joi, martie 28, 2024

Sindromul München şi avansul agresiunii lui Putin

Cu fiecare piesă care se adună, tabloul lumii de astăzi devine unul din ce în ce mai neliniştitor. O internaţională eterogenă a urii, resentimentului şi fanatismului se coagulează. Unitatea ei este dată de existenţa unui inamic comun- democraţia liberală şi capacitatea naţiunilor de a dispune de propriul lor destin. În maniera stângii guevariste, a pan-slavismului de extracţie dughinistă sau a Califatului, toate aceste forţe atacă, frontal, un edificiu ridicat în decenii şi a cărui menire este să prevină resurecţia demonilor ce însângerează şi mutilează întregi naţiuni.

Departe de a fi fost abandonat, proiectul lui Vladimir Putin de a submina statalitatea Ucrainei înaintează, cu fiecare zi. Retorica regimului de la Moscova are un sunet familiar celor care au păstrat memoria anilor sovietici. Descrierea Ucrainei ca o coloană a cincea a Vestului, demonizarea adversarului, invocarea păcii ca obiectiv în vreme ce militari ruşi trec graniţa, toate acestea sunt tactici ce îşi au obârşia în trunchiul diplomaţiei sovietice. Serghei Lavrov are aerul marţial şi ameninţător al lui Molotov. Ca şi acesta din urmă, ministrul rus de externe este un soldat al Imperiului. Dreptul international devine irelevant, în clipele în care agresiunea se cere justificată, prin manipulare , calomnie şi intimidare.

În faţa unui Putin ce revendică pentru sine mantia de protector al Rusiei eterne, se află o comunitate euro-atlantică minată de opţiuni divergente şi incapabilă să îşi asume misiunea ei istorică. Drumurile lui Hollande şi Merkel la Moscova, spre a discuta, negocia şi imagina un compromis cu un preşedinte ce instigă la distrugerea unui stat suveran, nu sunt tentative de restabilire a păcii, ci probe, dramatice, ale capacităţii Rusiei de a-şi impune propria ei agendă, cu sprijinul unei Europe ce preferă comfortul afacerilor lucrative apărării principiilor pe care îşi întemeiază existenţa, în anii postbelici. Pacea pe care o caută europenii este compromisul tragic şi înjositor de la München, cel care oferă agresorilor prada, prin abandonarea alianţelor şi a solidarităţii internaţionale. Din această pace imundă nu se poate naşte stabilitate, ci doar un sentiment de impunitate şi de infailibilitate pentru Rusia.

Dezmembrarea Ucrainei ar fi semnul că în faţa violenţei nedisimulate şi a şantajului energetic nici o naţiune europeană nu mai este sigură. Strategia rusă a războiului nedeclarat are avantajul de a putea fi exportată, oricând, fără ca Europa să aibă determinarea de a rezista. Naţiunile baltice sunt primele expuse acestui risc- în numele acestei păci care anesteziază conştiinţe, balticii vor fi şi ei abandonaţi, poate, spre a recompensa un agresor al cărui apetit de cucerire pare inepuizabil.

Întotdeauna, în istoria recentă a continentului nostru, cedările au fost justificate intelectual cu energie intelectuală şi amoralitate rafinată. Astăzi, aliaţii lui Putin , din Occident ca şi de la noi, evocă argumentele inexistenţei unei naţiuni ucrainene şi interesele legitime ale Rusiei în protejarea cetăţenilor rusofoni. Un discurs imperial rus este resuscitat şi relegitimat, spre a masca complicităţile ce trec peste graniţe şi ideologii. De la dreapta la stânga extremă, de la “Frontul Naţional” la “Syriza”, panoplia de mişcări rusofile astăzi este impresionantă. Cu alte arme ideologice, Rusia lui Putin reuşeşte să repete acţiunea sovietică de subminare din interior a blocului vestic. De la instrumentalizarea comunismului şi a sponsorizarea terorismului la tacticile de astăzi, continuitatea este evidentă. Slăbirea Inamicului este obiectivul esenţial.

Victoria Rusiei ar însemna nu doar strivirea unor naţiuni, ci şi consacrarea unei ordini continentale în cadrul căreia vocaţia ei imperială ar fi neconstată şi hegemonică. În clipele în care instinctele de pradă ale puterilor lichidează state şi subjugă popoare, nimeni nu mai poate spera la siguranţa iluzorie pe care i-o conferă laşitatea liber-consimţită. Triumful Rusiei în Ucraina este începutul sfârşitului pentru naţiunile libere ale Europei centrale şi de răsărit. Ucraina este teatrul de luptă în care se decide viitorul nostru. Orbirea nu face decât să amâne inevitabilul.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Lectia de la Munchen a fost gresit inteleasa. Razboiul nu a inceput pentru ca a fost cedata Cehoslovacia. Razboiul a inceput pentru ca a fost aparata Polonia.
    Munchen=pace
    Garantiile acordate Poloniei=razboi intre Germania si Anglia/Franta.
    In politica totul e sa stii unde tragi linia. Daca o tragi prea aproape de adversar, vei avea razboi. Japonia nu a cedat ca urmare a sanctiunilor americane legate de ocuparea Chinei si Indochinei, ci a atacat la Pearl Harbour.
    Si Rusia nu e Japonia, are ditamai arsenalul nuclear.
    Romanii au un proverb tare intelept: de ce ti-e frica nu scapi. Adica, daca ti-e frica de ceva, vei face tocmai pasii care te duc acolo.
    Teama irationala ca Tarile Baltice vor fi atacate poate duce la interventia Occidentului in Ucraina, „ca sa nu repetam greseala de la Munchen”. Si atunci e posibil ca Rusia sa atace Tarile Baltice, ca Japonia in 1941.
    Stim de 500 de ani, de la Machiavelli, ca trebuie urmarita moralitatea scopurilor, nu a mijloacelor.. In timpul Primului Razboi Rece Occidentul nu a ajutat RDG, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia in lupta lor impotriva URSS. Si foarte bine a facut – asa cum a remarcat ieri Angela Merkel. S-a evitat razboiul si asta a adus victoria pe termen lung.
    Ce ar rezolva inarmarea Ucrainei? Extinderea razboiului, milioane de morti si refugiati ca in Afganistan? Atacarea Tarilor Baltice? Si asta pentru ca sa ne simtim bine ca actionam moral? Asta e morala?

      • Pai scrie in Mein Kampf. Voia sa cucereasca „spatiu vital” in URSS. Pentru asta trebuia sa cucereasca mai intai Polonia (de fapt s-o imparta cu URSS), pentru a avea granita comuna cu sovieticii.
        O politica inteligenta pentru anglo-francezi ar fi fost sa-l lase in pace. Am fi avut razboi Germania-URSS (echilibrate ca forta), dar Anglia si Franta ar fi ramas pe margine si ar fi avut grija ca nimeni sa nu castige. Cand Germania si URSS ar fi fost epuizate de razboi, Occidentul si-ar fi impus conditiile. Inclusiv restabilirea Poloniei.
        In loc de asta Anglia si Franta au ales sa „actioneze moral” aparand Polonia, asa ca Franta a fost ocupata de germani si apoi URSS a ocupat intreaga Europa de est, inclusiv Polonia.
        Cateodata cel mai bun mod de a actiona e sa nu faci nimic.

        • Nu zau asa,

          Credeti ca Hitler ar fi lasat in pace Anglia si Franta daca nu intrau in razboi aparand Polonia?

          Nu cred ca scenariul asta are vreun fel de credibilitate. Hitler vroia sa cotropeasca toata Europa.

          Daca vroia sa faca asta ar fi incheiat o rapida pace separata pe frontul vestic cand a decis sa atace Rusia. Insa stia ca Franta e slaba si Marea Britanie nu va rezista mult timp singura. Inainte de razboi Hitler a curtat foarte tare Statele Unite sa fie sigur ca stau departe de razboiul din Europa.

          In schimb a inceput lupta pe al doilea front, in Rusia, cand Franta era practic infranta.

          Daca nu era lacomia japonezilor care vroiau razboi prin orice fel de mijloc cu SUA, probabil SUA nu ar fi intrat in razboiul european si Hitler ar fi cucerit tot continentul, inclusiv URSS.

        • Dictatorii nu sunt complet rationali, si dupa cateva victorii ajung sa se creada providentiali, chemati de Istorie sa indeplineasca cine stie ce Misiune. La ei „pofta vine mancand”.

          Totusi, Hitler nu era atat de prost incat sa inceapa un razboi cu URSS la mii de kilometri distanta, in timp ce adversarul traditional -Franta- statea in asteptare langa granita germana. Deci, presupunand ca Hitler avea ca obiectiv cucerirea URSS, Franta urma oricum sa fie atacata, chiar daca nu se implica in Polonia.

          • Nu era prost. Dupa ocuparea Renaniei a construit linia Siegfried tocmai pentru a apara Ruhr-ul de francezi.
            El credea ca razboiul cu URSS va fi un blitzkrieg de trei-patru luni (ii subestima mult pe rusi). Credea ca razboiul se va termina inainte de venirea iernii.
            Chiar daca Franta si Anglia ar fi intrat in razboi, era perfect posibil ca germanii sa reziste trei luni pe linia Siegfried (francezii nu aveau cine stie ce capacitate ofensiva si mobilizarea englezilor ar fi durat).
            Si asta doar in ipoteza ca anglo-francezii s-ar fi hotarat sa intre in razboi.

    • @DanT
      E un punct de vedere pertinent. Intrebarea care se pune este: unde se va opri agresorul? Putem fi siguri ca Putin se va multumi cu Ucraina de Est si Crimeeea? Sau cu toata Ucraina? Sau poate va dori si balticii? Apoi Polonia si Romania?
      Teama cea mare este ca agresorul (Putin) isi va dori din ce in ce mai mult – incurajat de faptulca nu i se opune nimeni. Vechea linie de demarcatie din Europa post-belica s-a stabilit pe baza teritoriilor ocupate de Armatele Anglo-Americane pe de o parte si Armata Rosie de cealalta. Armata Rosie nu a mai inaintat pt. ca asta insemna razboi.
      Acum Putin forteaza. Si privind la istoria recenta expusa mai sus, toate tarile de granita ale NATO, trebuie inarmate corespunzator. Doar asa – POATE CA- tavalugul rusesc se va opri…A astepta fara a face nimic, este invitatie la invazie.

      • Inarmarea tarilor vecine Rusiei nu va duce, singura, la nimic – Putin isi va vedea confirmata intreaga retorica antioccidentala si va avea toate argumentele in interior pentru a riposta la fel. Eventual invadand cu adevarat Ucraina. Nu stiu daca ii va fi mai bine Ucrainei daca intregul ei teritoriu va deveni un teatru de razboi dupa care vor ramane multe zeci de mii de morti si infrastructura distrusa.

        Discursul asta belicos cu apel la trecut si la spaimele noastre de sovietici nu e productiv. Nici un om cu mintile la locul lor nu-si poate dori, cu adevarat, un razboi intre Rusia si oricine din Europa, cu atat mai putin intre Rusia si NATO. Politica de negocieri si santaj economic mi se pare in orice caz de dorit. Rusia ar trebui izolata economic tot mai mult, pana cand Putin va pierde in interior sustinerea oligarhilor. Sa fim cinstiti, Ucraina nu e mult mai breaza decat Rusia, e un stat corupt, cu o economie precara. Stiu ca suna cinic, dar cine crede, in mod cinstit, ca Ucraina merita riscul unui razboi cu Rusia?

      • Polonia, Romania, Tarile Baltice sunt in NATO. Sigur ca trebuie aparate.
        Dar Rusia nu e atat de puternica incat sa atace Romania sau Polonia (distantele sunt prea mari, catre Romania trebuie traversata Marea Neagra sau Ucraina ostila, Polonia e puternica si poate primi rapid ajutor din restul NATO).
        Tarlie Baltice ar putea fi atacate, dar miza e prea mica si riscul (razboi cu NATO) prea mare.

        Ca urmare a „evadarii” Ucrainei din sfera de influenta ruseasca, obiectivele Rusiei au fost/sunt:
        1. anexarea Crimeei (are valoare strategica si simbolica – e Alsacia-Lorena rusilor)
        2.crearea unui conflict inghetat in Donbas, un „cui al lui Pepelea” separatist, pentru a impiedica aderarea Ucrainei la NATO si UE.

        Aceste obiective au fost in mare masura atinse. Acum Implicarea Rusiei e redusa ca efective (vreo 10.000 de soldati) si ca obiective. Se incearca impingerea trupelor ucrainene la 25-30 km de marile orase (Donetk, Luhansk, Horlivka), pentru ca acestea sa fie scoase din raza artileriei ucrainene. Si incheierea unui acord care sa consfinteasca acest rezultat.
        Rusia nu doreste sa ocupe teritorii intinse in Ucraina. Costurile pentru administrarea a 20 mil. locuitori ar fi imense. Pune probleme si administrarea Crimeei cu 2 mil loc.

        De-aia zic sa ne pastram calmul. Isteria poate duce la decizii catastrofale.

        • @DanT
          Analiza ta este f. rationala. Insa ma intreb daca si Putin e rational…Cu un nebun nu exista argumente rationale, ci doar lumea din capul lui. Printre altele, Putin este extrem de complexat in fata Vestului si sufera grav de teoria conspiratiei, unele fiind de-a dreptul hilare (gen, US exporta pui in Rusia din crescatorii de calitate inferioara, construite special pt exportul in Rusia :)). Asta poate duce la decizii gresite. Intr-un astfel de context, o decizie gresita poate avea urmari catastrofale.
          Apoi…in politica interna, Putin este din ce in ce mai autist. E adevarat ca de-a lungul istoriei, la politica externa, rusii nu prea au facut greseli (la modul cinic vorbind) dar nu m-as baza numai pe asta…

          • Putin e foarte rational. E KGB-ist, asa ca multe din declaratiile lui anti-Occident nu trebuie luate ad-litteram, fac parte din razboiul psihologic.
            Rusia nu a atacat tarile NATO atunci cand a fost puternica, avand Ucraina in sfera sa de influenta. Cum sa atace acum, cand trebuie sa lupte si impotriva a 40 de milioane de ucraineni?
            Se exagereaza mult pericolul rusesc. Rusia are PIB-ul cat al Italiei!
            Din punct de vedere militar (conventional) poate actiona doar in apropierea frontierelor sale: Georgia, Estul Ucrainei, Tarile Baltice. Nuclear, e alta poveste.
            Cum am spus, temerile Occidentului inspirate de „lectia de la Munchen” pot duce la implicarea in razboiul din Ucraina (si la escaladarea acestuia). Atunci e posibil ca Rusia sa atace Tarile Baltice. E o profetie care se autoindeplineste.

    • Vă înșelați că Rusia va ataca țări baltice. În realitate, istoria se va repeta și Polonia, ca în 1939, sau țara cealaltă baltică, cum se numea? vor ataca Federația Rusă în Kaliningrad, în definitiv și aceasta o altă țară baltică.

    • Adinc de tot! In plus, o noua viziune asupra Istoriei:
      „Lectia de la Munchen a fost gresit inteleasa. Razboiul nu a inceput pentru ca a fost cedata Cehoslovacia. Razboiul a inceput pentru ca a fost aparata Polonia.
      Munchen=pace”
      „Munchen = pace”.
      Pai, domnule, tocmai cedarea de la Munchen a dus la cazul sa fie „aparata Polonia” :P
      Chiar nu e clar ca Rusia a ocupat Crimeea cam in stilul nazist asupra zonei sudetilor?
      Dupa care Hitler a acupat intreaga Cehie, iar Putin face eforturi pentru a ocupa macar o alta parte din Ucraina.
      Nu e destul de clar? trebuie sa ajunga la granitele Romaniei pentru a nu mai vorbi in dodii?

    • Sunteti in eroare totala in privinta momentului de la Munchen.
      Hitler putea fi oprit la Anchluss sau inainte de Munchen prin forta armata (Dovada stau ordinele primite de armata germana: sa se retraga daca intampina rezistenta).
      Dupa Munchen, Hitler era hotarat sa atace, pentru ca democratiile s-au dovedit slabe.
      Atitudinea pasnica a democratiilor si aprecierea lui Hitler ca acestea ar fi slabe s-au dovedit erori catastrofale.
      Pactul Molotov a fost de asemenea o eroare imensa din partea lui Stalin.
      Erorile conducatorilor le-au platit cu viata milioane de cetateni.
      In ce priveste Ucraina de astazi, SUA si Marea Britanie le sunt datoare prin memorandumul de la Budapesta. Rusia s-a dovedit inca o data un pericol pentru civilizatia occidentala si pentru orice alta tara care adera la aceste valorile acestei civilizaqtii.

    • Ioana,

      Sunt un pacific si nu doresc un razboi.

      Insa batausul din curtea scolii nu poate fi domolit decat i se arata batul.

      Altfel nu se potoleste niciodata.

      Singura tactica care i se poate aplica lui Putin este descurajarea militara. Daca stie ca Vestul nu va tolera nici un abuz, asta o sa il indemne la moderatie.

      Exact asta s-a intamplat inainte de WWII. Daca Franta si Anglia se tineau tare, ar fi atras SUA de partea lor si nu acceptau invadarea Cehoslovaciei si anexarea Austriei, probabil Hitler s-ar fi gandit de trei ori inainte sa porneasca la razboi.

      Nu ii era lui frica de Franta si Anglia, insa facuse tot efortul sa tina SUA departe de Europa curtand foarte tare administratia americana care nu dorea un razboi nou.

      • Putin nu e batausul din curtea scolii si nu mai suntem in 1938. Datele problemei s-au mai schimbat in ultimii 70 de ani. Poate ca intoarcerea asta obsesiva la un moment istoric unic – ca toate momentele istorice, de altfel – nu e de mare ajutor. Mai degraba va intreb de ce occidentul nu a intervenit in 1968 in Cehoslovacia? Sau in Ungaria in 56? Raspunsul cinic e asta: pentru ca liderii occidentali au fost destepti. Nu au riscat un razboi, care ar fi fost catastrofal pentru TOATA LUMEA, si au preferat, in schimb, sa macine incet, dar sigur, cu morile economice pana cand URSS nu a mai facut fata, economic, cursei inarmarilor. Eu sper ca acum vor fi macar la fel de destepti si nu-i vor asculta pe alde McCain si alti iresponsabili care adulmeca profituri grase din afacerea numita razboi si pe care nu-i afecteaza cu nimic un conflict deschis cu Rusia, purtat la mii de kilometri distanta de ei.

        Nu bata trebuie sa-i arate Merkel et co. lui Putin, ci alte robinete de gaz pentru Europa. Orice altceva ar fi o dovada de iresponsabilitate crasa.

        • Ioana,

          In 1968 eram in mijlocul unui razboi rece intre URSS si NATO. Cehoslovacia anului 1968 era parte a tratatului de la Varsovia si NATO nu avea de ce sa se bage acolo.

          Insa la vremea respectiva nici macar sovieticii nu au indraznit sa anexeze teritorii cu forta cum incearca Putin sa faca astazi.

          Diferenta fata de 1968 e ca de la cer la pamant. In 1968 rusii au intrat in Cehoslovacia, au schimbat conducerea statului si au plecat dupa aceea.

          In 2014 Rusia a invadat pe tacute Crimeea si au anexat-o, a destabilizat Ucraina si se incalzeste pe margine pentru Republica Moldova, si cine stie, tarile baltice. Toate pot fi atacate folosind acelasi truc (invazie acoperita, incurajarea miscarilor rusofone urmate de radicalizarea lor si revolta armata). Ce poate sa faca NATO daca un „razboi civil” izbucneste in tarile baltice? In cazul asta nu e aplicabil punctul 5 din tratatul NATO si Putin a castigat. In asta consta parsivenia actiunilor lui, profitand de slabiciunile euro-atlantice.

          Romania e in transa urmatoare.

          Faptul ca Putin a indraznit sa redeseneze harta Europei dupa 70 de ani e un fapt grav si trebuie tratat ca atare. Practic el mizeaza pe aceeasi vulnerabilitate a tarilor democratice care a existat inainte de al doilea razboi mondial. Nu e nici o garantie ca o sa se opreasca aici. Deja strategii rusi au amenintat ca in doua zile ajung la Varsovia si Bucuresti. Ce vreti mai mult de atat?

          Singurul lucru de care imi pare rau este inactiunea lui Obama. L-am votat, insa acum ma dezic de el. Un presedinte republican ar fi fost mult mai bine pregatit sa aiba de a face cu Putin.

          • @Ioana,

            Si ca sa imi raspund mai bine propriei postari, urmatorul val de expansiune al Kremlinului dupa ce termina de controlat Moldova si tarile baltice ar putea fi Romania.

            In scopul asta Putin i-ar putea incuraja pe maghiari sa se radicalizeze in privinta autonomiei si de aici pana la un conflict regional nu mai e decat un pas, in care NATO nu mai poate face nimic. Deja se vede asta in Ucraina, unde etnicii maghiari din Ucraina sub-carpatica deja au inceput a scoate capul.

            Deja se vad semnele cu Putin in mare prietenie cu Orban, el insusi un politician antiliberal.

            Pe de alta parte Putin cultiva o si mai mare prietenie cu Turcia zilele astea, incercand sa creeze o alta bresa in NATO.

            Tara cu tara, asa se destructureaza NATO si Uniunea Europeana.

            • Perfect de acord cu dvs. Piciorul in prag trebuie pus acum, ferm, in special de catre Europa, care nu trebuie sa mai astepte la USA (ca dupa aia tot Europa sa blameze US ca sint jandarm mondial). Altfel Putin se va opri cine stie unde – sintem dispusi sa aflam?

  2. Mi se pare foarte bun un articol din Washington Post ( http://www.washingtonpost.com/opinions/giving-weapons-to-ukraine-could-goad-putin-into-a-regional-war/2015/02/05/ec2e9680-abf5-11e4-ad71-7b9eba0f87d6_story.html ) pe aceasta tema. Ideea ar fi ca pe termen lung strategia asteptarii , fara a inarma Ucraina asa cum clameaza diversi oficiali americani, ar avea de castigat. Perdantul ar fi insa Ucraina , care se va vedea ca un pion abandonat fata de sperantele ei cu intrarea in NATO si UE. Dar nu ar fi prima data in istorie cand o tara mica si din pacate aproape falita, ar fi abandonata de marile puteri dupa ce a fost incurajata la actiuni de mare temeritate si violenta. ( Eu imi amintesc de Ungaria in 1956)

  3. Bun articol. Cea mai mare problema nu este setea Rusiei de sporirea influentei(a existat din totdeauna) ci divizarea Europei care are cei mai slabi lideri din istorie !
    Aceasta lipsa de unitate adauga curaj liderilor rusi de a se impune atat in teren cit si in negocieri.
    Cauzele crizei economice globale sunt inca adanci – criza profunda de system fara solutii la acest moment – polarizarea tot mai accentuata coroborata cu un virf de spor demografic sunt probleme care vor aduce tot mai multe focare ce nu stiu cum vor mai putea fi stinse.

    Dupa zece ani de la GREAT Depresions din 29 a inceput al doilea razaboi mondial,pe fondul venirii la putere al partidelor extremiste.Acum,la fel..partidele extremiste cistiga teren.Urmeaza la fel, un noi razboi? (Deocamdata au inceput doar cele valutare…la fel de grele..dar de care paradoxal nu se vorbeste)

  4. Ca voi fi au ba crezut, asa am gindit si eu despre deplasarea la Moscova: uite o reeditare a Münchenului!
    Si mai apare marele Sarkozy sa ne spuna ca interesele americanilor nu corespund cu interesele europenilor fata de Rusia.
    Americanii sint buni doar pentru „ajutor, luati-l de pe mine ca-l omor” :P

  5. Mai mult ca oricind, la situatia actual se potriveste filozofia politica a generalului Patton in relatia cu Rusia. Cred ca daca….lumea ar fi aratat altfel.

  6. Cand vezi o haita de caini care crezi ca te va ataca, este bine sa te inarmezi cu o bata, dar, nici cu bata nu faci mare lucru daca caini sunt puternici si flamanzi.Cel mai bine este sa te inarmezi cu mu multe pietre si sa tintesti bine in cainii puternici inca sa-i tii la distanta. Daca cineva si-ar propune sa alunge o haita de caini puternici si flamanzi cel mai bine ar fi sa-i ademeneasca cu hrana in mai multe locuei pana reuseste sa-i dezbine si sa-i neutralizeze.

  7. Chesti e ca nimeni din UE nu mai are chef sa moara intr-un razboi, si cu atat mai putin unul pentru Ucraina.

    Asta e (poate cinicul) adevar.

  8. In mod cert nimeni din Occident nu doreste un razboi direct cu Rusia. Putin stie asta foarte, foarte bine. De fapt, se bazeaza pe aceasta prezumtie in jocul pe care l-a deschis prin anexarea Crimeei si continuat apoi prin invadarea estului Ucrainei (pentru ca este o invazie, cred ca e clar pentru oricine). Putin este un gambler, la fel ca Hitler – comparatia este extrem de potrivita si in acelasi timp infricosatoare. Ca orice gambler, doreste sa castige cat mai mult posibil si se se orienteaza, in continuare, in functie de rezultatele concrete din teren. Probabil are si un scop final pe care nu putem decat sa-l speculam (ocuparea intregii Ucraine ? refacerea imperiului sovietic ? sa ramana in istoria Rusiei drept cel mai mare lider de la Stalin incoace ?) dar nu cred ca pentru el asta reprezinta un deziderat „fara de care nu se poate”.
    Europa occidentala este extrem de slaba dpdv military si lipsita de un leadership puternic, americanii nu pot adopta aceleasi masuri ca in Irak – invazia directa a adversarului (Rusia este putere nucleara, cum Putin tine sa le reaminteasca cu fiecare ocazie…), asa ca nu pot juca decat cartea sanctiunilor si a razboiului proxy. E clar, nu cred ca exista vreun dubiu pentru nimeni. Cu toata parerea de rau, cred ca sanctiunile economice nu vor avea un efect prea mare asupra Rusiei si nu pot dura la infinit iar razboiul proxy nu poate fi castigat de Ucraina (ca principal adversar al Rusiei), cel putin nu in orizontul de timp apropiat. A pierdut o parte importanta din teritoriu dar istoria ne invata ca asa se intampla de fiecare data cand o tara slaba se invecineaza cu un imperiu si nu „joaca” asa cum ii canta imparatul sau tarul. Pe termen lung, insa si Rusia va pierde daca Occidentul o izoleaza economic, la fel ca in timpul Razboiului Rece, castigarea Donbasului (partial) si a Crimeei nu va compensa nicicum pierderea comertului cu UE/SUA. Ramane de vazut insa daca Occidentul e dispus sa reinceapa cu adevarat un nou Razboi Rece pentru ca si pentru UE, cel putin, pierderile economice pot fi importante (dar pe termen lung cu siguranta suportabile).

  9. Cred ca trebuie sa fim mai circumspecti cand facem comparatiii cu Munchen. Opusul lui Munchen nu este o mare victorie a democratiei si ordinii Internationale, ci inceputul primului razboi mondial, cand diplomatia nu a mai functionat si toate puterile au escaladat, fara sa mai reuseasca sa descaladeze. Resultatul nu a fost prea grozav.

    Asa ca singura solutie in criza actual ramane diplomatia, cu tot ce inseama ea, tragere de timp, resultate mixte, inghetare a conflictelor, etc ..

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro