vineri, martie 29, 2024

Sistemul financiar-bancar in era Next Generation EU

  1. O lume afectata de incertitudine

Anul 2020 a fost, pentru noi toți, un an extrem de dificil. Pandemia globală de coronavirus (COVID-19) a declanșat o criză fără precedent, creând provocări sociale, politice, economice și financiare atât pentru Europa cat și pentru restul lumii.

După ce în 2020 s-a înregistrat cea mai mare contracție din istoria postbelică, se preconizează, in mod as spune optimist, că economia zonei euro își va reveni în anul 2021. Însă, pentru moment, măsurile de izolare extinse continuă să afecteze activitatea, în special sectorul serviciilor. Distanțarea socială și incertitudinea ridicată în ceea ce privește perspectivele de ocupare a forței de muncă continuă să provoace impact negativ in ceea ce privește încrederea consumatorilor, care se menține sub nivelul premergător crizei.

Deoarece, in primul rând, pandemia generează șocuri ce deriva din incertitudine[1]. Nu numai că există incertitudine cu privire la momentul ieșirii din pandemie din cauza efectelor opuse – pe de o parte ale vaccinărilor, ale altor tratamente medicale și restricțiilor sociale si pe de altă parte ale răspândirii reale a virusului și apariției mutațiilor; dar există, de asemenea, o dezbatere aprinsă cu privire la implicațiile pandemiei pentru viitorul diferitelor sectoare economice. De exemplu, echilibrul viitor dintre birou și casă ca loc de muncă, precum și opțiunea de a lucra de la distanță din orice colț al lumii, au implicații pe scară largă pentru multe sectoare. De asemenea, este plauzibil ca experiența acumulată din utilizarea intensiva a tehnologiilor de colaborare online să remodeleze modul în care sunt organizate activitățile internaționale, inclusiv sa duca la o scădere a numărului călătoriilor de afaceri.

Există un risc cert de „self fulfilling prophecy” prin care perspectivele economice incerte determină gospodăriile, companiile și autoritățile să frâneze planurile de cheltuieli, ceea ce duce la o scădere a cererii globale, care la rândul ei validează pierderea încrederii în viitor. Acest risc este agravat de diminuarea cantitativa a unor canale de amplificare financiară prin care creditorii (instituții de credit sau investitori în obligațiuni) devin reticenți în a acorda împrumuturi, iar debitorii (gospodării, companii sau autorități centrale si locale) devin reticenți în a-și asuma datorii pe termen lung deoarece se tem că perspectivele de creștere mai scăzute ar putea genera o scădere a bonității.

Exista numeroase semnale in sensul ca activitatea economică la nivel continental si global ar trebui să se intensifice puternic în a doua jumătate a acestui an datorită vaccinărilor, relaxării măsurilor de izolare și politicilor monetare și fiscale. Cu toate acestea, așa cum am menționat, incertitudinea rămâne ridicată, iar redresarea se preconizează că va fi fragilă, PIB-ul atingând, potrivit proiecțiilor unor experți ai Băncii Centrale Europene, nivelul anterior crizei nu mai devreme de al doilea trimestru al anului 2022[2]. O campanie de vaccinare de succes în întreaga zonă euro pare să fie crucială pentru a preveni materializarea multor riscuri.

2. Răspunsul autorităților; pachetul „Next Generation EU”

Confruntate cu toate aceste provocări, guvernele au implementat măsuri ambițioase pentru a sprijini companiile și gospodăriile. Autoritățile micro și macro prudențiale au completat aceste eforturi, in special prin transmiterea unui semnal puternic băncilor, de utilizare a amortizoarele de capital existente pentru a continua să furnizeze servicii financiare esențiale și să absoarbă pierderile, evitând în același timp reducerea bruscă și excesivă a creditării, care ar fi dăunătoare pentru economie. Sprijinul din partea guvernelor și autorităților prudențiale, împreună cu măsurile de politică monetară la nivel european, au menținut stabilitatea financiară; aceste inițiative au redus costurile economice și sociale ale crizei și au creat un cerc virtuos între entități suverane, bănci și companii. Măsurile introduse au stabilizat cererea, au asigurat fluxul de creditare către firme, au evitat un val de neîndeplinire a obligațiilor de plată ale companiilor și au protejat bilanțurile băncilor.

Deși sprijinul politic a avut succes în limitarea riscurilor imediate de stabilitate financiară, vulnerabilitățile pe termen mediu rămân ridicate; pandemia a amplificat dezechilibrele preexistente și a creat noi provocări.

Prin urmare, autoritățile se confruntă cu o problema delicata de echilibrare. Pe de o parte, retragerea anticipată sau reducerea sprijinului riscă să declanșeze un val de insolvențe care ar avea un impact semnificativ asupra economiei și calității activelor băncilor. Pe de altă parte, acordarea de sprijin public și costuri de finanțare scăzute pentru prea mult timp poate duce la păstrarea în viață a afacerilor neviabile, în detrimentul viabilității băncilor, productivității economice și, prin extensie, al creșterii economice.

Trebuie subliniat in acest context rolul esențial al pachetului „Next Generation EU”, cu cele doua componente principale: Mecanismul de redresare și reziliență si REACT-EU. Este important ca acesta să devină operațional cat mai rapid; statele membre trebuie să își finalizeze planurile de redresare și reziliență și să implementeze fondurile pentru cheltuieli publice, însoțite de politici structurale menite a spori productivitatea. Acest lucru ar permite programului Next Generation EU să contribuie la o redresare mai rapidă, mai puternică și mai uniformă și ar spori reziliența economică și potențialul de creștere al economiilor statelor membre, sprijinind astfel eficacitatea politicii monetare. În mod evident, programul de redresare Next Generation EU este un element esențial al răspunsului Europei la pandemie, care atenuează riscul de divergență economică între țări care au fost afectate foarte diferit de criză. Este un pas crucial în istoria zonei euro iar dacă acest instrument temporar ar putea deschide calea pentru o facilitate permanentă de împrumut depinde în mare măsură de modul în care este utilizat. Dacă fondurile permit statelor membre să se angajeze pe o traiectorie de creștere durabilă, acest lucru va stimula încrederea și, prin urmare, va spori șansele de consolidare a integrării fiscale în zona euro.

Totuși, la momentul actual, riscurile generate de retragerea anticipată a masurilor si politicilor de sprijin sunt mai mari decât riscurile asociate menținerii în vigoare a unor astfel de masuri. Trebuie să păstrăm cercul virtuos creat cu mult efort. Cu toate acestea, orice efecte negative pe termen mai lung ale menținerii măsurilor de sprijin trebuie monitorizate cu mare atenție.

In tot acest context trebuie sa ținem seama de faptul ca performanța economică pe termen lung este indisolubil legată de cea pe termen scurt – o perioadă susținută de activitate economică sub capacitate dăunează prin intermediul mai multor mecanisme capacității economice pe termen lung. În primul rând, pierderea generata de reducerea substanțiala a veniturilor în sectoarele cele mai afectate de restricțiile sociale a afectat negativ bilanțurile companiilor. Deoarece sănătatea financiară a firmelor este un factor determinant important al investițiilor, nivelul productivității pe termen lung este amenințat de o reducere a acumulării de capital. În al doilea rând, inactivitatea afectează productivitatea muncii prin pierderea acumulării de cunoștințe la locul de muncă (know how) – capitalul de know how specific firmei poate fi pierdut dacă deficitul de venituri în timpul pandemiei duce la redimensionarea sau chiar închiderea unor afaceri sau linii de afaceri viabile. Iar pentru cei care intră în câmpul muncii direct de pe băncile școlii sau universității, situația a fost agravata de impactul negativ al pandemiei asupra sistemului educațional.

3. Riscul de credit – principala provocare la adresa stabilității sistemului bancar

Situația prezentata mai sus este de natura a conduce la deteriorarea calității activelor băncilor, o noua provocare pentru aceste instituții în perioada următoare. Din cauza actualei crize economice si financiare, suntem cu toții conștienți de modul în care nivelurile ridicate de credite neperformante pot limita capacitatea băncilor de a sprijini economia reală. În ultimii ani, autoritățile europene si naționale au contribuit la orientarea eforturilor de reducere a nivelului de active neperformante din bilanțurile băncilor iar aceste eforturi au dat roade: rata creditelor neperformante ale băncilor din zona euro s-a situat la aproximativ 2,8 % în al treilea trimestru al anului 2020[3], în scădere de la aproximativ 7 % la sfârșitul anului 2015. Acesta este un progres semnificativ și, datorită acestor eforturi, băncile au intrat în criza pandemică într-o poziție relativ puternică.

Cu toate acestea, se preconizează că nivelul creditelor neperformante va crește din nou în perioada următoare, pe măsură ce impactul crizei provocate de COVID-19 asupra economiei reale se intensifică. Băncile trebuie să se asigure că au capacitatea operațională de a aborda in mod serios si într-un stadiu incipient problematica nivelului creditelor neperformante. Pe lângă soluțiile bazate pe piață, ar trebui explorate în continuare și alte soluții la nivel sistemic, potențial sprijinite de sectorul public. Un plan cuprinzător de combatere a creșterii creditelor neperformante este esențial pentru a face față consecințelor șocului provocat de COVID-19.

Am menționat faptul ca băncile din zona euro au intrat în criza provocată de COVID-19 cu poziții puternice în ceea ce privește capitalul, lichiditatea și calitatea activelor. Aceste coordonate, împreună cu răspunsul politic fără precedent la nivel european și național, au permis băncilor să continue să acorde împrumuturi gospodăriilor și companiilor pe parcursul primului an de criză. Așadar, băncile europene au făcut parte din soluție – o diferență semnificativă față de criza din 2008.

Cu toate acestea, așa cum am precizat, impactul crizei provocate de COVID-19 nu s-a materializat încă pe deplin. Am cunoscut una dintre cele mai dure recesiuni înregistrate, în prima jumătate a anului 2020, care, după o oarecare revenire în a doua jumătate a anului, a dus la o scădere a PIB-ului cu 6,8 % în 2020 pentru zona euro[4]. Pe măsură ce programele guvernamentale și alte programe de sprijin (transferurile directe către gospodării și companii, moratoriile legate de credite sau schemele de garantare), încep să expire sau sunt retrase, băncile vor începe să resimtă pe deplin amploarea șocului economic. Acest lucru este relevant pentru Romania și pentru Europa în ansamblu, deoarece sistemul bancar joacă un rol esențial în finanțarea economiei reale și, în special, în finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM).

Principala preocupare la ora actuala trebuie sa fie legata de faptul ca, pe măsură ce schemele de sprijin sunt eliminate, este extrem de probabil ca insolvențele IMM-urilor și ale altor companii să crească, generând o pondere mai mare a creditelor neperformante în bilanțurile bancare, ceea ce, la rândul său, va necesita provizioane mai mari si va exercita presiuni atât asupra capacității de creditare a băncilor cat și asupra rentabilității (aflata deja la un nivel scăzut).

Conform estimărilor Băncii Centrale Europene (BCE), într-un scenariu sever, dar plauzibil, creditele neperformante din portofoliile băncilor din zona euro ar putea ajunge la un nivel de 1,4 trilioane de euro, cu mult peste nivelurile atinse in timpul crizei financiare din 2008 sau cele generate de criza datoriilor suverane din 2011. Magnitudinea îngrijorării pentru aceasta potențiala situație este sugerata inclusiv de faptul ca un înalt oficial al Băncii Centrale Europene și-a exprimat recent părerea că o companie europeană de administrare a activelor ar putea fi o posibila soluție[5]. Conform oficialului, această inițiativa ar fi cea mai eficientă pentru abordarea procesului de deteriorare a calității activelor bancare. In cazul României, sunt de părere ca o instituție suverana sau in parteneriat public / privat care sa administreze si ulterior sa valorifice activele neperformante din sectoare vitale bunei funcționari a economiei naționale este (din nou) un subiect de actualitate, ce merita revigorat.

Riscul de credit trebuie sa fie deci o prioritate-cheie pentru autoritățile relevante. Sa ținem seama de faptul ca la doisprezece ani după Lehman Brothers și la nouă ani de la criza datoriei suverane grecești, calitatea activelor băncilor din zona euro rămâne în continuare sub nivelul premergător crizei din 2008. Asigurarea faptului că expunerile problematice sunt gestionate în mod corespunzător și în timp util (identificarea dificultăților financiare ale debitorilor într-un stadiu incipient) va fi esențială pentru prevenirea acumulării de credite neperformante. Este totodată important ca băncile să ia în considerare toate informațiile disponibile și, de ce nu, sa elaboreze noi indicatori alternativi de risc de credit care iau în calcul mediul pandemic, implementarea moratoriilor si alte scheme de sprijin. În esență, băncile trebuie să efectueze o atenta analiză de credit pentru a determina dacă situația reală a unui debitor existent indică o deteriorare permanentă a calității creditului;  acestea trebuie să privească dincolo de sprijinul guvernamental sau de eventualele moratorii instituite pentru a amortiza efectele pandemiei asupra debitorilor.

Cu cât sunt identificate mai devreme creditele neperformante, cu atât va fi mai rapid și mai puțin volatil procesul de restructurare sau eliminare din bilanț a creditelor neperformante; recunoașterea eventualelor pierderi doar la momentul la care măsurile de sprijin expiră sporește posibilitatea apariției unor șocuri (inclusiv pro ciclicitate), diminuând capacitatea băncilor de a crea valoare in piața post pandemica, afectând inclusiv transmiterea politicii monetare prin intermediul canalului de creditare.

Prin urmare, cu excepția cazului în care băncile se pregătesc în mod proactiv pentru eventuala creștere a nivelului creditelor neperformante, oferă o transparență adecvată în rapoartele financiare și efectuează în timp util reevaluări ale calității activelor, creditele neperformante vor amplifica profunzimea șocului la momentul expirării masurilor si schemelor de sprijin, amânând redresarea economică și subminând o mare parte din eforturile dedicate amortizării efectelor pandemiei. Extrem de importanta este deci dezvoltarea capacitații băncilor, într-o abordare de tip „forward looking”, de a genera proiecții fiabile asupra calității activelor și, prin urmare, asupra dimensionării capitalului. Daca este cazul, băncile ar trebui să procedeze cât mai curând posibil la o majorare a provizioanelor, prevenind astfel pierderi mai mari într-o etapă ulterioară.

Nu este o exagerare să acceptam ideea că actuala pandemie ne-a teleportat în viitor; in plan operațional, digitalizarea a devenit o parte integrantă a modelelor de afaceri ale băncilor, afectând atât fluxurile si procesele interne cat și modul în care interacționează cu potențialii sau actualii clienți. Prin urmare, băncile vor trebui să investească mai mult în tehnologie și transformare digitală. Subliniez faptul ca digitalizarea si transformarea trebuie privite ca oportunități si nu ca un pericol, ca investiții pe termen lung si nu pe poziție de costuri. Totodată, creșterea competentelor profesionale si manageriale interne sunt ingrediente complementare critice atât in perioada curenta cât si viitoare. Revoluția digitală în desfășurare nu numai că permite băncilor să îmbunătățească semnificativ calitatea serviciilor pe care le oferă clienților lor, ci oferă și oportunități pentru atât de necesara eficientizare a costurilor.

Cu certitudine, la momentul actual băncile pot naviga cu succes în mediul economic si financiar dificil in principal prin reducerea costurilor și îmbunătățirea eficienței. Strategiile potențiale variază de la măsuri tradiționale, cum ar fi închiderea de sucursale (care, desigur, nu sunt decizii ușoare dar care vor trebui însă acompaniate si poate chiar atenuate de faptul ca băncile vor avea nevoie de atragerea si/sau crearea de noi competențe și profesioniști pentru a dezvolta în mod eficient noi produse, servicii și modele de distribuție), până la adoptarea de noi modalități de reducere a costurilor ce  presupun digitalizarea serviciilor de intermediere financiară. Pe lângă reducerea costurilor, băncile își pot îmbunătăți și capacitățile de generare a veniturilor, din nou prin digitalizare sau de exemplu prin optimizarea activităților generatoare de taxe și comisioane (fees and commissions).

Din păcate unele bănci nu au abordat încă in mod responsabil problema structurilor supradimensionate și a modelelor de afaceri neviabile, care duc la costuri operaționale ridicate dar este posibil ca situația actuala sa declanșeze eforturi de consolidare în sectorul bancar, ceea ce ar putea duce la sinergii și la o eficiență mai mare, eliminând eventuala capacitatea excesivă existenta.

Ca o concluzie legata de sistemul bancar, principala provocare dintre cele amintite mai sus este reprezentata de gestionarea tranziției de la o situație în care companiile sunt protejate de garanții publice sau moratorii și în care aproape că nu există insolvențe la o situație de normalitate, în care firmele trebuie să funcționeze din nou fără sprijinul statului.

4. Abordări necesare la nivel național

La nivel macroeconomic național, o orientare fiscală ambițioasă și coordonată va fi un element critic. Politicile fiscale naționale ar trebui să ofere în continuare în timp util sprijin substanțial și orientat către a ataca într-un mod eficient vulnerabilitățile cu adevărat majore ce afectează companiile și gospodăriile cele mai expuse pandemiei și măsurilor de izolare aferente. O abordare politică cu adevărat prudentă presupune activarea unor opțiuni materializate prin injectarea mai degrabă a prea multor stimulente decât a ne confrunta cu un scenariu cu insuficiente stimulente.

Prin îmbunătățirea perspectivelor economice pentru companii și gospodării, politica fiscală, acompaniata de o supraveghere intruzivă (dar echitabilă), inovare și cooperare intre autorități si piața ar consolida, de asemenea, transmiterea măsurilor de politică monetară. Politica fiscală poate acționa, de asemenea, ca un catalizator pentru o transformare pozitiva si sustenabila a economiei românești începând încă din faza de redresare.

Subscriu concluziei specialiștilor ca actuala criza economica nu este in totalitate rezultatul unor dezechilibre pe termen lung; ea nu are un caracter ciclic. Este mai degrabă rezultanta unui eveniment exogen, o “lebăda neagra”. Ea s-a suprapus, in cazul României, pe unele probleme structurale, de fond, care nu au fost in timp util adresate cu politici si reforme efective si eficiente, ceea ce se constituie într-o provocare la adresa procesului de relansare a economiei noastre. Se impune de urgenta implementarea unui pachet complex si cuprinzător de masuri si politici economice si sociale, care sa dea încredere firmelor si gospodăriilor in viitorul economiei naționale. Încrederea recâștigata poate duce la reorientarea finanțărilor private si publice chiar si către unele proiecte percepute la acest moment ca vulnerabile, in acest fel evitându-se o criza a creditului si a datoriilor similara celor anterioare.

Odată ce pandemia s-a încheiat și criza economică este de domeniul trecutului, Romania va avea de gestionat o situație dificilă. Va trebui să fim bine organizați si sa nu repetam greșelile din trecut, cum ar fi închiderea simultană a tuturor pârghiilor de sprijin, tăierea totala a stimulilor fiscali și monetari. În schimb, trebuie să oferim sprijin imediat si flexibil economiei românești iar reducerea acestui sprijin sa o efectuam in mod progresiv si in strânsă corelare cu evoluțiile asociate recuperării economice. La un moment dat va trebui sa reînvățam cum să funcționam economic si financiar fără ajutorul vreunei măsuri excepționale introduse ca răspuns la criza pandemica.

NOTE


[1] Fabio Panetta, membru al Comitetului executiv al BCE, aprilie 2021

[2] Philip R. Lane, membru al Comitetului Executiv al BCE, ianuarie 2021

[3] Elizabeth McCaul, Member of the Supervisory Board of the ECB, martie 2021

[4] Elizabeth McCaul, Member of the Supervisory Board of the ECB, martie 2021

[5] Andrea Enria, Chair of the Supervisory Board of the ECB, ianuarie 2021

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Cand spuneti

    „La un moment dat va trebui sa reînvățam cum să funcționam economic si financiar fără ajutorul vreunei măsuri excepționale introduse ca răspuns la criza pandemica.”

    E vorba despre banci? sau despre firme?

  2. Pachetul „Next Generation EU” genereaza la nivelul diverselor tari noi impozite, de la taxa pe codoi (deja adoptata in unele tari) la taxa pe utilizarea drumurilor publice si mai cate altele, care de care mai creative.
    Euro e moneda fiat si in consecinta lichiditatea nu va fi vreodata vreo problema iar motivele imperioase de a da click pe miliarde in conturi nu sunt o problema. Amintiti-va de episodul in care BCE a fost „constransa” sa emita euro (ma, rog, datorie) pentru ca, nu-i asa, e criza sanitara si trebuie bani pentru rezilienta, or else…
    Mie imi este destul de clar ca se urmareste continuarea delirului fiat pana cand fiecare cetatean de pe planeta va fi indatorat pana in gat (pentru ca nu vei putea achizitiona mai nimic fara CREDIT) dupa care, la implozia inevitabila a sistemului, majoritatea indatorata (99%) macar va rasufla usurata ca iata, a scapat de datorii si poate ca totusi nu va cauta tapi ispasitori…
    Ca de obicei, sistemul financiar contemporan incurajeaza comportamentul iresponsabil, pedepsindu-i pe cei care fac efortul de a economisi. Ai economii in fiat, orice fiat? Grija mare. Inflatia ti le va masacra.
    Pentru curiosi, urmariti valorile istorice ale dolarului inainte si dupa ce a trecut la monede fiat.
    Daca as fi profesor de economie in mod sigur m-as asigura ca exista un curs mare si gras care se numeste FIAT.

    Si altul LUX. Dar asta e alta poveste…

    • cam asa, dar asta i si scopul, toata lumea sa traiasca pe datorie ! cum sa furi banii celor ce muncesc si economisesc daca nu prin inflatie / tiparire de hirtii fara valoare ? acesti borfasi si scamatori ar infunda puscariile pe viata sau ar fi spinzurati de limba intr un stat de drept (acolo unde i lege si onoare). din nefericire scursurile politice, juridice si financiare sint un cartel mafiot, va veni si vremea lor, dar nu inainte ca infometatii sa iasa cu ciomagu n strada.

  3. Foarte bun articolul, felicitări autorului. Referitor la problema riscurilor inerente politicilor de asigurare a stabilității financiare, la cele arătate de el se poate adăuga că măsurile respective slăbesc statul de drept în materie de politică monetară și fiscală. Acest lucru poate ajuta piețele financiare pe termen scurt, dar are consecințe negative pe termen lung – inclusiv reacții de genul celor văzute la ieșirea Marii Britanii din UE.

  4. Pandemia a suprapus inca doua alte crize – una de natura sociala – ce este diferita ca magnitudine si o alta economica ce modifica felul nostru de viata . Putem vedea cum un numar important de cetatenii accepta noua modalitate ce tine de munca fiecaruia si doresc sa munceasca si de acasa si uneori sa mearga la vechiul lor loc de munca (acolo unde se poate ) .Modificarile comportamentale ce cuprind abordarile vietii , cele ce tin si de nevoia existentei unor spatii bine definite in care cetateanul isi desfasoara activitatea , se schimba dramatic . Digitalizarea si controlul cheltuirii banilor au efecte benefice . Statul va colecta mai mult si maui usor taxele datorate de catre cetateni .La nivelul deciziei globale , problemele ce tin de sanatate , vor fi parte a unei decizii comune . La nivel de imprumuturi bancare – statale – viitorul va fi tot al imprumutului girat de catre UE . Am avut mare noroc ca Pandemia ne-a prins cu surplus monetar si banii pot fi accesati cu dobinzi mici si termene mari de returnare . Si aici , aceasta forma noua de imprumut va produce modificari majore , decizia se va muta la Bruxelles .modificarile legislative vor fi si ele parte a acestei noi forme ale intelegerii .Mergem in cu pasi mari spre federalizare .Daca am trece in revista toate hotaririle de guvern (abia au trecut patru luni )si toate legile noi aparute nu putem decit sa observam un inceput de SCHIMBARE cum nu am vazut pina acum in Romania .

  5. Teorie, eu vorbesc de practica. Programele financiare adoptate au efecte „secundare” profunde asupra activitatilor economice. Nu stiu daca ati observat , au explodat preturile incepand cu lemnul , otelul si pana la compoponte chimice etc,etc. cerera fiind cu mult peste oferta.
    Aceasta cerere foarte mare de produse de baza si materii prime are loc in conditiile in care mai stam cu piciorul pe frana, pandemia nu s-a terminat si nici nu se va termina cat de curand, ce sa va intampla daca motoarele vor iar turate ?
    In SUA preturile la imobile a crescut, activitatile de constructie au luat amploare, cerea de case fiind foarte mare, americanii parasec orasele datorita pandemiei.
    SUA si China au iesit la cumparaturi in Europa, cumpareasi platesc orice pret pt materiale si materii prime, rusii au impus un stop la exporturile de masa lemnoasa. ( sanciunile isi spun cuvantul )
    Au fost alocate sume ametitoare pt programe de redresare , sume care vor cauta investitii.
    In Europa la fel , 750 Miliarde pt Green Deal si altele dar.
    Toti acesti bani sunt imprumuturi, tiparnitele bancilor centrale lucreaza la foc continuu, cu alte cuvinte, inflatia existenta devine si mai mare, cu alte cuvinte, focul se doreste sa fie stins cu benzina !!! la ordin politic.
    Nu mai exista dobanzi, intre timp sunt negative, titlurile de stat neatractive decat in tari emergente cu risc major, investitiile de pe piata de capital devin tot mai putine si incerte.
    Nu e bine, nu e bine deloc ce se intampla actualmente, politicienii de frica, sunt depasiti, de nu stiu ce sa faca, arunca cu bilioane de dolari, euro fara nici un discernamant, dezechilibrand profund piata de capital cat si industria reala.
    In loc sa se ocupe exclusiv de tinerea pandemiei sub control si daca se poate terminare ei, acum incerca sa transforme „lumea” , pandemia fiind accelaratorul catre altceva, acel altceva nefiind definit, sunt doar cuvinte precum digitalizare, industrie verde, energie verde, alt sistem, alt mod de viata si consum, incalzirea globala !!!
    Politicul forteaza si accelereaza fenomene pe care nu le va mai putea controla si totul va sari in aer, criza economico-finaciara profunda cu efecte dintre cele mai nefaste.

    • Educatia mea economica, formata nu in scoala, ci in pozitia de sef de proiecte la un mare concern, imi spunea ca o investitie trebuie sa aduca un profit. Asa numitul ROI, return of invest, de fiecare data trebuia incercat sa se dovedeasca aceasta.
      Acum nu se mai discuta de ROI, investitiile nu trebuie sa aduca profit, investitiile se fac ideologic, sa salveze planeta. Acest mod imi aminteste adinc de cizmar si camarila lui. Sunt convins ca si rezultatele acestei filozofii vor fi la fel de spectaculoase ca ale cizmarului. E vorba numai de timp. Sa zicem cinci ani, ca tot se vorbeste de cincinale.

      Scapa cine poate!

      • Doar ca fapt divers, economiile nationale, econometriile, etc sunt o alta mancare de peste, mult mai complexa si mai sofisticata decat Dorada de pe gril la care ai lucrat matale pe post de bucatar-sef (pret de achizitie in port 6 euro, cheltuieli de transport, cheltuieli operationale si preparare alti 6 euro, pretul vanzarii este 20 euro si ai un ROI de 8 Euro, asa de simplu este;).

        La nivelul etajelor superioare de ex, munca porneste cu studiul pietelor globale, dezvoltarea strategiilor pe termen mediu si lung, investitii in R&D, descoperirea noilor soiuri de peste prin incrucisari si modificari genetice, planificarea si constructia incubatoarelor si a crescatoriilor pentru noile soiuri de peste, cresterea optimala a puietului, calculul caloriilor zilnice necesare pe cap de peste, temperatura si gradul optimal de oxigenare al apei, etc… si se incheie cu dezvoltarea liniilor tehnologice de filetare a pestelui si gatitul meniurilor imbunatatite cu diverse condimente dupa noile retete secrete si alea… si evident, publicitatea si marketingul noilor meniuri din noile soiuri.

        Cat despre ROI, chiar nu este cazul sa va faceti griji, calculele sunt de mult facute… si pusca excelent odata cu productia noilor meniuri in masa (cheia se afla in mana managementului si a departamentul de marketing, nicidecum in mana contractorilor sau a echipelor de bucatari, fie ei si sefi;)

        P.S. revenind la nivelul economiilor nationale, econometrii, etc, cursa competitivitatii la nivel global este acerba si, spre deosebire de corporatii, in 10 ani sau asa, nu poti inchide portile daca ROI-ul nu mai pusca. Somerii incep a doua zi sa produca costuri, chletuieli de somaj, etc in loc sa contribuie la bugetul statului, casele de asigurari socliale, pensii sanatate, etc. Daca ar fi sa ne orientam dupa mintea unor ingineri (la nivel de sefi de echipe montaj) in 10 ani sau asa ceva, ne limitam la exportul produselor agroalimentare si alea numai daca mai raman bani pentru subventiile agrare si eventual, la ceva otel si alte marfuri cu valoare adaugata mica. Chiar si pe aceste piete vom avea concurenta mare din partea indienilor si a africanilor (intre timp au descoperit si ei cum functioneaza cazanul pe aburi si cum se topeste otelul;) https://www.youtube.com/watch?v=KitQQHm0Eoc

      • ROI este un instrument excelent si de neinlocuit la nivel micro. De exemplu, o mina pentru o corporatie se judeca din punct de vedere al ROI. Se face un calcul pe 10-20 ani, ROI e pozitiv si peste valoarea minima, lucrurile sunt clare. Corporatia va exploata mina conform planului, totul pare OK.
        La nivel macro, lucrurile sunt mai complicate. Dupa cei 20 de ani de exploatare, mina si muntele de steril raman acolo pentru totdeauna, nu 10, nu 20, ci sute de ani. Eroziunea terenului, apele, schimbarile de temperatura, etc, genereaza o nevoie de mentenanta si administrare a minei si haldelor parasite. Asta se traduce intr-un cost de mediu perpetuu pe termen nelimitat. Dupa inchiderea minei, statul va avea o comunitate fara venituri, care pot fi lasati sa emigreze, sau sa se descurce singuri (rezulta un alt oras fantoma) sau se poate decide sa fie ajutati sa se reorienteze, sa-si diversifice activitatea, etc. Astea sunt alte costuri pe care o corporatie nu le are in vedere.
        Instrumentul de lucru pentru masurarea economicitatii la nivel de stat este Analiza Cost-Beneficii (ACB-ro CBA-en). Este un instrument mult mai imprecis si mai dependent de expertiza evaluatorului decat ROI. Costurile sunt mult mai mari decat cheltuielile si beneficiile pot fi mai mici sau mai mari decat veniturile, perspectiva de timp trebuie sa fie mult mai ampla, actualizarea este mai complicata.

        • Un contract firesc ia in considerare si renaturizarea spatiilor afectate de exploatarea respectiva. Unde mi-am cistigat eu piinea se considera LCC, care includea si reciclarea produsului la sfirsitul vietii.
          Mai mult, in cazul produselor de care ma ocupam eu, pretul reciclarii reprezenta pina la 5% din LCC (life cycle costs), lucru care se lua in considerare in procesul de proiectare.

          Desigur procedurile de calcul LCC (Apropos exista chiar recomandari EU) nu erau elaborate de domnul Bolos! Lucrurile complicate pot fi foarte simple!

          • Atat in minerit, cat si in alte sectoare i.e. sectorul energetic, sectorul transporturilor, etc, exista si cheltuieli pe care le suporta societatea (cheltuielile legate de asigurarea securitatii energetice, deficitele conturilor curente, cheltuielile cu poluarea, tratarea bolilor respiratorii, cardiologice, etc, fiind doar cateva exemple).

            Cum am mentionat si cu alte ocazii, scopul anumitor scheme de sustinere /respectiv de stimulare a investitiilor in anumite sectoare este mult mai amplu si mai complex decat va imaginati. Nu toate proiectele sunt generatoare de un ROI pozitiv (in special in faza initiala a introducerii de noi tehnologii), in schimb au un imapct socio-economic pozitiv pe termen mediu si lung. Atragerea investitiilor ,dezvoltarea noilor tehnologii, crearea lantului de productie si valori (la nivel regional, national, international), crearea noilor locuri de munca, evolutie demografica, cresterea productivitatii si proseperitatii, samd. Exemple in acest sens sunt subventiile agriculturii, subventiile stimularii consumului si al cresterii economice (vezi programele prima casa, rabla, etc), subventiile proiectelor de infrastructura (transport, energie, la nivel national sau international), subventiile cercetarii si subventionarea anumitor tehnologii noi (vezi proiectul de la Turnu Magurele, energiile regenerabile, vehicule electrice, quantum computing, sau subventionarea industriei carbunelui sau a energiei nucleare). Apropo, inainte de a ajunge matale sa calculezi LCC la proiecte in Germania, guvernul federal si landurile au cheltuit o galeata de bani (aprox 60 de miliarde) sub forma de subventii, cercetare, dezvoltarea escavatoarelor mari, salarii mineri, infrastructura de transport a carbunelui brun, etc. Si mai vreo 200 de miliarde a costat subventionarea pretului la carbune negru (Steinkohle). Energia nucleara a fost si ea subventionata din greu (si inca mai este). https://de.statista.com/statistik/daten/studie/190231/umfrage/staatliche-foerderungen-der-atomenergie-seit-1950/

            P.S. taraboiul impotriva sustinerii tranzitiei energetice (a schimbarii de paradigma) este de neinteles din moment ce sustinerea este doar in faza initiala, deci face sens. Nu in mod intamplator se numeste si investitie sustenabila /durabila (sau?) Pretul tratarii bolilor in urma poluarii, pretul volatilitatii la combustibili fosili, pretul frictiunilor geopolitice, etc sunt imense. Aceste cheltuieli nu sunt incluse in LCC-ul proiectelor si nici de corporatii nu sunt acoperite (ci de societate in asamblul ei).

          • Si CBA este in metodologia UE si nu numai. Intr-adevar nu am elaborat eu procedurile nici pentru ROI nici pentru LCC nici pentru CBA, nici pentru altceva. Nici nu am pretins asa ceva. Ceea ce spun eu, si nici macar nu sunt original, este ca ROI este necesar, dar nu ajunge.

        • In fostul DDR au existat multe gauri adinci din care s-a extras carbune. Acest egauri s-au reanturat, chiar mai mult, au fost transformate in lacuri, lacuri de agrement, lacuri de protectie naturala pt fauna de balta, sau/si crescatorii de pesti…

  6. Cred ca am o pata pe ochi: in ultima vreme vad carduri de lebede negre. Bag seama ca principii de baza al sistemului financiar bancar este: sa trăiască băncile chisr daca mor toti locuitorii. Pentru ca, nu-i asa, băncile sunt antifragile zice Nassim Taleb văzând sardonic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Danila
Marius Danilahttp://contributors
Cu o experienta testata si apreciata atat la nivel local cat si international de mai mult de 15 ani pe zona de Corporate si Investment Banking, Marius Danila a ocupat pe piata din Romania si Marea Britanie pozitii de top management executiv si non – executiv in institutii financiare de prim rang. Absolvent al Facultatii de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori , Academia de Studii Economice Bucuresti, a obtinut titlul de Doctor in Economie la aceeasi institutie academica si a absolvit programul de Master in Banking si Piata de Capital la ISMA Centre, Universitatea Reading, Marea Britanie. Activitatea publicistica s-a concretizat prin articole, interviuri si publicarea in calitate de co-autor a mai multor carti pe urmatoarele teme: lichiditate bancara, piata creditului, moneda si credit, pensii private, listarea companiilor, miturile pietei de capital, piete de capital emergente, rolul speculatorilor si arbitrajorilor, eficienta pietei de capital, piata produselor derivate, rolul economic al produselor derivate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro