderare la UE și NATO (Membership Action Plan) nu au fost niciodată pe masa greilor europeni și nici nu sunt încă schițate.

Distribuie acest articol

41 COMENTARII

  1. Este inca prea devreme a ne pronunta . Ideea de a intra intr-un registru de razboi ce ar pune fata in fata , la modul direct si imediat, NATO si Rusia nu pare a fi palpabila . Rusia , dincolo de noile capacitati militare , care ne sunt aratate ca si presupunere adevarata (oare cu ajutorul cui au reusit aceste performante de tehnologie militara ), nu are forta financiara de a ataca Europa si NATO.Mai degraba incearca sa isi construiasca un zid protector ,dea lungul granitelor ,un zid ce cuprinde Cetatile de granita asa cum este si Crimeea .Protejarea vorbitorilor de limba rusa este un alt plan al modelului aratat lumii de care Rusia .Totul se va opri aici . Problema nu este ce va face Rusia , problema majora este ce va face NATO – SUA si UE acum cind expansiunea acestora s-a apropiat atit de mult de granitele Rusesti .Se va limita NATO la a fi doar o contrapunere fata de mobilizarea trupelor Rusiei la granita cu Ucraina sau va face mult mai mult .Pina la urma deciziile Rusiei aduc la un loc forte extra NATO ce doresc sa faca parte dintr-o coalitie mondiala , democratica , impotriva amenintarilor Rusiei si Chinei (China se va repozitiona ).Urmarim totul cu atentie .

  2. Foarte bun text ca informare şi analiză.
    Rusia are dreptatea ei, dacă stă şi aşteaptă timpul curge în defavoarea ei. Rusia se simte slabă şi agresată din toate părţile, inclusiv din partea Chinei şi Turciei. Rusia trebuie să facă ceva, cel mai mult ar vrea o pace cu Occidentul cu recunoaşterea unei zone de influenţă cu control exclusiv. Nu, Rusia nu blufează, pentru ea situaţia este existenţială: dacă nu face ceva, moare, o a doua implozie ca în 1992 ar fi fatală.
    Numai că Occidentul este divizat în privinţa Rusiei. Europa de Vest vrea „colaborare” economică, ba chiar o Uniune Euro-Asiatică de la Lisabona la Vladivostok, cu scop evident anti-american. Numai că SUA+UK nu vor accepta asta niciodată….
    SUA vrea şi ea ca Europa de Vest şi chiar Rusia să cupleze contra Chinei. Europa de Vest nu prea vrea, orbiţi de un anti-americanism sinucigaş, iar Rusia ar zice da, dacă i se garantează o zonă de influenţă exclusivă în jurul propriilor graniţe.
    Deci, există un nod de interese SUA+UK+NATO-Europa de Vest-Rusia care nu se ştie cum va evolua. Cel mai slab-Rusia- se agită cel mai mult şi asta este normal.
    Totuşi se uită prea uşor o combinaţie Turcia+Polonia+România+Ucraina care împreună au o populaţie mai mare ca a Rusiei şi un pib mai mare. Aceste 4 ţări, la care putem adăuga sprijinul SUA+UK, pot forţa un un deznodământ nefavorabil Rusiei, fără laşităţile şi ipocrizia Germaniei şi Franţei.
    Poate unii vor zâmbi la această alternativă, dar ea este posibilă, poate chiar probabilă. Să nu uităm, Polonia, România şi Turcia au mari interese în Est, mai ales teritoriale. Iar formatele de tip Intermarium şi Bucureşti9 par a pregăti o astfel de abordare. De ce nu?

    • Nu ! Nu cred că zâmbește CINEVA la alternativa avansată de dv . Mi degrabă ”CINEVA” simte efectul nisipului între dinți . Nu cred că superficialitatea noastră elitară și tradițională a uitat teribila lecție ”administrată ” României la 23 august 1939. Cu acte diplomatice și geostrategii … foarte civilizate EST – VEST sau viceversa . Regret, sincer regret că trebuie să spun că YALTA a avut un motiv serios de inspirație gastronomică . Ce păcat că a mai rămas din festin doar un șervețel. MUZEIFICAT ?!

  3. Se va-ntâmpla ce s-antâmplat în Georgia în 08.08.08.
    Țări-tampon sunt lăsate să colapseze ca să li se poată spune ulterior că nu îndeplinesc standarde.
    Cea mai mare realizare a lui Putin va fi Europa cu două viteze, nu invadarea Ucrainei – o non-țară ukronazistă și mafiotă. Atunci va fi fructul copt (e drept, la noi, mai depun eforturi și securiștii stalinoizi, „studenții” basarabeni și chiar rusofobii ultraliberali prin simpla și uriașa lor prostie).

