Sunt un roman oarecare, unul din multii care au plecat din Romania sa studieze, sa vada lumea, sa faca mai multe decat i s-a parut ca se poate cat era inca in Romania. Sotia mea Andreea face parte din aceeasi categorie. Nici unul din noi n-a avut vreodata probleme cu integrarea si peste tot pe unde am locuit ne-am simtit ca acasa. De fapt conceptul de „acasa” a devenit destul de fluid pentru noi: exista „acasa” unde locuim si „acasa” de unde venim. Primul fel de „acasa” e locul unde ne castigam traiul, unde invatam despre viata in mijlocul unor culturi mai mult sau mai putin diferite de a noastra, unde ne dezvoltam personal si profesional. Al doilea fel de „acasa” e cel unde am lasat in urma familii apropiate, prieteni buni, colegi, si catre care ne intoarcem cat de des putem, daca nu trupeste macar cu gandul sau inima.
Cum omul vrea sa stie ce se intampla acasa, ne-am facut un obicei din a citi stirile din Romania in fiecare zi, macar cateva minute dimineata. In general dupa activitatea asta matinala, in afara de informatie, ne alegem cu o doza considerabila de frustrare, fie pentru ca anumite lucruri care merg bine nu merg suficient de bine (asta in cazul cel mai bun), fie pentru ca alte lucruri care ar trebui sa mearga bine de fapt merg prost. Exemple ar putea fi multe dar in general intra in cateva categorii mari si late: coruptie, prostie sau lene. Amandoi avem asteptari mari de la conationalii nostri si suntem in general optimisti ca pana la urma Romania se va lecui de metehnele astea. Pana atunci insa, ne luam portia matinala de frustrare. Poate ne mai ambalam uneori cand apare vreo situatie mai scandaloasa (a se vedea alegerile prezidentiale de anul trecut), mai vorbim cu prieteni sa ii ambalam si pe ei, mai postam ceva pe Facebook, dar in general cam atat.
De data asta insa cateva postari pe Facebook nu par a fi de ajuns. Ce s-a intamplat vineri noapte in clubul Colectiv din Bucuresti ne face sa strigam tare, mai tare decat am strigat vreodata, pentru ca de data asta coruptia, prostia si lenea si-au dat mana si au omorat oameni.
Nu vreau sa vorbesc despre elemente concrete de nerespectare a legii, vinovati, investigatii, condamnari si alte asemenea. Au fost si vor fi destui care pot vorbi mai competent decat mine despre asta. Nici despre coruptia legata de autorizatiile cluburilor sau despre lenea autoritatilor in a verifica respectarea legii, pentru ca ar fi speculatie, oricat de mult as fi convins eu ca a existat coruptie sau lene. Vreau sa vorbesc in schimb despre doua lucruri: prostie si lipsa de simt de raspundere, precum si cum vad eu rolul lor in tragedia de vineri si in reactiile noastre (prezente si viitoare) la ce s-a intamplat.
In primul rand prostia, pentru ca aici lucrurile sunt destul de simple si clare dupa mintea mea. In momentul in care faci o investitie (de exemplu un club aflat in subsolul unei foste fabrici, cu design interior modern din lemn), se presupune ca vrei ca investitia respectiva sa produca efecte cat mai mult timp. Asta inseamna ca vrei sa iti protejezi investitia in fata majoritatii riscurilor posibile, inclusiv a celor mai putin probabile cum ar fi de exemplu un incendiu. Daca intr-adevar judeci in felul asta lucrurile, atunci primul lucru pe care il instalezi inainte de tavanul frumos din placi de lemn este un sistem modern de stingere a incendiului, ca e mai usor sa cureti o balta dupa ce se declanseaza aspersoarele in caz de incendiu decat e sa reconstruiesti tot spatiul daca nu poate fi stins focul. Nu e suficient sa bifezi doua casute pe un formular si sa spui ca ai respectat legea; daca vrei sa ai o afacere sustenabila trebuie sa te gandesti la riscuri dinainte si sa iei masuri pentru a te proteja, de multe ori mai extinse decat prevede legea. Pana la urma mi se pare o decizie comerciala de foarte mare bun simt daca te intereseaza banul si vrei sa te bucuri de el.
In al doilea rand lipsa de simt de raspundere. In calitate de proprietar / investitor / manager mi se pare iresponsabil si imoral sa dai in functiune un spatiu public in care stii bine ca in anumite situatii pot fi raniti sau omorati oameni. E ca si cand o companie farmaceutica ar minti despre anumite efecte adverse grave ale unui medicament pentru a-l putea lansa pe piata, sau o companie aeriana ar folosi piese improprii pentru repararea avioanelor stiind bine ca ar putea sa se defecteze in zbor, sau o companie auto ar lansa in productie o masina cu airbag-uri defecte care ar putea omori soferul in caz de accident.
Din pacate insa, exista multi oameni lacomi in lume care odata ajunsi in pozitii de autoritate isi compromit principiile (daca le-au avut vreodata) de dragul banilor sau succesului si iau decizii iresponsabile de a spune minciuni intr-un mod „institutionalizat” despre ceea ce face sau produce o companie sau, mai rau, chiar de a pune vieti in pericol. Exemple celebre includ fraudele contabile de la Enron sau WorldCom, schemele piramidale de la CARITAS, FNI sau fondul lui Bernie Madoff, si, mai recent, scandalul testelor de emisie pentru motoare diesel fraudate de Volkswagen. Exista si suficiente exemple de situatii in care a fost pusa in pericol viata oamenilor. A se vedea scandalul laptelui din 2008, in care mai multe companii din China au vandut lapte ce continea melamina. Urmarea a fost ca vreo 300,000 de copii au facut pietre la rinichi sau au capatat alte boli, si cativa copii chiar au murit dupa ce au consumat lapte infectat.
Lacomia si efectele ei nu sunt lucruri noi. E important insa de zis ca o firma nu se compune doar din cei care o conduc si care pot lua astfel de decizii, ci si din angajatii ei pe umerii carora cade responsabilitatea de a pune in aplicare ce s-a decis mai sus. Atunci cand se iau decizii iresponsabile cel putin unii din cei care le executa stiu despre ele si trebuie si ei la randul lor sa ia o decizie: fie sa urmeze ordinul, caz in care devin partasi morali la efecte, fie sa se opuna. Opozitia poate fi de multe feluri, de la refuzul de a face lucruri pe care le consideram imorale sau demisie, pana la raportarea catre autoritati (daca este vorba despre o actiune ilegala sau care poate fi raportata). Aici e vorba de simtul de raspundere al omului de rand si dupa parerea mea e responsabilitatea noastra a tuturor sa luam atitudine cand vedem ca in jurul nostru se petrec lucruri impotriva eticii, periculoase sau cu care pur si simplu nu suntem de acord. Si asta nu doar dupa ce se produc efectele, ci inainte.
In cazul incendiului de la clubul Colectiv, este greu de crezut ca niciun angajat al clubului nu stia ca stingatoarele de incendiu nu sunt suficiente, sau ca usile sunt prea mici si prea putine pentru a evacua eficient peste 300 de persoane in caz de urgenta, etc. Si cu toate acestea, ma intreb daca a ridicat cineva doua degetele sa intrebe: „Sefu’, da’ mai punem si noi vreo 5-6 stingatoare prin incinta ca sa ajunga lumea la ele si daca e aglomeratie?”, sau „Sefu’, care e procedura de evacuare daca ia ceva foc sau e cutremur? Cum ii scoatem pe toti afara?”, sau „Sefu’, e chiar ok sa bagam 300 de oameni aici, ca nu prea au loc sa se miste?”.
Pare destul de evident ca a fost vorba de comportament iresponsabil din partea proprietarilor in ce priveste pregatirea locului pentru situatii de urgenta. Vina directa este, cel putin in parte, a lor si presupun ca asta va arata si investigatia in derulare. Insa tragedia de vineri ar fi putut fi evitata daca cineva care lucra acolo sau din anturajul proprietarilor i-ar fi tras serios de maneca. Daca cineva care cunostea bine locul ar fi dat dovada de simt de raspundere.
Ce s-a intamplat la clubul Colectiv este un caz extrem. In afara de toate aspectele de coruptie sau neglijenta criminala care vor fi investigate si pedepsite, exista si un substrat de neglijenta uzuala (ceea ce numesc eu lipsa de simt de raspundere) care din pacate ne cam sta in fire ca popor si care faciliteaza sau chiar incurajeaza comportamente sfidatoare sau criminale. Cand ies lucrurile la iveala (s-a furat, s-a mintit, s-a murit…) bineinteles ca nu suntem de acord, dar problema e ca inainte sa se intample vreo nenorocire nu prea s-a simtit nimeni raspunzator sa bata clopotele. Romanul nu prea zice nimic atunci cand ia un bobarnac, ci asteapta sa fi lovit cu pumnii si picioarele in figura pana sa reactioneze. Legat de asta e si faptul ca dupa ce se intampla mari nedreptati ne desumflam la fel de usor cum ne-am umflat. Prea usor revenim la ganduri de genul „asta e” sau „pai eu ce pot sa fac” sau „asa e la romani” sau „e bazat omul, s-a descurcat”. Sunt destui care au observat si au scris despre acest tip de comportament, dar cand locuiesti printre straini cum am facut-o eu de aproape 10 ani se vede cu atat mai puternic si doare cu atat mai mult.
Cheia solutiei dupa parerea mea e de a trai cu simt de raspundere si mai ales de a fi consecvent. A trai cu simt de raspundere presupune respectarea unui sistem de valori, apararea intereselor cinstite ale noastre si ale familiei noastre de fiecare data cand sunt incalcate, apararea celor care nu se pot apara singuri, ajutarea celor care au nevoie cand suntem in masura sa putem ajuta, conducerea afacerilor si spre beneficiul clientilor si al angajatilor nu doar cel personal, luarea de pozitie cand apropiati ai nostri fac lucruri cu care nu suntem de acord. Consecventa inseamna aplicarea acestor principii in toate situatiile, zi de zi, de la cea mai mica pana la cea mai mare decizie pe care o luam.
Dupa tragedia din Colectiv, ar fi foarte mare pacat ca dupa toata vanatoarea de tapi ispasitori care va urma cu siguranta in urmatoarele saptamani sa nu se schimbe de fapt nimic substantial. Cateva amenzi, 7-8 baruri inchise si 2-3 persoane la puscarie nu sunt suficiente. Bineinteles ca vinovatii directi trebuie pedepsiti si ca autoritatile trebuie sa ia masuri drastice si sa supravegheze aplicarea lor, dar asta nu e suficient. E nevoie de o schimbare de atitudine care trebuie sa porneasca de la oamenii de rand ca noi. E nevoie de toleranta zero pentru lucrul „fuserit” si pentru atitudini de genul „las’ ca merge”. Concret:
– Daca ai un club, bar sau restaurant, intreaba-te serios daca esti pregatit pentru un eveniment advers extrem precum cel din Colectiv, ai un plan corect de evacuare pe care angajatii il stiu la perfectie, ai suficiente echipamente de ajutor in caz de urgenta, ai suficiente iesiri de urgenta, sunt scarile suficient de late ca sa permita accesul rapid spre iesiri. In general, intreaba-te ce poti face ca sa ai parte de clienti si angajati multumiti nu doar cand e bine ci si cand e rau.
– Daca lucrezi intr-un club, bar sau restaurant, cere sa verifici avizele de functionare si asigura-te ca functioneaza legal. Cere sa se puna in aplicare un plan de urgenta care are sens si e aprobat de autoritati. Cere sa existe suficient echipament necesar in situatii de urgenta (extinctoare, veste reflectorizante, lanterne, defibrilator, etc.). Cere sa ti se ofere pregatire adecvata pentru a putea raspunde cum trebuie in situatii de urgenta.
– Daca ai cunostinte care au un club, bar sau restaurant, intreaba-i daca ei au un plan de urgenta bine pus la punct, daca angajatii sunt bine pregatiti sa raspunda in caz de urgenta, daca au suficiente echipamente de protectie
– Daca esti client al unui club, bar sau restaurant, uita-te spre tavan sa vezi daca exista senzor de fum sau aspersoare de apa, vezi daca exista extinctoare, intreaba chelnarita daca stie ce sa faca atunci cand e cutremur sau a luat foc o carpa dupa bar.
Daca nu-ti convine raspunsul la vreuna din intrebarile de mai sus, atunci fa ceva! Ia masuri daca e investitia ta, da-ti demisia, fa o reclamatie, pune o evaluare negativa pe net, nu te mai duce in locul respectiv, bate la cap colegii, seful, amicul pana se schimba ceva. Simte-te responsabil! Oricum ar fi, nu inchide ochii si iti spune „aia nu era treaba mea”.
O societate sanatoasa se construieste din doua directii: de sus in jos, adica prin directive si politici guvernamentale, si de jos in sus, prin presiune sociala. In Romania nu prea vad nici vointa si nici putinta din partea politicienilor pentru constructia unei societati prospere bazate pe principii etice sanatoase. Asa ca ramanem noi, cei de jos. E de datoria noastra sa facem afaceri cu simt de raspundere si respectand principii etice, e de datoria noastra sa ne opunem nedreptatii oriunde o vedem, chiar daca nu e in ograda noastra, si e de datoria noastra sa sustinem afaceri care fac lucrurile cu simt de raspundere si sa le evitam pe cele iresponsabile. Simte-te responsabil!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Dan, sugestiile tale sunt bune, dar relativ inaplicabile in mediul romanesc. „Lucratorul din club” nu isi va da demisia fiindca ceva nu-i bine dpdv al PSI. Munca la club reprezinta atat un venit rezonabil pentru un program „liber” de lucru (oricum mai putin decat media orelor lucrate de angajatul tipic), dar si o pozitie oarecum exclusivista in societatea de pseudo-valori de acum. A lucra ca bouncer la un club cunoscut inseamna ca poti face tot felul de aranjamente, cunoaste lume, intermedia diverse. Nu e un statut la care cineva care nu are optiunea unui job la vreo multinationala sau macar la stat ar da usor cu piciorul.
Dealtfel, Dan, cei carora te adresezi probabil ca nu citesc contributors.ro si stii si tu asta, asa ca presupun ca era mai degraba un dialog cu noi, ceilalti cititori :)
TC, probabil si tu te-ai izbit ca si mine de multe persoane cu care preferai sa nu ai de-a face cand ai mers prin baruri si cluburi in Romania. Paznici despotici, chelnarite obraznice, etc. Tind sa fiu de acord cu tine cand spui ca genul asta de personaje nu prea viziteaza contributors.ro. Exista insa si multi tineri dezghetati la minte care lucreaza prin baruri si cluburi, de exemplu studenti si studente care mai castiga un ban in timpul facultatii. Nu e greu sa iti inchipui ca o parte din ei mai dau pe aici sau ca vad articolul postat pe Facebook de cineva. Speranta moare ultima!
Cel mai important este insa ca eu nu m-am adresat doar celor care lucreaza in cluburi. Am folosit o situatie tragica si extrema ca punct de pornire pentru o luare de pozitie care se vrea a fi mult mai larga. Exemplele si sugestiile de mai sus sunt date in contextul unui proprietar sau lucrator la un club, dar ar putea la fel de bine sa se refere la o firma de constructii, fabrica de medicamente, magazin alimentar, companie IT sau banca. Mesajul meu era de a nu inchide ochii la ce se intampla in jurul nostru, indiferent unde ne aflam, si daca vedem ceva care nu miroase cum trebuie atunci sa incercam sa facem ceva. Orice numai sa nu ne spunem „nu-i treaba mea”.
Problema la analizele post-factum este ca ele sunt tot timpul cvasi-inutile prin aceea ca nu mai au cum sa isi produca efectele dupa ce o situatie s-a consumat. Sigur ca ele ajuta …
Intrebarea care se pune cum sa faci in asa fel incat sa faci astfel de analize inainte. Ei, aici e cel mai greu, pentru ca trebuie responsabilitate, competenta, interes, efort, timp, bani.
Iar aceste analize nu se limiteaza la amenajarea cluburilor sau la cladirile cu bulina rosie ci la multe, multe alte aspecte ale vietii cotidiene.
Alta chestiune care face cvasi imposibila indentifcarea anumitor deficiente sau probleme ante-factum este lipsa expertizei a persoanelor implicate. Fiecare om are o arie a vietii in care, daca a fost consecvent, responsabil si receptiv a asimilat o anume expertiza. Expertiza asta, de cele mai multe ori nu e transferabila la alte arii ale vietii. Adica fiecare omulet functioneaza am putea sa-i spunem intr-un fel de cutiuta in care vede foarte clar si detaliat ce se intampla dar nu poate spune mai nimic despre ce se intampla in celelalte cutiute …
Vlad > „Problema la analizele post-factum este ca ele sunt tot timpul cvasi-inutile prin aceea ca nu mai au cum sa isi produca efectele dupa ce o situatie s-a consumat.”
In general situatiile nu sunt unice, ci repetitive. Si uneori, prin extrapolare, abordarea rezolvarii unei probleme din trecut poate solutiona/evita varii probleme din prezent si viitor.
Stii zicala:
Inteleptul invata din greselile altora.
Mediocrul din greselile sale.
Prostul nu invata nici din propriile greseli si le repeta.
Noi, ca popor, in ce categorie consideri ca ne clasam?
Bineinteles ca e bine sa invatam … ar fi tragic sa nu invatam nici dupa ce se intampla ceva.
Situatiile sunt intotdeauna unice pentru ca implica tot timpul oameni noi, cu un bagaj al experientelor si intelegerii diferit, contexte noi.
Bunele practici si disciplina vin o data cu intelegerea, intelegere care este rezultatul stradaniei si care in cele mai multe cazuri nu este transferabila. Tot ce putem transfera sunt cunostinte, ele nu se transforma automat in cunoastere.
Nu cred ca putem incadra un om intr-o categorie si cu atat mai mult un popor. Exista totusi anumite lucruri care se pot spune pentru a ajuta o pozitionare contextuala mai buna. 45 de ani in comunism si 25 de ani in post-comunism, care la randul lor au inlaturat o constructie democratica fragila, nu au avut cum sa consolideze spiritul civic.
Cred ca exista inca urme solide ale mentalitatii impamantenite in comunism care sunt prezente atat in gandirea oamenilor care asteapta ca institutiile statului sa ii serveasca si aici intra si oamenii care fac parte din aceste institutii cat si cei care nu fac, precum si in rigiditatea aparatului birocratic si legislativ care a fost croit pentru o economie centralizata si care este in esenta obosit si nu vine in intampinarea nevoilor reale ale oamenilor.
E adevarat, ca multe lucruri au fost deja intelese, si exista niste eforturi de schimbare dar ele sunt inca destul de fragile.
Ierarhiile nu s-au asezat complet, fenomenele de degradarea morala acopera un spectru mai larg decat in alte tari non-comuniste si vizeaza aspecte ale vietii care in occident s-au rezolvat demult.
Partea buna, as spune, ca spre deosebire de occident nu suferim de un impas al cresterii, existand multe lucruri care pot fi facute. Aceste momente cred ca pot fi foarte potrivite pentru o reorientare, pentru ca avem la dispozitie ambele experiente ca sa spun asa, atat cea occidentala pe care am resimtit-o zic eu o data cu criza din 2008 cat si cea comunista, inca proaspata. Spre deosebire de occident care cocheteaza cu o orientare de stanga, intrucat progresul continuu in conditiile unei forte de munca tot mai vlaguite si globalizate incepe sa semene a cinism, noi nu avem aceasta optiune …
„Fiecare om are o arie a vietii in care, daca a fost consecvent, responsabil si receptiv a asimilat o anume expertiza. Expertiza asta, de cele mai multe ori nu e transferabila la alte arii ale vietii.”
Limba romana spune ca:
Expertiza = 1) Cercetare care se referă la diferite probleme sau situații. 2) Raportul unui expert asupra cercetărilor întreprinse. [G.-D. expertizei] /<fr. expertise.
Am dedus totusi ca te-ai referit la faptul ca " Fiecare om are o arie a vietii in care, daca a fost consecvent, responsabil si receptiv a asimilat" anumite cunostinte si a dobandit o anume experienta, poate chiar notorietate, intr-un domeniu.
Drept e, sunt mai multe cuvinte si nu suna atat de "tehnic" dar, exprima mai bine ideea ta, mai romaneste, nu?!
In esenta am vrut sa departajez intre experienta de viata care e accesibila tuturor si experienta profesionala …
Vlad, ma bucur ca ai prins faptul ca mesajul meu nu se limita la amenajarea cluburilor. Da-mi insa voie sa nu fiu intru-totul de acord cu tine cand spui ca identificarea problemelor e imposibila ante-factum, din doua motive:
1) Multe din problemele societatii noastre nu sunt neaparat chestii de mare specialitate, si faptele de coruptie sunt un bun exemplu. Nu trebuie sa fii expert in drept penal ca sa iti dai seama cand cineva da sau ia spaga. E adevarat ca exista si multe metode sofisticate de dat spaga (de exemplu prin contracte derivate) dar in general cu bun simt si curiozitate se poate face mult.
2) Daca discutam de chestii unde cunostinte de specialitate sunt necesare ca sa ii dai de cap unei probleme, atunci cei care sunt „in interior” sunt foarte bine pozitionati ca sa faca ceva pentru ca au constinta despre faptele cu pricina precum si cunostinte de specialitate. Exemplu simplu: daca o firma de constructii cere echipelor ei sa toarne beton de proasta calitate care nu va rezista la cutremure puternice, noi ca simpli trecatori pe strada nu ne putem da seama de asta, dar cei care toarna betonul da. Mai ramane doar sa isi doreasca sa faca ceva, si exact la instinctele din momente de genul asta trebuie sa lucram. In loc sa torni betonul ca asa a zis sefu’, mai bine gandeste-te daca ti-ar conveni sa locuiasca familia ta in blocul cu pricina cand vine cutremurul…
E normal sa fim infuriati ca autoritatile nu fac ce ar trebui sa faca, dar schimbarea trebuie sa vina si din noi. E usor de aratat cu degetul catre cei care iau spaga, dar ce facem cu cei care dau? Corupti sunt si unii si altii, din pacate. Multi vor spune ca in Romania asa se fac afaceri, ca nu ai cum sa scapi fara sa dai spaga, etc. Sunt convins ca asa e, si tocmai de aia e nevoie de mult curaj ca sa fii diferit…
Laudabil articol dar o frectie la picior de lemn dupa parerea mea .
Ce ar rezolva cu adevarat problema si ar preveni pe viitor altele similare, este schimbarea radicala a legii si aplicarea acesteia drastic ptr cei care nu o respecta .
Am citit ca si in SUA a fost un asemenea incendiu, cu si mai multe victime, intrebarea este ce s-a facut acolo ca sa nu se mai intample ?
Simplii angajati nu pot face nimic, nu te apuci tu ca femeie de servici sa-i dai indicatii la patron cum sa-si administreze clubul ptr ca a doua zi ai plecat, sau in cazul fericit iti iei o injuratura si cam atat .
Traind intr-o tara civilizata, imi dau seama ca nu responsabilitatea ii face pe oameni mai civilizati si mai atenti, cat niste amenzi foarte babane si o supraveghere foarte atenta din partea autoritatilor, in asa fel incat cu siguranta o sa te doara mai ales la buzunar daca ai calcat stramb .
Bogdan, multumesc pentru comentariu. Sunt de acord cu tine ca vor trebuie modificate multe reglementari ca urmare a acestei tragedii, si mai ales ca va fi foarte important ca prevederile respective sa fie puse in aplicare. Nu pot fi insa de acord cu tine ca singura solutie este una autoritara. As zice mai degraba ca tarile „civilizate”, asa cum le spui tu, se deosebesc prin imbinarea unui sistem de valori sanatoase in care crede majoritatea si un sistem legislativ si normativ a carui menire e de a preveni sau pedepsi comportamente abuzive din partea minoritatii.
Din experienta mea, limitata ce-i drept, o masa de oameni cu un sistem comun de valori sanatoase si obiective impartasite va fi de cele mai multe ori mai prospera / eficienta / de succes decat un sistem autoritar bazat pe reguli pe care oamenii le respecta de frica unor consecinte. In afaceri asta se vede in functie de cultura organizatiei: companiile cu o cultura puternica bazata pe principii etice sanatoase, in care angajatii sunt multumiti, apreciati si ambitionati sa aiba succes are, dupa parerea mea, mai mari sanse sa se impuna cand concureaza impotriva unei companii in care toti angajatii se simt ca niste mercenari (chiar daca cei din urma sunt mai bine platiti). Marele avantaj al companiilor care reusesc sa construiasca o cultura puternica (de exemplu Apple, Google, etc.) este ca angajatii lor gandesc si se comporta ca niste proprietari, adica le pasa de binele intregii companii, nu doar de tarlaua lor.
Este foarte greu sa construiesti o cultura organizationala sanatoasa si puternica, si daca e atat de greu pentru o companie de cateva mii de oameni, sa ne gandim cat de greu este pentru o tara intreaga. In general principiile sanatoase pornesc de sus, de la cei care conduc. Dar cum in Romania timp de 25 de ani nu prea am vazut cine stie ce directie morala din parte celor care ne conduc, atunci ce spun eu este ca a cam venit timpul sa facem ceva pornind de jos, de la comportamentul propriu.
Dan solutii sunt. Institutionale legale.
In Romania din cate am observat mindingul de rezolvarea a problemelor revin la acelasi patern mental. Interzicem ,instituim amenzi, facem controale dupa ceva se intampla.
Ineficienta.
Ar trebui sa se mearga in profunzime la o analiza de gestiune de riscuri, planuri de contingenta, planuri de evacuare la nivel national, educatie pe securitate publica(inclusiv reactia copiilor la incendii si seisme) inclusa in planul educational (in loc de ore de religie care servesc la absolut zero nimic…mai bine ore alocate preventiei si educatiei de baza-cum reactionam cand o calamitate se intampla, cum se comporta copiii in mediul online, sa evite predatori sexuali, bullyngul et etc cum sa utilizezi capacitatea critica de gandire in mod pozitiv etc…)
Referitor la ceea ce se intampla imi aduc ca cel putin personal am semnalat persistent si insistent in online si la cunoscuti al fiecare vizita in Romania. Cateva.
– am semnalat ca gropile din strazi erau semnalizate ineficient, timpul de reactie a conducatorului redusa la 0 secunde pe drumul de la Cluj la Dej. Am semnalzat ca nu se poate ca masini sa se gaseasca in gropi si ca solutia ar fi fost semnalizarea repetata de la distanta, instalarea de conuri care sa permita regruparea pe banda de circulatie, semafoare temporare etc. De ce nu se aduc la standarde internationale, pentru ca probabil lipsesc bani. Am mai semnalat ca avalansa de publicitati media pe ziduri, pereti, ferestre, produc prea multi stimuli vizuali in care semnele de circulatie si siguranta publica se pierd usor din atentie.
-am semnalat chiar anul asta la vizita in Brasov acelasi lucru In fata marelui sediu PSD, chiar in Piata sfatului, primul lucru care l-am vazut in prima dimineata in Romania a fost …un accident la locul de munca. Un biet nenorocit s-a taiat grav la mana si injura de mama focului la manipularea unui cablu de metal. Nu avea casca, nu avea manusi, zona de lucru ra semnalizat necorespunzatoare. TIne de cultura institutionala, organizare si o minima decenta,
-am salvat o viata , viata unei fetite de 3 ani la Baile FIga , datorita faptului ca locul actual in care muncesc in America de Nord in law enforcement, mi-a dat bunul reflex sa scanez tot timpul spatiul in care lucrez. Tot mentalitatea din America de Nord s-a lipit in sensul sa nu-mi las copiii nesupravegheati in spatii publice aglomerate si in general…pana ce nu ating varsta cu autonomia necesara. Situatia in care s-a intamplat foarte comuna. Copiii lasati de unii singuri in bazinul de inot,in prezenta altor copiii, adultii cu burta la soare, nici un supraveghetor., capacitate de primire depasita la 130 la suta. Responsabilii din complex erau prea ocupati cu numaratul banilor sau inchiriatul cabanelor aferente. Fetita care a alunecat sub un colac in timp ce mii de ochi erau aiurea in vanzoleala, cred ca 15 secunde de plus si avea nevoie de manevre de reanimare. Ce m-a socat e ca dupa ce am scos-o am urmarit-o sa vad unde ii sunt parintii…erau la 300 m distanta pe cearceaf …si ce solutie au adoptat..Nici o lectie, au lasat-o din nou sa plece singura cu o alta fetita de 7 ani. Copii care sareau faceau bomba in capul altora care profitau de apa din culoar. Diferenta de la cer la pamant fata de piscina publica de care beneficiaza copiii mei in America de Nord. Supraveghetori care intervin perodic in comportamentul indezirabil, nu se jeneaza sa expulzeze copiii care nu asculta sfaturile, care sunt pregatiti sa intervina prompt, echipamentele la indemana. Securitatea publica asta este- asigurarea conditiilor de desfasurare fara riscuri la viata publica sau a bunurilor a activitatiilor publice.
Revenind la drama de la Colectiv, evident exista solutii tehnice si legislative de explorat. Schimbi cultura legata de incendii.
Prima ar fi incurajarea adoptarii sprinklerelor , in unele cazuri obligativitatea lor(spatii foarte mari) are ar fi eficienta intr-un context de interzicere a fumatului in spatii publice(reduci o cultura de consum at igarilor care creaza foarte multe costuri incalculabile la nivel de sanatate publica), iar spatiile de fumat libere. Apoi trebuie vazute eficienta planurilor de evacuare de la deblocarea portilor, semnalizarea eficienta a culoarelor de evacuare, formarea personalului, simularile, adoptarea avertizoarelor de monoxid.
Primariile sI pompierii pot sa faca preventie in genul asta http://ville.montreal.qc.ca/portal/page?_pageid=7297,74382112&_dad=portal&_schema=PORTAL
Solutia e colectiva. Daca cineva isi inchipuie ca e in siguranta in multinationala care lucreaza care a adoptat cele mai bune practici de ceva vreme crede ca e la adapost, sa-si aduca aminte ca in 24 de ore petrece 10 ore intr-un mediu organizat. Celelalte 14 ore intr-un spatiu (personal, public) unde riscurile nu sunt adresate corespunzator. Numai bine.