Din cauza disfunctiilor sistemului sanitar din Romania mor anual peste 60.000 de oameni, in fiecare an „disparand” populatia echivalenta a unui oras de talia Sloboziei sau Giurgiului”, conform raportului din 2008 al comisiei prezidentiale pentru sanatate:
Furatul, risipa si incompetenta din sanatate ucid!
Tragedia de pe lacul Siutghiol, in care cei patru salvatori ai SMURD si-au pierdut viata fara a beneficia, ei insisi, de ajutorul salvator al colegilor, dezvaluie, pentru a cata oara, deficientele majore de organizare ale unor institutii ale statului.
Deficientele institutiilor de salvare au radacini profunde in organizarea sistemului medical, de la varful lui, iar actele medicale inutile sau prost concepute si conduse, se razbuna, de multe ori, prin complicatii mult mai grave decat procesul patologic initial. Lipsa de preocupare pentru modul de cheltuire a banilor publici, politica de dotare prioritara a sistemului de salvare in detrimentul dotarii spitalelor de urgenta se dovedeste, astfel, falimentara.
Conceptia centralista si lipsita de competitie, de tip comunist, a doctorului Arafat, dar imbratisata de politrucii aflati la conducerile succesive ale Ministerului Sanatatii, dovedita, astazi, nefunctionala, a fost criticata in repetate randuri pentru lipsa cost-eficientei si a echitatii accesului la acest tip de serviciu al pacientilor pe intregul cuprins al tarii. Majoritatea sumelor cheltuite pentru constituirea si dotarea sistemelor de salvare in cazul catastrofelor de orice fel au fost, practic, irosite, atata timp cat cei care fac parte din aceste forte de salvare nu au fost selectati, antrenati si recompensati in mod corespunzator. Vina este neindoielnic a celor care definesc know-how-ul sistemului si apoi decid finantarea lui, dand socoteala nimanui.
De vina este si incompetenta manageriala medicala de la baza sistemului, respectiv a celor care ar fi trebuit sa ia o hotarare rationala, de instituire a tratamentului pe baza diagnosticului clinic si de deplasarea eventuala, ulterioara, a pacientei cu ambulanta, pentru examenul respectiv, a initiat lantul de evenimente care au dus la decesul echipei SMURD. Ca si in cazul accidentului din Muntii Apuseni, o asociere nefasta a greselilor umane cu deficiente grave de organizare de la varful sistemului de sanatate, suprapuse peste lipsa antrenamentului echipelor de salvare si lipsa monitorizarii continue a echipamentelor de salvare a determinat, si in cazul accidentului recent, la pierderea unor vieti omenesti. Daca, de exemplu, cei care au stabilit procedura de recoltare a organelor pentru transplant ar fi antrenat echipe de recoltare in toate regiunile tarii, nu ar fi fost necesar ca o echipa specializata sa se deplaseze de la Bucuresti, si nu de la Cluj, tocmai la Oradea, in conditii meteorologice foarte dificile, accidentul din Muntii Apuseni nu ar fi avut loc. De asemenea, daca cei care au hotarat solicitarea transportarii cu elicopterul de la Tulcea la Constanta a unei paciente echilibrate hemodinamic, cu suspiciune de embolism pulmonar, numai pentru a efectua un examen tomografic, desi urgenta era relativa si drumurile erau practicabile, ar fi ales transportul cu ambulanta, cei patru salvatori decedati ar fi fost astazi in viata. Transportul rutier pe cei 76 km ar fi durat cel mult o ora si jumatate si ar fi fost mult mai ieftin.
Niciunul din motivele enumerate in continuare pentru a justifica transportul cu elicopterul a pacientei de la Tulcea la Constanta nu sta in picioare si se pare ca, in multe cazuri, elicopterele sau avioanele SMURD sunt utilizate pentru transportul inutil al unor pacienti care, de fapt, ar trebui sa fie tratati in spitalele judetene ce ar fi putut fi utilate mult mai bine folosind sumele exorbitante platite pentru achizitionarea acestor aparate. Fara o investigare completa si profesionista a circumstantelor care au motivat solicitarea transportului aerian al pacientei din Tulcea, orice demers de remediere a deficientelor privind organizarea salvarii in cazul dezastrelor va fi incompleta. Indiferent care a fost motivul real al deciziei, managementul cazului a fost, cu siguranta, deficitar si a antrenat o deplasare costisitoare, si foarte probabil nejustificata, a pacientei la Constanta, deplasare care a fost punctul de plecare al lantului de evenimente care au culminat cu decesul a patru persoane implicate in acest transport inutil.
Care ar fi fost posibilele motive care sa determine responsabilii medicali din Tulcea sa solicite transportul aerian la Constanta a pacientei in varsta de 82 de ani, cu suspiciune de embolism pulmonar, afectiune potential letala, dar care poate fi tratata cu succes cu un simplu anticoagulant, in orice spital cu dotare minima?
Iata cateva considerente pe baza carora se poate intelege eroarea savarsita in stabilirea acestei indicatii de transport urgent:
1. Spitalul judetean din Tulcea nu avea un tomograf functional. De obicei, desi spitalele judetene au fost dotate, in majoritatea lor, cu tomografe, multe din aceste aparate nu functioneaza, pentru ca spitalele nu au si un contract de service necesar mentinerii lor in stare de functionare. Directiile spitalelor si Directiile de Sanatate Publica nu sunt interesate in mentinerea in stare de functionare a tomografelor din spitale pentru ca acestea concureaza cu tomografele private, deservite de aceiasi medici radiologi care lucreaza in spitalele de stat pe bani mult mai putini decat se castiga in mediul privat. Conflictul de interese in care se afla acesti medici, este trecut cu vederea de autoritati, inclusiv de Parlamentul Romaniei, care s-a opus recent unei initiative legislative care ar fi ingradit dreptul medicilor de a lucra in acelasi timp in spitalele publice si cele private.
2. Desi tromboembolismul pulmonar este o afectiune relativ frecvent intalnita si poate fi tratata cu succes in toate spitalele si poate fi prevenita prin tratament anticoagulant profilactic, nu toti medicii sunt familiari cu masurile profilactice si terapeutice necesare in aceste cazuri. De asemenea, nu toti medicii cunosc modalitatea de diagnostic a afectiunii, iar ghidurile oficiale ala Ministerului Sanatatii sunt incomplete, fara utilitate practica, fara a fi adaptate la conditiile specifice de dotare din diversele spitale din tara. Din toate aceste motive, multi medici nu stapanesc problema si prefera sa transfere pacientii in clinici superioare ca profesionalism si dotare desi problema s-ar rezolva simplu prin cursuri de pregatire profesionala la nivelul tuturor spitalelor de urgenta din tara.
3. Diagnosticul tromboembolismului se bazeaza pe date clinice care sugereaza cu mare probabilitate prezenta afectiunii si poate fi confirmat prin mijloace de laborator si imagistice, intre care tomografia computerizata este numai unul din mijloacele de diagnostic. Chiar daca diagnosticul nu este cert, numai suspiciunea de tromboembolism este suficienta pentru instituirea imediata a unui tratament anticoagulant.
4. Tratamentul anticoagulant previne evolutia defavorabila a afectiunii si eficacitatea lui reprezinta un argument puternic pentru confirmarea acestui diagnostic, chiar in conditiile in care mijloacele de investigare nu reusesc sa aduca certitudinea in stabilirea diagnosticului. De altfel, tromboembolismul pulmonar s-a tratat cu succes mult timp inaintea aparitiei investigatiilor de tip tomografie computerizata.
5. Urgenta in tromboembolismul pulmonar o reprezinta aplicarea terapiei adecvate pe baza diagnosticului de probabilitate si nu stabilirea cu certitudine a diagnosticului.
6. Decizia de mutare URGENTA a pacientei la un spital dotat cu tomograf functional, pe cale aeriana si nu rutiera, a fost determinata de pregatirea profesionala necorespunzatoare a decidentilor sau de interventia unor factori fara legatura cu profesiunea medicala cum ar fi dorinta familiei, sustinuta sau nu de plati informale, interventia unui personaj influent din afara profesionistilor medicali sau incercarea de a rezolva o culpa medicala prin pasarea responsabilitatii catre alti medici.
Indrazniti asemenea vorbe despre un „brend national”?
„Conceptia centralista si lipsita de competitie, de tip comunist, a doctorului Arafat, dar imbratisata de politrucii aflati la conducerile succesive ale Ministerului Sanatatii, dovedita, astazi, nefunctionala, a fost criticata in repetate randuri pentru lipsa cost-eficientei si a echitatii accesului la acest tip de serviciu al pacientilor pe intregul cuprins al tarii.”
Ce mai vaiet ce mai vuiet cind cu disputa pe legea sanatatii; si ce erou ajunsese doctorul Calafat, incit i-a sifonat rau aura dictatorului Basescu :P
Ca va dati cu parerea despre oportunitatea transferului cu elicopterul , inteleg ,insa nu pricep de ce va simtiti obligat sa debitati aberatii despre diagnosticul si tratamentul trombembolismului . O seara buna !
E binevenită o opinie din interior – aflăm lucruri de care muritorii obişnuiţi n-au cum să aibă habar, deşi văd efectele pe pielea lor.
Te ia groaza când vezi că nu-i vorba doar de corupţie, şpagă, ci de incompetenţă pură. Este tomograf, dar nu avem service la el. Se rezolva lejer cu anticoagulante, dar s-a decis plimbarea cu elicopterul.
Am avut de-a face cu sistemul – din fericire nu direct – în toamna asta.
O rudă a fost la spital în Arad, au ţinut-o un timp, apoi au decis că n-au ce-i face şi trimis-o la Timişoara – la Timişoara aceeaşi distracţie – o ţin o săptămână, apoi decid s-o trimită la Cluj. Femeia s-a considerat chiar norocoasă că au operat-o la Cluj, se gândea deja că va fi expediată la Bucureşti.
Şi nu era vorba de operaţie pe creier sau de vreun transplant, ci de o amărâtă de litiază biliară. Deja o piatră la fiere e o provocare într-o reşedinţă de judeţ.
Transportul „urgent” al unei paciente de la Tulcea la Constanta (76 km) a fost solicatat cu o zi inainte prin apelarea la un elicopter SMURD care trebuia sa parcurga distanta Tuzla-Tulcea-Constanta-Tuzla implicand costuriile unui transport aerian. Echipajul elicopterului (patru oameni tineri) si-a pierdut viata pentru ca cineva a hotarat ca pacienta sa fie transportata, a doua zi, cu elicopterul, in loc sa fie transportata cu ambulanta, in ziua respectiva, in maximum 2 ore. Oare de ce nu s-au luat in calcul riscul, costul si rapiditatea transportului. A vrut cineva sa demonstreze, cu orice pret, utilitatea elicopterului proaspat achizitionat?
inainte de a ne lansa in consideratii [articolul fiind pertinent], sa avem taria de caracter sa recunoastem CIFRELE [care nu mint, oricat ar trage politicienii de ele]:
a. contribuie 4,5 mil salariati plus o fractiune dintre pensionari
b. contributiile adunate si repartizate la [de ex.] 18 mil de romani inseamna cam 60 ron lunar pe cap de roman
Deci:
1. cata sanatate GRATIS puteti avea de 60 de ron lunar ?????
2. sunt tratamente de boli grave care costa peste 20 000 USD lunar
Aveti taria sa va intrebati: fara contributii la buget si cu incapatanarea de a tine totul la stat avem cumva solutii?
Care tara din lume cu exceptia guvernelor marxiste tine totul centralizat????
Dupa parerea mea, este cam tendentios sa etichetam ca si „comunist” unicul sistem care inca functioneaza. Poate ati fi putut fi obiectiv daca ati fi incercat macar sa aflati numarul interventiilor efectuate de SMURD, pentru inceput.
Eu personal am toata admiratia pentru domnul Arafat, mai ales avand in vedere performanta sa de a conduce acest sistem prin toate culorile guvernarilor noastre.
As dori sa va vad pe dumneavoastra stand putin de vorba cu oamenii care lucreaza in SMURD si apoi cu oamenii care au fost ajutati de SMURD, iar la finalul convorbirilor va rog sa le transmiteti ca lucreaza intr-un sistem creat de un doctor care are o „conceptie […] de tip comunist”.
Nu doresc nimanui raul, dar cred ca tuturor (chiar si autorului acestui articol) ne place sa stim ca, daca este nevoie, „vine SMURDUL” repede….
Sarbatori Fericite!
„Dupa parerea mea, este cam tendentios sa etichetam ca si “comunist” unicul sistem care inca functioneaza.” Da, sistemele comuniste inca mai functioneaza pentru ca, desi sunt ineficiente din punct de vedere economic, nu sunt lasate sa falimenteze prin infuzie continua de capital din banii nostri, ai tuturor. Oare cate spitale regionale bine dotate cu aparatura si medici specialisti s-ar fi putut construi cu banii inghititi de acest SMURD? Centralizarea este un principiu comunist care duce la ineficienta in toate domeniile.
Sa vedem cum este organizat sistemul de sanatate din Germania, tara pe care nu o putem banui ca aplica „principii comuniste”:
1. In Germania, toti salariatii sunt obligati sa aiba asigurari de sanatate de baza (publice). Numai persoanele care castiga mai mult de 50.000 Euro pe an pot opta pentru asigurari private. O persoana care opteaza pentru asigurare privata nu poate opta si pentru asigurare de baza (publica). Persoanele care au optat pentru asigurarile private de sanatate nu mai pot sa revina la sistemul de baza (public) dacat daca indeplinesc simultan doua conditii: nu au implinit inca 55 de ani si veniturile lor scad sub limita plafonului de 50.000 Euro pe an. 85% din populatia Germaniei au asigurare de baza (publica).
2. Fondurile pentru asigurarea de stat sunt gestionate de organizatii NON-PROFIT. Ele sunt supuse unor reglemantari guvernamentale stricte si sunt constituite din contributia lunara a angajatilor si angajatorilor. O parte a acestor fonduri e finantata de stat (asistenta financiara) pentru a acoperi asigurarea persoanelor care nu au fost niciodata angajate sau nu platesc pentru sistem.
3. Exista un sistem de preturi uniform in toata Germania numit DRG (un sistem de spitale clasificate). Acesta include plata medicilor, serviciile medicale, mancarea si cazarea din spital.
4. Exista reglementari guvernamentale stricte care stabilesc calitatea actelor medicale iar serviciile medicale sunt supravegheate in mod continuu. Sunt colectate date prin diverse proceduri, fiind analizate sistematic (o rutina) de agentii guvernamentale.
5. Sistemul de spitale din Germania este foarte vast avand aproximativ 2000 de spitale care sunt grupate in functie de apartenenta:
a. 55% dintre spitalele din Germania apartin statului.
b. 38% dintre spitale apartin unor organizatii non-profit.
c. 7% dintre spitale apartin unor societati comerciale.
6. Spitalele din Germania sunt faimoase pentru criteriile inalte de performanta pe care le impun. Ele au cei mai bine calificati medici care sunt acceptati sa practice ca specialisti numai dupa o pregatire lunga si intensiva.
7. Spitalele din Germania au de regula camere cu doua paturi, pentru doi pacienti. In aceste spitale se poate plati o taxa suplimentara pentru cei care doresc o camera doar pentru ei.
8. Nu exista liste de asteptare pentru operatiile importante si pentru tratamente.
Este evident ca pentru obtinerea unor performante similare si in Romania, este obligatoriu ca procentul din PIB alocat sanatatii sa creasca substantial (Germania aloca 11.6% din PIB in anul 2010), la fel ca si salariile medicilor.
http://en.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_Germany
„La nivelul UE 28, 7,3% din tot ce inseamna cheltuieli guvernamentale a avut drept destinatie sectorul de Sanatate. Romania are cel mai mic nivel din toata Uniunea Europeana, mai putin de jumatate din medie: doar 3,1%”
http://tinyurl.com/mj4jw33
P.S. „In ultimii 20 de ani, asigurarile private din Germania au devenit din ce in ce mai scumpe si mai putin eficiente, in comparatie cu asigurarea de baza (publica)”.
http://en.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_Germany#Private_insurance
Domnult Cetatean, afirmati ca: “In ultimii 20 de ani, asigurarile private din Germania au devenit din ce in ce mai scumpe si mai putin eficiente, in comparatie cu asigurarea de baza (publica)” si poate ca aveti dreptate. Asigurarile private in Germania reprezinta numai o mica parte din piata asigurarilor. Trebuie mentionat, insa, ca nu exista o unica asigurare de stat, ca la noi. Statul reglementeaza numai asigurarile publice, dar nu le conduce. Exista 130 de case publice de asigurare de sanatate (http://www.howtogermany.com/pages/healthinsurance.html) fiecare conduse de persoane alese de asigurati si nu subordonati statului. Cetatenii sunt obligati sa fie asigurati dar sunt liberi sa-si aleaga casa la care contribuei cu o suma egala pentru toate casele, in functie de venitul fiecaruia. Statul reglementeaza asigurarile dar nu este si jucator pe piata asigurarilor, cum se intampla la noi. Contributia pentru sanatate a statului, din bugetul de stat, are ca scop acoperirea asigurarilor celor cu venituri mici, sub o limita. Pentru acestia plateste statul si nu ceilalti asigurati din contributia lor.
Dar era vorba despre centralizarea sitemului de urgenta si despre monopolul SMURD si Arafat pentru tot ce inseamna urgenta (achizitii, conducere a sistemului si operare a lui) desi este vorba de banii publici, ai nostri ai tuturor. Nimeni nu il controleaza. Numai acum s-a gandit VV Ponta ca este necesar un audit extern. Nu se intalneste asa ceva in Germania.
@Ion
Domnule Ion, cred ca nu ai inteles ideea. Fondurile pentru asigurarea baza (publica) sunt gestionate de organizatii NON-PROFIT. Acest lucru face sa nu apara situatii aberante, ca cele din SUA (unde important este profitul asiguratorilor privati, nu viata pacientului).
http://en.wikipedia.org/wiki/Sicko
Tot sistemul german de sanatate este gandit pe „principiul solidaritatii” (vezi mai jos). In Germania exista un procent unic din venit pentru toti asiguratii sistemului de sanatate public („common rates for all members”).
http://en.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_Germany
Un extract din articolul „Germanii sunt nedumeriti de discutiile pe tema asigurarilor publice de sanatate din SUA („Healthcare Debate”), discutii in care se afirma ca „se merge in directia Socialismului sau a Comunismului”:
Wolfgang Zoeller, un politician bavarez (landul cel mai prosper din Germania) care a fost parlamentar timp de 22 de ani, si care este „departe de a fi un socialist”, spune: „Pentru mine, problema asigurarilor publice de sanatate este o chestiune de umanism. Doresc ca fiecare persoana, indiferent de varsta, venit, stare de sanatate sau posibilitati materiale, sa fie ajutata atunci cand este bolnava. … Acesta nu este un principiu socialist, este principiul solidaritatii. … In Germania consideram ca societatea are anumite cerinte si responsabilitati pentu fiecare membru al ei. … Pentru noi este clar. Sanatatea reprezinta un risc care nu poate sa fie lasat pe umerii individului”.
https://www.thelundreport.org/content/germans-confused-over-us-healthcare-debate
Se pare ca nu ne intelegem. Nu vad nimic rau in principiul solidaritatii care este aplicat in toate tarile, inclusiv in SUA pentru cei cu venituri foarte mici care beneficiaza de Medicare.
Comunist, la noi, este centralismul. La centru se fac si regulile (ceea ce este bine, pentru ca regulile in santatate trebuie sa fie unice, pentru toti), dar tot de la centru se conduc achizitiile si centrul organizeaza si serviciile. Ca sa intelegeti mai bine, Arafat este arbitru dar si jucator si nu numai atat ci el centreaza si tot el da cu capul. Acesta este comunismul de care credem ca am scapat.
@Ioan
Evident ca nu ne intelegem. Ceea ce incerc eu sa arat este ca „argumente” generalizatoare, „fundamentate” ideologic, de genul „centralizarea este un principiu comunist” (atentie, NU „centralismul democratic”), sau de genul „(prin adoptarea «Obamacare») se merge in directia Socialismului sau a Comunismului”, sunt foarte periculoase pentru societate, deoarece „diavolul se ascunde in detalii” (de exemplu, „principiul solidaritatii” nu este unul comunist, asa cum incearca sa ne convinga cei care se inchina la „Mana Invizibila” a lui Adam Smith).
P.S. Pentru a nu fi interpretat gresit, voi spune clar ceea ce cred: Comunismul a fost un regim totalitar criminal.
Completare cu link-uri pentru comentariul de mai sus:
http://www.heart-consult.com/articles/german-healthcare-system
http://www.english.german-hospital-service.com/html/background.html
http://www.amiexpat.com/2009/08/18/health-care-in-germany/
http://en.wikipedia.org/wiki/Healthcare_in_Germany
https://www.thelundreport.org/content/germans-confused-over-us-healthcare-debate
http://en.wikipedia.org/wiki/Sicko
@ dac
Aveți cu siguranță dreptate. Ceilalți comentatori – care se opun unui sistem centralizat de intervenție rapidă – ar trebui să revadă argumentele dlui dr. Arafat în prea-celebra dispută cu ex-președintele.
Că sistemul de intervenție rapidă – SMURD – are și deficiențe, că este optimizabil, este clar. Dl. Ioan întreabă câte spitale regionale ar fi putut fi construit cu banii ”înghițiți” de SMURD și mai propune și o analiză – în termeni contabili – a eficienței. Răspunsul este simplu: nu s-ar fi putut construi nici măcar un singur spital dotat corespunzător. Oricum am apreciat sintagma cu ”construcția de medici specialiști”.
Experiența dlui dr. Arafat și a tuturor colegilor dsale are și sincope; probabil se vor rezolva în timp. Dacă se desființează SMURD, se întreabă comentatorii cât timp și ce eforturi va necesita un nou început, de la zero? Al cărui succes total nu îl poate nimeni garanta!
„Bătrâna pentru care şi-au dat viaţa cei patru membri ai SMURD din elicopterul prăbuşit la Constanţa fusese adusă la Constanţa pentru un computer tomograf, întrucât aparatul din Tulcea era defect. . Maria Oancea, de 79 de ani, era suspectă de embolie pulmonară. Bătrâna a fost adusă cu elicopterul SMURD de la Tulcea la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. Aici i s-au făcut investigaţiile medicale şi s-a stabilit că nu era vorba de embolie pulmonară şi în aceeaşi zi fatidică, de 15 decembrie, a fost trimisă la unitatea medicală din Tulcea cu Ambulanţa. Ea a fost internată la Secţia de Cardiologie a spitalului. „Eu am făcut un tratament de reumatism şi m-a înţepat în capul pieptului şi m-au adus aici la spital. Săracii de ei, Doamne, Doamne… Două fete erau cu mine şi cei care conduceau elicopterul. Foarte bine s-au purtat cu mine. Am aflat de aici din spital. Doamne… şi a scăpat cineva? Vai de capul meu!“, a adăugat bătrâna, după ce a aflat că tot echipajul elicopeterului SMURD s-a prăbuşit.”
Citeste mai mult: adev.ro/ngtxiw