  4. Rusia joaca la cacealma, se va intelege cu Mutti and co. (aici intra Comisia UE, Macron si Biden, plus catelusii mai mici din spatele lor, Olanda si Austria): (1) sa isi retraga trupele avansate in ultimele luni contra terminarii si operari NS2. Ucraina si restul UE sunt neglijabile

  5. Foarte buna analiza.

    O actiune militara rusa, pentru a fi justificabila geo-strategic din partea lor, ar trebui sa taie accesul direct al Ucrainei la Marea Neagra. Asta ar insemna ocuparea Odesei si extinderea Rusiei pana la granita cu Romania, cu prezenta Rusiei la gurile Dunarii. In felul acesta, Ucraina ar deveni un stat lipsit de posibilitati, asemenea RM. Pentru Romania, eu cred ca e important de schitat posibilitatile si necesitatile politico-militare intr-o astfel de situatie.

  6. Foarte buna radiografia situatiei actuale si a politicii inselatoare europene. Daca noi aiciin UE nu ne putem baza pe Bruxelles, daramite state precum Ucraina care acum se afla in bataia pustii. Este de asemenea, de neinteles retragerea lui Biden si anularea misiunii celor doua nave in Marea Neagra. Este de neinteles atitudinea lui Biden in legatura cu doleantele europenilor si acceptarii in aceste conditii a unui dialog „impaciuitor” cu Rusia. Desigur, nimeni nu doreste vreo escaladare a conflictului, insa lipsa de reactie a SUA privind statele NATO de la Marea Neagra (Romania, Bulgaria) pe mine unul ma sperie. O putere militara de calibrul Rusiei nu maseaza intamplator la granitele unui stat trupe, tancuri si alte tehnologii militare intr-un mod neprogramat si neanuntat. „Acesta nu este un exercitiu militar!” ar trebui sa stie tot Occidentul. Asistam la o tradare politica, economica si militara a Ucrainei din partea Europei. Mai lipsea un „sarut al mortii” din partea lui Macron pentru Zelensky pentru a definitiva totul.

  7. Dupa cum spuneati, Rusia o sa-si termine banii, iar in afara de canalul Nipru-Crimea nu exista nici-o alta miza, dar pana si miza asta ar costa enorm. Poate ca vesticii chiar vor asta, Rusia sa se labarteze si sa plesneasca si dupa sa o inghita pe bucati.

  8. In mod surprinzător, mai sunt voci care susțin că statul ucrainean ar trebui desființat, iar România să-și revendice fostele teritorii. În cazul în care acele voci nu cântă pe partitura Moscovei, e bine să cugete că desființarea Ucrainei, stat tampon de 600 000 kmp între România și Rusia, ar echivala cu gestul unui homeless aflat în câmp deschis, în bătaia crivățului, de a-și arunca plapuma de pe el.

    • Nu desfiintat, redus ca suprafata. Este o utopie agitata de Rusia. Nu cred ca va reusi. Pentru ca UE/NATO au alta viziune.

  9. Boala lunga moarte sigura. Conciliatoristii UE/NATO au ordin sa faca favoruri lui Putin. Care vrea partea de est a Ucrainei, daca intra in NATO. Fortele lui Putin sunt praf in ochi. Butaforie. Sat Potemkin. Eu vad doar forte terestre. Care sunt (de la ww2 incoace) rahat cu perje in fata celui ce domina cerul. Si nu rusii il domina. Asta o stiu si copii.
    Mai termianti cu prostiile! Populimea nu mai e asa usor de ametit, ca inainte.

  10. Practic, ne aflam in fata unui scenariu elaborat de mult timp, in care vinzatorii din vest vor sa spuna ca au fost obligati sa-i faca concesii nebunului de Putin, ca sa nu inceapa un nou razboi devastator.
    Nimeni nu este prostit. Doar prostii, dar astia, oricum, nu conteaza.
    Occidentalii au doua solutii. 1. Refuza orice pretentie teritoriala ruseasca si acorda statutul de autonomie zonelor in litigiu, sub autoritatea Ucrainei si 2. Accepta pretentii teritoriale, pentru a dezamorsa situatia, conform scenariului.
    A treia solutie nu cred ca exista. Dupa agitatia mass-mediei si circul regizat de Putin, se pare ca occidentalii vor ceda. Nu cred ca Putin va accepta sa-si retraga trupele fara satisfactii. S-ar face de maroniu in toata lumea si mai ales pe plan intern.
    Personal, cred ca solutia este o conferinta internationalla la care sa participe Ucraina, Rusia, Romania, Ungaria, Slovacia, Polonia, Germania, Franta, UK, SUA. Rusia sa ia toate teritoriile de la est, pina la istmul ce o leaga de continent (inclusiv). Nimic mai la vest. Romania, Ungaria, Slovacia, Polonia sa-si recupereze teritoriile furate de Stalin si „daruite” Ucrainei, cand era sclava lor. Ucraina sa preia Transnistria. In felu asta, s-ar inchide toate conflictele reci sau calde din zona.
    Desigur, ideal ar fi ca Occidentul sa reziste si sa nu faca nici o concesie. dar nu cred, dupa datele de pina acum. Iar daca intra in merda… sa intre cu totul, sa rezolve radical problemele create de Stalin.

  11. O analiză de calitate foarte bună. Punctează excelent călcâiul lui Achile al Europei – acest fitil al Rusiei amorsat in Franța și Germania, care ne arată duplicitatea,chiar perversitate liderilor in chestiuni cu miza mare precum Ucraina, Nord stream 2 și non-ralierea la sancțiunile americane. acea remarca a lui Macron evocată in text care se referă la pierderea credibilității este exact efectul de bumerang după atâtea și atâtea declarații pompoase și arată cat de periculoasa este aceasta politica a vorbelor goale franco-germana in fata unui adversar sistemic precum Rusia lui Putin. Încă o dată felicitari autorului pentru ideea de a scrie un astfel de text!

  12. D-le Nate,
    sunt cateva puncte asupra carora cred ca va inselati.
    Astfel, „analiza detaliată a oportunităților, urmărind mai degrabă să integreze două componente critice: testarea terenului și evaluarea prin desfășurare a unei opțiuni militare posibile” nu tine de niciun „tipar psihologic al comportamentului rusesc” ci mai degraba sau, aproape sigur, pe studiul serios al problematicii. Pe analiza riscurilor vs.oportunitati, pe evaluarea scenariilor posibile, etc. Au traditie f.serioasa si o formidabila scoala de sah.

    Invazia presupune, inerent, ocuparea unui areal oarecare. Chiar si pe timp limitat. Dar in cazul nostru, cel putin o parte a zonei vizate e din acelasi spatiu cultural, politic. Nu stiu cat de „costisitor” ar fi.
    Va asigur ca daca maine Ro.ar redobandi Basarabia nu ar fi lipsit costuri….. Dar sunt costuri pe deplin asumate. Ca si in cazul de speta.

    „Kremlinul amestecă scopurile politice cu cele militare” spuneti. Sa am iertare, dar cred ca ele sunt amestecate prin natura lor. Pana la urma fortele militare sunt niste mijloace, tactice, de realizare ale unor obiective politice. La nivelul discutiei (art.dvs.) nu pot exista scopuri militare si scopuri politice. Doar, eventual, niste obiective militare in atingerea unor scopuri politice. Desigur, in sensul lui Clausewitz, putem spune ca Politica si Razboiul presupun mijloace diferite („War is the continuation of politics by other means). Dar pana la urma razboiul ESTE o continuare a politicii.

    „Desigur, invazia Rusiei în Ucraina ar fi putut fi oprită în 2014 printr-o demonstrație de forță a occidentalilor, cumulată cu sancțiuni/embargo/blocadă comună care ar fi avut efectul de a problematiza la modul serios economia rusă, iar astăzi, o posibilă ofensivă rusă împotriva Ucrainei poate fi oprită prin aceleași mijloace.” Concret: cum?!? Ce demonstratie de forta? Nuclear retaliation?!?
    D-le Nate, rusii erau acolo!! Au trecut granita si gata. Ptr.ceea ce propuneti dvs.trebuie military build-up. Asta nu trece neobservat, ia timp, expeditionary forces, ONU, Congress, Parlamente, etc, etc. Blocada = razboi. Rusia nu e Iran si nici Siria, Irak, Afganistan. Si uitati ca acolo problemele nu au fost rezolvate. Deloc. Desi superioritatea militara era covarsitoare.

    „Macron […], denunțându-se practic într-una dintre declarațiile sale publice din urmă cu trei zile: „Cred că ceea ce s-a întâmplat acum câțiva ani, când Ucraina a fost invadată, nu este un eșec al diplomației, este un eșec al credibilității noastre colective față de Rusia”. Aveti impresia ca Macron se referea la FR&DE si gata, eventual UE?!? Era o aluzie la NATO as a whole. Nu pot sa cred ca Macron are impresia ca soarta UKR atarna de actiunile FR…..

    „UE nu a reușit să transpună o viziune strategică de succes în vecinătatea estică și nu e în măsură să elaboreze un răspuns defensiv, cauzele fiind multiple”. Pai cum sa elaboreze un raspuns defensiv cand chiar noi, estul UE, ne opunem explicit ideii/conceptului de autonomie strategica?!? Ca sa poti elabora un „raspuns defensiv” trebuie sa existe competentele legale necesare, pasi prealabili, comandament unic, etc.
    Cum sa se consolideze strategic flancul estic al NATO in pofida non-exemplelor DE&FR?!?

    Dvs.stiti mult mai bine decat mine cat de problematica este primirea UKR in NATO. Nu e normal ca membrii NATO sa aiba dubii cu privire la un asemenea pas?

    • In timp ce Autonomia Strategica Europeană este privită cu suspiciune, deși ea nu reprezintă nicidecum o alternativă la NATO, Vișegrad și Three Seas Inițiative, Bucharest Nine sunt considerate perfect legitime. De ce? Unde e deosebirea?

      • @Hantzy
        Ai sesizat f.bine. Mie imi scăpaseră aspectele astea. De aceea sunt bune schimburile de opinii. Cu bună credință, evident.
        Culmea e că cei mai acerbi opozanți ai autonomiei strategice europene sunt, așa cum menționa si dl.Nate, cei care se aferează la max. că „UE a făcut, a dres, nu ne lasă in pace, dar unde e suveranitatea noastră?!?”…..

        • Regretabil este ca nici dumneavoastra nici @Hantzy nici altii NU ATI INTELES INCA faptul ca initiativele astea s-au nascut din incapacitatea, incompetenta, miopia politica, visele imperiale (supra-stat pe modelul USSR), retorica feroce si continua anti-US-UK a FR/DE/UE si suspiciunile perfect justificate fata de abordarile colaborationiste si mercantiliste ale FR/DE/UE plus ignorarea si marginalizarea tarilor din centrul si estul UE in procesele decizionale din UE.

          • @Durak
            Regretabil este ca dvs.nu argumentati ceea ce sustineti. Va multumiti sa va cantonati in domeniul simplelor afirmatii….
            Sa inteleg ca parintii fondatori ai US au avut ” initiativele astea s-au nascut din incapacitatea, incompetenta, miopia politica, visele imperiale”?!? Hmmm…..
            UE a fost creata/conceputa pe ideea unei „ever closer union” care are vocatie statala/tinde catre un fel de USE. E ceva wrong in asta? De ce sa ne raportam la URSS si nu la US când, in mod explicit, s-a vorbit despre acest model chiar de la inceput?!?
            Haideti sa ne facem un bine/hatâr in discutie și să vorbim concret si la obiect. Unde ati observat „retorica feroce si continua anti-US-UK a FR/DE/UE”?
            La ce vă referiti când spuneți „ignorarea si marginalizarea tarilor din centrul si estul UE in procesele decizionale din UE”? Sper ca vorbim despre arealul de competente al UE si nu chestiuni generale, evazive care nu privesc acest areal.

            • Parintii fondatori ai US au avut o problema cu taxarea fara reprezentare. De aia s-au revoltat.
              US au o constitutie comuna si o moneda comuna si o limba comuna de la bun inceput.
              UE nu are o constitutie comuna acceptata si acceptabila de toate statele membre, moneda partial comuna (euro) favorizeaza tarile din UE de vest, Iar limba comuna nu exista. De aia a durat luni de zile sa traduca UE pentru toate statele membre acordul Brexit. Nu mai vorbesc de diferente de semantica, interpretari si sisteme juridice.
              Continuati sa visati la imperii pe modelul romano-grecesc!
              In Anglia cel putin asta a avut un efect cultural pozitiv cu tranzitia de la gradini italiene si franceze geometrice la
              frumusetile din link-ul de mai jos:
              https://en.wikipedia.org/wiki/English_landscape_garden
              Si evident arhitectura neoclasica atat de impresionanata.
              https://www.veranda.com/travel/g34299821/best-neoclassical-architecture/
              Dar NU SISTEMELE POLITICE pe acelasi calapod!
              Europa politica continentala inca traieste din amintirile de acum doua milenii cu adausuri coloniale.

            • @Durak
              Ba să avem pardon. Din constituția US (in special din preambul) reiese altceva. Părinții fondatori aveau o viziune f.apropiata de cea pe care o incriminați astăzi la UE. Totuși un progres observ. Ați renunțat la comparația cu URSS. Cool!
              Poate că știți mai bine decât mine, dar e util să reamintesc că Tratatul UE, charta drepturilor și libertăților reprezintă (de facto) constituția UE.
              Și by the way, constituția US s-a „bucurat” de interpretări deloc uniforme ceea ce a dus la războiul de secesiune…. Dar erau alte vremuri. UE nu-și poate permite astăzi luxul unui război civil devastator ptr.a tranșa problemele constituționale federal vs.statal, etc.
              UE are o abordare rezonabilă, treptată/graduală.
              Tratatul UE este votat, acceptat de toate statele membre. Nu le mai convine? Ok.Brexit! E ceva wrong?!?

              Cât privește moneda comună….. vă rog citiți, fără grabă, aici: https://en.wikipedia.org/wiki/United_States_dollar#History
              O să observați ce diversitate monetară și ce back and forth de măsuri legislative pe tema asta.
              Aveți impresia că vestul UE păstrează, cu gelozie, euro ptr.el, așa ca să aibă un avantaj față de est?!? No way! Estul preferă/ține încă la moneda națională ptr.ca să jongleze, relativ, liber cu ea și să favorizeze dezvoltarea prin devalorizare care să aducă competitivitate din condei.

              UE înseamnă uniunea/alianța statelor membre. Cu bune și cu rele, dar cu speranță către mai bine. UE respectă diversitatea cultural-civilizationala a statelor componente, dar focalizează pe aspectele comune nu pe specificitățile care, inerent, duc la diviziune.
              Sistemele politice sunt pe același calapod. Similare dar nu identice. Priviți puțin rift-ul politic major între statele din centrul US și cele costiere. Ca sa nu mai vorbim de cel „cultural” (in sens larg).
              Mai reflectati.

          • @Durak

            Nu știu dacă ați constatat același lucru, dar e deja o practică la unii comentatori sa vina cu exemple disproporționate pe principiul uite paiul din ochiul tău, nu bârna din ochiul meu. Pe principiul oul sau găina, cred că aveți dreptate întâi a fost aceasta glisare a vectorilor UE către tot felul de compromisuri favorabile pozitiei Rusiei, ceea ce a condus la reacții în Europa centrala și de Est și pe de altă parte pe flancul Us -uk. Dar trebuie sa recunoaștem că suntem noi înguști și fără viziune și nu înțelegem orizonturile largi pe care le-ar deschide aceasta mare autonomie strategica europeana.

            • Ceea ce ma deranjeata cel mai mult este mimetismul cultural si politic din Europa de est cu regurgitarea entuziasta a balastului mental, cultural si politic din UE de vest mai ales de catre un subset din categoria „umanioare” plus politrucii UE care isi castiga painea-cea-de-toate-zilele din asta.
              IT-stii si oamenii de afaceri sunt patiali imuni la influentele astea.

        • Nu doar asta, JB. Întreaga „demonstrație” e ca un trepied căruia îi lipsesc două picioare. ASE nu e bună pentru România pentru că Franța nu a putut ajuta Ucraina, e concluzia. Și pentru că ASE nu e bună, trebuie să fie TSI bună. O:

          Nimic nu dovedește că lipsa unui unui ajutor mai consistent din partea Franței pentru Ucraina, ar însemna cândva același lucru pentru România. Și nici că TSI ar fi mai bună din acest punct de vedere. S-ar bate Ungaria cu Rusia pentru București? Sau Bulgaria pentru Delta Dunării?

          Intre timp, strategia vestică s-a dovedit mai eficientă decât credeau mulți. Că rușii încearcă minima rezistență e un fapt natural, intuitiv, pentru estimarea căruia nu sunt necesare mii de diplome.

      • @Hantzy Three Seas Inițiative reprezinta doar efectul aparut in urma ideii vehiculate de Franta privind Autonomia Strategica Europeană. Macron a pierdut un bun priej de a tacea. Increderea in aliatii europeni ai NATO este minima in aceste zile. Acest lucru s-a vazut acum, in timpul crizei din Ucraina.

        • mike, nu aveți dreptate. Să le luăm pe rând!
          Istoric, conceptul Intermarium este anterior ASE. Odată cu intrarea Poloniei în UE în 2004, euroscepticismul din țară (de exemplu familiștii LPR) a găsit un punct de sprijin în astfel de construcții regionale, în care Polonia are cele mai multe șanse să fie Vioara întâi.
          Deși securitatea are un rol important, cele trei obiective definite la summit-uri sunt în primul rând economice: via Carpathia, gazoduct cu terminale în Polonia și Croația, precum și unjoint business forum, care ar trebui să ofere membrilor un lobby mai puternic în interiorul UE.
          Și dacă tot vorbim de securitate, Ucraina ar fi cea mai puternică forță militară din regiune, deci în problema defensivă ea nu prea are de aștepta de la alianță. Mai degrabă invers, însă handicapul militar rusesc este iarăși unul ce trebuie luat în calcul.
          E și evident, de altfel, după ce Ucraina a participat la Dubrovnik considerând Three Seas Initiative (TSI) un avocat al intereselor sale în UE, nicidecum în afara ei, nu a mai revenit, tratând direct cu Franța și cu Trump. De la francezi nu putea obține mai mult, de la Trump a primit o sarcină în schimbul unui ajutor promis. Mă rog!

          Presupunând totuși că TSI este o reacție la ASE, ce rezolvă această inițiativă? În vreme ce ASE își propunea o armată unică europeana, care să activeze monolithic în interiorul NATO, TSI reduce dimensiunea conceptului strategic la dimensiuni regionale, adăugând chiar o componentă eurosceptica la suficiența conceptului. Dar dacă e mai bine cu Varșovia decât un Bruxelles, ce mai pot spune?
          Totuși, chiar și în interiorul grupului de la Vișegrad apar disensiuni: Austria, împreună cu Cehia și Slovacia au creat deja un grup separat împotriva hegemoniei Poloniei, iar Ungaria este tot mai suspectată a fi cuiul lui Putin în grup.
          România rămâne pro-Europeana, așa că TSI pare tot mai pestriță. Și cu probleme economice importante, aproape un sfert dintre europeni trăind în țările membre dar având un BIP cumulat la doar a zecea parte din Uniunea Europeană. Și, uimitor, grupul primește o mână tocmai de la puterile economice centraleuropene: Heiko Maas s-a oferit să fie mijlocitor în relația cu celelalte state europene. E în interesul tuturor ca și flancul estic să se dezvolte rapid. Dar suspiciunile balcanice, care întrevăd în mutările din vest întotdeauna ceva conspirativ, precum și convingerea că, trăind aproape de Rusia, o cunoaștem mai bine, sunt greu de corectat chiar și cu argumente. UE e bună dacă celorlalți le e interzis să își vadă interesele proprii, al nostru e singurul interes legitim. Presupuneti atunci că Moldova s-ar apropia de România. I-am ajuta cu fonduri pentru dezvoltare, dar ei le-ar folosi pentru a-și cumpăra, nu daciile dela Mioveni, ci Lada rusești. Cum ar fi?

          • @Hantzy
            Sa stii ca o buna parte a comentatorilor si autorilor care se manifesta, indarjit, impotriva ASE (na ca ti-am preluat acronimul :-) ) cad in greseala de privi exclusiv aspectele de ordin militar si de a focaliza pe NATO&US si atat.
            Ar fi totusi de mentionat ca in aceasta idee/concept de ASE intra autonomia energetica, autonomia privind productia de echipamente destinate situatiilor de urgenta, cea privind produsele alimentare de baza, autonomia privind produsele high-tech (dezastru!! dar exista o baza buna de pornire), etc. Ptr.mine e evident (dar poate ca sunt prea optimist) ca reducerea dependentei UE de combustibilii fosili (un exemplu doar) ar duce, cumva, in mod automat la o mai mare „indrazneala” in relatiile internationale, o mai mare libertate de miscare/autonomie, o mai mare asertivitate (cuvant care imi displace profund din cauza folosirii abuzive).
            Criza coronavirus a pus in lumina lipsa grava a ASE planuri. In US situatia este inca si mai grava (situatia productiei de medicamente si a materiilor prime ptr.acestea, etc, etc….). Pe fond, Trump avea dreptate, dar refuzand „suveran” acceasi abordare din partea UE.
            Aceste chestiuni sunt interdependente si nu te poti lipsi de mijloacele militare disuasive daca vrei sa obtii ASE pe multiple planuri. Nu vorbesc de autarhie. No way. E f.paguboasa pe termen mediu si lung.
            Anyway, complicate probleme……

            • JB, m-am limitat doar la tema abordată întrucât criza ucraineană era cea invocată. Informații poate găsi oricine, dar relevant e modul cum le folosește și raționamentele la care recurge folosindu-le.
              De exemplu, contraopinentul tău de mai sus neagă orice asemănare între UE și SUA, motivând cu Constituție și moneda unice. Păi și URSS avusese moneda unica și o singură Constituție, dar asta nu l-a împiedicat să susțină asemănarea. Era argumentul lui, nu al tău. Nu e ușor sa își dea cineva cu stângul in dreptul, dar in febra antieuropeana se întâmpla.

          • @Hantzy nu incercati sa ma convingeti, pentru ca nu merge. Europa a fost mereu un hibrid politic, situat intre est si vest si niciodata nu a reusit sa scape de influentele estice, fie ele rusesti sau chinezesti, respectiv de ideologiile socialiste. Practic, de 20 de ani incoace UE este condusa de Germania si Franta, iar asta nu mai este un secret pentru nimeni sper. Intreaga UE depinde economic de Germania care are obsesia productiei de bunuri, la fel ca pe timpul lui Hitler. Germania este prea mare ca sa se prabuseasca si cauta mereu oportunitati de afaceri in est, acolo unde productia este ieftina si energia la fel. Problema este ca Germania este foarte deranjata de politicile SUA in estul Europei si de noul Razboi Rece cu China si Rusia. Eu nu spun ca ITM este ceva ce noi ne-am dorit, insa rolul acestei initiatve este acela de tine aproape de SUA si de a proteja valorile clasice occidentale, care incep sa se diminueze in vest.

    • @Durak
      In ultimele 2 decenii DE (prin diverse firme constructoare) a vandut submarine militare Israelului. Presupunand ca decidentii politici, tehnici, etc ai DE ar fi niste naivi, scapati in largul marilor globului, aveti cumva aceeasi impresie si despre cei din Israel?!?
      Fara discutie ca problema in sine e interesanta. Dar cum niste ziaristi de la Bild au sesizat-o iar dvs.va puneti, legitim, aceleasi intrebari e normal sa ni le punem si noi. Sa fie specialistii&si politicenii germani atat de naivi sau vanduti?!? Sincer, parca n-as prea crede…. Prea e la vedere. Prea avem o parere proasta despre DE. Nu credeti?

      • https://en.wikipedia.org/wiki/Dolphin-class_submarine
        Asa ca gresiti.
        Una este sa construiasca cineva (si sa isi dea subsidii practic pentru industria proprie locala germana) sasiul la masina si alta este ce se pune pe masina aia.
        Si da, politicienii germani sunt sub orice critica.
        A se vedea lobbying-ul facut de Merkel in China cand DEJA SE STIA ce probleme sunt cu Wirecard. Articol mai jos din DW (website-ul oficial al guvernului german).
        https://www.dw.com/en/angela-merkel-defends-lobbying-for-disgraced-wirecard/a-57312230

        • Nu se se stia absolut nimic. Articolul din presa nu au redat nimic concret sau vreo evidenta, erau doar un fel bashing pur (bazat pe zvonuri). Atat guvernul german, cat si investitorii (inclusiv invistotorii institutionali britanici) au contat in continuare pe rapoartele si pe auditul companiei Ernst & Young cu sediul la Londra.

          • Chiar asa???
            E&Y sunt de vina ca contabilii (nici o scuza pentru cacofonie) si senior management-ul Wirecard au mintit si indus in eroare intentionat si CEO-ul „s-a evaporat”???
            Alegeti una din doua: ori a) Merkel nu are simt politic si nici al primejdiei si este pur si simplu o ramolita si cu mari probleme fizice si mentale (tremura in public, isi uita masca in Bundestag etc) sau b) stia si cu toate astea s-a dus in China sa faca lobbying pentru Wirecard.
            Optiunea dumneavoastra pare sa fie a).

      • JB, Bild am Sonntag este un săptămânal de scandal. Este oarecum straniu ca un astfel de material să apară în paginile sale. DW se găsește într-un con de umbră, cu un team aproape exclusiv format din editorialiști, mulți dintre ei eurosceptici, și din care lipsesc jurnaliștii de investigație. De aceea preia senzaționalisme de prin diverse publicații, încercând astfel să capteze atenția. Reportajul din BaS a mai fost preluat de o serie de publicații no-name, dar ceea ce e important tot nu a fost spus.
        În primul rând, Transas este o firmă britanică cu centrala în Portsmouth, având 22 sucursale în toată lumea, dintre care una și în St. Petersburg. Conform Wärtsilä, compania finlandeză a preluat în totalitate Transas în mai 2018.
        Se pare că Transas a mai dotat cu softul Navi-Sailor 4100 o mulțime de nave civile, dar și alte nave NATO, unele aparținând chiar US Navy și Royal Marines. Sunt și ăștia colaborationiști?
        În deschiderea reportajului din BaS e vorbește însă de hardware, nu de software ca în cuprins. Inconsecvență sau neatenție? În orice caz e suspect.
        Ceea ce face diferența între un softul civil și cel militar este programul de criptare-decriptare care este schimbat periodic pentru toate unitățile NATO. Doar dacă acest lucru este ignorat de căpitani, submarinele pot fi detectate de oricine, nu doar de ruși. Mi se pare mai mult decât improbabila o astfel de delăsare.
        Ciudată este și poziția ofițerului care dezvăluie către BaS aceast gol de siguranță, dar preferă să rămână anonim, de frica unui eventual șomaj sau măcar a unei degradări. Nu îi este însă oare suficient de frică pentru viața sa, ca ofițer pe un submarin ce poate fi oricând interceptat de omuleții verzi, ca să facă asemenea lucruri publice? Iar pe celelalte 99 nu se mai găsește niciun alt curajos?
        Probabil e un reportaj cumpărat, să vadă FSB câți mușcă momeala.

        • @Hantzy
          Merci ptr.precizari. Bine venite.
          Sincer, nu inteleg indarjirea unora de a demonstra cat de rai si de prosti sunt DE&FR. hai ca in cazul FR lucrurile sunt mai discutabile. Dar sa clamam incompetenta crasa, etc, etc.
          Asta in conditiile in care DE era tocata zi de zi ptr.performantele exporturilor ei: DE = hegemonica, DE se imbogateste pe seama US sau restului UE, etc. De parca DE le vindea NIMIC pe care cerea averi.
          Dar pe de alta parte politicienii DE sunt o catastrofa de la un capat la altul. Habar nu au de nimic, dau in gropi non-stop. Cum o tara „asa de prost condusa” merge asa de bine e peste puterea mea de intelegere. Nu face dumping social (precum CHN, India, etc), incearca cu obstinatie sa fie un poluator cat mai mic (nu ca India, CHN,etc), nu se cearta cu toata lumea. Nimeni nu-i perfect, dar pe aici DE e un bau-bau care sperie continente si saboteaza cea mai mare putere din lume….. Pai daca e asa prost condusa sa o lasam in treaba ei, sa se adanceasca in „mocirla” in care se zbate. Isi vine singura de hac. Nu?!? Ridicol, zau.
          p.s. Nu sunt german, nu locuiesc in DE, nu vorbesc germana, nu am niciun interes legat de DE, doar acela de european care constata, cu usurinta, ca DE chiar merge f.bine.

            • Germania este iepurasul intrebat de sapca???
              hahahahahahahahaha!!!
              Dezvoltati ideea asta. va rog! Este antologica!
              Ursul este probabil Rusia si lupul US sau UK?

        • Hahaha.
          https://www.tradewindsnews.com/daily/wartsila-hit-by-industrial-espionage-scandal/1-1-85809
          https://www.marketwatch.com/story/wartsila-admits-rigging-fuel-tests-shares-fall-2016-03-07
          Toate referintele astea despre scandalurile este sunt de la presa-de-scandal, nu? ;)
          Si in mod miraculos uitati despre prestatia mizerabila a lui VDL ca ministru al apararii sub conducerea lui Merkel.
          Singurul lucru bun care il vad cu firma asta finlandeza din Karelia (!) este ca pare ca recent (de pe vremea lui Trump!) apartine de Blackrock.

    • Tone de puncte de vedere si de interpretari (in special in Rusia si prin Estul Europei). Personal, cred ca Putin a distras atentia de la provocarile interne, mutand tinta la istericale pe frontiera de est a Ucrainei, dusmanii NATO, UE si politica iexterna. Toata lumea discuta despre geopolitica, pozitii strategice, capabilitati militare, amenintari, istericale, etc, iar despre Navalni nu mai vorbeste nimeni, nici in Rusia si nici prin alte parti (au uitat toti de el). Asa de simplu este….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Silviu Nate
Silviu Nate
Silviu Nate este licențiat în Științe Politice; a obținut burse de studii din partea The Fund for American Studies (TFAS) și a absolvit International Institute for Political and Economic Studies al Georgetown University din Washington. A beneficiat de mai multe programe finanțate, de tip fellowship, în afara țării, din partea: Centrului pentru Control Democratic al Forțelor Armate (DCAF), Geneva (Elveţia); TFAS, Greek Association for Atlantic and European Cooperation, Atena (Grecia); Center for SouthEast European Studies (Bulgaria); Institute Euro-Balkan, (Macedonia); NATO Science for Peace and Security Programme, Plovdiv (Bulgaria). Silviu Nate a participat la simulări și cursuri de specializare susținute de Ambasada SUA şi Academia Navală din Monterey, Institutul Internaţional Republican, Consiliul Britanic, Unitatea Strategică a primului ministru Tony Blair, Ministerul de Externe al Austriei, United Nations Development Program, The Leadership Group USA. În prezent este președintele Centrului pentru Cooperare Internațională și Studiul Păcii, are o experiență de peste 15 ani în domeniul ONG și al proiectelor derulate în cadrul societății civile. A absolvit două programe de masterat în domeniile securității naționale și internaționale; este doctor în Științe Militare și Informații. Silviu Nate a participat în calitate de expert la diverse dezbateri publice privind elaborarea unor documente strategice de interes național. În prezent este conferențiar univ. dr., fiind totodată director al Centrului de Studii Globale din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Încălzirea globală, acidificarea oceanelor și moartea peștilor tropicali – acuzații de fraude științifice de mari proporții

Pe 6 mai 2021, revista Science a publicat o amplă anchetă intitulată Acidificarea oceanelor modifică comportamentul peștilor? Acuzațiile de fraudă creează o...

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte: Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în...

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această...

Capcana dilemelor tranziției sau cum să faci omleta fără să spargi oul

"Faceți calculele și apoi trageți linie pentru a ajunge la propriile voastre concluzii, aceasta este rugămintea mea. Pentru că dacă decideți...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro