Nota: Vezi postarea anterioara. Informatiile din articol sunt culese din surse publice (open sources) pe care le-am selectat cu atentie, bazandu-ma pe experiente anterioare. La sfarsitul articolului va invit sa cititi modul in care selectez aceste surse, care bineinteles nu este intotdeauna perfect.
Cine impotriva cui in Siria
Razboiul civil din Siria a adus la suprafata multe probleme etnice si religioase care au fost impinse sub “covorul dictatorial” al familiei al-Assad (tatal si fiul). Siria a fost in perioada interbelica a fost protectorat francez. In timpul 
celui de-al Doilea Razboi Mondial, fiind ocupata de Franta de la Vichy, a fost un ghimpe in spatele englezilor care dominau regiunea. In 1946 si-a castigat independenta, devenind republica parlamentara. De facto, Siria nu a fost niciodata o democratie. Dupa cateva zeci de lovituri militare, a fost instaurata in anul 1971 o dictatura sub conducerea lui Hafez al-Assad(tatal lui Bashar), fost colonel in aviatia militara siriana, scolit la Moscova si un profund partizan al politicii Kremlinului in Orientul Mijlociu. Starea de urgenta instaurata de Hafez al-Assad in 1971 a fost abolita in aprilie 2011 de Bashar al-Assad.
Singurul partid legal in Siria este Partidul Socialist al Renasterii (Ba’ath), care a fost un partid multi national arab. A fost prezent si in Irak pana la dizolvarea lui dupa inlaturarea lui Sadam Husein. Partidul respectiv a practicat un socialism nationalist, cu adaptarea unor doctrine marxiste la realitatile locale islamice.
Hafez al-Assad a condus Siria cu o mana de fier timp de 29 de ani (a murit din cauza unor probleme cardio-pulmonare in anul 2000). Mostenitorul ales pentru a prelua conducerea Siriei a fost Basil, fratele cel mare al lui Bashar, care insa a murit intr-un accident de circulatie in 1994. Dupa o lupta de succesiune profund orientala, Bashar, medic de profesie, scolit la Londra, reuseste sa se impuna, trimitandu-si unchiulRifaat al-Assad in exil si pe fostul Ministru de Externe si adjunctul lui Hafez, Abdul Halim Khaddam la Paris, tot in exil.
Istoria represiunii populatiei civile comise de familia el Assad nu este noua. Unul din cele mai tragice evenimente in lumea araba s-a petrecut in 1982, in orasul Hama (orasul biblic Hamat), cand armata si fortele de represiune siriene au ucis cu sange rece intre 10 mii si 40 de mii de protestatari (cifra publicata de presa occidentala a fost de 30 de mii) , majoritatea membri ai “Fratiei Musulmane” ( au murit si o mie de soldati). Acest eveniment tragic, comemorat ca “Masacrul din Hama” ( aici) , s-a repetat avand in vedere natura regimului si structura sociala existenta in Siria.
Familia Assad este provenita din minoritatea alawita, ramură din islamul shiit, care totalizeaza aproximativ 12 % din totalul populatiei siriene. Familia Assad a mentinut un control strict asupra serviciilor de securitate din Siria. Guvernul sirian s-a bazat în mare parte pe unităti alawite, aflate in subordinea serviciilor de securitate, pentru a innabusi revoltele declansate in ianuarie 2011, asa cum au facut-o intotdeauna. De asta data nu s-a mai putut. Exemplul altor state a fost mult prea puternic pentru forta declansata de regimul sirian. Imediat de la inceputul fenomenului cunoscut sub 
titulatura de “Primavara Araba”, toate sentimentele de represiune etnica si religioasa au rabufnit si au generat o parte din evenimentele de protest impotriva guvernantilor identificati ca minoritari shiiti (alawiti), intr-o majoritate sunita, care a fost zeci de ani reprimata religios, social si politic. Kurzii (9 %din populatia Siriei), aflati la granita cu Irakul si Turcia, s-au rasculat si ei vazandu-se intre ciocanul shiit al guvenantilor si amenintarile islamistilor suniti locali sau importati, cu sustinerea multor state din Peninsula Araba. Crestinii apartinand bisericilor orientale, aproximativ 13-14%, s-au refugiat in capitala Siriei – Damasc, incercand sa primeasca o minima protectie de la guvernanti sau au fugit cu miile in Liban si Iordania.
Astazi se afla fata-in-fata aproximativ 350 de mii de soldati ai guvernului sau aliatii lor din Iran si Liban. Din ei, combatanti mai putin de 45-50%, deci cam 150-200 de mii de combatanti, care lupta impotriva unei aliante foarte ciudate de 110-130 de mii de combatanti ajutati de forte militare ale unor state din Golful Persic si Peninsula Araba.
Conform datelor SOHAR (“The Syrian Observatory for Human Rights”, care trebuie luate cu foarte multa atentie, desi pana acum s-au dovedit destul de exacte), au murit sau au fost raniti in acest conflict aproximativ 40 de mii de combatanti guvernamentali si 25-30 de mii de combatanti anti-guvernamentali. Conform datelor ONU, aproximativ 100 de mii de civili au fost omorati in acest conflict pana la data de 1 iunie 2013. Agentia pentru refugiati a Natiunilor Unite (ANCHR) mentiona cifra de aproape 2 milioane de refugiati si alti 125 de mii disparuti sau aflati in prizonierat. O tragedie de dimensiuni biblice!
La data de 25 August, aproximativ 75% din teritoriul Siriei se afla sub controlul trupelor lui Al-Assad. Amintesc cititorului onest ca interventia occidentala in Libia s-a produs exact cand trupele lui Gaddafi erau pe cale sa cucereasca orasul Bengazi, ultimul oras in posesia rasculatilor impotriva regimului dictatorial din Libia.
Desi in teritoriu lunile iunie-iulie si august au fost luni de succes pentru regimul lui Bashar al-Assad, insurgentii sirieni detin inca aproape tot teritoriul la granita cu Irakul si Kurzii tot teritoriul la granita de nord cu Irakul si Turcia.
Important de mentionat este ca insurgentii detin o ultima suburbie a Damascului – Duma – si se dau lupte grele in alta – Daraya. Marele efort militar al rebelilor si al fortelor guvernamentale are loc in orasul Alep (Haleb – Aleppo) si suburbiile lui. Rebelii au anuntat ca au deschis drumul de aprovizionare prin Iordania cucerind partial orasul Dara. Insurgentii au anuntat la inceputul lunii August ca au cucerit aeroportul Menagh de la granita cu Turcia dupa 10 luni de asediu. Nu exista date neutre care sa autentifice aceste stiri, care ar putea deveni extrem de importante in cazul unei interventii militare. Cam atat pana acum. Va vom tine la curent cu noutati cand o sa le avem.
Sursele de informatii
Una din marile probleme ale unei analize corecte a evenimentelor din aceasta zona sunt informatii apropiate de adevarul faptic, “decorticate” de manipularile, inventiile si fanteziile locale, preluate cu buna stiinta sau amatorism de mass-media internationala. Fara indoiala cele mai bune surse sunt ziarele in limba araba publicate in Marea Britanie, in frunte cu ziarul Al-
Hayat (Viaţa), ziarul intelectualilor arabi din diaspora sau Asharq Al Awsat (Orientul Mijlociu), ziarul oligarhilor arabi din aceeasi diaspora. Ambele publicatii au traduceri partiale (si foarte selective) in limba engleza ale unor articole din ambele publicatii. Sursa adevarata ramane totusi in limba araba. Desi ambele ziare apartin unor proprietari sauditi, de multe ori si pentru perioade destul de indelungate, ziarele respective au fost interzise in Arabia Saudita. Al-Hayat apartine Printului Khalid bin Sultan (fiul ministrului apararii al Saudiei – vezi postarea precedenta); ziarul Asharq Al Awsat apartine Printului Faisal bin Salman (fiul guvernatorului capitalei Riyadh). Pentru analize economice este de preferat Asharq Al Awsat, pentru cele politice – intotdeauna Al-Hayat. Date mai mult sau mai putin obiective despre presa araba puteti citi in raportul think –tankului, Carnegie Endowment. Ultimul din 2011, il aveti aici. Cu presa israeliana este mult mai simplu. Avem in dreapta nationalista Jerusalem Post si in stanga pacifista Haaretz (Tara) in limba engleza. In limba ebraica avem in dreapta nationalista ,Makor Rishon (Prima Sursa), in stanga pacifista, Haaretz. Ziarele mai echilibrate, cu un anumit pluralism, sunt Yedioth Ahronoth (Ultimele Stiri -Ynet) si Maariv (Apusul).
Discursul local al mass-mediei din Orientul Mijlociu arab/islamic. Unul dintre lucrurile principale pe care trebuie sa-l inteleaga cititorul analizelor din aceasta regiune este ceea ce se numeste “limbajul dublu” (doublespeak), extrem de pronuntat in aceasta regiune de zeci de ani. Inaugurat de fostul presedinte al Egiptului, Gamal Abdel Nasser si ajuns la o manifestare groteasca in discursurile lui Yasser Arafat se refera la diferenta enorma intre ceea ce se spune in limba araba audientei arabe si ceea ce se spune audientei internationale in limbile respective. Cred ca cel mai bun exemplu sunt emisiunile Al Jazeera in limba engleza si cele in limba araba.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Articolul de azi este foarte bun, structurat si detaliat la perfectie. Cel de ieri sufera (in opinia mea) prin concluzia autorului (liderii occidentali sunt „prosti” daca decid o interventie militara). Autorul sustine ca regimul al-Assad nu a fost atat de „prost” pentru a da curs utilizarii armei chimice, cancelariile occidentale au aparent suficiente informatii, suficienti consilieri pe teme de securitate nationala, pentru a crede contrariul. Vezi convorbirea oficialului sirian panicat de imprastierea agentului chimic care a fost facuta publica. Eu sincer nu am vazut atat de multi porumbei si pasarele moarte la un loc prin detonarea unui obuz conventional. In opinia mea Occidentul a reactionat tarziu. Inteleg ca „linia rosie” este folosirea armelor chimice. Doi ani de haos si 100,000 victime cat a inregistrat pana acum conflictul sirian nu au fost suficiente. O administratie republicana la Casa Alba ar fi reactionat prompt. Cea democratica sub bagheta Obama este prea preocupata de legislatia internationala care ar justifica actiunea de forta si de opinia ONU care confirma (a cata oara???) cat de ineficienta este in astfel de situatii de criza. Oricum, regimului al-Assad i-a sunat ceasul. Asa cum i-a sunat si lui Saddam, Gadafi, Mubarak, etc. Lista e lunga.
Nu iubesc sau admir in nici un caz orice aliat ideologic al Rusiei sau Iranului. Dar in situatia de fata logica folosirii de catre Assad a armelor chimice mi se pare superflua. Adica controlezi 75% din teritoriu, deja Obama(distins Laureat Nobel pentru Pace) ti-a spus ca singurul lucru care l-ar face sa intervina este folosirea armelor chimice si tu faci exact acest lucru.
Hai sa fim seriosi, asta-i scenariu de film prost.
Dar dupa cum s-a dovedit intreaga Primavara Araba a fost un film prost si Obama este regizorul sau macar co-scenaristul alaturi de sauditi.
In locul americanilor sau europenilor i-as lasa pe muslimi sa se casapeasca intre ei 30 de ani( cam cat a fost ultimul razboi religios din Europa) as lua petrol din Canada, Venezuela(US) Rusia, Marea Nordului(UE) si la sfarsit i-as intreba daca vor totusi sa coexiste in secolul 21 cu noi sau vor sa ramana blocati in secolul 17-18.
In locul americanilor sau europenilor i-as lasa pe muslimi sa se casapeasca intre ei 30 de ani
Cum sa faci asa ceva? Ar fi o politica inconstienta din partea vestului sa lase lucrurile sa se rezolve de la sine. In primul rand nu e moral, nu e uman. Dintr-o problema mare, se creaza o problema si mai mare.
Daca nu intervin occidentalii (de regula SUA)….este imoral si/sau inuman
Daca intervin…iarasi e imoral, sunt blamati ca fac „experimente” cu noi arme, ca-si baga nasul peste tot („jandarmul lumii”), sau ca vor sa fure petrolul (btw, principalul furnizor de petrol brut al SUA este Canada..)
Deci….solutia?
Si eu as proceda la fel, adica i-as lasa sa se macelareasca intre ei….
Ex: cand rusii (de fapt fosta URSS) au declansat razboiul cu Afganistanul…in 1979, din motive pur ideologice, SUA a sprijinit cu armament si training talibanii (le-au livrat lansatoare de rachete sol-aer Stinger…cu care i-au facut praf pe rusi, le-au distrus o groaza de eicoptere si MIG-uri)…Acum…lucrurile s-au intors puternic impotriva SUA, talibanii fiind „public enemy nr 1”.
Uite de aia e bine sa-i lasi sa se macelareasca intre ei…
Atat ii duce capul, asta e! Foarte bine!
Asa e domne mai dao dracu de legislatie internationala,pai ce americanii respecta asa ceva,in rest e bine cu datu din gura despre democratie si civilizatie
„unknown gas” lansat de FSA asupra forţelor dictatorului…. binenţeles doar Dicatorul posedă arme chimice!
http://www.youtube.com/watch?v=6igAVQ1e0LQ&list=UUdVm3T5nduKeIkUHFQCX9wQ
Chapeau! Articol de analiza politica bun de predat la scoala!
@Lup: America nu este un panaceu, interventia sa Deus ex machina nu va rezolva miraculos situatia din Siria. La fel ca in Libia, inlaturarea lui al-Assad nu va produce decat mult mai mult haos decat acum. „Primavara araba” este un exemplu clasic de operatiune secreta pornita fara o analiza lucida a situatiei si fara un plan clar pentru faza urmatoare. Au reusit „performanta” de a inlocui regimuri stabile si previzibile dpdv al actiunilor cu islamisti radicali. Practic singurul „succes” al „primaverii arabe” a fost aducerea islamismului fanatic la portile Europei. Ceea ce s-ar putea sa fi fost de fapt obiectivul real…
De acord, nu am spus ca situatia se va rezolva miraculos printr-o interventie militara. Este o problema rupta din iad, asa cum a declarat si secretarul apararii Hagel. Dilema este calvarul prin care trece populatia, prinsa la mijloc in acest razboi tipic arab, in care aliantele sunt volatile si de neinteles. Exista 100,000 de victime care nu au luat partea niciunei tabere, ci pur si simplu au fost prinse in bataia focului. Tara este distrusa si familia al-Assad posteaza pe Instagram si Facebook imagini de propaganda, inconjurata de sirieni care ii aplauda si le zambesc. In contrast, agentiile internationale de stiri publica scenele cu copii morti, infasurati in panze albe asa cum cere randuiala musulmana. Ce poti sa mai spui? ONU este depasita de evenimente, nu cred ca exista ineficienta mai mare in gestionarea crizelor din partea oricarei alte organizatii internationale. Miercuri, un inspector ONU a recunoscut ca ar fi gasit ‘o substanta’ folosita de fortele guvernamentale. Presedintele Obama a declarat tot Miercuri seara, la postul de televiziune PBS, ca este certa implicarea fortelor guvernamentale in atacul chimic recent din suburbia Damascului. Cat le-a trebuit sa se miste?
Aceste actiuni militare au un scop indepartat, pe termen lung. Pe termen scurt si mediu va fi haos. Stabilizarea ia timp, asa cum se intampla in Iraq si Afghanistan. Sunt lectii invatate in legatura cu lipsa de actiune privitoare la gazarea Kurdistanului de catre regimul Hussein, razboiul Iraq – Iran care a costat fiecare parte cate 1.5 milioane de victime, invazia Kuweitului, etc.
Oricum, opinia publica americana inclina sa sustina o actiune indreptata spre regimul Assad. Ceva trebuie facut. In plus, guvernul de la Teheran trebuie sa primeasca un mesaj clar, si anume orice incercare de continuare a programului nuclear in scopuri militare poate fi adresata in mod similar. O chestiune de consistenta din partea Occidentului.
Despre primavara araba, nu cumpar scenariul Teoriei Conspiratiei pe care vad ca il imbratisati.
Nu v-ati saturat de razboaie inutile?
Stabilizare pe termen lung? Pana acum un an Siria era stabila si nu prezenta un pericol real pentru Europa! Dam „vrabia din mana” a unei dictaturi previzibile pe „cioara de pe gard” a unei ipotetice democratii arabe stabile? S-a vazut de ani de zile ca democratia nu este fezabila intr-un stat musulman, despre ce discutam?
Pur si simplu criteriile dupa care judecam noi nu li se pot aplica. Sunt convins de pilda ca multi egipteni regreta mai degraba „dictatura” lui Mubarak decat „democratia” lui Morsi!
Poate ca suna cinic dar soarta arabilor nu ma preocupa in mod deosebit. Sunt mai interesat de amenintarile la adresa Europei. Ori creerea unei noi tabere al-Qaida la portile Europei nu poate sa mi se para o idee stralucita. Avand exemplu clar al Libiei ma asteptam ca oamenii rationali sa fie mai reticenti la ideea unei alte tari guvernate de Shari’a la doi pasi de noi.
Cat despre „teoria conspiratiei”, well, cata vreme toate evenimentele au fost clar inlantuite…
Asta cu razboaiele „inutile” este tipic mentalitate europeana. Inteleg ca si interventia americana din Europa in cel de-al 2-lea Razboi Mondial a fost „inutila”, si interventiile in Kosovo, fosta Iugoslavie, Afghanistan, Iraq, etc. E interesant cum opinia publica europeana nu a invatat nimic din lectiile trecute. De Romania ce pretentie sa mai avem? Si dictatorii pot fi buni! Vezi cazul ceausescu, care a calarit o tara intreaga timp de 26 de ani si este in prezent regretat de 53% din populatie. Lucrurile la scara internationala nu sunt intelese, vorba lui Gheorghe Dinica „noi vorbim la mese mici”.
Robin Williams -comic american- a sintetizat de minune gandirea europeana cand vine vorba de aliante, securtate nationala, samd:
http://www.youtube.com/watch?v=Tc78yPv_ztM
Nu stiu, retrospectiv vorbind as fi preferat 60 de ani de dominatie a Germaniei mai degraba decat 60 de ani de URSS…
„Americanofilia” nu face decat sa va influenteze analiza situatiei. Obiectiv vorbind nu exista dovezi ca al-Assad ar fi folosit cu adevarat arme chimice. Cat despre „utiitatea” interventiei sa fim seriosi, este utila doar pentru rebeli. Care sunt islamisti…
Ca sa citez un comentariu: daca SUA ataca Siria US Air Force va deveni de fapt al-Qaida Air Force! Chiar sunt curios ce zice americanul de rand despre folosirea fortelor armate in sprijinul celor care au atacat America in 9/11!
„Americanofilia” mea se explica prin faptul ca sunt roman-american.
Nu ajuta nimeni rebelii afiliati Al-Qaeda. Acest scenariu este exclus. Am citit comentariile in presa romaneasca despre criza Syriana si m-am luat cu mainile de cap ce au inteles „formatorii de opinie” de la Bucuresti, deveniti peste noapte experti militari. Nu este vorba (deocamdata) despre rasturnarea lui Assad, nu se pune problema unei invazii similare celei din Iraq sau Afghanistan. Este vorba despre o lovitura avertisment, cel mai probabil bombardarea depozitelor si instalatiilor militare aflate sub controlul guvernului de la Damasc. Asta scrie presa americana de zile intregi. Regimul Assad trebuie sa inteleaga ca folosirea armelor chimice nu este acceptabila. In opinia mea totul s-a intamplat prea tarziu, avertismentul trebuia trimis cu mult timp inainte.
Parlamentul Britanic a respins Joi propunerea premierului Cameron cu privire la interventia in Syria asa ca administratia Obama ramane singura in toata aceasta afacere. Probabil ceva suport logistic din partea Frantei, Turciei si Israelului.
Nici in libia nu se punea problema sprijinirii islamistilor sau rasturnarii lui Gaddafi.
Cu toate astea fix islamistii care au beneficiat de suport aerian occidental au fost cei care l-au linsat in public si fix aceiasi islamisti l-au omorat, evident in semn de profunda recunostinta, pe ambasadorul american!
Nu cred ca America pur si simplu habar nu are de partea cui se baga in conflict. Deci ramane doar varianta unei actiuni in perfecta cunostinta de cauza.
Si atunci intrebarea la care ar trebui sa raspundeti, fie si ca „roman-american” este: ce interes are SUA sa provoace un nou focar de haos?
Este deja haos, neprovocat de SUA, provocat de regimul Assad.
Turcia si Iordania de abia fac fata valului de refugiati syrieni. Spre exemplu, rata somajului in Iordania este 30% si tara este in imposibilitate de a furniza ajutor logistic refugiatilor. Repet, administratia de la Washington vrea sa trimita un mesaj foarte clar: stoparea utilizarii armelor chimice si protejarea, atat cat se poate, a populatiei civile prinse in linia focului. Ajutorul direct pentru insurgenti este exclus…lectia cu ajutorul acordat talibanilor din Afghanistan pe timpul razboiului sovieto-afghan a fost invatata.
Despre ambasadorul american in Lybia. Un eveniment tragic, consumat aparent datorita neputintei de a asigura protectia necesara personalului consular. Diplomatia intr-o tara araba destabilizata este un business aproape imposibil. Acel eveniment merita un subiect separat de discutie. Cu bine.
„Este deja haos, neprovocat de SUA, provocat de regimul Assad” Sunteti sigur? Ce interes avea regimul Assad sa-si arunce tara in haos? Poate i-a si finantat pe „luptatorii pentru libertate” afiliati la al-Qaida, ce ziceti? Nu a cerut nimeni Americii sa se implice in „primaveri arabe” (apropo, ce se mai aude de „primavara araba” din Bahrain?) sau sa se apuce de destabilizat tari. Daca America si-ar vedea de problemele sale interne mai degraba decat sa joace „Risk” la scara mondiala per ansamblu cred ca omenirea ar avea de castigat.
E drept, nu si Raytheon sau Lockheed-Martin, in fond aici e problema, nu?
E imposibil sa comunicam relaxat pe acest subiect. Sunteti adeptul Teoriei Conspiratiei si nu aveti deprinderi de a duce un dialog asezat. Aruncati nume si ipoteze in stanga si dreapta. Cu bine.
Pai da, masinaria de razboi trebuie mentinuta in parametrii. Oricum e de bine. Inca vreo 5-6ani au de lucru americanii… iran, corea. Dupa aia poate vin si alti dictatori din america latina… si aia vor trage in oameni si la o a dica vor folosi si gaze… de esapament numa bune pentru a justifica o interventie militara.
Ma intreb daca opinia publica care sustina sau ignora subiectul ar mai sta la fel linistita daca siria sar putea apara, gen un tomahawk in mijlocul Bucurestiului, Parisului sau chiar New Yorkului.
@Lupul Monarhist
Faci foarte multe eraori si nu expui decat propaganda…
1).Spui ca exista 100.000 de victime….teorie occidentala, probabil ca sunt mult mai multe
Dar de cand si de ce sunt aceste victime?
Inainte ca =opozitia=(FSA+ Al Nusra=Al Qaeda) sa ocupe orasele sa impuna legea islamica, sa conduca prin Fatwe, sa DECAPITEZE oameni si preoti crestini(fapt recunoscut si de Vatican), sa execute pe toti prizonierii(crima de razboi), etc nu existau =victime civile= si nici necivile in Siria,
Occidentul perfid sustine logistic, propagandistic si cu armament aceasta stransura extremista…apoi se mira?! ca sunt victime.
2).Substantele chimice au fost folosite prima data acum cateva luni…iar occidentul a facut la fel ca acum si a acuzat fara dovezi regimul de folosire lor.
Subliniez ca gazati au fost militarii guvernamentali…iar rebelii au refuzat sa se faca un control ONU asupra folosirii armelor chimice desi giuvernul a insistat ca o comisie ONU sa invastigheze cazul.
Occidentul a acoperit cazul desi Carla Del Ponte confirmase (facea parte din comisia ONU de cercetare a evenimentului) ca REBELII au folosit armanment intezis.
3).Folosirea ACUM a armamentului intezis de catre guvern nu avea niciun sens ba chiar era absurda.
Dupa ce GUVERNUL se rugase de comisia ONU de investigare sa vina in Siria pentru a investaiga folosirea armalor chimice de catre rebeli(spune regimul) iar regimul sa fie disculpat,ar fi absurd ca acesta sa fle folosesca chiar in ziua sosirii comisiei!!! si chiar in capitala aproape de comisie.
Daca prin absurd era folosit, nu se folosea pe civilii care sprijina regimul ci pe teroristi(opozitie).
Daca regimul dorea sa-l foloseasca il folosea acum cateva luni cand s-a luptat in Al-Qussayr unde era capitala rebelilor iar acolo erau numai rebeli.
4).Cum se poate numi democrata o tara care refuza inspectiile/concluziile ONU si ameninta cu atacuri armate impotriva cui si cand doreste?
deja amenintarea cu lovituri militare iminente pentru ziua de joi si-a produs efectul. Bashar a fugit cu familia, se pare in Iran. D-asta au lasat-o mai moale si americanii.
Sa nu mai spunem ca victoria rebelilor ar da semnalul macelului impotriva crestinilor si alawitilor. Cei 10000 de cetateni romani din Siria nu sunt fi la fel de entuziasmati ca voi de sprijinul pe care SUA il da fortelor Al Nusra, dar ce ne pasa noua de diaspora? Si asa de obicei voteaza cu cine nu trebuie
Ai pus punctul pe i.
Bine-bine, povestim… dar draga asta Rusia, nu ne mai lasa in pace odata?
Cam cat sugiuk mai primeste nea Putin, pentru tupeul unei Rusii ruinate? Poate ca avem treaba si ne incurcati cu gazuuu ;)
Dar sa-i mai spunem si „ciao bella”, ai gaz dar n-ai fata ;)
Este fracking, este mare, Asia si Africa pompeaza, asadar…. de unde atata ciuguleala la golanul rus?
Mai mearga sa citeasca Bulgakov, si sa-si vada de Margareta ;)
(am inghitit rusa in generala de la doamna secretar de partid…. acasa am desenat cartonase, litera cu litera, pt alfabetar)
Mi-o fi cam destul…. (apoi vb porcos;) )
Marius
@Lup: Din contra, tind sa cred ca fiind oarecum „parte interesata” aveti un usor subiectivism in ceea ce priveste actiunile SUA. Citeam deunazi despre recunoasterea de catre CIA a rolului avut in caderea lui Mossadegh, in 1953. Probabil ca in epoca a afirma ca CIA este in spatele acestei afaceri era de asemenea etichetata drept „teoria conspiratiei”…
Dvs. insistati sa vedeti SUA ca pe un „gentle giant” eu o vad ca pe o tara care isi urmareste cu pragmatism interesele. Interese care nu totdeauna coincid cu cele ale aliatilor sai traditionali, cu legile internationale sau chiar cu drepturile propriilor cetateni.
in sfarsit,inteleg ceva din toata saga siriana.multumesc!!