joi, martie 28, 2024

Singuri în Univers. Și condamnați să rămânem așa… Despre paradoxul lui Fermi și ecuația Drake

So, where is everybody?

Enrico Fermi

Singur pe lume” (Sans famille) este un roman celebru al lui Hector Malot, care, de la publicarea lui în 1878, a exemplificat înduioșător drama unui copil orfan. Singuri în Univers și condamnați să rămânem așa este condiția dramatică a oamenilor de pe această planetă.

Explicația acestei condiții-limită se regăsește parțial în paradoxul lui Fermi și Ecuația Drake.

Paradoxul lui Fermi

Pământul este o planetă tipică, rotindu-se în jurul unei stele tinere și tipice. Există miliarde de stele în galaxie, care sunt cu miliarde de ani mai bătrâne decât Soarele nostru. Date fiind vârsta universului  (~13,8 miliarde ani) și viteza cu care propria noastră tehnologie avansează, ne-am fi așteptat ca forme oarecare de viață inteligentă să se dezvolte pe unele planete. Iar o parte dintre aceste civilizații ar fi putut dezvolta călătorii interstelare, o tehnologie pe care noi, cei de pe planeta Pământ, o experimentăm în prezent.

În timp ce distanțele interstelare sunt uriașe, probabil prea lungi pentru a putea fi parcurse de ființe cu o durată de viață limitată, ar fi de așteptat din partea unei civilizații avansate să construiască roboți cu auto-reproducere cu care să colonizeze Calea Lactee. Ideea unei mașini cu auto-reproducere a fost propusă de matematicianul John von Neumann în anii 1950 și are în vedere un dispozitiv care ar putea 1) să îndeplinească sarcini în lumea reală și 2) să-și facă singur còpii (precum bacteriile). Un exemplu ar fi sondele Bracewell-von Neuman – roboți înzestrați cu inteligență artificială (AI) și cu scheme de  auto-reproducere.

Atașată la un sistem simplu de propulsie, de exemplu Bussard RamJet, o astfel de sondă ar putea călători printre stele cu o viteză relativ mică. Când ajunge pe un sistem-target, sonda se auto-reproduce. Numărul de sonde auto-reproduse ar crește exponențial, iar galaxia noastră ar putut fi explorată în 4 milioane de ani. Chiar dacă acest interval de timp este mult mai mare decât vârsta civilizației terestre, să nu uităm că galaxia noastră are o vechime de 10 miliarde ani. Asta înseamnă că civilizațiile extraterestre inteligente (ETI), dacă ar fi existat, ar fi putut explora Calea Lactee de peste 250 ori și, în cele din urmă, colonizarea galaxiei ar fi putut avea loc în câteva milioane de ani.

Cu alte cuvinte, acele civilizații extraterestre ar fi trebui să colonizeze Pământul sau măcar să-l fi vizitat. Dar nicio astfel de ființă nu a fost observată și nici măcar semne ale trecerii lor pe aici nu au fost depistate. Această situație l-a intrigat pe Enrico Fermi, unul din părinții primei bombe atomice.

În 1950, pe fondul unor rapoarte recente despre OZN-uri, Fermi discuta cu mai mulți colegi despre posibilitatea existenței unei multitudini de civilizații cosmice. El a contrastat această posibilitate cu lipsa șocantă a unor dovezi convingătoare ale vizitelor extratereștrilor și a oricărui semn de inteligență cosmică (navă sau aparate de investigare) pe Pământ. Întorcându-se către Edward Teller, părintele bombei cu hidrogen, Fermi l-a întrebat: So, where is everybody?

Discuțiile ulterioare, reluate de mulți alți oameni de știință, au creat ceea ce se numește astăzi paradoxul lui Fermi sau silentium universi (liniștea universului).

Un aspect adiacent acestui paradox este starea (nivelul) civilizațiilor inteligente[1]. Pentru exemplificare, să presupunem că ar exista o ipotetică planetă X, cu o vârstă de 7 miliarde ani. Dacă planeta X ar avea o istorie similară cu a Pământului, unde s-ar situa acum în raport cu noi? Tehnologia și nivelul de cultură ale unei civilizații cu numai 1.000 de ani  înaintea noastră ar putea fi la fel de șocantă pentru noi cum ar fi lumea noastră pentru societatea medievală. O civilizație cu 1 milion înaintea noastră ar fi le fel de incomprehensibilă pentru noi precum cultura noastră pentru cimpanzei. Și Planeta X este cu 2,7 miliarde de ani înaintea noastră…

Devine, astfel, necesar să estimăm în ce situație se găsesc toate civilizațiile extraterestre avansate. În 1964, astrofizicianul sovietic Nikolai Kardașev a propus o schemă utilă pentru a măsura nivelul de dezvoltare a acestor civilizațiilor pe baza consumului de energie.

O civilizație Tip I este similară cu a noastră: una care consumă toate resursele energetice ale planetei pe care se găsește. Noi nu suntem chiar o civilizație Tip I, ci undeva pe aproape (În 2010, eram Tip 0,72. Vom deveni, probabil, Tip I complet în următorii 100 -200 ani).

O civilizație Tip II ar consuma resursele energetice ale unei stele (un exemplu teoretic a fost propus de Profesorul Freeman J. Dyson în 1960: sfera Dyson).

O civilizație Tip III are utiliza resursele energetice ale unei întregi galaxii. O astfel de civilizație ar fi ușor de detectat, chiar la distanțe uriașe. În plus, dacă civilizația de pe Planeta X ar fi similară cu a noastră și dacă ei vor fi reușit să supraviețuiască până la nivelul Tipului III, ne putem gândi că, probabil, au găsit o cale să devină experți în călătoriile interstelare până acum și, de ce nu, să colonizeze întreaga galaxie.

Și atunci, Unde sunt ei?

De la formularea paradoxului lui Fermi, au existat multe încercări de a-l rezolva. Literatura de specialitate cuprinde peste 50 de ipoteze [2] care, prin diverse combinări, sporesc mult numărul explicațiilor posibile. O posibilă clasificare (fără a fi exhaustivă) a soluțiilor propuse ar fi următoarea:

I. Ei sunt aici
  • Ei au fost aici și au lăsat dovezi
    • OZN-uri, artefacte, astronauți ETI.
    • Problemă: Nu există nicio dovadă pentru prezența ETI.
  • Ei sunt noi
    • Oamenii ar fi descendenții unei civilizații ETI vechi.
    • Problemă: Unde sunt extratereștrii originali? Unde sunt toți ceilalți ETI?

II. Ei există dar nu au comunicat încă cu noi

  • Ei nu au avut timp să ne contacteze. Civilizațiile inteligente sunt prea separate în timp și spațiu pentru a putea comunica
    • Viteza luminii încetinește nivelele de comunicare, astfel încât călătoria spațială devine relativ lungă. Mesajul ETI poate că nu ajuns încă la noi.
    • Problemă: Galaxia există de multe miliarde de ani. Dacă o singură civilizație ET s-ar fi format cu câteva milioane ani înaintea noastră, galaxia ar fi umplută cu sonde Bracewell-von Neumann.
  • Ei semnalizează, dar noi nu știm cum să ascultăm
    • Radiația electromagnetică (EM), undele gravitaționale, particulele exotice sunt toate exemple de metode de semnalizare.
    • Oamenii nu au căutat suficient de mult timp sau nu ascultă corect.
    • Problemă: Poate că ei folosesc metode pe care noi nu le cunoaștem încă, dar dacă sunt multe civilizații, cineva ar trebui să folosească radiația EM (unde radio).
  • Ei nu doresc să comunice cu noi
    • Probabil că extratereștrii nu au nici un interes să converseze cu ființe inferioare.
    • Problemă: Cu milioane de civilizații posibile, cineva ar putea fi curios să comunice cu Terra.
  • Catastrofele civilizaționale
    • Civilizațiile au numai o durată de existență limitată. Toate sunt moarte în prezent. Civilizațiile tehnologice se pot auto-distruge, de regulă, înainte sau imediat după ce dezvoltă comunicații radio sau tehnologia zborurilor spațiale. Am în vedere războaiele nucleare și biologice, schimbările climatice induse artificial, experimente fizice prost concepute și executate, catastrofa nanotehnologică, o inteligență artificială scăpată de sub control sau o catastrofă malthusiană după deteriorarea ecologică a planetei.
    • Viața este distrusă periodic prin catastrofe naturale. Am discutat aici despre cele cinci extincții care au afectat ființele de pe Pământ.

III. Ei nu există

  • Noi suntem primii, viața este nouă în galaxie, evoluția durează mult timp. Civilizația umană este singulară, nicio altă civilizație nu s-a format între timp. Dacă unicitatea Pământului a fost istoric presupusă pe baze filosofice sau religioase, ipoteza de mai sus folosește argumente cuantificabile și statistice pentru a dovedi că viața multicelulară este extraordinar de rară în univers, pentru că planetele de tip terestru sunt extrem de rare.
    • Problemă: Soarele este o stea medie; dacă alte stele s-au format cu un milion de ani înaintea noastră, atunci ei (ETI) ar fi cu un milion de ani mai avansați tehnologic decât noi.
  • Planetele cu condiții optime (Goldilocks situation – zonele habitabile, distanța propice față de stea pentru a avea apă lichidă) sunt rare. Sistemul Pământ/Lună este unic. Galaxia este un loc periculos (explozii de radiații gama, impacturi produse de asteroizi etc.)
  • Viața este rară. Apariția vieții este un fenomen rar, poate singular. Combinația de inteligență cu capacitatea de a produce unelte este rară. Limbajul este unic pentru oameni. Tehnologia și știința sunt rare. Este, de asemenea, posibil ca inteligența să fie comună, dar nu și civilizația industrială. De exemplu, apariția și dezvoltarea industrialismului pe Pământ a fost produsă de prezența unor surse convenabile de energie – combustibilii fosili. Dacă astfel de surse energetice sunt rare sau nu există undeva, ar fi mult mai dificil pentru o inteligență extraterestră să avanseze tehnologic până la punctul când ar putea comunica cu noi.

Aceste abordări ale paradoxului lui Fermi au condus la ipoteza  Marelui Filtru, care stipulează că din moment ce nu s-au observat civilizații extraterestre, în ciuda numărului uriaș de stele, atunci trebuie să existe, pe drumul dintre apariția vieții și Tipul III de civilizație, un fel de  „zid” de care toate sau aproape toate manifestările vieții se lovesc. În funcție de locul în timp unde apare Marele Filtru, civilizația noastră poate fi rară (Marele Filtru se găsește în spatele nostru), sau prima (Marele Filtru n-a apucat încă să funcționeze pentru că condițiile necesare dezvoltării vieții inteligente sunt foarte recente) sau condamnată la dispariție (Marele Filtru este înaintea noastră, în viitor. Cauze posibile pentru dispariție: un cataclism natural; tendința spre auto-distrugere a oricărei civilizații inteligente).

În concluzie, soluțiile sugerate pentru rezolvarea paradoxului lui Fermi se reduc la 1) este dificil pentru viață să înceapă și să evolueze, pentru că procesul în sine este complicat sau nu găsește condițiile necesare; sau 2) civilizațiile avansate se auto-distrug într-un timp relativ scurt.

În prezent, cea mai mare problemă în rafinarea și rezolvarea soluțiilor prezentate este amploarea imensă a căutării semnalelor radio provenind de la extratereștri, resursele limitate[3] pe care le are Institutul SETI (Search of Extraterrestrial Intelligence) pentru această căutare și sensibilitatea limitată a instrumentelor moderne de ascultare.

Ecuația Drake

În noiembrie 1961, în cadrul Green Bank Conference, Profesorul Frank Drake (co-fondator al Institutului SETI împreună cu Profesorul Carl Sagan) a propus o formulare matematică pentru a rezolva paradoxul lui Fermi.

Ecuația Drake calculează numărul mediu de civilizații avansate (N) cu care o comunicare radio ar putea fi posibilă, considerând produsul a șapte variabile:

Problema fundamentală a ecuației Drake este că ultimii patru termeni ( fracțiunea de planete cu viață, șansele ca viața să devină inteligentă, șansele ca viața inteligentă să devină detectabilă și intervalul de detectabilitate a civilizațiilor) sunt complet necunoscute. Noi avem un singur exemplu (Terra), ceea ce exclude orice estimare statistică; și chiar exemplul pe care îl avem este supus unei puternice prejudecăți antropice.

Ecuația Drake a fost folosită atât de optimiști, cât și de pesimiști, cu rezultate extrem de diferite. Profesorul Carl Sagan, pe baza unor numere optimiste, a sugerat în 1968 că există

un milion de civilizații comunicante în Calea Lactee. Utilizând numere pesimiste, John D. Barrow și Frank J. Tipler au ajuns la concluzia că numărul mediu de civilizații avansate din galaxia noastră este mult mai mic decât unu.[4]

Încă de la prezentarea ecuației sale, Drake a atras atenția că primii șase termeni au o influență relativ neînsemnată asupra lui N și că, de fapt, NL. Astfel, L devine parametrul cheie din ecuația Drake: cât timp o civilizație, care construiește rachete și trimite mașini espresso microgravimetrice în spațiu, poate persista. Dacă L ar fi mare (d. ex., peste 10.000 ani) atunci civilizațiile pe cale de înflorire ar putea exista și, în cele din urmă, întrepătrunde unele cu altele, hibridizând culturile lor de-a lungul unor ani-lumină.

Dacă există o mulțime de planete capabile să găzduiască viața, și dacă viața produce inteligență pe una din ele, și dacă ființele inteligente de pe acea planetă descoperă cum să comunice cu ființele inteligente de pe altă planetă, atunci faptul că noi nu am auzit nimic de la nimeni sugerează că astfel de civilizații nu durează.

De reținut că longevitatea L se referă la perioada de timp în care o civilizație avansată emite și recepționează semnale radio. Ca exemplu, să ne uităm la propria noastră civilizație. Noi am avut emisii radio începând din ultima sută de ani, ceea ce ne-ar face să credem că L este cel puțin egal cu 100. Dar noi devenim pe zi ce trece tot mai „tăcuți” radiofonic, așa că dacă cineva ne-ar căuta cu unde radio, s-ar putea să nu găsească prea mult.

În perioada războiului rece, SUA și Uniunea Sovietică aveau multe radare militare puternice pentru detectarea rapidă a unor eventuale rachete balistice intercontinentale. Acele instalații ar fi putut fi „văzute” de pe stelele din vecinătatea noastră, folosind echipamente similare celor pe care le foloseam noi atunci. Dacă tehnologia anilor 1960-70 s-ar fi menținut și dezvoltat, Pământul ar fi avut o vizibilitate practic permanentă.

Dar lucrurile nu au evoluat în aceea direcție,  mai ales din 1990 încoace, când Războiul Rece s-a încheiat. Trecerea de la televiziunea analogică la cea digitală ne-a făcut mult, mult  mai puțin detectabili. Astăzi trimitem mult mai mult semnal prin cablu și fibre optice decât transmiteam altă dată. Iar majoritatea transmisiilor radio actuale sunt aproape imposibil de distins de zgomotul radio din spațiul cosmic. Paradoxal, rezultă că o civilizație mai avansată tehnologic va fi probabil mai dificil de detectat decât una tânără.

Pe Pământ, dezvoltările tehnologice din prima jumătate a secolului al XX-lea s-au propagat și multiplicat rapid în deceniile următoare pe întreaga suprafață a globului, determinând creșteri radicale în productivitatea agriculturii, descoperiri epocale în medicină, explozia populației (population bomb), creșterea standardelor de viață. Simultan, ratele de extincție ale speciilor naturale au crescut alarmant datorită distrugerii habitatelor și conflictelor ecologice. Rețelele de comunicații prin fibre optice au acoperit vaste teritorii, iar cerul este plin de sateliți orbitali. Aerul însuși este umplut cu zumzăiala electromagnetică produsă  de radio, televiziuni și telefoane mobile, dar și cu cantități crescute de dioxid de carbon generat de arderea masivă a combustibililor fosili. Revoluții rapide, succesive, în tehnologia informațională au transformat computerele în puternice instrumente interconectate, ubicui și personale.

Ce vor însemna aceste schimbări rapide pentru viitorul culturii și lumii noastre rămâne de văzut. Există temeri (vezi Amelia) că ne aflăm la începutul unei ere de schimbări din ce în ce mai radicale, a apariției unei „singularități tehnologice” în care creșterea exponențială a puterii și complexității computerelor ar transforma profund, cel puțin, întreaga noastră planetă. Unele personalități de calibru (Elon Musk, Stephen Hawking ori Bill Gates) au vorbit cu teamă despre computerele dotate cu AI ca despre posibile zeități conștiente și atotputernice. Alții au speculat că ar putea apărea o nouă vârstă de aur a prosperității și explorării, când oamenii ar putea călători cu mașinile lor inteligente prin sistemul solar și, poate, într-o zi, chiar către alte stele.

Sunt sceptic în legătură cu părăsirea planetei și mutatul în altă casă[5]. Călătoria interstelară ridică multe probleme. Ca să plasezi o sută de oameni pe o orbită în jurul unei stele din apropiere costă aproximativ de un milion de ori mai mult decât plasarea lor pe o orbită din sistemul nostru solar. Adică, ar trebui să fim extrem de bogați ca să ne putem permite această aventură.

Să presupunem că există două colonii la o distanță de zece ani-lumină una de alta – probabil, o distanță tipică între planetele habitabile. Problema este că nu se poate zbura mai repede de o zecime din viteza luminii. La viteze mai mari decât aceasta, dacă lovești un obiect oarecare, cantitatea de energie eliberată se apropie de cea a unei bombe nucleare. Deci, suntem limitați la circa 10% din viteza luminii – dar chiar și această viteză este imposibilă astăzi pentru noi. În aceste condiții, o călătorie între cele două colonii ar fi de cel puțin o sută de ani. Distanțele, timpul și vitezele sunt înfricoșătoare, dar cel mai înspăimântător este costul prohibitiv. Să presupunem că folosim ceva de mărimea unui Boeing 737 – cel mai mic obiect zburător pe care îl putem folosi pentru o expediție rezonabilă ca număr de persoane. Dacă acel obiect va zbura cu o zecime din viteza luminii, energia necesară ar fi egală cu 200 ani de producție actuală de electricitate a Statelor Unite.  Și este vorba doar de o călătorie dus. Pentru întoarcere, nu știu de unde și cum s-ar putea procura energia necesară. Suntem, așadar, condamnați să rămânem în sistemul solar.

Concluzii

Cinci miliarde de ani de singurătate este o descriere tragică, dar aptă a situației noastre. Precum eroul lui Hector Malot, omenirea trăiește ca un orfan singuratic pe o mică bucată de rocă în mijlocul unui univers dezolant, tăcut și neospitalier. Suntem singuri în univers și, precum am încercat să demonstrez, condamnați la singurătate.

Nu avem decât planeta Pământ, pe care trebuie s-o protejăm și s-o păstrăm cu grijă, și pe semenii noștri. Poate că niciodată nu vom mai găsi alte lumi sau alte ființe inteligente la fel de primitoare ca aici. Și chiar dacă le-am găsi, nu avem deocamdată nicio cale viabilă de a călători până acolo. Pe această planetă unică, aici și acum, trebuie să înceapă toate visurile noastre despre viitor. Și mă rog ca ele să nu se termine.

Bibliografie selectivă

Frank Drake și Dava Sobel, Is Anyone Out There? The Scientific Search for Extraterrestrial Intelligence, Delacorte Press, 1992.

Giuseppe Cocconi and Philip Morrison, Searching for Interstellar Communications, Nature, vol. 184 (1959), pp. 844–46.

Hans Moravec, Mind Children: The Future of Robot and Human Intelligence, Harvard University Press, 1988.

Iosif S. Shklovskii și Carl Sagan, Intelligent Life in the Universe, Holden-Day, 1966.

Lee Billings, Five Billion Years of Solitude: The Search for Life Among the Stars, Penguin Group, 2013.

Paul Davies, The Eerie Silence: Renewing Our Search for Alien Intelligence, Houghton Mifflin Harcourt, 2010.

Paul Gilster, Centauri Dreams: Imagining and Planning Interstellar Exploration, Springer, 2004.

Peter D. Ward și Donald Brownlee, Rare Earth: Why Complex Life Is Uncommon in the Universe, Springer, 2000.

Ronald N. Bracewell, The Galactic Club: Intelligent Life in Outer Space, W. H. Freeman, 1974.

Walter Sullivan, We Are Not Alone: The Continuing Search for Extraterrestrial Intelligence, rev. ed., Dutton, 1993.

N O T E


[1] Tim Urban, The Fermi Paradox, 6 iunie 2014, Huffington Post, http://www.huffingtonpost.com/wait-but-why/the-fermi-paradox_b_5489415.html

[2] Stephen Webb, 2002, If the Universe Is Teeming with Aliens … WHERE IS EVERYBODY?: Fifty Solutions to the Fermi Paradox and the Problem of Extraterrestrial Life, Praxis Publishing

[3] Recent, miliardarul rus Yuri Milner a promis $100 milioane în următorii 10 ani pentru a răspunde la una dintre întrebările cele mai importante ale omenirii: Suntem singuri în Univers ? Fondurile promise vor fi folosite pentru intensificarea ascultării semnalelor radio provenite de la presupusele civilizații cosmice. Noul proiect, numit “Breakthrough Listen,” va mări de cinci ori fondurile actuale ale Institutului SETI. (Science, 24 iulie 2015, v. 349, no. 6246, p. 357)

[4] John D. Barrow and Frank J. Tipler, 1988, The Anthropic Cosmological Principle, Oxford University Press, p. 588.

[5] Preiau aici parțial câteva opinii exprimate de Profesorul Drake în interviurile sale cu Lee Billings.

Distribuie acest articol

103 COMENTARII

  1. E o discordanta intre titlu si concluzie, pe de o parte, si continutul articolului, pe de alta parte.
    Titlul si concluzia spun ca suntem singuri in UNIVERS.
    Dar in articol se argumenteaza ca suntem singuri in GALAXIA noastra (Calea Lactee).

    In Univers exista vreo 170 miliarde de galaxii.
    Chiar daca exista mai putin de o civilizatie avansata in fiecare galaxie (varianta pesimista a ecuatiei lui Drake), asta tot inseamna 100 miliarde de civilizatii avansate in Univers.

    Rabdare si tutun! :)

    • Daca ati fi citit cu „rabdare si tutun” articolul, ati fi fost mai putin ferm.
      In a recomanda altora rabdare si tutun :P
      „Chiar daca” nu este o dovada, ci o presupunere pentru care vor fi necesari ani – mii si milioane de ani – pentru ca sa contrazicem/acceptam afirmatia „Singuri în Univers. Și condamnați să rămânem așa… ”
      Nu va descurajeaza „. Numărul de sonde aut0-reproduse ar crește exponențial, iar galaxia noastră ar putut fi explorată în 4 milioane de ani”? Pentru cantitatea de „rabdare si tutun”?

    • Pentru mine, cinci miliarde de ani de singurătate semnifică ambele solitudini: galactică și universală. O sinecdocă spațială, prin care întregul este reprezentat de o parte reprezentativă a sa.

      • Hmm . Eu mi-am explicat paradoxul asta prin faptul ca noi facem parte din prima generatie de civilizatii tehnologice . Adica Sistemul solar este creat din ramasitele unei supernove antice care a facut parte din prima generatie de sori aparute dupa formarea universului . Prima generatie de sori si planetele lor inconjuratoare nu aveau in compozitie elementele grele ce se formeaza doar in supernove (sau cel putin erau f rare ) . Bag de seama ca vietii chiar ii trebuie mult timp sa apara si evolueze de la organisme unicelulare la pluricelulare (o jumatate de viata a unui soare clasa G ).Deci mult mai devreme nu prea se putea – desi universul are cateva miliarde de ani vechime eu inca il vad tanar … doar 1 si ceva din viata unui soare ca al nostru . Bineinteles , in alte parti putem avea cateva civilizatii cu sute de milioane de ani mai vechi ca a noastra , poate miliarde , dar nu mult mai mult . Si ele ar puteaa sa fie tacute , sa fi patit chestii oribile , sa aiba oroare de replicanti etc. Adica altfel as fi vazut situatia daca Universul avea nu 13 ci 30 sau mai bine 300 miliarde de ani . Sa fie loc de multiple generatii de sori cu potential de a genera civilizatii tehnologice nu doar una .

      • O adaugare – rezolvarea paradoxului poate fi facuta atacand piesa centrala – probele autoreplicante .
        1- nu e usor de sustinut din punct de vedere moral eliberarea in necunoscut a unui asemenea monstru devorator de resurse (atat initial cat si pentru restul galaxiei ), fara a avea nici un avantaj din asta .Seamana cu relatia om – luna post Apollo .
        2- 0.1C e o viteza ce necesita combustibil nuclear – care nu e usor de gasit in univers . Toate rezervele usor exploatabile ale Pamantului ajung doar pentru cateva asemenea probe . Prin urmare tehnologia folosita ar fi propulsia chimica – mult mult mai lenta . Replicarea ar putea fi un proces agonizant de lung. Crearea de la zero pornind de la energie solara a unei intregi baze industriale ar putea cere foarte mult timp .Colectoarele Bussard se pare ca sunt neviabile , densitatea hidrogenului in spatiul interstelar fiind mai mica decat se preconiza inainte .Deci nu ar fi de mirare sa ne intalnim de-abia in viitor cu masini pornite la drum acum sute de milioane de ani .

  2. „Suntem, așadar, condamnați să rămânem în sistemul solar.”

    În afara peșterii e prea frig noaptea și prea cald ziua, și noaptea și ziua animalele vor să te mănânce, iar nu în ultimul rând, te poți rătăci de peșteră. Suntem, așadar, condamnați să rămânem în peștera noastră.

  3. Dar despre ce vorbim de fapt ?
    Despre unicitatea VIETII pe pamint ( ca a evoluat din material moarta, asa cum spuneau ” celebrii” biologi stalinisti gen Olga Lepesinskaia sau Bogomoletz – cine isi mai aduce aminte oare de ei – ca a fost implementata de ETI, sau a fost rodul creatiei unice Divine ) , sau despre singuratatea in univers a OMULUI ?
    Dca trecem la OM, atunci lucrurile nu pot fi tratate numai matematic si astro-fizic ci FILOZOFIC.
    Ma inspaiminta si pe mine temerile unor personalitati calibru ( Elon Musk, Stephen Hawking ori Bill Gates ) care „: au vorbit cu teamă despre computerele dotate cu AI ca despre posibile zeități conștiente și atotputernice.”. Dar, sint sigur ca acel coefficient din ecuatia Drake- Sagan care apreciaza posibilitatea de autodistrugere a fiecarei civilizatii, va fi determinant si in cazul pamintului , asa cum a fost si incazul altor civilizatii ET. Daca au existat, acestea s-au autodistrus inainte de a a junge la stadiul comunicarii intra sua extra galactice..
    Omul, sau fiintele similare ET, pe unde or fi ele, se autodistruge in momentul in care despartirea de scopul in care a fist creat a devenit ireversibila !

  4. Multumiri dlui profesor Cranganu pentru acest articol, care, ca si cel despre Amelia si despre „bateria” pe care ne aflam, duc la intrebari fundamentale despre evolutia omenirii.
    Sunt teme care evident nu sunt la indemana oricui, dar care arata limitele care inconjoara omenirea, aflata pe o roca singulara in univers, cu resurse limitate de energie. Ceea ce mi se pare marea problema este ca toate aceste lucruri nu au ajuns inca sa fie asimilate in activitatea si conceptiile prevalente in societatea actuala.
    La nivelul mentalului colectiv, exista o singura directie de evolutie, in sus, spre mai mult si spre mai bine, fara un punct limita. Parametrul cel mai uzitat cand vorbim despre cum merge o tara sau alta este invariabil rata de crestere a PIB. Nu acceptam ca poate exista si regres, pentru ca undeva ne-am atins limitele. Chiar si discutiile despre subiecte ecologice sunt politizate iar progresele in directia reducerii emisiilor de CO2, ca sa nu mai zic a echilibrarii consumului cu capacitatea de regenerare a planetei mi se pare extrem de limitate. Suntem condamnati la autodistrugere.
    Istoria ne arata ca tendinta nu este mereu in sus. Egiptul, Grecia antica, Roma si altele sunt toate exemple ca tendintele nu sunt mereu ascendente ci mai degraba ciclice. Sunt autori care au intrevazut aceste tendinte. Citez Samuel Huntington (The Clash of Civilizations) sau Oswald Spengler (The Decline of the West).
    La nivelul societatii avem o perspectiva pe un termen extrem de scurt, eventual pana la urmatoarele alegeri. Sunt constient de faptul ca e cvasi-imposibil sa gandim si sa actionam cu gandul la ce se va intampla peste cateva sute de ani, dar nu facem asta nici macar cu gandul la generatia urmatoare, si aici ma refer la politicile monetare si fiscale prevalente azi in spatiul euro-atlantic, care amaneteaza viitorul generatiilor urmatoare pentru confortul celei actuale.
    O extindere a orizontului de planificare sau macar de reflectie, o constientizare a influentei actiunilor noastre asupra generatiilor urmatoare cel putin ar fi binevenite pentru stabilitatea si perenitatea omenirii.
    Vad aici si riscuri, in sensul in care un mediu malthusian, cu resurse limitate, este mult mai predispus la conflicte, chiar pentru supravietuire.
    Intre timp, pe termen scurt, astept un nou articol al prof. Cranganu despre o alta tema de larga respiratie. Astfel de subiecte au cel putin meritul unei autentice bucurii intelectuale.

    • Egiptul, Grecia antica, Roma au decăzut din roluri, nu din altceva. Însă specia umană pe ansamblu a progresat datorită lor. Atât înainte, cât și după decădere. Și la modul serios, chiar putem spune că Grecia de azi e inferioară celei de acum 2300 de ani? Egiptul de azi e inferior celui de acum 3500 de ani? Roma de azi e inferioară celei de pe vremea lui Traian?

      Ceva similar se poate spune despre Anglia, a decăzut comparativ cu epoca victoriană, dar ”verișorii de peste iaz” au preluat toate rolurile Angliei și le-au dus la un nivel la care Anglia n-ar fi visat niciodată să le poată duce. Pe ansamblu, specia umană a decăzut cu ceva în ultima sută de ani? Sau în ultima mie de ani? Sau în ultimele 5.000 de ani?

      • „Pe ansamblu, specia umană a decăzut cu ceva în ultima sută de ani? Sau în ultima mie de ani? Sau în ultimele 5.000 de ani?”
        Nici vorba de decadere. Civilizatia a progresat de-alungul timpului si va continua sa progreseze, mai putin daca nu este subiectul unei catastrofe fie autoproduse fie cosmice.
        Desi a progresat, stadiul prezent nu situeaza inca omenirea la nivelul unei constiinte cosmice. Pentru a ajunge acolo va trebui, in opinia mea, un salt revolutionar in contiinta omenirii, in conceptul filozofic despre viata, despre propria sa reflexie in ansamblul universului.
        Din pacate, omul nu este interesat decat de drepturile proprii si nu simte inca responsabilitatea care-i revine ca produs al Universului.
        Putem spune, fara frica de gresala, discutand probleme la scara Universului, ca omenirea este inca intr-un stadiu primitiv de dezvoltare iar acumularea cunostintelor la aceasi rata de progres de pana acum nu este suficienta pentru atingerea unui stadiu care sa-i permita situarea constiintei la un grad de civilizatie superior, sa spunem de gradul 2.
        Pe de alta parte, dupa ultimele descoperiri NASA, cea mai apropiata Planeta care ar putea gazdui viata este la cateva sute de ani lumina de Terra. Adica, cum sa gandim ca in jurul nostru este liniste cand noi abia am inceput sa comunicam? Peste 5-600 de ani poate vom fi auziti de pe o Planeta care este cea mai apropiata de Pamant iar dupa inca 5-600 de ani vom auzi, poate un raspuns la mesajul nostru.

  5. Mai e o ipoteza:
    Viata ca atare este un fenomen unic, specific Pamantului. Alte forme de existenta sunt situate in afara vietii, sunt diferite de viata, fara ca prin asta sa intelegem ca sunt non-rationale.
    –-
    Noi punem semnul egal intre viata si ratiune, chiar si cand ne gandim la roboti. Credem ca robotii pot fi inzestrati cu inteligenta artificiala. Dar nu ne gandim prea des la faptul ca daca ar exista ratiune in afara vietii, oricum nu am putea sa o recunoastem. Nu am putea sa o recunoastem orice am face, deoarece ar fi straina naturii noastre.

    –-
    Din aceasta perspectiva, nu suntem singuri, ci pur si simplu sutem unici. Numim „viata” aceasta existenta unica a noastra,
    Cam in acelasi fel in care bufnitele si rechnii coexista.
    Sau cam in acelasi fel in care percepem Divinitatea.

    Ma rog, idei de duminica seara… :-)

    • „unic” nu exista. Daca ceva apare ca urmare a unui concurs de imprejurari, asta poate sa se intample de un numar indefinit de ori, intr-un spatiu infinit. Daca apare ca urmare a vointei „Divine” atunci poate sa apara de cate ori vrea „Divinitatea”, dar in cazul acesta nu mai are rost sa discutam noi, fiindca disutia noastra ar fi deja decisa de El iar concluzia ar precede discutia.

  6. OK, Formula lui Drake e o frumoasa multiplicare de factori necunoscuti. Cu exceptia lui factorului R (rata de formare a unei stele in galaxia noastra) in rest e vorba de necunoscute. In cazul unora putem ghici cate ceva. in cazul celorlalte habar nu avem. Adica avem o fromula cu intre 4 si 6 necunoscute. Asta inseamna ca rezultatul formulei poate fi oriunde intre 0 si 400 de miliarde (numarul de stele al galaxiei noastre). Foarte utila si precisa formula. Jos basca!

    Genul asta de investigatie „stiintifica” e cu nimic mai prejos decat vestitele dezbateri asupra sexului ingerilor ale „savantilor’ de acum cateva secole. Ca exercitiu intelectual proabail ca ii amuza pe pe cei implicati in el. Ce finalitate si credibilitate esta exact la 0 (zero).

    In ce priveste capacitatea de calatoriei interstelare este evident ceva practic imposibil bazat pe ceea ce stim azi. La fel era si calatoria pe luna cand Neil Armstrong avea 10 ani. Nu vreau sa spun ca am cea mai mica certitudine ca vom fi capabili sa intreprindem calatorii interstelare peste 20 de ani ci doar ca atunci cand vine vorba de tehnica e bine sa fi precaut inainte sa postulezi cu convingerea nestramutata a lui Miciurin ce e posbil si ce nu. Sunt inginer si am vazut pana acum in mai putin de 20 de ani de cariera o sama de chestii imposibile devenind realitate. Totul e o chestie de bani si oportunitate si imposibilul poate deveni posibil.

    • Nu e chiar asa . Calatoriile interstelare INCETE sunt azi cam cum era calatoria pe luna in 1900 .Adica stiam cum functioneaza rachetele , aveam ecuatia rachetei , stiam de combustia petrolului si a oxigenului cat si a hidrogenului – elementele de baza erau acolo . Cam asa sunt azi rachetele cu propulsie nucleara externa (proiectul Orion , Dedalus etc) . In schimb visele SF …sunt din pacate vise . Nu avem nimic in sprijinul lor in afara de dorinta (si eu cand eram mic imi doream inelul lui Arabella :P ) . Faptul ca nu detectam trafic in jurul nostru e inca o dovada in sensul asta . Pana si cele mai inapoiate regiuni de pe Pamant sunt survolate de avioane ultramoderne .. zilnic . In pestera aveam combustie si cu tehnologia aia puteam oricand sa experimentam propulsia prin reactie (o balta in pestera +o pluta mica + foc + cos cu varful rotit la 90 grade ) . Azi nu avem nici macar o mustata de warp , nici macar echivalentul frunzei tinute de neandertalian in dreptul cosului ca sa detecteze faptul ca aerul cald se misca .

      • ai zis aproape bine, ca nu avem warp, nici macar o mustata.
        dar, poate ca avem, dar nu o vedem inca.
        exemplul cu pluta si focul si cosul e exact ce trebuia.
        oare oamenii din pestera au realizat ca facand focul, se deplaseaza un curent de are in sus? si ca acel curent de aer poate fi folosit la ceva util in afara de a se incalzi?
        plus, ca si daca ar fi realizat ceva, ar fi intervenit eficienta unei astfel de deplasari, care la primele inercari ar fi fost cu mult inferioare unei vasle.

        asa ca poate si acum avem ceva warp generat sau folosit pe undeva, doar ca nu vedem inca, ca nu stim, cum sa ne uitam la el. sau pur si simplu chestia aia nu exista

      • Cred ca cel mai bun lucru pe care-l pot face e sa va repet o butada foarte la moda in locul unde lucrez eu: Inventiile majore sunt realizate de indivizii care nu au o educatie suficient de solida ca sa stie ca ceea ce ce inventeaza e imposibil – faptul fiind demonstrat prin rationamente fara gres de diversi savanti cat se poate de respectabil ;-)

    • @svejk: Formula lui Drake nu e menita sa „rezolve” problema ci doar sa ilustreze dificultatea „rezolvarii” problemei. Si isi face treaba admirabil.

  7. Cum s-ar zice reprezentarea despre univers pe care o avem nu ne permite să stabilim dacă mai sunt şi alţii ca noi.

    Nu cred că e o mare problemă, dat fiind că în reprezentarea despre om pe care o avem ca parte din cea despre universul fizic sunt doar corp fizic temporar cu ceva metabolism şi reţele neuronale funcţionale. Asta ne permite să ne simţim şi frate cu planetele şi galaxiile, întrucât ne vom întoarce în stare de atomi.

    Ar fi trist pentru cineva care crede că este o persoană, nu doar un corp cu minte emergentă pe creier, să fie singur pe lume (nu în univers).

    gânduri bune,

  8. @Dedalus

    Viata ca atare este un fenomen unic, specific Pamantului.

    Unicitatea vieții de pe Pământ este esența principiului antropic sau, mai degrabă, a prejudecății antropice, opusă principiului mediocrății. Aceasta însemnă că viața, așa cum o știm noi – are la bază carbonul, necesită apă lichidă și utilizează lumina sau energia chimică drept surse principale de energie.

    Atâta timp cât viața există, două gaze, oxigenul și metanul, se găsesc într-o stare dinamică de extra-echilibru, fiind permanent re-încărcate în atmoseferă prin procese vitale (plante care produc oxigen și bacterii care produc metan). Dacă viața ar înceta, cele două gaze ar deveni un gaz inert, dioxidul de carbon, similar cu ce se găsește acum pe planeta Venus. Cu alte cuvinte, dacă dorim să descoperim viața à la Terra pe alte planete, vom căuta semnătura spectrometrică a metanului.

    Dar dacă, în loc de carbon, ar exista o formă de viață bazată pe siliciu (Si), colegul carbonului din tabelul lui Mendeleev? Ar fi extrem de arogant („terra-centric”) din partea noastră să credem că biochimia vieții ar funcționa numai pe baza carbonului organic. Dar în cazul unei vieți bazate pe siliciu, care ar fi gazul aflat în extra-echilibru pe care ar trebui să-l identificăm și atribui indubital existenței vieții pe bază de siliciu?

    Fanii serialului Star Trek își aduc aminte, cu siguranță, de Horta, creatura bazată pe siliciu (sezonul The Devil in the Dark, ep. 25).

    • Ma refeream la o alta entitate, rationala dar fara sa corespunda definitiei de viata.
      Intrebare simpla: Divinitatea e vie?

      • Vă răspund indirect, cu un exemplu pe care l-am folosit săptămâna trecută în prima prelegere a cursului meu ”Climate Change – Torn between Myth and Fact”.

        Este vorba despre o aplicare a principiului falsificabilității, propus de Karl Popper în 1959 (vedeți și comentariul meu aici).

        Pentru a discuta problema creaționismului, am propus studenților să evalueze trei ipoteze posibile:

        1. Pământul este tânăr (doar câteva mii de ani, conform Bibliei).
        2. Pământul este tânăr, dar Dumnezeu l-a făcut să arate bătrân.
        3. Pământul este bătrân (4,6 miliarde ani).

        Conform principiului falsificabilității (știința avansează prin negarea ipotezelor, nu prin aprobarea lor) , ambele ipoteze, #1 și #3, pot fi testate și eventual, respinse. De aceea, ele sunt ipoteze științifice.

        Ipoteza #2 nu poate fi respinsă, nici măcar teoretic. Un Dumnezeu omni-potent nu poate fi pus la îndoială (contradicție în termeni). De aceea, ipoteza #2 nu este o ipoteză științifică. Ea este o dogmă.

        Consider că întrebarea dvs. (Divinitatea e vie?) nu face parte din domeniul științific și nu vă pot răspunde. Poate cineva cu expertiză ecleziastică ar fi cea mai potrivită persoană să-i adresați întrebarea.

  9. Savatul ungur Leó Szilárd, care a conceput reacția nucleară în lanț în 1933 și a patentat, împreună cu Fermi, reactorul nuclear (1939), pe baza căruia s-a fabricat prima bombă nucleară, a găsit soluția paradoxului lui Fermi și i-a sugerat-o lui Fermi însuși:

    Extratereștrii sunt deja printre noi – dar ei și-au ales numele de unguri :-), o remarcă umoristică la adresa limbii maghiare, neînrudită cu nicio altă limbă vorbită în Europa.

    Dar gluma lui Leó Szilárd a fost luată în serios de alții care au sugerat că ET sunt deja aici pentru că probabil noi toți am sosit aici ca microbi din spațiul cosmic și suntem descendenți ai extratereștrilor. Am în vedere teoria panspermiei (Svante Arrhenius, 1903) și speculația legată de panspermia directă (Crick și Orgel, 1973)).

    • Teoria vietii aduse pe pamant de meteoriti sau de extraterestrii binevoitori mi-a placut intotdeauna la nebunie. Nu ca am vreo-un argument imbatabil care sa ma asigure ca asa ceva e 100% imposbil (stai totusi si te intrebi cum au rezistat bacteriile alea atator ani sau chiar decenii de calatorie prin vid, radiatii si temperaturi extreme in spatiu si al intrarea in atmosfera, da’ astea-s detalii ;-) ), dar pana la urma se naste intrebarea, bine bine, la noi viata a ajuns cu bolovanul de pe o alta planeta, dar acolo pe planeta aia cum a ajuns? Cum a aparut? Tot cu bolovanul? Totusi undeva trebuie sa fi aparut si fara meteoriti cazuti dn cer…

      Apoi daca la noi viata a ajuns cu bolovanul imi permit si eu prezumtia ca a venit de undeva de aproape, adica Venus sau Marte. De ce oare ar fi aparut acolo viata asa cum o stim noi inainte sa apara pe Terra? Si daca a aparut totusi de ce nu s-a putut adapta sa supravietuiasca acolo, dar s-a acomodat asa de bine aici la noi in ograda?

      Genul asta de rationament cu viata adusa cu bolovanul picat din cer nascocit dupa ca aparatia sponana a vietii pe Terra n-a putut fi dovedita nici de supa lui Oparin si nici de alte teorii ingenioase, imi amintese de profesorul meu de fizica din liceu, dl. C. care sa caznea sa rezove cate o problema la tabla. Evident ca nu-i iesea si atunci marturisea ca o fi uitat vreo-un factor pe undeva dar ca rezultatul tre’ sa fie ala din carte si il scria triumfator pe tabla :-) Hai sa avem un pic de rigoare. Nu stim ceva, OK admitem ca nu stim, nu ne lansam in speculatii absurde pe care le numim apoi pompos „stiinta exacta” doar de dragul de a rupe linistea…

      • Teoria originii cosmice a vietii este doar o amanare; este mai putin relevant daca viata s-a format aici pe pamant sau altundeva. Cum? Aceasta e întrebarea!

    • Îmi povestea un taximetrist maghiar din Tg.Mureș că a luat într-o zi de la aeroport un client englez, pentru o cursă mai lungă (până la Brașov, cred). Și a încercat tot drumul să întrețină o conversație în engleză, cum s-a priceput mai bine. Iar la destinație, clientul a comentat: ”n-am înțeles absolut nimic din ce mi-ați povestit tot drumul, dar nu m-aș fi gândit niciodată că maghiara sună așa de asemănător cu engleza” :P :P

      La modul serios, maghiara seamănă cu finlandeza și cu estona, iar unele cuvinte de origine turcică se mai pot sesiza până în ziua de azi.

  10. Poate nu căutăm unde trebuie. Căutarea de acum e marcată de material. Studiem frecvenţe şi emisii de energie, însă lăsăm neacoperit un domeniu esenţial: cel spiritual. Civilizaţia pământeană n-a reuşit să depăşească paradigma confruntării şi ducem preponderent o viaţă materială, cu mici insule de spiritualitate, dar posibil ca alte civilizaţii mult avansate, utilizând o paradigmă a cooperării, să fi ajuns la un stadiu spiritual al vieţii. Nu mai au nevoie să emită frecvenţe sau energie pentru a comunica. Oare inspiraţiile oamenilor noştrii de geniu vin din neant? Din oarece ciocniri întâmplătoare de particule cuantice? Hmm, asta ar fi chiar o minune a materiei .. oarbe!
    Din păcate, lăcomia, agresivitatea şi orgoliile noastre nu ne lasă să ne depăşim paradigma confruntării. Din cauza asta viitorul nu e deloc roz. Material facem paşi mari, dar spiritual stagnăm, ori chiar mai rău. Ştiinţa evoluează, însă conştiinţa nu pare a ţine pasul. Autodistrugerea nu se va produce dacă vom reuşi, la timp, să schimbăm paradigma. Dar oare reuşim? Mă tem ca nu ..

    • Isaac Asimov a scris o carte interensanta (cel putin pentru mine la 10-11 ani cand am citit-o) intitulata „Civilizati Extraterestre”. Acolo isi punea si el o intrebare de bun simt vis a vis de modul in care cautam si percem viata extraterestra: Piatra de langa mine poate ca e plina de viata dar noi pur si simplu nu reusim sa percem acea manifestare a vietii pentru pentru ca noi avem anumite idei preconcepute si cat se poate de clare despre ceea ce inseamna viata. Si daca imi amintesc, bine definea termenul de „viata asa cum o stim noi”. Probabil ca la asta s-o fi referit si autorul articolului cand se referea a viata extraterestra. Deci eu zic, hai sa ne concentram atentia pe „viata asa cum o stim noi”. Ca daca e vorba de ailalta, oricum nu o sa ne prindem chiar daca dam nas in nas cu ea…

      • Chestiunea care ar trebui pusa este nu daca mai exista viata in Univers, asta cu siguranta ca exista, ci daca mai este viata inteligenta in Univers.
        Ce inseamna inteligent? capacitatea de a solutiona probleme complexe ori, din acest punct de vedere nici umanitatea pamanteana nu este inca prea departe.
        Insa, in mod cert, sunt sanse ca civilizatia pamanteana sa-si accelereze radical ritmul de a deveni mult mai inteligenta si asta gratie Internetului. Acest sistem a facut ca mintile individuale sa poata fi legate intr-o minte colectiva care poate procesa mult mai rapid si un volum fantastic de mare de informatie.
        Superspecializarea si usurinta cu care va putea fi impartasita intre membrii comunitatii gratie Internetului este o alta cale pentru realizarea unui salt revolutionar in calitatea inteligentei.
        Sa speram ca mai avem timp sa ne putem desprinde de Pamant inainte de a fi distrusi de prostia acelor co-pamanteni al caror prim crez este distrugerea tuturor creatiilor inteligente.

      • „…La începuturile creării instalaţiei Wildfire se pusese întrebarea: cum vom studia o formă de viaţă complet diferită de cele pe care le cunoaştem ? Şi cum vom şti, de fapt, că această formă este vie ?
        Biologia, aşa cum prea bine spunea George Wald, este o ştiinţă aparte, deoarece nu îşi poate defini obiectul propriilor sale cercetări. Nimeni nu poate da o definiţie a vieţii. Nimeni nu ştie ce este ea cu adevărat. Vechea definiţie — un organism care vădeşte ingestie, excreţie, metabolism, reproducere ş.a.m.d. – este fără valoare. Excepţii se pot găsi întotdeauna. Colectivul Wildfire ajunsese până la urmă la concluzia că semnul distinctiv al vieţii îl constituie conversia energiei. Orice organism viu preia într-un fel oarecare energia — sub formă de hrană, sau lumină solară — şi o converteşte în altă formă de energie, pe care o valorifică. (Virusurile constituiau o excepţie la această regulă, dar ei erau dispuşi să considere virusurile ca nefiind fiinţe vii).
        Pentru următoarea şedinţă, Leavitt fusese rugat să pregătească o contraargumentaţie la această definiţie. O cântări timp de o săptămână, şi veni cu trei lucruri: o bucată de cârpă neagră, un ceas şi o bucată de granit. Le aşeză în faţa celorlalţi şi spuse:
        – Domnilor, v-am adus trei lucruri vii.
        Şi-i provocă să dovedească că nu sunt. Aşeză cârpa neagră în
        lumina soarelui; ca se încălzi. Aceasta, anunţă el, constituie un exemplu de conversie a energiei — transformarea energiei radiante în căldură. I se obiectă că era vorba doar de o absorbţie de energie, şi nu de o conversie. Se obiectă de asemenea că această conversie, dacă putea fi numită aşa, nu era orientată către un scop precis. Nu servea la nimic.
        – De unde ştiţi că nu este orientată către un scop? întrebă Leavitt.
        Luă apoi ceasul. Arătă către cadranul fosforescent care strălucea în întuneric. Avea loc o descompunere şi se producea lumină.
        Ceilalţi argumentară că aceasta era doar o eliberare de energie potenţială, ce fusese acumulată în anumite nivele electronice nestabile. Dar confuzia începuse să crească; Leavitt era pe cale să reuşească ceea ce îşi pusese în gând.
        În cele din urmă, ajunse la granit.
        – Acesta este viu, spuse Leavitt. Trăieşte, răsuflă, umblă şi
        vorbeşte. Numai că noi nu putem vedea aceste lucruri, deoarece totul se petrece mult prea încet. Roca are o durată de viaţă de trei miliarde de ani. Noi avem o durată de viaţă de şaizeci sau şaptezeci de ani. Nu ne putem da seama ce se petrece cu această rocă, tot aşa după cum nu am putea sesiza o melodie cântată de un disc care se roteşte o dată la fiecare secol. Iar roca, de partea ei, nici măcar nu este conştientă de
        existenţa noastră, deoarece viaţa noastră ţine doar cât zborul unei clipe din viaţa ei. Pentru ea suntem ca nişte fulgere în noapte.
        Ridică ceasul pentru a le arăta că timpul acordat se scursese.

        Germenul Andromeda de Michael Crichton

    • Componenta spirituală a solitudinii noastre galactico-universale este, după părerea mea, o parte a principiului antropic (vezi nota 4 a articolului).

      O altă luare de poziție interesantă aparține profesorului Nick Bostrom, autorul cărții „Anthropic Bias – Observation Selection Effect in Science and Philosophy”

      http://www.anthropic-principle.com/

      Dramaturgul și romancierul Michael Frayn descrie o formă a principiului antropic dur în cartea sa din 2006, The Human Touch: Our Part in the Creation of a Universe. El descrie astfel ceea ce crede că este „bizareria centrală a Universului:

      It’s this simple paradox. The Universe is very old and very large. Humankind, by comparison, is only a tiny disturbance in one small corner of it – and a very recent one. Yet the Universe is only very large and very old because we are here to say it is… And yet, of course, we all know perfectly well that it is what it is whether we are here or not.

  11. Sunt ceva articole pe net in care este prezentata supozitia ca realitatea virtuala ar duce in final orice civilizatie la invizibilitate. Adica extraterestrii nu mai au chef sa calatoreasca in univers din cauza confortului generat de lumea virtuala.

    • Am citit și eu, în timpul pregătirii articolului, despre faptul că, în cazul unei civilizații avansate, călătoria interstelară ar fi fost înlocuită cu comunicări bazate, de exemplu, pe mind uploading sau alte tehnologii similare.

      O altă ipoteză se referă la civilizațiile avansate virtuale, cele pe cale să dezvolte un creier tip Matrioșka. Acestea ar fi putut să călătorească spre diverse destinații, dar n-au făcut-o. Motivul nu ar fi fost lipsa de curiozitate, ci, probabil, o analiză cost-beneficii, în urma căreia ar fi rezultat că este mai eficient să rămâi lângă propria ta stea.

      Am mai citit, de asemenea, o ipoteză conform căreia extratereștrii nu monitorizează pământul pentru că planeta noastră nu este super-habitabilă. Interesul lor s-ar canaliza spre alte ținte.

      The Singularity Is Near: Mind Uploading by 2045?

      Creier tip Matrioșka

      • „Mind uploading”!? Este un termen preluat din literatura scifi. Insa, personal, il gasesc foarte plauzibil de a fi realizat.
        Dealtfel, stand si incercand sa descifrez cum ar putea caltori oamenii in spatiul inter-stelar, cunoscand ca distanta intre astrii este de cel putin cativa ani-lumina iar o nava reala nu ar putea niciodata atinge o asemnea viteza nici singura, necum cu echipaj uman, am ajuns la concluzia ca numai un model similar celui din filmul SUPERMAN ar putea fi folosit.
        Umanitatea poate trimite embrioni umani a caror dezvoltare, crestere si educare sa fie pornite sincronizat cu eta-ul navei la destinatie. Cunostintele individului, generale si particulare, cu privire la misiune pot fi downloaded de la computerul navei in timpul cresterii pe parcursul zborului spatial. Suna fantasti dar pare foarte realizabil.

      • PS,
        Dle Cranganu,
        Imi cer scuze, m-am lasat absorbit, fara voie, de subiectul fascinant pe care l-ati ridicat la „fileu” si am inceput sa discut lucrurile din ce in ce mai serios ca, deodata, sa ma podideasca rasul aducandu-mi aminte de comediantul Joe Rogan din care citez: „Daca vreodata incepi sa discuti despre lucruri prea serios aminteste-ti ca suntem niste maimute vorbitoare pe o nava spatiala organica zburand prin Univers…”

  12. În seria BBC – The human planet se află cea mai logică teorie. Trebuie doar să o întrezărești. Nu vreau să o divulg pentru că am de gând să scriu o carte pe această temă dar momentan îmi lipsește abilitatea narativă ca urmare a unui parcurs tehnico-științific al propriei vieți. Însă cu un exercițiu de lectură beletristică sper să dobândesc această capacitate de a scrie. Toate cele bune.

  13. Si cum ramane cu zecile de mii de raportari referitoare la OZN-uri, omuleti verzi etc.?
    Articolul mi-a placut mult, atinge chestiuni despre care se vorbeste mai rar in ultimul timp, si are trimiteri la „clasici” ai acestor problematici. Iar intrebarile care se infiripa la urma sunt tulburatoare.

    • Păi, dacă ne uităm la B-2 Spirit sau la F-117 Night Hawk, cele mai multe rapoarte despre OZN-uri devin explicabile. Mai ales că numărul acelor rapoarte s-a redus semnificativ, după ce modelele menționate au fost prezentate public :)

      • Harald,

        Sunt mii de rapoarte, inregistrari, facute multi ani dupa ce B-2 sau F111 au fost scoase la lumina si pe care nimeni nu le poate explica. Sa nu mai vorbim ce cele de dinaintea pornirii programelor de cercetare aplicata black … Anii 1920, 1930 … etc.

        … Rapoarte facute de militari sau de sistemele de culegere de informatii ale unor state puternice precum US, UK, Rusia, etc etc.

        Faptul ca cineva din vreun guvern spune ca nu avem dovezi, nu inseamna ca ele nu exista.Publicul, in general, e inclinat sa creada ce declara guvernul, cu toate ca de nenumarate ori guvernul a ascuns adevarul sau l-a denaturat. Programul Manhattan e un exemplu desavarsit in care timp de 10 ani guvernul a negat orice informatie. Programul de exterminare a evreilor, țiganilor a fost negat cu vehemență si nimeni nu crezut o iotă până nu au vazut ororile fotografiate. Apoi au spus ca fotografiile au fost trucate.
        Se pare ca suntem programati sa negam cu incapățânare ceea ce nu înțelegem sau nu se potrivește cu ce zice gazeta guvernului.
        Ceea ce s-a intamplat in Phoenix, Arizona in 1997 e un exemplu clar de manipulare in masă in US.” Flares ” a fost raspunsul guvernului imediat după apariția unui IFO vazut de un oraș intreg iar dupa 12 ani, guvernatorul Arizonei ( Fife Symington) a iesit public si a spus că a fost un UFO de dimensiuni uriașe pe care l-a vazut el personal si a fost vazut de vreo 1200 alți cetățeni care au dat cu subsemnatul la poliție dar că a fost obligat să mintă pentru ca lumea să nu intre în panică.
        Nu-mi plac teoriile conspiratiei si nu cred in ele dar stiu ca daca guvernul are un program in care vrea sa ascunda ceva, o poate face foarte usor iar lumea nu isi pune intrebari. Lucrez intr-o organizatie similara si stiu exact cum reactioneaza masele la informatiile pe care le punem in media: exact ca o turma.

  14. Cam cât de interesați suntem noi să comunicăm cu bacteriile? Ce să le spunem? :)
    Studiem diverse varietăți, le clasificăm, dar e mai greu de presupus că ele își dau seama că sunt studiate. Sunt bacteriile capabile să facă diferența între oameni, gorile și cimpanzei? Își dau seama că doar oamenii le studiază, nu gorilele sau cimpanzeii? La fel de greu de presupus.

    • Ma gindesc ca daca noi, studiind bacteriile, am constata ca ele incearca sa trimita mesaje in afara lumii lor (asa cum am facut noi de exemplu trimitind sonda pioneer), poate am cauta sa gasim un mod de a le raspunde… Evident, nu e neaparat ca potentialii „extraterestri” care ne-au vazut mesajul sa reactioneze asa cum am reactiona noi…

  15. De cateva mii de ani ancoace, oamenii incearca sa inteleaga Universul…care ar fi de fapt un Multivers!
    Stiinta a reusit sa determine momentul precis al producerii big-bangului, secunda 0,(43 de 0)1 (boson Higgs) marcand „inceputul” sau „un” inceput al acestui „tot” care ne fascineaza! Iinainte(!) de acest moment se afla un zid, de nepatruns, al lui Plank, dincolo de care legile noastre universale nu mai functioneaza…nu este un zid filosofic, poetic, ideologic, si nici teologic, ci stiintific!
    Deci, in functie de „originea exploziei originare” (deja ametesc…:) ), produsa din…neant, sau din socul produs de un „alt tip de intersectare”, stiinta actuala ezita rezonabil intre 2 variante : univers sau multivers! Ok, pana aici ma descurc….
    Stiind ca Universul (singur!) contine vreo 100 miliarde de galaxii, ca fiecare galaxie vreo 100 miliarde de stele ca soarele nostru, si ca acest „tot”, care poate fi doar o parte dintr-un veritabil alt „tot”, mai este si in expansiun(ca altfel, ar fi prea simplu :) ), marturisesc ca mi se pare un pic pretentios, ca sa nu zic stupid, sa spun ca nu mai sunt altii ca noi „prin imprejurimi”!
    S-ar putea ca problema noastra sa nu fie „cum, sau unde” cautam, ci „ce” ne asteptam sa gasim…sau pe cine?
    Pentru ca am decis ca evolutia stiintei si a tehnologiei, in varianta pamanteana ;) , este the must one, cautam rudimentele ei, altceva nu putem, nu stim, omeneste vorbind! Deci, pentru ca nu gasim ceea ce cautam, inseamna ca nu exista, logic! Suntem insa, capabili sa consideram ca fiinte superioare, dotate de inteligenta, niste alge, sau niste bacterii anaerobe? Nu cred! Cu atat mai putin „altfel” de vietati necunoscute noua, inca!
    Deci, ca fiinte dotate de inteligenta si creativitate, de memorie si de sentimente, cred ca e bine sa continuam sa scrutam cerul, sa ramanem curiosi, dar e ideal sa ne consideram privilegiati – NU CONDAMNATI (ce oroare!) – de sansa pe care o avem sa traim pe acest minunat pamant, sa-l iubim si sa-l respectam, respectandu-ne intre noi, cu diferentele, calitatile si defectele noastre…cred ca n-ar fi o idee rea!
    In final, as spune ca suntem singuri, suntem unici ;)

  16. Va puteati opri la „I. Ei sunt aici. Ei au fost aici și au lăsat dovezi”

    Nu numai ca au lasat dovezi. Le-au lasat cum ar venit chiar in fata ochilor, ca atunci cand civilizatia noastra va fi fost sa ajunga suficient de avansata tehnologic ar fi inteles.

    Revizitati va rog Iezechiel si Iona din Vechiul Testament si Apocalipsa din Noul Testament.

    Revelator!

  17. Probabil ca intrebarea-paradox a lui E. Fermi are nu unul ci mai multe raspunsuri care nu se exclud reciproc:)

    In ceea ce priveste sondele Von Neumann, presupunerea ca acestea af fi (ar fi fost) construite de o civilizatie suficient de avansata este doar atat: o presupunere.

    de fapt, ce sens ar avea un astfel de demers ?

    Explorare interstelara ? nu prea cred: cata vreme, prin ipoteza, acestea se deplaseaza cu viteze mici (compatibile chiar si cu posibilitatile actuale ale tehnologiei terestre), comunicarea informatiilor intre planeta-mama si sonde ar fi mai degraba inutila, implicand perioade de timp foarte, foarte lungi (cel putin dupa standadele nostre de timp).

    Colonizarea galaxiei cu roboti semi-inteligenti ? nu reusesc sa intrezaresc scopul / logica unei astfel de actiuni. Este in natura fiintelor vii (repet, vii) sa se raspandeasca/sa colonizeze mediul inconjurator, insa asta se intampla cu un scop: dobandirea de resurse. Trimiterea unor roboti sa cutreiere/colonizeze galaxia in conditiile in care acest demers, de fapt, nu foloseste deloc fiintelor de pe planeta-mama (pentru ca resursele din afara sistemului solar vor ramane inaccesibile la viteze de deplasare mici prin ipoteza) imi pare un non-sens si o risipa de energie/resurse.

    Eradicarea altor civilizatii cu care s-ar afla, potential, in competitie pentru resurse? Galaxia este atat de mare incat nu vad cum am putea intra intr-o astfel de competitie iar resursele necesare pentru contruirea unor sonde-robot „ucigase” probabil ar fi mai mari decat „economisite” eradicand adversarii (a se vedea istoria conflictelor terestre). In plus, exista riscul imens ca un comportament agresiv „preventiv” sa dea nastere unei riposte pe masura care sa se intoarca impotriva celor care l-au initiat.

    Nu este exclus, desigur, ca o civilizatie extraterestra sa aiba scopuri care ne scapa. Insa cum nu am venit in contact cu o sonda Von Neumann, cel mai probabil acestea nu au fost construite si/sau nu au ajuns la noi (cel putin nu in orizontul de timp al civilizatiei noastre).

    Comunicarea radio: este cel mai probabil considerata „depasita” de catre o civilizatie avansata si ca eventuala „poluare” datorata emisiei initiale din „copilaria” civilizatiei se va pierde in „zgomotul de fond” (cum bine a aratat autorul articolului si nu numai el). De fapt, este remarcabil ca programele SETI nici nu cauta astfel de emisii, ci atentie: emisii deliberate (generate cu scopul detectarii lor de catre alte civilizatii), de foarte mare putere, ale unor civilizatii avansate. Insa si astfel de emisii, in domeniul radio, necesita consum mare de resurse si cel mai probabil ele trebuie cautate in alt spectru (poate emise sub forma unor fascicule laser, neutrino, sau alte forme de comunicare la care nu ne putem gandi).

  18. o tema foarte interesanta si imposibil de pozitionat pe argumente pro sau contra.
    Mi se pare insa importanta ideea din final, preucm ca pana la proba contrarie avem o singura planeta si trebuie sa avem grija de ea.

    Legand aceasta idee de tema principala mesajul cel mai interesant transmis de acest articol este in opinia mea o parafraza a pariului lui Pascal despre a crede sau nu in Dumnezeu, respectiv ceva de genul:

    nu stim daca exista sau nu alte civilizatii sau forme de viata in Univers si in consecinta nici daca exista alte planete locuibile.
    Avand in vedere ca exista posibilitatea sa fim singuri in Univers, exista o pierdere imensa asociat acestei situatii, respectiv epuizarea resurselor terestre ar duce la distrugerea civilizatiei umane si a vietii pe Pamant.
    In acest caz, o persoana rationala ar alege sa traiasca si sa actioneze ca si cum am fi singuri in Univers, pentru ca daca este adevarat atunci castigul este imens cat timp pierderea potentiala in caz ca se gasesc noi civilizatii si resurse este minora si se limiteaza la bunuri materiale (respectiv o viata mai austera pe considerentul ca trebuie sa consumam cat mai putin pentru a nu depasi limitele ecosistemului).

    I-as spune pariul cu existenta in Univers si cred ca ar fi o completare logica si totodata un echivalent laico-stiintific al celebrului pariu al lui Pascal.

    scuze pentru divagatie. :)

  19. Sunt curios daca toata aceasta discutie ia in calcul si existenta lui Dumnezeu? N-am inteles niciodata de ce stiinta trebuie sa nege existenta divinitatii, sau de ce religia (ma refer la cea prost prezentata maselor cu scopul de a-i manipula si spala pe creier de foarte multe ori) tine sa nege descoperirile facute pana acum datorita unor minti luminate. De ce nu pot coexista? Adica acolo unde ne vedem limitarile ca si umanitate, sa acceptam existenta unei entitati mult mai puternice decat noi?

    • La asta as replica citindu-l pe Laplace, care, cind a fost intrebat unde este Dumnezeu in lucrarea lui, a raspuns „Nu am avut nevoie de aceasta ipoteza, Majestate”

    • @ Lucian & @ Cosmin – aș spune că amândoi aveți dreptate :)

      Am exprimat o opinie pe tema asta ceva mai jos, în comentariul de la 23:24.

  20. Cred ca aveti citeva erori de rationament.
    Spuneti ca o civilizatie mai avansata este mai greu de detectat, pentru ca ceea ce emite IN MOMENTUL ACESTA este mai putin detectabil. Dar, ce a emis „inainte” nu se pierde. Analog cu „La steaua” lui Eminescu. Iar la cit de repede avanseaza tehnologia, nu este insurmontabila detectarea mai fina a anomaliilor cauzate de entitati inteligente. Ginditi-va la ultima suta de ani, cit a avansat tehnologia… iar 100 de ani la scara Universului sint absolut neglijabili.
    Mai spuneti de energia necesara pentru a propulsa un aparat de zbor… dar acea energie nu trebuie sa se afle la bordul acelui aparat. Sondele spatiale sint accelerate de forta gravitationala a plenetelor.
    Mai spuneti ca nu putem calatori cu mai mult de 1/10 din vitez luminii, din cauza pericolului de a lovi un obiect. Dar, din nou, ginditi „cu mintea de acum” (nu intentionez sa jignesc). Nu stim ce se va descoperi… pentru ca eu sint convins ca se va descoperi ceva care va face posibila detectarea obiectelor potential periculoase in timp util.

    • Buna observatia: ganditi cu mintea de acum.
      Hai sa ne gândim, ipotetic, cu mintea noastra de acum 10(20, 30 de) ani, sa vedem daca am fi ajuns „acum” sau +/-

  21. Faptul ca acum cateva seri am vazut ploaie de meteoriti, in urma anunturilor din presa, mi se pare unul din cele mai remarcabile lucruri pe care le-a facut stiinta. Doua, trei generatii inaintea noastra vedeau intamplator meteoriti intrand in atmosfera si credeau ca sunt orice altceva decat stim noi ca sunt. Si noi, astazi, putem sa credem orice despre orice lucru. Generatiile urmatoare vor infirma sau clarifica parerile noastre de acum, in functie de posibilitatile pe care le vor avea. Graba va strica, insa, treaba!

    • Depinde la ce generatii va ganditi. Ploile de meteoriti din august nu au fost dintotdeauna anuntate de protv. Nu stim ce canale tv prindeau grecii antici, daca aveau digi sau analogic, dar e clar ca foloseau wireless fiindca nu s-a descoperit nicio urma de cablu, dar ei stiau ca urmeaza sezonul de ploi de stele. Unii stiau si despre eclipse

  22. D-le Cranganu cred ca viitorul omenirii nu poate fi „mecanic”. Cred ca se va produce o revolutie, la un moment dat, prin care tehnologia „fizica” va fi uitata. Cred ca viitorul este biologic. Cred ca viitorul este al unui creier uman „exploatat corespunzator (>50%). Cred ca sunt tehnici uluitoare de calatorie prin spatiu dar nu sunt „tehnice”. Mi-am schimbat filozofia despre lume si viata din momentul in care am vazut cat de uluitoare este o simpla celula vie!

  23. Multumesc pentru articol.
    Sunt deacord cu MariS ca partea spirituala este ignorata. Exista un prag de transformare a energiei in materie si invers. Spiritul este si va fi energie. Materie imbinata cu spirit este viata. Oamenii, animalele, plantele vii, le contin pe amandoua. In momentul cand spiritul nu mai exista, ramane doar materie. Dar probabil ca sunt mult mai multe speculatii. :)

  24. Nu s-a luat in considerare ca viata nu trebuie sa se bazeze pe C-O, ci poate exista si in multe alte variante.
    Singuri ?
    In nici un caz.

  25. @Mihai B

    Poate a semnalat cineva deja, dar legat de propulsive si viteze superluminice, s-ar putea sa avem in curand o solutie. Ma refer in special la asa numitul “Alcubierre drive”.

    Multe presupuneri despre abilitatea unei civilizații avansate să colonizeze alte sisteme planetare sunt bazate pe idea că o călătorie interestelară este fezibilă tehnologic. Legile actuale ale fizicii exclud posibilitatea unei călătorii cu viteze mai mari decât cea a luminii, deși există concepte teoretice precum „Alcubierre drive”.

    Există și alte idei, succint prezentate de NASA aici:

    Ideas Based On What We’d Like To Achieve

    Worm Hole transportation
    Alcubierre’s „Warp Drive”
    Negative mass propulsion
    Millis’s hypothetical „Space Drives”

  26. O sa arunc si eu cate ceva in discutie.

    Canalul de televiziune History Channel, de altfel unul foarte serios, prezinta de multi ani un serial numit „Ancient Aliens”.

    Ideea centrala a serialului este dovedirea faptului ca Pamantul a fost vizitat in timpurile preistorice, in antichitate sau chiar mai tarziu de fiinte extraterestre.

    In serial au fost prezentate printre altele misterele unor constructii antice greu de construit chiar cu tehnologia moderna, artifacte istorice bizare, disparitii de civilizatii misterioase, functia reala a piramidelor egiptene si altele ca astea.

    Serialul nu e speculativ si apeleaza frecvent la oameni de stiinta pentru puncte de vedere obiective.

    Serialul are ceva probleme filosofice, in sensul in care multe au o explicatie extraterestra in loc de ezoterica, insa tot se merita urmarit.

    • ” Ancient Aliens” a fost debunked de câteva ori si s-a dovedit că Tsoukalos et Comp vânează senzaționalul cu orice preț. Adică, mai pe românește sunt niște escroci. Din seria 1 nu a mai rămas nici un „scientific advisor” serios. Toți au refuzat sa mai lucreze cu Tsoukalos. Acum au ajuns la seria 7 si dacă ați urmărit vreun episod … este o bătaie de joc, un afront adus cercetarii făcute serios. Faptul că e pe History Channel nu inseamnă automat o pecete de validare stiințifică !. History Channel nu e Teleenciclopedia. E acolo să facă bani si audiență. În America, orice informație poate fi publicată, transmisă si re-transmisă – fără sa fie nevoie de o validare facuta in exteriorul corpului care emite informatia cu pricina.

  27. Argumentatia conform careia suntem singuri in univers mi se pare extrem de subreda. E o insailare de presupuneri bazate pe niste observatii- ghicitoare facute de diversi oameni, mai mult sa mai putin „de stiinta”.
    Daca ne-am fi luat dupa cele spuse de lordul Kelvin in 1909, ” in fizica nu mai este nimic de descoperit”, ar trebui sa circulam inca cu trasura. Exemplele oamenilor” de stiinta” – recunoscuti si recompensati ca atare – care au dat-o rau de tot in bara cu predictiile lor despre cat de capabila este omenirea sa mearga mai departe, sunt nenumarate.
    In ceea ce priveste,lipsa dovezilor privind existenta UFO, trebuie sa fim putin mai rezervati si mai putin ” ortodocsi”. Sa nu uitam, ca zeci de ani, marile puteri militare ale lumii au avut – si inca au – corpuri ultrasecrete de culegere a informatiilor despre inteligenta extraterestra. Raportul ” Cometa ” al celor 12 generali francezi, despre intalnirile cu OZN-uri ale armatei franceze a fost doar inceputul unei miscari de ” disclosure” care, in ultimii 5 ani a inceput sa ia amploare.
    As fi mai rezervat cand vine vorba despre viitor si despre ce ar putea alte civilizatii sa faca .

  28. Dar gluma lui Leó Szilárd a fost luată în serios de alții care au sugerat că ET sunt deja aici pentru că probabil noi toți am sosit aici ca microbi din spațiul cosmic și suntem descendenți ai extratereștrilor. Am în vedere teoria panspermiei (Svante Arrhenius, 1903) și speculația legată de panspermia directă (Crick și Orgel, 1973)

    Există un interes crescând astăzi în viruși. Oamenii de știință raportează că circa 10% din genomul uman este moștenit de la viruși și că o entitate tip virus este considerată „un foarte bun candidat” pentru primul replicon de pe Terra.

    František Baluška (Universitatea Bonn) este un fiziologist care a descris adeziunea celulă-celulă ce se întâmplă atunci când virușii pătrund prin membranele celulare ale altor organisme și încep manipularea receptorilor lor proteinici pentru a se auto-copia.

    Baluška crede că infecția, în special cea virală, dar și cea bacterială sau fungică, urmate de simbioză, ar reprezenta forța majoră care conduce evoluția biologică către o complexitate sporită. El conchide, afrimând că „Fără infecție, nu există evoluție

    Detalii, aici:

    Luis P. Villarreal: We Need a Nonlinear Language for Life

    The „First Replicon” on Earth? A Chat With Virologist Ricardo Flores

    Cell-Cell Channels
    & Cell-Cell Fusions Viruses-Induced Manipulations of Cells with Impacts on Evolution?

    • Domnule Cranganu cu comentati discursul lui Kaku ( University of New York) ?

      https://m.youtube.com/watch?v=YGyP1fbKVmk

      Daca ne luam dupa Kaku teoria dumneavoastra nu sta in picioare. Omul e convins ca vom intra in contact cu civilizatii extraterestre in curand. Si Kaku nu e vreun homeless care predica sfarsitul lumii la vreun colt a lui 5th Avenue.

      • Mi se pare că Profesorul Kaku este un optimist iremediabil. În același timp, vă invit să numărați de câte ori relativizează previziunile sale prin folosirea adverbului „poate”: poate există apă lichidă, poate există aminoacizi, poate există viață inteligentă ș.a.m.d. O astfel de fundamentare a unei probleme poate fi un eșec total :-P.

        Optimismul lui – pe care nu-l împărtășesc – își are originea în descoperirea în cascadă a exo-planetelor. Am scris despre această situație în articolul Marte sau Earth 2.0 ? Terra-formarea sau colonizarea Planetei Roșii

        • Poate ca „poate”e o expresie a scepticismului,atat de necesar omului de stiinta.Remember:negatia!?
          Poate ca Ei ne-au vizitat in timpul celui de-al doilea razboi mondial sau al unui campionat mondial de fotbal.Suficient sa se lamureasca cat de „primitori si inteligenti” suntem.

          Dar,ma rog,unii dintre noi au mai evoluat….nu m-ar surprinde daca domnul Cranganu s-ar trezi candva cu un extraterestru sub pat.

          • Poate :-)

            Prea mulți de-alde „poate” scad mult valoarea ipotezei și o transformă într-un „wishful thinking”.

            Oricum, profesorul (colegul meu) Kaku este un „darling” al diverselor mass-media. Dar când l-am auzit, pe un canal național TV, dându-și cu părerea și despre „fracking” și despre erupția Deep Horizon (fără să aibă nici o calificare), m-am dezumflat imediat și de atunci iau toate afirmațiile sale cum grano salis.

  29. Poate ca cei apropiati de nivelul nostru nu sunt capabili sa ajunga la noi, iar pe cei ce pot ajunge la noi nu-i interesam. Probabil, zilnic, in drumul catre serviciu, trecem pe langa mai multe musuroaie de furnici. Dar nu ne obosim sa incercam a comunica cu furnicile.

    Poate ca ochii ne sunt inchisi, inca. Fizica cuantica va deschide niste usi si, oadata cu ele, noi modalitati, inimaginabile astazi, de transmitere a informatiei. Poate ca odata, atunci cand vom ajunge la un anumit nivel, vom fi capabili sa-i auzim pe ceilalti. Si sa-i intelegem.

    Mi se pare extrem de arogant sa gandim ca suntem unica forma de inteligenta din Univers.

    Cu zece ani in urma, pentru multi pamanteni, incarcarea „wireless” a unei baterii parea imposibila. Astazi sunt telefoane mobile care se incarca „wireless”.

    Cand va veni timpul, ochii ni se vor deschide si vom intelege. Si vom rade, privind in urma. :)

      • Nu stiam de domnul Kaku, nu l-am citat, dar ideea nu e noua. Dintre variantele posibile, mi se pare cea mai plauzibila (conform logicii mele). Indiferent cat de avansati ne-am considera, trebuie sa pastram gandul ca pot fi altii de mii de ori mai avansati decat noi. Dar, printre atatea altele, omul pacatuieste si prin aroganta. Sper doar ca lectia ce va topi aroganta umana, atunci cand va veni, sa nu fie usturatoare.

  30. Paradoxul Fermi ar putea avea o premiza gresita (discutata de mult). Cum ar fi daca transportul materiei ar fi imposibil, iar pentru receptia informatiei nu suntem inca destul de avansati? Nici romanii nu erau, desi se uitau la stele.

    Cu ecuatia Drake… din pacate constantele nu sunt cunoscute, asa ca rezultatul poate varia cateva ordine bune de magnitudine.

  31. Paradoxul lui Fermi este contradicția aparentă dintre estimările mari ale probabilității existenței civilizațiilor extraterestre (argumentul de scară și probabilitate) și lipsa dovezilor sau a contactelor cu astfel de civilizații.

    Ambele aspecte ale paradoxului sunt ipoteze (fascinante, incitante, neliniștitoare), care pot fi testate ca orice ipoteză științifică (=explicarea unor observații științifice, adică repetabile).

    Testarea unei ipoteze științifice este ea însăși un proces complex: să ne amintim, de pildă, că, în cazul științelor empirice, Karl Popper a propus principilul falsificabilității, conform căruia este imposibil de dovedit că o ipoteză este adevărată. Adică, toate ipotezele științifice trebuie să fie în principiu, falsificabile. Dacă nu sunt falsificabile, ele intră în categoria dogmelor.

    De asemenea, Popper a mai spus că știința avansează prin negarea ipotezelor, nu prin aprobarea lor, și cu cât o ipoteză suportă și supraviețuiește multiplelor încercări de negare (falsificare), cu atât este mai aproape de adevăr.

    Bineînțeles, dacă ducem discuția pe această pistă, va trebui să lărgim mult aria posibilitătților de testare a unei ipoteze științifice, prin incorporarea ideilor lui Thomas Kuhn („schimbarea de paradigmă”) și pe ale lui Imre Lakatos, cel care a identificat o lungă listă de pseudo-științe (astronomia ptolemaică, cosmogonia planetară a lui Immanuel Velikovsky, psihanaliza freudiană, marxismul sovietic, biologia lui Lâsenko, mecanica cuantică a lui Niels Bohr post-1924, astrologia, psihiatria, sociologia, economia neoclasică și teoria lui Darwin).

    • oricine poate lansa ipoteze. in cazuri mai complexe sau mai marunte dar cu aplicabilitate practica, ele pot fi validate sau nu. cind insa o biata fiinta umana se pronunta asupra originii universului, ea insasi neputindu si explica misterul propriei creatii, dar face supozitii referitoare la nasterea lumii, atunci intram pe tarimul sarlataniilor / dogmelor. ne compunem din atomi si ne descompunem tot in atomi. „we are all made of stardust” cum remarca cineva. sintem nemuritori ! asadar, vint bun din pupa, sa ne duca spre un tarm insorit, nu sa ne piarda n bezna universului !

  32. Un alt paradox este faptul ca extraterestrii sunt cautati in …cer(in spatiul extraatmosferic samd) in timp ce Domnul este cautat la cateva zeci de metri sub pamant, unde se spune ca s-ar fi gasit doar usoare urme ale particulei Lui…

    • Dacă înlocuim ”Dumnezeu” cu o sintagmă ceva mai complexă, de genul ”Legile Imuabile ale Universului și Corelația Inevitabilă Evenimentelor care Depășesc (pentru moment) Capacitatea de Înțelegere a Omului” s-ar putea să admită toată lumea că ”Dumnezeu” există și că e potrivit să fie căutat tocmai cu ajutorul acelui accelerator de particule :P

      În urmă cu multe sute de ani trebuia invocat Dumnezeu pentru a explica de ce planetele se află tocmai pe traiectoriile pe care se află. Astăzi mișcarea planetelor nu mai depășește capacitatea de înțelegere a omului, astfel încât invocarea lui Dumnezeu este necesară pentru lucruri mai serioase :)

      • Harald, multumesc pentru raspunsul de mai sus. Am inteles la ce te referi tu.. O mai numesc si problema „Dumnezeului golurilor”, in care se atribuie prezenta lui Dumnezeu in orice fenomen pentru care nu avem inca o explicatie. Gandirea asta e din start defectuasa pentru cei care au acest rationament, deoarece atunci când o explicatie stiintifica este descoperita, golul este umplut si Dumnezeu este exclus din acel fenomen. Personal consider ca e o greseala de baza o astfel de gandire (atat pentru cei care sustin ca exista, cat si pentru cei care combat asta), intrebarea corecta nu ar fi de ce se misca planetele intr-o anumita directie si ordine, ci cine/de ce le-a facut sa se miste asa?

        • Astăzi știm, ele s-au format din discul de acreție, asta le-a făcut să se miște așa. Vă așteptați ca ”Dumnezeu” să aibă ceva gen chip de nor și voce de tunet, ca în bancul cu Papa Ioan Paul a II-lea și Papa Benedict? :P

          Dacă ”Dumnezeu” a creat ceva, atunci a creat chiar Universul, nu sistemul solar. Și ca să poată crea Universul, nu se putea afla decât în afara lui. Adică nu poate decât să scape total observațiilor noastre, indiferent ce cred babele care merg duminica la biserică.

  33. Salutare! Daca suntem sau nu singuri in Univers e greu de raspuns folosindu-ne de teoriile pe care le avem la-ndemana.
    Insa s-a propagat prin intermediul unor afirmatii facute atat de autor, cat si in comentarii, o idee care-mi ridica semne de intrebare: ,,O civilizație cu 1 milion înaintea noastră ar fi le fel de incomprehensibilă pentru noi precum cultura noastră pentru cimpanzei. „/ ,,Sunt bacteriile capabile să facă diferența între oameni, gorile și cimpanzei? Își dau seama că doar oamenii le studiază, nu gorilele sau cimpanzeii? La fel de greu de presupus”. Afirmatiile de genul asta se gasesc in mai toate documentarele si publicatiile despre ET. Din pacate, doar suna bine.
    Diferenta dintre noi si animale este simpla: desi ambele sunt vietati, unele actioneaza exclusiv pe baza unui instinct mai mult sau mai putin evoluat, pe cand celelalte au in plus ceea ce noi numim in mare inteligenta (capacitatea de a rationa, de a constientiza,etc.). In concluzie, este vorba de o noua paradigma, nu de o simpla evolutie.
    Revenind la subiect, daca extraterestrii vor sa ne analizeze pe ascuns fara ca noi sa constientizam este una, insa daca acestia nu se ascund, bineinteles ca am realiza. Bacteriile si cimpanzeii nu au de la bun inceput NOTIUNEA de analiza. Cel mult au un sentiment in legatura cu asta, insa nimic mai mult.
    Pentru ca afirmatiile ,,incomprehensibilistice” sa aiba sens, trebuie sa bagam in discutie o noua paradigma: instinct, ratiune si X, unde X-ul, in forma noastra de astazi nu am putea sa-l constientizam, la fel cum animalele nu au capacitatea de a constientiza in general. Putin probabil. Cat de tare poate fi o civilizatie ultra-dezvoltata? Sa calatoreasca in timp, in alte dimensiuni si universuri si sa aiba viata vesnica. Restul e ca-can. Uite o afirmatie perfect inteligibila pentru orice cultura care a existat vreodata pe Pamant, dar nu si pentru cimpanzei sau viermi.
    In concluzie, nu cred ca e cineva prin zona si nici prin cartier (galaxie). Cat despre restul Universului… e o alta treaba. Distanta si vastitatea s-ar putea sa-si spuna cuvantul. Si mai e ceva: poate ca si tehnologia are limitele ei ;)

    • Ca unul care a crescut câini timp de peste 35 de ani, vă pot spune că și ei raționează (la nivelul lor, cam ca un copil de 4-5 ani) și chiar dau dovadă de conștiință (cel puțin ciobăneștii). Și cum majoritatea felinelor sunt net mai inteligente decât câinii sau decât urșii, aș fi dispus să cred că și ele fac la fel, deși din astea n-am crescut.

      Așa-zisa unicitate a omului, bazată pe așa-zisa unicitate a rațiunii și a conștiinței umane, nu prea are acoperire în realitate, enunțarea ei ca axiomă e doar o manifestare de orgoliu. Când un grup de delfini se încaieră cu rechinii pentru a proteja niște scafandri aflați în pericol, ar fi cam greu să le explicăm acelor delfini cum e cu unicitatea rațiunii și conștiinței umane :)

      Și noi mai vrem să intrăm în contact cu civlizații extraterestre? Chiar dacă ei ar veni să ne spună direct cine sunt, exprimându-se de la început în engleză, tot nu am fi capabili să le recunoaștem existența, am continua să vorbim între noi despre unicitatea noastră …

      • Tu trebuie sa-mi demonstrezi ca noi nu avem capacitatea de a concepe/realiza/constientiza actiunile unor fiinte superioare. Tu spui ca intre noi si caini/delfini e doar o chestiune de orgoliu. Atunci de ce intre noi si extraterestri ar fi alta? Delfinii, cainii si alte animale nu au notiuni ce depasesc instinctul. E adevarat ca de multe ori actiunile lor sunt exceptionale, dar nu si le pot explica. Personal, sunt lucruri ce tin de tehnologia umana pe care nu le stapanesc. De ex.: procesul din spatele telecomunicatiilor. Nu stiu ce se afla aacolo, dar sunt perfect constient ca toata acea sofisticaraie ne ajuta sa comunicam la distanta. Notiunea de comunicare la distanta si pe deasupra si instantanee exista de cand e omul. Cam la fel e si cu extraterestrii. Probabil ca nu as intelege tehologia lor, insa as fi perfect capabil sa ii inteleg scopurile. Indiferent de cat de avansata ar fi. Cimpanzeii sau delfinii nu pot face asta.

        • @ Jon – eu nu trebuie să-ți demonstrez nimic, tu ești cel care trebuie să învețe să poarte o discuție de la egal la egal. Te crezi ”perfect capabil” de cam prea multe lucruri, atât timp cât incluzi delfinii și cimpanzeii în aceeași categorie cu niște brute preistorice ca rechinii sau crocodilii. Ideile tale despre ”animale” sunt formate în fața televizorului, nu în lumea reală.

        • @ Jon – exemplu din telecomunicații: în urmă cu vreo 10-12 ani, Romtelecom-ul a îngropat pe marginea unui drum național (15D, cred) un cablu de fibră optică, traversând munții pe undeva pe la Borsec. În primul rând acel cablu nu e vizibil, dar și dacă o alunecare de teren ar expune o porțiune din el, câți oameni crezi că și-ar da seama că acel cablu e fibră optică? Câți oameni ar fi capabili să instaleze un convertor ca să intercepteze datele și cât ar mai continua transmisia de date de la Romtelecom pe acel cablu, din clipa în care cineva l-ar întrerupe?

          Adică e foarte posibil ca extratereștrii să desfășoare non-stop comunicații în jurul nostru, dar noi să nu fim capabili să le recunoaștem drept comunicații.

            • Bun. Inainte de a-ti raspunde la intrebare, lasa-ma te rog sa clarific un aspect. Comentariul meu initial nu este despre articol in sine, ci despre o afirmatie si anume aceea ca o civilizatie extraterestra este la fel de incomprehensibila pentru noi, la fel cum noi suntem pentru cimpanzei. Sigur ca pare tentant sa spui asta, mai ales cand vorbesti de milioane de ani avans tehnologic, insa este o perceptie gresita. Diferenta dintre noi si o civilizatie mai avansata cu n ani poate fi una mare, insa diferenta dintre noi si animale este una fundamentala. Nu desconsider animalele si mi se pare absurd sa te mandresti cu superioritatea fata de acestea daca ai trecut de varsta (mentala) de 5 ani. Dar oricat de minunate ar fi unele specii, acestea nu-si vor putea depasi conditia. O pisica cu abilitati extraordinare, cu un instinct si cu o inteligenta impresionanta, nu va fi niciodata capabila sa inventeze o bicicleta si nici macar sa stie ca poseda acel instinct/inteligenta. Liliacul, cu un sistem radar natural exceptional nu va fi in stare in veci sa si-l explice. Omul in schimb, are puterea notiunii. Daca putem percepe infinitul, nu vad de ce nu am percepe orice lucru. Hai sa dau un exemplu concret: daca ii arati lui Burebista un telefon mobil cu toate draciile de astazi, bineinteles ca ar fi socat, dar oricat de sofisticat pare mecanismul, el poate intelege foarte usor ca e o unealta care te ajuta sa comunici la distanta. Restul este stiinta si dezvoltare umana.
              Bun, sa trecem la Borsec. Cred ca oricine este interesat sa foloseasca acele cabluri in scopul de a comunica o poate face. Acum tu ce faci? Zici de mine ca am vorbit de rau delfinii si acum ii faci pe ardeleni brute? Nu-ti recomand sa te bazezi pe calmul lor. Glumesc. Inteleg intrebarea, iar raspunsul meu este da si nu. Daca o baba de 80 de ani vede firul, neavand notiunea de fibra optica, pentru ea e doar un fir. Asta nu inseamna ca e o chestie ,,incomprehensibila” pt. ea. Daca extraterestri sunt sub forma de atomi, atunci da, pot fi aici si noi sa nu-i detectam. Insa sansele in acest sens sunt foarte slabe realistic vorbind.

    • @ Jon – puterea asta ”a noțiunii” (presupun că e vorba de capacitatea de abstractizare) la oameni este eminamente artificială. Faptul că folosim scrierea ne face să fim capabili de abstractizare, precum și faptul că ne transmitem cunoștințele de-a lungul generațiilor. Dar dacă lăsați o mamă analfabetă să-și crească singură 3-4 copii în pădure (de exemplu intr-un județ pe care n-o să-l menționez explicit, ca să nu discriminez pe nimeni :) ) o să vedeți că nu inventează nici unul nicio bicicletă. La fel cum nu inventează biciclete nici pisicile.

      O bicicletă putea fi inventată și în Grecia antică, specia umană nu s-a schimbat în ultimele 3.000 de ani. Dar totuși nu a fost inventată, iar asta nu pentru că le lipsea tehnologia, ci pentru că le lipsea modelul / precursorul. Lucrurile derivă unele din altele și înainte de hobby-horse (un fel de bicicletă fără pedale) era cam greu să inventeze cineva o bicicletă. Nici amerindienii nu o puteau inventa, ei nu cunoșteau nici măcar roata.

      Pe ansamblu, superioritatea umană se rezumă la tehnologie, prin asta diferă omul de celelalte animale. Dar tehnologia nu trebuie neapărat să fie un scop în sine al unei civilizații. Pot exista civilizații în galaxie sau grupul local de galaxii care să comunice între ele, fără ca noi să vedem vreo manifestare tehnologică a acelei comunicări. De aceea am dat exemplul cu cablul de fibra optică, dar se pare că l-ai înțeles greșit.

      Nu era vorba de a explica unor oameni ce face acea fibră optică, era vorba că în lipsa unor cunoștințe prealabile, un om (un agricultor, un pădurar) care vede cablul respectiv nu-și poate imagina de unul singur că are niște firișoare de sticlă prin el, că prin acele firișoare de sticlă ”circulă” lumină și că lumina aceea reprezintă mii de convorbiri telefonice sau zeci de programe de televiziune. Urmașii acelui agricultor sau pădurar ar avea nevoie de zeci de generații ca să inventeze și ei fibra optică, dacă nu le explică nimeni structura și funcționarea ei.

      În opinia mea, civilizația umană e exact în rolul acelui agricultor sau pădurar. Suntem într-o zonă destul de izolată, un braț destul de periferic al galaxiei (Orion-Cygnus) iar dacă în zona centrală sau într-un alt braț al galaxiei se întâmplă lucruri interesante, pur și simplu habar n-avem. Chiar presupunând că diverse comunicații ar intersecta traiectoria Soarelui prin galaxie, atât timp cât noi nu ocupăm decât Pământul, șansa să le descoperim e infimă.

      Baza comparației constă în faptul că acea fibră optică nu a fost inventată la Borsec, e o întâmplare că trece pe-acolo și n-a instalat-o nimeni pentru localnici.

      • Specia umana s-a nascut analfabeta, ba chiar mult mai rau si a ajuns in spatiu. Eu nu vorbeam de o pisica, ci de specie in general. Cel mai probabil o familie de analfabeti nu ar inventa o bicicleta, insa e o certitudine ca pisica, ramanand in starea ei de pisica, nu ar inventa absolut nimic nici intr-o perioada infinita de timp. Fie vorba intre noi, exista posibilitatea ca unul din membri familiei de analfabeti sa inventeze ceva extraordinar. Uita-te la tipul din Kenya care, analfabet fiind si izolat in jungla si-a creat electricitate din fecale. Spui ca diferenta dintre noi si animale o reprezinta tehnologia. Insa tehnologia nu se dezvolta de la sine, iar pentru asta este nevoie de anumite capacitati, capacitati pe care o fiinta terestra non-umana nu le poseda.
        Noi putem asimila natura la nivel de intelegere si ne putem intelege si pe noi. Putem controla, crea si percepe totul. Cu abstractul in schimb, desi nu are legatura cu ceea ce spun eu, ai dreptate. O sa-ti trimit un link in urmatoarea postare

  34. M-am nascut o data cu era cosmica (in anul sputnikuului) si am urmarit cu infrigurare efortul umanitatii de a se ridica deasupra pamantului. Am urmarit, atat cat era posibil, ceea ce se intampla in explorarea spatiului cosmic: primele 108 minute in spatiu, aselenizarea… Razboiul recde a avut si partile lui bune. Presiunea competitiei parea sa ne duca in expansiune extraterestra (poate era o alternativa la a ne ucide in interiorul speciei). Traiam cu mirajul anului 2000: o mare deziluzie! A fost doar problema de calendar in IT plus incertitudinea daca mileniul incepe in 2000 sau 2001. 2001 a stricat toata poezia! (corola de lumini a lumii viitorului s-a destramat)
    Sfarsitul razboiului rece a insemnat si revenirea pe Pamant. Vedem acum ca problemele Pamantului sunt mult mai grave si au prioritate fata de iesirea in spatiu – pe Luna, pe Marte sau aiurea in Univers.
    Dupa ce am inghitit tone de literatura SF plus jde ore de vizionare seriale, diverse generatii Star Trek, ramanem tot legati de Pamant (ca si când imi programez trasee turistice exotice in tari straine si realizez ca nu am vazut atatea locuri extraordinare din tara mea care mi-ar lua inca o viata, sau mai multe, sau nu am vazut destul tinutul unde m-am nascut si am facut primii pasi in lume). Daca suntem numai noi sau mai sunt si altii in Univers, cui ii pasa? Taranului din satul cu sapte violatori (evident, nu este unicul), emigrantului din Siria sau Pakistan, navalind in Europa cu riscul vietii, cautand un loc in care sa fie protejat, ipoteticului locuitor al unei civilizatii extraterestre? De ce ar vrea ET sa inte in contat cu noi? De ce am vrea (ar trebuie) noi sa cautam contactul cu alte civilizatii, când nu am stabilit un contact cu semenii nostri?
    Cu care din reprezentantii unei alte civilizatii am intra in contact? Ceva similar cu SUA sau cu URSS? Imaginatia realizatorilor de scenarii SF merge mai degraba catre un echivalent SUA ca reprezntant al Terei, si diverse alegorii ale unor natiuni terestre (mai mult sau mai putin modelate estetic) pentru diverse civilizatii cosmice. Toate sunt umanoide, avand exacerbate caracterele unor natiuni/rase/culturi pamantene. Nu numai statura bipeda, dar si multe alte caractere. Sunt de fapt fabule, proiectii ale unor probleme e rezolvate aici, pe Pamant.
    Pentru ca noi, ca civilizatie terestra sa fim motivati sa iesim in spatiu este necesar sa depasim problemele actuale. Costurile materiale ar fi insignifiante raportat la obiectiv. Energia consumata nu se gaseste si nu se plateste cu unitatile de masura actuale. Motivarea rasei umane pentru iesirea din sfera (gravitationala a) Pamantului nu exista acum si nu se va materializa in stadiul actual al civilizatiei.
    Copil fiind am asteptat anul 2000 ca pe un viitor indepartat dar benefic, cu proiecte fantastice; a trecut, si se indeparteaza; acum obiectivele s-au schimbat: supravietuirea planetei (inclusiv salvarea unor specii de viermi) pare un obiectiv mai presant; e nevoie de un timp de pace suficient pentru modelarea unei societati capabile sa reia actiunea de extindere in spatiu.

    Când vor incepe extraterestrii sa se intereseze de noi? Au inceput? E clar, noi nu avem mijloacele sa-i cautam, in cursul vietii noastre (noi, aia care comentam pe aici, acum).

    • Desigur, referința indicată ar intra într-o bibliografie lărgită.

      Pentru că am ales (Bibliografie selectivă), a trebuit să las pe dinafară alte (poate la fel de importante) referințe. De exemplu,

      Michael J. Crowe, 2008, The Extraterrestrial Life Debate, Antiquity to 1915, University of Notre Dame Press

      Ben Zuckerman și Michael H. Hart (Editori), 1995, Extraterrestrials: Where Are They? Ediția a 2-a, Cambridge University Press

      Michael Michaud, 2006, Contact with Alien Civilizations: Our Hopes and Fears about Encountering Extraterrestrials, Copernicus Books

      Carl Sagan, 1980, Cosmos, Random House – bazată pe serialul PBS, imens de popular în întreaga lume, inclusiv România. Sagan are mult mai multe titluri, care ar merita citate.

      Am mai indicat, de asemenea, unele titluri utile în comentariile mele.

  35. În cartea Melodia secretă, fizicianul Trinh Xuan Thuan ne spune că deocamdată cunoaştem doar 4% din alcătuirea universului. Civilizaţia umană s-a dezvoltat, pe consum de energie, de la primul foc cu vreascuri până la centralele nucleare. Sigur o cunoaştere a universului într-un proporţie de măcar, să zicem 20 %, ne-ar oferi multe răspunsuri la problemele ridicate mai sus, inclusiv cea a deplasării în spaţiu cosmic. Tristeţea este că omul nu va mai avea răbdarea, sau timpul necesar că să intre mai profund în secretele universului.Poate nici puterea intelectuală, nu mai zic tehnologică, de a merge mai departe de acest 4%. Aceasta este cea mai dură formă de singurătate!

    • 4% din alcătuire, nu din conținut. Adică noi nu avem habar nici măcar ce se află în partea opusă a propriei galaxii, deși alcătuirea o știm. Oamenii nu-și dau seama de imensitatea Universului, mulți discută despre el ca despre sistemul solar, deși galaxia deja depășește orice dimensiuni suntem noi obișnuiți să concepem. Sunt sute de miliarde de stele doar în galaxia noastră și sute de miliarde de galaxii în universul observabil.

    • Nichita Stanescu a gasit o singuratate si mai dura :-):

      Hieroglifa

      Ce singurătate
      să nu înţelegi înţelesul
      atunci când există înţeles.

      Şi ce singurătate
      să fii orb pe lumina zilei,-
      şi surd, ce singurătate
      in toiul cântecului.

      Dar să nu-nţelegi
      când nu există înţeles
      şi să fii orb la miezul nopţii
      şi surd când liniştea-i desăvârşită,-
      o, singurătate a singurătăţii!

  36. @Silvia

    Germenul Andromeda de MIchael Crichton

    Deși a fost medic (absolvent Harvard), Crichton a devenit celebru ca scriitor și scenarist – de ex., Camera de urgență și faimosul film Jurassic Park. O altă incursiune notabilă în domeniul geologiei-schimbărilor climatice-politicii ecologiste este romanul State of Fear (nu știu dacă este tradus în românește).

    Ideea din citatul prezentat – că o bucată de granit este, de fapt, vie, iar prin extensie, întreaga planetă, cu vârsta de 4,65 miliarde ani, s-ar comporta ca o ființă, este preluată din ipoteza Gaia.

    Pe când lucra la Cornell University (anii 1970), profesorul britanic James Lovelock a colaborat cu microbioloaga Lynn Margulis (prima soție a lui Carl Sagan, profesor și el la Cornell) și au publicat ipoteza Gaia. Conform acesteia, planeta și toate organismele care trăiesc pe ea sunt foarte integrate, formând un singur sistem complex, auto-reglat, și menținând condițiile necesare vieții pe planetă. Printre altele, Gaia ar fi responsabilă și de reglarea climei pe planetă, astfel încât perioadele ciclice de încălzire și răcire globale sunt controlate prin termostate naturale pentru a nu periclita serios perpetuitatea vieții terestre.

    http://www.bibliotecapleyades.net/gaia/esp_gaia01.htm

    • În principiu așa e, însă asta e doar o simplă realitate. O constatare și atât. E exact aceeași situație ca într-o cameră de locuit, unde toate obiectele contribuie la microclimat. Temperatura nu se reglează ca scop în sine, ci ca rezultat al tuturor interacțiunilor: fierul de călcat emană căldură, o caserolă de înghețată ”emană frig” :) și temperatura din camera ajunge să reprezinte rezultatul cumulat al evenimentelor. Exact la fel și Gaia.

      • În principiu așa e, însă asta e doar o simplă realitate.

        Pentru mine, care studiez de mulţi ani schimbările climatice, nu este chiar aşa de simplu. Din exemplul dvs. aţi omis ideea centrală a ipotezei Gaia: rolul vieţii şi acţiunile sinergetice ale proceselor vitale vizavi de aspectele inorganice ale planetei.

        De exemplu, pentru mulţi cercetători, mecanismul de tip termostat care moderează climatul planetei este alterarea chimică (geochimică) a calcarelor şi a altor roci care conţin carbon. Dar procesele biologice participă în ciclul carbonului. Pentru acest motiv, adepţii ipotezei Gaia conchid că viaţa însăşi, şi nu factorii stricţi fizico-chimici, reprezintă de fapt termostatul care reglementează climatului Gaiei (Terrei, pe latineşte)

        Iar o formă mai avansată a ipotezei Gaia susţine ideea că întreaga evoluţie a vieţii pe Pământ a avut loc pentru binele mai mare al planetei, producând succesiunea formelor de viaţă necesare pentru a păstra planeta locuibilă. Aici este o întreagă filosofie, dacă acceptăm că formele de viaţă, de la bun început, şi-au controlat conştient evoluţia pentru beneficii sporite ale vieţii in ansamblu pe planeta Pământ. Evident că acest punct de vedere depăşeşte mult conceptul darwinian, conform căruia evoluţia are loc doar pentru a creşte şansele de supravieţuire a fiecărei specii.

        Ar mai fi multe de spus aici, dar mai las şi pe alţii :-)

        • Aici aș avea o singură întrebare. Scurtă. Cum pot încăpea în aceeași frază ”evoluție” și scop (”pentru binele mai mare al planetei”) ?

          Dacă există un scop, atunci e creație. Și dacă e creație, atunci se ocupă Doamne-Doamne de asta și n-are sens să ne facem nici cea mai mică grijă. Cam asta-i.

          • Am strecurat cuvântul-cheie la locul potrivt. Dacă mai citiți o dată comentariul meu, sper să-l găsiți și atunci se va lămuri întrebarea dvs.

  37. ne putem imagina Pamintul fara oameni ? dar fara rime (nu cele din dunele lui herbert) ? resturile organice sint reciclate, nutrientii se intorc inapoi in plante si animale. desi multe bacterii ne pot ucide, corpul omenesc n ar putea functiona fara ele. daca aceste creaturi ar „evolua”, transformindu se n altceva, noi n am mai exista (schimbarile nu pot fi unilaterale, asadar). unde i atunci „suprematia” fiintei umane ? a cuprinde necuprinsul ar insemna sa fim Designerul / Creatorul. ceea ce nu i cazul. dezastrele sint precedate de semne / avertismente care atentioneaza ca undeva s a rupt un echilibru. cataclismele interne (provocate de nesabuinta omului) pot fi prevenite daca stim (sau am sti) sa descifram aceste semnale, cele externe sint in afara controlului nostru. putem spune ca informatia este mai importanta decit materia ? o insiruire de 0 si 1 (un exemplu pamintean) desi pare fara noima si putere, poate porni o masinarie. sinapsele neuronale sint imperceptibile dar celulele creierului comunica intre ele. Cineva i a facut un cadou omului, dindu i posibilitatea sa discearna si sa inteleaga. nici celelalte creaturi n au fost total ignorate, au fost si ele inzestrate cu instinctul supravietuirii si perpetuarii. constient sau inconstient aceste entitati din orizontul nostru de intelegere (o farima din univers) comunica, sint interconectate.

  38. OFF-TOPIC

    Pennsylvania va deveni în 2015 un exportator net de gaz natural produs din argila Marcellus

    Producția de gaz natural din argila Marcellus a atins o valoare record de 20,4 Bcf/d (612 milioane metri cubi/zi) pe 24 august, similară cu cea din Texas. În 2010, în aceeași regiune, se produceau circa 2 Bcf/d (60 milioane metri cubi/zi), adică de peste 10 ori mai puțin.

    Producția de gaz natural din argila Marcellus reprezintă cca 21% din producția totală a Statelor Unite în primele cinci luni ale anului 2015.

    Succesul acestei producții record se datorește în cea mai mare parte optimizării fracturării hidraulice, la care se adaugă terminarea recentă a unor noi rețele de gazoducte prin care gazul metan va fi exportat (Canada, Mexic). O parte din gaz va fi transformată în GNL (gaz natural lichefiat) și va exportată pe piețele externe, probabil Europa.

  39. Am vazut ca pana la mine au fost 99 de comentarii. Probabil ca, releventa comentariului meu va fi doar … „aniversara”!
    De fapt, as vrea sa supun atentiei o ipoteza a existentei „extraterestrilor”, mai mult ca o civilizatie anterioara celei a noastre , decat neaparat din afara planetei.
    Lecturile mele profesionale (sunt medic), mi-au revelat concluziile unor cecetari contemporane legate de posibilul rol al bacteriilor din flora intestinala aupra comportamentului uman. De exemplu, se stie, cu certitudine, relatia dintre flora bacteriana intestinala si comportamentul alimentar, diferit, inainte si dupa operatia de micsorare a stomacului, in tratamentul obezitatii. Mai precis, dupa operatie, s-a constatat, prin ex, microbiologice, ca flora bacteriana s-a schimbat, ceea ce a dictat alt comportament alimentar.
    Luind in considerare omniprezenta ( si, poate omnipotenta ) bacteriilor pe Pamant, originea si vechimea lor istorica(amandoua incerte), poate n-ar fi o ipoteza exagerata, daca ne-am considera noi insine, doar versiunea cea mai sofisticata de roboti „Amelie” (printre celealte forme de viata, de pe Pamant)!
    Apropos, am citit candva , ipoteza precum ca aparitia inteligentei pe scara evolutiei ar fi consecinta unei epidemii de meningita virala!
    Pana va fi infirmata si aceasta ipoteza, va multumesc pentru atentie, si nu uitati sa ma citati la un eventual scenariu de science -fiction.

    • Vă mulțumesc pentru marcarea comentariului centenar la acest articol. Sper să fie mai multe :-)

      Ipoteza dvs. despre existența “extraterestrilor”, mai mult ca o civilizatie anterioara celei a noastre , decât neapărat din afara planetei. a fost și ea considerată de cosmologi și alți savanți interesați să explice paradoxul lui Fermi.

      Ideea principală, cu mai multe variațiuni, s-a putea numi EI sunt aici, dar neobservați.

      Este posibil ca forme de viață extraterestră inteligentă să nu numai să existe, dar și să deja prezente pe Pământ. EI nu sunt detectați pentru că EI nu vor, pentru că oamenii nu sunt capabili tehnologic să-i detecteze, sau pentru că societățile refuză să admită dovezile prezenței LOR.

      Am amintit în articol de o carte scrisă de Iosif S. Shklovskii și Carl Sagan, Intelligent Life in the Universe, Holden-Day, 1966. În aceea carte, autorii consideră la modul foarte serios existența unui „paleocontact” cu ET în primele ere istorice ale umanității, iar, prin examinarea miturilor și folclorului religios al multor popoare în legătură cu posibila existență a unui astfel de contact, Shklovskii și Sagan au pus în evidență faptul că multe sau majoritatea religiilor au fost fondate de oameni care au pretins că au avut contact cu entități supranaturale, de la care au primit înțelepciune, ghidare și tehnologie. Exemplul cel mai percutant este al peștelui-zeu Oannes.

      O altă ipoteză este posibilitatea ca o formă de viață avansată tehnologic suficient de mult astfel încât să poată pe Pământ să fie, de asemenea, suficient de avansată pentru că existe aici nedetectată. (EI sunt printre noi, neobservați). Conform acestei ipoteze, „emigranții cosmici” (ca să ne păstrăm în sosul politic recent!) au venit pe Pământ sau în sistemul nostru solar, și ne observă/cercetează planeta rămânând ascunși de noi.

      Cum fac EI treaba asta? Desigur, într-un mod extrem de subtil, ca noi să nu ne „prindem” că EI ne spionează. :-)Probabil EI folosesc un sistem complex de dispozitive microscopice de monitorizare, construite cu o nanotehnologie moleculară, sau alte „drăcii” de-ale lor.

      Desigur, cea mai intrigantă ipoteză despre „paleovizite” se leagă de mult discutatele OZN-uri, care, de altfel, l-au condus pe Fermi să formuleze întrebarea-motto, devenită inima paradoxului ce-i îi poartă numele.

      Dar despre OZN-uri prefer să nu deschid o cutie a Pandorei, pentru că nu cred în ele și sunt foarte sceptic că acele obiecte zburătoare neidentificate – pe care, totuși, jură milioane de oameni care le-au văzut – ar fi dovezile indubitabile ale vizitelor ET pe planeta noastră.

      si nu uitati sa ma citati la un eventual scenariu de science -fiction.

      Nu, desigur, pentru că nu va fi nici un fel de scenariu. După cum vă puteți convinge din comentariile mele de mai sus, ipoteza dvs e cunoscută de ceva vreme și, dacă nu mă înșel, Steven Spielberg a făcut deja un film pe baza ei: Close Encounters of the Third Kind, 1977.

  40. Suntem ceea ce suntem si nimic mai mult, cu partile noastre positive dar cu multe alte parti negative, primitive sau cum doriti sa le numiti. Mereu se aud voci care cer sa ne depasim conditia noastra, sa devenim mai lucizi,mai inteligenti,mai civilizati,mai spirituali. Sa evoluam ca civilizatie,sa ajungem la tipul 2 sau chiar mai sus,candva. Dar suntem precum un leu rusinat ca este facut sa sfasie cu coltii alte vietati si ros de anguase si culpabilitate doreste sa se ridice spiritual si hotaraste sa se transforme in miel sau broasca testoasa. Dar vai, este imposibil! Suntem ceea ce suntem si vom ramane asa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultimele cărți publicate sunt Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024; Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, 2nd ed., Springer Nature, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro