duminică, noiembrie 27, 2022

Slavă Domnului pentru județe!

Cam odată la doi ani reapare în spațiul public chestiunea reorganizării administrativ-teritoriale. De obicei se vehiculează comasarea județelor în regiuni, acestea din urmă aproximând jurisdicțiile curților de apel (vedeți graficul). Motivul ar fi că județele sunt depășite: sunt prea multe, prea mici și dezechilibrate, unele fiind suprapopulate, altele fără industrie, etc. În cele din urmă județele ar reprezenta o risipă administrativă, iar comasându-le cică ar reduce atât numărul bugetarilor județeni cât şi cantitatea de controale, expertize, ş.a.m.d. care îngreunează societatea românească..

Fiecare din partidele politice de amploare a abordat la un moment dat reorganizarea teritorială, și nimeni nu s-a oferit să apere, pe principii, actuala orânduială. Nici nu a fost mare nevoie de o discuție teoretică din dată ce reforma administrativă mereu moare înainte să se nască. Mai toate partidele beneficiază de obezitatea statului pentru a-și răsplăti suporterii cu posturi prin județe, deci eficientizarea organigramelor județene i-ar sărăci politic – așa că nu se bagă. Totodată, fiindcă contractele de munca la buget sunt blindate și apărate de sindicate, concedieri în masă s-ar lovi de instanțe și de grevă în stradă. Prin consecință și din inerție, istoria reformei administrativ-teritorială din România e un șir de avorturi.

Slavă Domnului! Repet: ce bine că am rămas cu puzderia de județe! În ceea ce urmează voi apăra, în premieră și folosind principii politice ușor de observat în țările vecine, status quo-ul teritorial-administrativ din România. În speță, e vorba de două binecuvântări care vin la pachet cu județele: lipsa oligarhilor regionali și lipsa mișcărilor regionaliste, autonomiste sau secesioniste. Să le luăm pe rând.

În România post-decembristă niciodată nu au existat oligarhi regionali la nivelul omologilor din Ucraina sau Rusia post-sovietică. Însăși termenul autohton („baron local”) duce gândul la un jupân sau castelan medieval, nu la un latifundiar sau duce de amploare. Baronii noștri nu au fost nici mai prosti și nici țara noastră nu a dus lipsa unor industrii ușor de capturat. Mai degrabă, Dragnea nu a putut deveni Yanukovich fiindcă fostului şef PSD i-au lipsit regiunile, adică oblast-urile ucrainiene. Atât baronii locali cât și oligarhii regionali din fosta URSS și-au acumulat averea și influența politică prin închegarea unor rețele politico-administrativ-afaceriste, acaparând simultan întreprinderi locale și posturi cheie din administrațiile sub-naționale. Ori în România o captare multi-judeţeană s-a dovedit a fi imposibilă: eu nu știu de nici un baron local care a reușit sa înghită două consilii județene, să nu mai vorbim de primăriile a doua reședințe de județ. Nu degeaba puținii oligarhi români s-au dezvoltat strict în București, unde centralizarea din ministere și ale unor industrii (e.g. sectorul mediatic) au facilitat rețele clientelare mai bogate și mai puternice. Găsindu-se limitați în județele lor, baronii locali s-au aliat fie între ei fie cu oligarhii din centru, dar aceste alianțe s-au dovedit prea instabile pentru a perpetua o dominație regională (sau măcar una județeană) de lungă durată. Dragnea aproape că a reușit să se folosească de centru ca să își perpetueze imperiul local, iar eșecul său a fost strâns legat de faptul că e greu să păstorești o turmă de capre încăpățânate, și dacă tu ești cel mai isteț țap.

Acestă frână pe acumularea puterilor regionale nu e un accident istoric. Actualele județe datează de la reforma administrativă ceaușistă din 1968, când au fost abandonate regiunile impuse de sovietici și s-a revenit la o variantă a județelor interbelice. Ori Ceaușescu a inițiat reforma exact cu scopul de a-și întări puterea în stat. Reintroducerea județelor a reușit simultan să concedieze pe șefii regionali de partid (adevărați satrapi care dispuneau de o sursă de putere regională și personală folosibilă împotriva lui Ceaușescu) și să îi dea ocazia prim-secretarului să numească proprii oameni la cârmă județelor, asigurându-și o bază clientelară de locotenenți care, dispunând de pașalâcuri reduse, cu greu s-ar fi răzvrătit. Pe scurt, moștenirea teritorial-administrativă a Cârmaciului funcționează exact cum a fost concepută, iar datorită acesteia România nu a cunoscut oligarhi regionali, doar baroni județeni.

Al doilea as din mâneca județelor e slăbiciunea mișcărilor regionaliste populare. Regionalismul român se trăiește prin graiuri, stereotipuri, și minorități etnice și/sau religioase localizate (ex. tătarii sunt în Dobrogea, adventiștii sunt în Bihor), nu prin ambiții autonomiste. Chestiunea unei secuimi administrativ-teritoriale a fost instaurată de către sovietici prin intermediul Regiunii Autonome Maghiare și închisă de Ceaușescu prin spargerea acesteia în două-trei județe. Dar acest veșnic măr al discordiei între UDMR (care revendică o regiune cuprinzând atât Harghita cât și Covasna) și restul clasei politice romanești e doar unul din posibilele poluri autonomiste sau secesioniste. Mișcări regionaliste ar fi putut înflori în mai multe regiuni administrativ-istorice. Regiunile istorice Dobrogea, Banat, Crișana și Bucovina s-ar suprapune perfect cu granițele administrative sugerate de curților de apel aferente, iar regiunea de apel Craiova aproape că ar deveni o nouă bănie oltenească. Anii ‘90 nu au dus lipsa politicienilor dispuși să speculeze orice clivaj social, iar mereu va exista posibilitatea unui Matteo Salvini mioritic.

E util să ne uităm și prin alte state europene. Poate nu ar fi fost (și să speram ca nu va fi) probabil ca țara noastră să sufere conflicte armate, precum în fosta Iugoslavie, Republica Moldova, Irlanda de Nord sau în Țara Bascilor. O mișcare pașnica de independență (ex. Catalonia, Scoția, Flandra sau fosta Cehoslovacie) e mai ușor de conceput. Și mai probabil ar fi un regionalism prin prisma căruia trece mai toată politica națională: schisma nord-sud italiană, excepţionalismul bavarez, sau clivajul franco-german din Elveția. Potențialele regiuni românești se bucură de toate caracteristicile găsite în exemplele mai sus menționate: trecuturi cu independență față de București, tensiuni etno-religioase și un context internațional favorizând slăbirea centrului față de regiuni, fie prin imixtiuni rusești fie prin politica europeană de regionalizare. Suporterii regionalizării susțin că statul ar trebui să fie mai aproape de popor. Sigur că da, dar crearea de regiuni noi riscă instaurarea unor tensiuni regionale care încet-încet pot fi speculate de către politicieni oportuniști, iar consecințele nu vor fi vizibile decât după doua-trei generații. Momentan, arhipelagul de județe relativ neînsemnate reduce potențialul regionalist-autonomist-secesionist din România. Întrebați un cetățean de rând din Spania (inclusiv din Catalonia) sau din Italia cât au beneficiat ei din regionalismul politic din țara lor și veți vedea câte probleme politice am evitat în România, așa, fără să ne gândim.

În loc de concluzie, haideți să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru Nicolae Ceaușescu. În megalomania sa a instaurat un sistem teritorial-administrativ care mai apoi, în contextul post-decembrist, probabil că ne-a salvat de oligarhii regionale și de mișcări cu tendințe secesioniste, care au obiceiul să se susțină reciproc, simbiotic, precum se vede în Transnistria sau în Donbas. Scrie și în Biblie că „voi ați uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a întors în bine”.

Totodată, faptul că regionalizarea României ar crea cel puțin atâtea probleme câte ar rezolva nu înseamnă că trebuie să abandonăm speranța unui stat românesc mai apropiat de cetățeni, mai ager, mai zvelt. Doar că ne trebuie alte idei. Un viitor posibil ar fi bazat pe modelul elvețian: multe județe, fiecare cu un grad sporit de autonomie vizavi treburile interne dar cărora le este greu să se alieze regional deoarece clivajele politice naționale (ex. stânga-dreapta, credincios-laic, pro-contra UE) sparg electoratul din fiecare județ, făcând mai ușoara și mai profitabilă cooperarea dintre anti-europeni din toată țara, decât dintre autonomiști din doua-trei județe învecinate. Altă variantă e sugerată de către statul New Hampshire din SUA. Adică, maximă putere decizională pentru școli, poliție, drumuri, etc. către municipii și comune (care se hrănesc preponderent din impozitele pe proprietate) cuplată cu o administrație județeana spartană, axată strict de servicii precum drumurile județene și a cărui consiliu se întrunește de două ori pe an ca să traseze direcția politică pentru următoarele șase luni. 

Un viitor mai strălucit este posibil și de dorit. Doar, mai bine fără regiuni.

Distribuie acest articol

58 COMENTARII

  1. Nu așa trebuie pusă problema în perioada celei de a 3-a Revoluții Industriale. Administrația Locală, prin numărul mare de județe, comune și orașe este foarte costisitoare, coruptă și ineficientă. Trebuie ca unele județe să fie desființate, la fel mii de comune care sunt de fapt sate dar au primarii, poliție, etc deși nu au nici măcar 500 de locuitori.

    • Nicidecum! Ar fi cea mai mare greșeală. Furturile și corupția nu depind de numărul administrațiilor care sucesc banii, ci de cantitatea acestora. Pur și simplu se vor sfeterisi aceeași bani, dar în mai puține buzunare. Ceea ce ar avea ca supliment negativ apariția ducilor și oligarhilor, înlocuindu-i pe baroni.

    • Articolul e bine argumentat si la obiect, aprob. Solutia pt risipa din administratia locala nu cred ca e regionalizarea Romaniei, ci o comasarea mai multor sate, comune, orasele mici sub aceeasi administratie acolo unde e cazul. O regionalizare in Otenia, Moldova, Dobrogea, etc. ar fi dus sigur la aparitia unor baroni mari, de exp Dragnea in loc sa aiba in stapanire doar amaratul Teleorman, ar fi avut si Giurgiu, Calarasi, etc. Deasemenea ungurii/secuii ar fi avut si mai mare obraznicie decat au acum. O regionalizare ar f dus la amplificarea diferentelor intre regiuni, si atragerea populatiei dintr-o regiune in alta, ducand la depopularea si mai mare a unor regiuni, de exp Moldova. Solutia pe viitor e ca centrul sa aloce in mod inteligent resurse pt a ajuta si judetele mai sarace.

        • Este gresita si falsa separarea economic versus politic. Economicul si politicul merg mana in mana in orice tara, indiferent de modul de guvernare, de la Franta, USA, pana la China. Trebuie facute comasari de comune, mici orase acolo unde e cazul, dar nu si de judete. Chiar daca ar aparea unele mici economii pe termen scurt, pe termen lung apar alte probleme mai serioase. Scopul nu e de a se carpi mici economii pe ici pe colo, ci de a dezvolta toate judetele.

  2. Un articol plin de bun simt, pe o tema dezbatuta si redezbatuta de mult timp. Daca regionalizarea nu s-a facut pina acum, se datoreaza faptului ca am avut regiuni in timpul dominatiei sovietice si nu a fost asa bine; memoria colectiva respinge notiunea de „regiune”; in al doilea rind, exista idei diferite la impartirea tarii: unii doresc impartirea pe zone geografice (Oltenia, Muntenia etc.), altii doresc niste structuri aberante, rezultate din unirea catorva judete, in mod aleatoriu; daca extremistii maghiromani ar dori doar unirea Har-Cov, probabil o obtineau pina acum; dar ei se lacomesc si doresc si bucati insemnate din Mures, cu zone compacte de romani.
    Pina la urma, exemplul Cataloniei arata ca a pastra prea mult timp traditiile istorice, poate deveni contraproductiv.
    Cred ca trebuie pastrate judetele actuale, cu un grad mai mare de libertate(autonomie) pentru comunitatile locale.(Model New Hampshire.) Si desfiintate unele organisme centrale, care au concurenti locali (vezi „inspetoratele” de cultura etc.)

  3. Din pacate,dv.ca autor, amestecati mere cu pere si prune. Partea politica este una, partea administrativa alta si partea lingvistica alta. Dupa 1990 mai toate tarile foste socialiste si au schimbat organizarea adm.teritoriala pentru a reduce disparitatile teritoriale, a da mai multa coeziune si eficacitate economica, reduce sistemul bugetar. Baroni vor fi in toate situatiile, legea este care le reduce rolul si puterea prin descentralizare reala si control sever in cheltuirea banilor publici. Avem legi proaste si fara sanctiuni dure.
    In plus, avem si consilii judetene si prefecturi in 41 de judete, peste 12.000 de comune din care mai bine de o treime stau la mila si banui guvernului. Multe orase au fost declarate pe hartie dar sunt de fapt comune. 25% din populatie este extrem de saraca si avem zeci de primari, viceprimari, consilieri care traiesc din resurse de la bugetul statului. Va recomand ca circa 2-3 luni sa faceti teren prin orasele mici si mijlocii, comune cu 12 -25 de sate si apoi sa ne prezentati concluziile.

    • @agora
      “Dupa 1990 mai toate tarile foste socialiste si au schimbat organizarea adm.teritoriala pentru a reduce disparitatile teritoriale, “

      Strict pe acest subiect, cresterea accelerata a diferentelor de PIB/css se pita si salarii medii dintre judetele periferice si cele alese ca centre ale actualrlor regiuni de dezvoltare contrazice scopul de mai sus.
      Polii noationali de crestere au au devenit aspiratoare de fonduri si business din judetele unei regiuni.
      Nu vorbim acum despre administratie, aceasta trebuind subtiata si flexibilizata in mod uniform dar ramanand aproape de cetatean – regionalizatea directiilor nu e o solutie viabila (exemplul finantelor judetene, regionalizate si pt. Imm dar de/regionslizate in scurt timp dupa aceea).

      • Ce reprezinta la dv.polii nationali de crestere?!! Acesti poli in diferite strategii scrise sunt reprezentati de marile centre urbane. Dar aici este vorba de o noua organizare adm.teritoriala. In Ro nu s-a definitivat clar nici situatia administr. si juridica a ariilor metropolitane.

        • Polii nationali au fost definiti cam prin anii 2000. Este vorba despre orase mari spre care s-a directionat regionalizarea diverselor institutii – insp. De stat in constructii, directia vamala, anaf etc. Au existat chiar rivalitati acerbe impotriva mutarii regionalelor anterioare din alte orase înspre „capitala” regiunii ( oradea vs cluj, sibiu vs brasov, bacau vs iasi).
          Orasele apropiate dpdv populatie si capacitate de dezvoltare econmica sunt denumite poli regionali de crestere.
          Bun, problema apare la distribuirea bugetelor si diverselor programe nationale, polii nationali fiind favorizati ( invatamant, cercetare, imfratstructura etc.,). Businessul urmează acelasi model – filiale regionale ale diverselor firme, cu functii mai de top si implict salarii mai mari.
          Realitatea simpla si greu de negat este ca in cca. 10-15 ani de „regionalizare” pe hârtie mai mul, pib-ul si nivelul de trai al oraselor mari sau judetelor gen Cluj, Tm, Is, BV. A crescut semnificativ in comparatie cu cel al restului de orase din aceeasi regiune. Si nu pe cale complet naturala.
          Judetele egalizau mult mai mult sansele de dezvoltare ale oraselor similare.
          Subiectul este lung, sigur ca se poate face si o regionalizare dar cu cap si mai ales avand un program de dezvoltare economica a tarii bine stabilit pe termen mediu mai lung.

        • @agor
          Ca sa adaug mai multa claritate comentariului anterior.
          Scopul unui stat este dezvoltarea tuturor componentelor la un nivel similar. In sus, bineinteles. La nivel UE aceasta se numeste convergenta.
          Ceea ce am observat eu este faptul ca regiunile de dezvoltare actuale au concentrat dezvoltarea in special spre polii nationali, apropiindu-i de nivelul capitalei, creind un ecart mare intre acestia si restul regiunii. Se vede la nivelul salariilor edii pe judete. Nu acesta cred ca ar fi trebuit sa fie rezultatul.

          • Muktumesc de raspuns. Bun, cu ariile metropolitane si polii de crestere ne am lamurit. Dar ce facem cu spatiul rural, ca in Ro doar 51% din populatie traieste la orase?!! Deci totul trebuie privit in ansamblu si integrat, nu pe medii de locuire.

            • In principiu nimic forțat de genul sistematizarii asa cum era văzută de comuniști la finele deceniului 8.
              Deocamdată aveti suficiente exemple si de comune de succes.
              Franța a încercat o reducere similară a aparatului si serviciilor de stat dar s-a ajuns în situația în care nu mai găseai un medic, oficiu poștal, transport etc. mai aproape de zeci de km – ceea ce nu e ok pt. Un stat care trebuie să se asigure că toți cetățenii beneficiază de serviciile pe care el trebuie să le asigure. Asa a ajuns tara respectiva sa importe masiv medici de tara din romania de ex.
              Prin urmare – lasi consiliul județean sa implementeze rețele si infrastructura la sate si in localități mai mici. Facilitezi parcurile industriale (jucu e un exemplu) mai mici sau mai mari cu amplasare a.i. sa preia forța de muncă din zone rurale, ceva transport școlar etc. In alte zone se poate încuraja agricultura, turismul etc. Încetul cu încetul vor aparea insule de prosperitate din ce in ce mai multe. Nu va fi niciodata ca in mediul urban dar nici rămas în urmă cu decenii.

  4. Da, intr-un fel aveti dreptate, faramitarea teritoriala isi are avantajele sus numite cu toate ca avem si noi „baronii” nostri prin judete care se comporta precum satrapii din vremuri indepartate.
    Se pune insa problema fondurilor europene de tot felul care sunt legate de un anumit numar de oameni dintr-o zona.
    Din acest punct de vedere unele judete fiind prea mici si cu populatii reduse pt a putea accesa aceste fonduri, cei le Bruxelles dorind mai mult regiuni mai mari pt alocarea acestor fonduri insa probabil exista si aici solutii, comasarea judetelor pe proiecte individuale care ar putea fi ulterior supuse analizei accesarii fondurilor, depinde daca cei de la Bruxlles sut dispusi sa accepte acesta forma de lucru.
    O reimpartire in regiuni ar avea potentialul unor pericole care ar putea activa forte centrifugale precum in Ardeal/Banat zonele cele mai dezvoltate ale tarii.
    Decentralizarea institutionala ar fi poate mai adecvata decat reimpartirea teritoriala prin mutarea institutiilor statului de la Bucuresti in alte zone, spre exemplu CCR la Iasi , directia vamilor undeva pe frontierea de vest pe langa multe alte entitati care ar putea activa si din alta zone ale tarii.
    Am avea inca un castig benefic, distantarea fizica a institutiilor statului de zona politica din Bucuresti, ar fi mai greu de facut aranjamente si alte marlanii ca pana acum.
    De ce este insa mare nevoie, reducerea decalajelor intre judete bogate si sarace in functie de specificul acestora, zona sud axata mai mult pe agricultura, centrul pe industrie, etc. astfel incat investitiile sa ofere cat mai multe locuri de munca in imediata apropiere a fortei de munca si evitarea pe cat posibil a migratiei interne.
    Da, este nevoie de o reorganizare insa facuta cu cap astfel incat sa evitam probleme de care chiar n-am avea nevoie, exista si asa destule.

  5. Intotdeauna am sustinut acelasi lucru, regiunile sint un pericol prea mare pentru a fi oficializate. Abia asteapta diversi baroneti sa devina voievozi.
    Si sitemul judetean ar putea fi imbunatatit: desfiintarea consiliilor judetene ne-ar lasa si fara baroni locali, mai ales ca ele nu-s necesare administrativ, pentru administrare locala primariile localitatilor (mari sau mici) fiind suficiente. Consiliile judetene doar sifoneaza bani de la bugetul central catre oamenii partidului sefului de CJ.
    Ca un lucru suparator, am observat lipsa unui corector al articolului, ar fi fost necesar.

  6. Slavă Domnului că putem rămâne sub papucul Bucureștiului! Capitala mult iubită a acumulat toată puterea și cele mai importante instituții ale statului iar oricine vrea să beneficieze de un post în ierarhia înaltă a birocrației mioritice n-are decât să se mute la București! Oricine vine cu idei de descentralizare a puterii și de egalizare a șanselor celor care nu vor sau nu au posibilitatea de a se muta în capitala impusă de Imperiul Otoman, e catalogat drept secesionist, regionalist populist și trebuie rapid eliminat. Nici nu vrem să auzim că multe din instituțiile centrale ale statului ar putea fi mutate în alte orașe ale patriei! Totul pentru noi, nimic pentru restul!

    Și nu cumva să avem politicieni oportuniți în alte regiuni ale țării! Nunu, doar la București e ok să fie oportuniști, ii adunăm pe toți acolo să-i putem controla prin diverse servicii ale statului.

    Slavă ție Bucureștiule că ai acaparat toată media și ne impui mizerii de mahala, ne distrugi graiul cu care am crescut și apoi te uiți de sus la noi, căci suntem doar niște provinciali.

  7. Foarte buna argumentatia.
    Impotriva regionalizarii au mai existat argumentatii, dar erau mai putin pragmatice. Se bazau mai mult pe argumentul istoric.

  8. Chiar daca in Romania nu avem oligarhi regionali ci doar baroni locali cetatenii sunt totusi estorcati din plin de toata aceasta administratie inutila specifica judetelor, oraselor ,comunelor – UAT urile.
    Reorganizarea adminstrativa si teritoriala ar urmari reducerea costurilor administrative : aceleasi servicii pentru plebe dar cu bani mai putini.
    Ar trebui regindita politica fiscala : ce bani se duc la guvern si ce bani vor colecta autoritatile locale

  9. Analiză corectă, în pofida greșelilor de redactare. Să nu uităm că nu Ceașcă a inventat județele, ci Regalitatea României. Ceaușescu a fost constrâns să revină la organizarea teritorială ”burghezo-moșierească” deoarece organizarea de tip sovietic pe regiuni (область) nu a funcționat.
    La cele scrise mai sus ar mai fi de adăugat că satrapii regionali pompau toate fondurile primite de la Centru în orașul reședință de regiune, pentru a-și fideliza locuitorii și notabilii respectivi, ceea ce a dus la dușmăniile bine cunoscute dintre orașe (Cluj-Bistrița, Timișoara-Arad, Galați-Brăila, Suceava-Botoșani, etc).

  10. Eu cred ca e invers.

    Desființarea județelor si a judetenelor de partid ar produce efecte in reducerea cheltuielilor statului cu uriașul aparat administrativ si simplitate prin eliminarea unor instituții parazite.

    Faceti un calcul simplu:
    Sunt cca 3187 de UAT-uri.
    Primării, comune si orase.
    Adica:
    3187 Primari,
    6500 Viceprimar,
    41 Președinți CJ,
    89 Vicepreședinți CJ,
    41 Prefecți,
    85 Subprefecti
    Adăugați si Directori C.J & Prefectura, fără număr, dar per total cu Directori Adjuncti trec de 2000 de indivizi.
    Sa nu uitam si pe consilierii locali in număr total de 41466 indivizi.
    Din aceștia la Primăriile de oraș și comună sunt 40030 indivizi.
    Numiti consilieri.
    Plus 1381 la județe și 55 la municipiul Bukuresti .

    Armata Română nu are atâtea efective cât adună acest aparat anacronic in 2022.

    La toti acesti aleși, numiti, se adaugă aparatul efectiv al admnistratiei locale de peste 80.000 de persoane care se bat efectiv de musca.
    Acum 35 de ani cu creion chimic in mana erau cca 38.000.
    Pe total.

    S-a întâmplat ceva bun de s-a multiplicat cu 4 acest număr din administrația locală?
    De ce sa nu se faca odată regionalizarea?
    Pe orice model.
    Inclusiv pe modelul sucursaleleor regionale ale BNR.
    Fostele sucursale județene au devenit agentii, unele activitati s-au centralizat, altele au dispărut prin digitalizare.
    Asa ca urgent trebuie regionalizare.

    Stiti ca:
    Din cele 2862 de comune sunt mai mult de 1600 de Primarii de Comună cu sub 2000 de locuitori?
    Sunt Primării cu 1300 de locuitori.
    Din cele 216 orase sunt peste 80 care au sub 5000 de locuitori?
    Din cele 55 de municipii sunt peste 10 cu sub 20000 de locuitori?
    Sunt sate si orase depopulate care nu au nevoie de imensul aparat funtionaresc angajat la Primărie ca neam, membru de partid sau amanta.
    Si închei cu un exemplu pe medie a unei comune românești .
    1989 o comună din jud. Brăila, Buzău avea cca 2500 -2800 de locuitori iar la Primărie erau 6 sau 7 salariați cu femeia de serviciu cu tot.
    Acum in 2022 , acele comune au intre1600-1800 de oameni iar Primăria are 32 -35 salariați.
    Ce fac acei oameni?
    Cum justifica inactivitatea?

    O fi necesară reformă administrației locale?
    Dar a administrației centrale?

    Nota:
    După cum ați observat nu am discutat nimic despre salariile colosale din adm. Locală.

    Merci,

    • Aveti perfecta dreptate.Toate comunele sub 2000 de locuitori si toate orasele sub 5000 de locuitori trebuie comasate,Municipiile sub 20.000 de locuitori trebuie sa redevina simple orase sau sa absoarba comunele din jur pentru a depasi 20.000 locuitori.Municipiul Bucuresti trebuie sa aiba un singur primar general ales si un singur Consiliu Municipal.Primarii de sectoare trebuie numiti de primarul general sau de CMB.Comunele aflate la mai putin de 5 sau 10km de orase trebuie comasate cu orasele respective iar comunele care nu sunt apropiate de orase dar sunt apropiate intre ele .Exista comune care sunt la cateva zeci de metri distanta intre ele.Orase cum sunt turda si campia turzii pot fi comasate intr un singur oras sau municipiu mai mare.Din ultimul bloc din campia turzii poti vedea balcoanele primului bloc din turda. Regiunile lui Dej erau impartite in raioane asa ca birocratia stufoasa nu lipsea nici atunci.Regiunea Mures autonoma maghiara a fost impusa de stalin si a devenit dupa moartea lui Stalin Regiunea Mures.Sustin o reorganizare administrativa bazata pe provincii istorice :transilvania,banat,maramures-crisana,oltenia,muntenia,Tara de sus a moldovei,Tara de jos a moldovei,dobrogea.Noua capitala administrativa a Romaniei se muta la Brasov.Bucurestiul ramane desigur cel mai mare oras al Romaniei primind acelasi statut ca provinciile istorice.Fiecare provincie istorica va fi condusa de un guvernator ales,un consiliu de administratie si un parlament provincial ales direct si exclusiv de cetatenii care locuiesc in provincia respectiva.Fie care provincie va avea steag,stema si imn,lafel si orasele din provincie,La afisare steagurilor si intonarea imnurilor va avea prioritate steagul si imnul national,urmat de steagul si imnul provinciei iar pe locul 3 va fi steagul si imnul orasului. Provinciile si orasele vor avea o autonomie foarte mult largita in comparatie cu ce au acum judetele si orasele Romaniei.Daca dupa unirea din 1859 Romania ar fi adoptat modelul federal german si nu cel ultracentralist{in timpul acela} francez ,situatia Romaniei ar fi fost mult mai buna si nu ar mai fi fost atat de neglijata Moldova,Cel mai bun mi se pare modelul Confederatiei elvetiene.Teama de separatism si secesiune mi se pare complet nejustificata.Am observat cu mare neplacere ca in Romania cand se adopta o lege,decizie sau hotarare proasta,aceasta ramane neschimbata cu zecile de ani dar cele bune{ foarte putine la numar) se modifica des iar modificarile sunt toate rele.CUM nu s a destramat Confederatia elvetiana cu cele 4 natii si limbi ale sale nu s ar destrama nici Romania cu o singura natie larg majoritara si cateva minoritati nationale si religioase.

      • Despre Transilvania de Nord s-a auzit pe-acolo? A fost anexată de Ungaria în 1940, chiar dacă România nu era federalizată. Despre Bucovina de Nord? Despre Maramureșul de dincolo de Tisa?

        Confederația elvețiană nu are graniță nici cu Ungaria, nici cu spațiul ex-sovietic. Federalizarea este exact metoda Rusiei de a obține controlul asupra unor alte țări. După invazia din 1968, Cehoslovacia a fost împărțită între cele două republici federale, fiecare cu parlament și guvern propriu, iar problema s-a rezolvat abia în 2004, după aderarea ambelor țări la NATO și UE.

        De ce o fi refuzat până și Voronin planul Kozak, de federalizare a Republicii Moldova? Ca să fie acum propusă federalizarea României?

    • Aveți dreptate, numai că UAT-urile pot fi comasate și în cadrul organizării pe județe; comasarea nu este condiționată de reorganizarea pe regiuni.
      Adversarii comasării sunt cei de la PSDNL, care ar pierde din clientela electorală.

  11. Am o opinie contrară. Aceste județe a permis apariția unei mafii politice locale care ar dispărea în cazul regiunilor. Formarea unei coterii regionale va lua timp. Cât despre regionalism, România are trei provincii mari și late: Valahia, cu Oltenia și Dobrogea, Moldova, și Transilvania, cu Maramureș și Banat, Crișana fost Partium unguresc care nu mai contează, dar mai rămâne secuimea încurajată de Orban Viktor. Singura zona autonomistă rămâne zona secuiască, care se manifestă în sport și cam atât, cât să stârnească pe derbedeii lui Simion care tot din zona sportivă provin. Să vrea oltenii autonomie? Păi ei vor să fie jupânii României, nu ai Olteniei și de aia mereu oftează ardelenii.

    • Faceti confuzie, provinciile istorice sunt una si comasarea judetelor alta. Regiuni sunt si in Franta si nu au cerut reguune Pirinei sa treaca la Spania si Alsacia la Germania. A ne speria ca regionalizare duce la destramarea teritoriului national este o gaselnita de a ne pastra toti baronii de azi, pe 8 /10 regiuni vor mult mai putini.

      • Vedeti ca franta a comasat recent si fostele regiuni in macro regiuni. Nu mai exista denumiri istorice ci nord-ouest, grand est etc…macron

        • Franta se scrie cu majuscul este denumire geografica. Macroregiuni nici nu ma mira, toate tarile incearca sa isi eficientizeze administrarea teritoriului.

          • Multumesc pt. informatie, am sa-i explic auto-corectorului sa nu mai comită erori de genul acesta. Bineinteles ca se scrie cu majusculă dar nu cred ca asta era subiectul. Întâmplător cunosc de la prima mana toata istoria modificării regiunilor franceze – nu a fost bine recepționata si scopul politic era exact acela de a crea super baroni regionali pt. Un control mai bun al puterii centrale înainte de alegeri. Ma rog, asta susținea cam toata presa, poate erau în eroare.
            Iar despre eficientizare – fostele regiuni s-au păstrat ca diviziuni iar aparatul birocratic francez e bine merci si stufos in continuare. taxele la fel si ele.

            • Am o rugaminte la dv.Daca cunoasteti f.bine sistemul francezi, as dori sa ne spuneti si noua, cati parlamentari sunt raportati la populatia Frantei iar in o comuna cu 5000 de locuitori cati functionari publici lucreaza si cati consilieri are in primarie. Multumesc anticipat.

            • @Agora
              Franta nu e un exmplu bun – in total sunt cam 600.000 de alesi –
              “Avec 618.384 élus, la France compte un mandat électif pour 104 habitants et 1 un électeur sur 100 est conseiller municipal : Un record quand on sait que l’Irlande compte un élu pour 2.336 habitants, la Grande-Bretagne un pour 2.603 et que le taux de représentation des parlementaires en France est quatre fois et demi supérieur à celui des États-Unis.”
              https://www.lamastreassociationrad.fr/nombre-delus-lautre-mille-feuille-francais/
              Prin comparatie, Ro cu cei cca. 40-50.000 si care reprezinta 1/3 din populatia frantei, arata ca un stat cu o administratie supla de-a dreptul.
              Problema regionalizarii pe stil francez o reprezinta crearea de consilii regionale care sunt un aparat in plus intre parlament si consiliile judetene plus locale. Chiar daca au anumite competente mutate de la forul suprem sau preluate de la cele locale, realitatea arata ca s-a creat o struto-camila si mai stufoasa decat inainte.
              Altfel si la ei un deputat corespunde la cca. 70000 de alegatori.

  12. La mai bine de 32 de ani de la Revolutia Română din Decembrie, 1989 si de la căderea comunismului România este incă un stat nereformat . Aceasta este principala cauză a prelungirii starii de tranzitie, cu consecinte dezastroase pentru tară, in plan economic, social si cultural. Romania a ieșit din comunism o țară săracă, obosită, incapabilă să se adapteze repede la modelul economiei de piață. Ca nivel de dezvoltare, eram cu zeci de ani în urma Europei Occidentale. Tranziția României a început cum nu se putea mai prost si practic nu s-a incheiat nici până astăzi. Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Nici după aderarea la Uniunea Europeană in anul 2007 România nu a profitat prea mult din cauza lipsei de reforme interne si a centralizarii excesive, soldată cu atragerea scazută de fonduri europene.
    De aceea, pentru reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, sunt necesare reforme structurale profunde precum:
    -Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este in Franţa şi Germania;
    -Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;
    -În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;
    -Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8, echivalente cu regiunile de dezvoltare;
    – Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin numerosi funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.
    In prezent diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi aparatul administrativ este supradimensionat, fără să facă nimic. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București. Prin regionalizare s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
    Există două căi de a face regionalizarea. Prima este prin revizuirea constitutiei si introducerea categoriei administrative de „regiune” in legea fundamentală. A doua cale este mai simplă si se poate face fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Aceasta se poate face mai simplu prin reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de „judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
    În plus la noi dintre cele 3.228 de orase si comune sau UAT -uri (unităti administrativ-teritoriale), cel puţin 1.000 nu-şi pot asigura din venituri proprii, cheltuielile de funcţionare şi a oferi servicii minimale pentru viaţa cetăţenilor: salarii, iluminat public, gospodărire. Toate stau cu mâna intinsă si se bazează pe transferuri de la bugetul central sau de la bugetul judeţean.
    De aceea, in loc de tot felul de tergiversări fără noimă trebuie făcută cât mai curând posibil reforma administrativă. In plus, atragerea fondurilor europene, in special cele prevăzute pentru proiectele incluse în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), este conditionată si de îndeplinirea celorlalte reforme propuse de România si agreate împreună cu oficialii Comisiei Europene, si anume:
    -Reforma pensiilor;
    -Reforme în politica fiscală;
    -Revizuirea cadrului legislativ pentru companiile cu capital de stat;
    -Revizuirea sistemului de salarizare în administrația publică;
    –Crearea și operaționalizarea Bancii Naționale de Dezvoltare;
    –Un nou sistem pentru a accede în funcțiile publice;
    -Modificarea legilor justiției și consolidarea cadrului anti-corupție;
    -Transport fără emisii de carbon;
    -Energie Regenerabilă.

    • Dle Liviu este benefic ce sustineti dv. Dar ne aude cine trebuie, nu cred. Regionalizarea nu a dorit nici un guven de frica ca isi pierd votantii si privilegiile. Cu cat faramitarea este mai mare, tot atat de mare coruptia si hotia iar reducerea dezechilibrelelor economice si sociale, de infrastructura este redusa, fiecare prefect, presedinte cons.judetean, primar isi vede teritoriul ca pe mosia lui. Am facut mult teren in meserie si am vazut acest lucru.

  13. In Romania , regionalizarea ar fi dorita după modelul italian. Care model a fost susținut la vremea lui prin desființarea provinciilor ( echivalent județe la noi)
    Doar că după apariția regiunilor, au supraviețuit și provincile. 😀
    Așa birocrația a găsit noi posturi de munca. La regiune domnilor, la regiune.

    Pentru Romania, minimul ideal ar fi o comasare de comune pentru a reduce personalul bugetar.
    In paralel, nu pot exista și regiuni și județe. Ori, ori.
    Dar cum nimeni din politica nu vrea nici măcar respectarea referendumului cu 300 parlamentari, e evident că vor presa pe înființarea regiunilor și menținerea județelor.
    Interesul lor e mai tare decât interesul mulțimii ( basca și certificat prin vot)

  14. Stimate,
    d-le Radu Parvulescu,
    Dragnea a reusit sa cistige puterea centrala si putea deveni un ,,Viktor Orban” al Romaniei, daca proceda la fel ca acesta in Ungaria.
    In loc sa fie la inceput ,,usa de biserica” ca politician, sa se preocupe de economie si sa forteze o dezvoltare a acesteia in plan local si national prin forta dictatoriala pe care a impamintenit-o in PSD (pina devenea o ,,institutie iliberala economica” ca modelul sau V. Orban), s-a ocupat de afacerile proprii, abuzind si de functie.
    Procedind astfel inainte de a deveni idolul politic al tarii in urma succeselor in economie (ca iliberalul din Ungaria), dedindu-se la actiuni abuzive, Dragnea a ratat proiectul sau de ,,politician iliberal” cu putere politica absoluta…
    Aceasta punere a ,,carutei inaintea boilor” a condus la esec, iar in nici un caz faptul ca nu putea struni baronii din alte judete, cind era deja presedinte al PSD!Dupa A. Nastase, Dragnea este unicul politician energic si putea sa faca multe pentru Romania!
    Asa se intimpla cind faci ceva pentru care nu esti pregatit (si) ,,teoretic”…

  15. Stimate d-le Liviu,
    1.Aveti dreptate, dar in lipsa unui proiect de tara care sa cuprinda intr-un PROGRAM DE GUVERNARE unitar si operational realizarea acestor cerinte, cum poate fi realizabila tranzitia la dezvoltare?
    Va imaginati un program ,,birocratic” care sa realizeze aceste obiective punctual, prin comitete si comisii?Cine ar putea ,,administra” logistic o astfel de cercetare si schimbare?De unde sa iei birocrati pentru fiecare ,,problemuta” politica, economica, sociala, administrativa, juridica, normativa, legislativa, scolara, sanitara, etc. si cu ce fonduri sa sustii o astfel de ,,schimbare” birocratica?
    Un ,,program (proiect) de tara” iese din haina birocratica, fiind ,,compus” din metode, tehnici si instrumente care determina si stimuleaza institutiile ,,societatii economice romaniesti” la AUTOREFORMARE!
    Proiectul de tara se situeaza in domeniul noului ,,institutionalism normativ”, care determina institutiile (in ansamblul lor) la autoreformare, fie ca este vorba de partidele politice, guvern, administratie centrala si locala, etc., fie institutii private si ONG-uri, incit tranzitia la capitalismul functional si performant economic sa fie totala.
    2.Tranzitia la capitalism este realizata in ,,procent” de numai 36 la suta in Romania, ea fiind diferenta dintre cifra 100 a competitivitatii economice (considerata) in genere si cifra 74 a competitivitatii economice/institutionale efective a Romaniei.
    Nici celelalte tari Estice nu stau prea bine, Polonia, Ungaria, Cehia avind indicele de competitivitate in jurul cifrei 50.
    Toate au realizat ,,tranzitia” numai catre 50 la suta, ceace explica stagnarea industriala a Estului de peste trei decenii in economia/industria celei de ,,prima” si a ,,doua revolutie industriala”, pe cind ,,tigrii asiatici” de pilda au devenit puteri industriale in acest interval si realizeaza a patra revolutie industriala!
    3.In lucrarea ,,Romania Europeana” (2007) Adrian Nastase constata ca in timpul guvernarii sale ,,europenizarea” adminstratiei a fost imposibila (si ramine astfel si acum) in lipsa unui ,,acquis” (cod) comunitar de realizare primit de la UE odata cu foaia de parcurs a integrarii, pe baza caruia institutiile romanesti sa devina la fel de functionale si performante ca cele Vestice.
    Un astfel de cod nu exista in Vest, deoarece institutiile lor au aparut si s-au perfectionat in timp, incepind de la prima revolutie industriala si in lipsa oricarui proiect sau model initial.
    Cercetarea economica nu este preocupata de identificarea regulilor si instrumentarului de imbunatatire a functionalitatii si performantei institutionale nicaieri in Est, astfel ca si in Romania tema competitivitatii este ignorata, fiind inexistent un ,,proiect/program national de crestere a competitivitatii economice/institutionale 2020 – 2024″ ca in legislatura trecuta.
    Asa ca ,,tranzitia” de care vorbiti dvs. este o cauza pierduta, salvarea putind veni numai de la autori non-institutionali.
    Aceasta afirmatie este sustinuta si de esecul CONACO, si INACO, institutele de competitivitete economica nationala, ale caror rezultate sint ,,constatative”, fara proiecte sistemice institutionale de aducere a competitivitatii economice nationale catre indicele 1 ca al Coreii de Sud, ori macar la indicii 10 -12, media tarilor dezvoltate vestice.
    Cam asa sta problema tranzitiei in genere…

  16. O să intru și eu în horă cu o opinie care probabil va avea multe critici mioritice. Vreau să dau exemplu despre organizarea teritorială a statelor americane, care au și ele echivalentele județelor românești. Unele state au un număr mare de comitate, mult mai mare decât județele românești. Un stat cum e Ohio are 88 de comitate, deși e la jumătate cât România (116,000 km2). Aceste comitate sunt bazate pe sinergii geografice locale. Însă când ne uităm ce atribuții au aceste comitate, ele sunt extrem de limitate. Nu au inspectorate școlare. Districtele școlare sunt autonome și bugetele lor vin de la bugetul statului. Comitatul nu are nimic de a face nici cu educația, nici cu eliberarea de buletine de identitate, nici cu eliberarea de Pașapoarte. Există un șef al poliției care în general este responsabil să coordoneze coerent polițiile locale. Au dreptul să stabilească taxa de vânzări locală, echivalentul TVA-ului în România, și banii încasați se duc toți la bugetul local, cum sunt la fel taxele imobiliare. Comitatele au ceva atribuții în domeniul sănătății publice, însă nu ca în România. Ele sunt în general responsabile de inspecțiile de sănătate în instituțiile de cazare și alimentație și pregătirea populației în caz de epidemii. Pensiile și alte cele nu sunt responsabilitatea lor.

    Comitatele americane nu au consilii locale, ci un număr de comisari aleși publici, toți cu rang egal (multe comitate foarte populate au de exemplu cinci comisari eligibili pentru maxim două mandate de patru ani, și salariile nu sunt grozave). Nu există jupân de județ și hotărârile se iau cu majoritate de voturi. Comitatele sunt responsabile de organizarea alegerilor de tot felul și au un sistem de tribunale subordonate Curții supreme a statului, foarte similar cu cel din România.

    Cred că un astfel de sistem cam rezolva problemele județelor românești și elimina baronii locali și o grămadă de birocrație județeană. Ar putea chiar fi mai multe, câte unul în jurul unui oraș măricel, însă cu atribuțiile pe dare le au numărul nu mai contează.

  17. Scuzați intervenția dar și eu sunt pentru regionalizare după provinciile istorice și autonomie mai multă pentru ele. De ce trebuie centralizată toată puterea la București ? Și dacă tot vom avea baroni (probabil le vom zice duci, conți, marchizi) va fi unul la nivel de provincie, nu câte unul la fiecare județ. Iar două treimi dintre primăriile actuale ar trebui desființate și am avea o economie frumoasă la buget.

  18. Domnule Parvulescu,
    nu mi-o luati in nume de rau insa artocolul dvoastra reflecta i anume … „deetasare” de realitatile locale romanest. Detasare explicabila prin tinerete si formatie.
    Alti cititori pot sa se supere, dar ar fi cazul si sa rflecteze..

    In primul rand regiunile, da sunt de model sovietic…. model care dorea sa controleze strict populatia unui stat f intins dpv geografic.
    Sunt silit sa observ ca totusi in timpul lui Carol 2 s-a incercat titusi un model regiional … unind judete in tinuturi . 10 tinuturi, dar pastrand judetele si plășile.

    Mie, experiernta imi spune ca „regionalizarea” , daca s-ar face , nu ar reduce nici cheltuielile, nicvi birocratgia. Ar complica lucrurile aparand niste .. sa zicem „cnezi” au „conti” cu cancelaria si limuzinele lor plus inca un stat de functionarime .. cam inutila.
    Sau priviti harta …Bun , in cazul curtilor de apil .. merge! Cati au trebuie la curtea de apel ? Cat de des?
    Insa cu administratia … e mai greu. De exemplu la cantrul judetean sunt Inspectiile d Sanitare si de Invatamant. Sa zicem ca Inspoectia Invatamanytlui chueama niste profesori naiba stie pentru ce.. Cum ajunge un invataor, propfesor dintr-o comunade lana Turnu Magurele la .. Bucuresti? Da din Buzau la Ploiesti? (candva capitala SAI era la Buftea. De cateva pri pe an bietii profesori din Jilava traversau Bucurestiul … cca 4-6 ore deplasarea!)
    Adica voi a zice ca judetul trebuie sa existe!!!! Fiindca ofera seviciii apropiate de domiciliul „beneficiarilor”,
    Adica regionalismul …. nu ar face decat sa creeze aparitia unui nou strat de birocratie ..

    Ce ne facem cu comunele ajunse „umbre” ce mai au cateva sute de locuitori ? se studiiaza cui se alipesc!!! Adica ‘se „concentreaza”\

    Inca ceva cu regiunile. Din p-acate , regiunile dinainte ajungeau sa cuprunda 2-3 orase mai importante.. asa ca orasul capitala „samnatanea” iar celalat se cam ofilea! Trecerea la jdudete a prolejuit ceva dezvoltare si ptr altii …
    Si azi noi regiuni? Su sa bagi in aceiasi regiune Ploestiul si Buzaul si Tragoviste ? E crima! Crima impotriva Buzaului …de Targoviste ce sa mai zic .. decat regrete porofunde! In aceiasi regiune Arad si Timisoara ?!! Sau galati si Braila?In cazul asta doar daca desfiintezi concomitent ambele orase si, din cele 2 „creezi” unu nou , sa zicem Galbra .;..
    Cat despre „regionalismul român se trăiește prin graiuri, stereotipuri, și minorități etnice și/sau religioase localizate ” .. sa zicem ca iar zic de o anume „detasare” . Tatarii nostri sunt ai nostyri si daca privesc imprejur au motive sa fie „romani” – altele decat Murfatlarul si Sarica Niculitel (fostii mei colegi de armata, tatari si turci adorau astea 2 localitati!)

  19. .. pe scurt: de frica unui Yanukovici, mai bine sa avem mai multe judete, care ne costa mai mult, care faciliteaza coruptia mai tare, dar macar nu vom fi precum Irlanda de Nord (doua popoare diferite cu limbi diferite), Tara Bascilor (la fel, desi acel conflict a fost stins prin… hehehehehe, dragul mosului de la Cornell.. da, stins prin regionalizare), Moldova (rusi… mai e nevoie de ceva?!) si desigur minunata Iugoslavie, visul de marire al sarbilor prin colonizarea si sarbizarea fortata a bosniacilor, croatilor si evident, albanezilor.

    Grozave exemple, putine legaturi cu noi, unul – Tara Bascilor – e chiar exemplu pozitiv de implementare a regionalizarii, dar hei! macar prin gimnastica logica ai ajuns sa il lauzi pe Ceasca. Bravo!
    In rest, cateva sofisme si nici un argument real si logic contra regionalizarii. Doar frica drobului de sare. Traiasca Creanga!

  20. Modelul elevetian, in care fiecare judet ar avea o mare independenta de centru este de dorit pentru Romania, aplicand si o democratzare participativa apropiata de cetateni. Aplicarea legii ar putea fi facuta unitar in regiuni, iar comunele, comasate pana a fi sustenabile ar trebui sa constituie pentru cetateni sursa de bunastare si organizare de cel mai mare interes. Raman la judet, realizarea de drumuri, finantarea spitalelor, sprijinirea comunelor, cu fonduri, in educatie.

  21. Parafrazând, “slavă domnului” că multe alte țări nu ascultă de autor. Jenantă argumentație prin exagerarea și extrapolarea a ceea ce se întâmplă în județe. Minim 10000 locuitori comuna, regiuni cu minim 1 milion locuitori.

  22. Daca stam dupa orgoliile primarilor de orase atunci se merge tot asa cu risipa banului public. In o regiune cu 4 judete avem o singura directie agricola, una de sanatate, una de mediu, un singur inspectorat scolar, etc. Actele si documentele, dosarele merg on line. Dar cum sa se piarda atatia bugetari care ar trebui sa lucreze in mediul privat sa sa isi faca propria afacere?!! Asa vom fi mereu saraci si fericiti ca statul ne da!!!

  23. De mult mi-am dorit o analiza asa elocventa! In sfarsit este cineva care subliniaza pozitiv maretele realizari ale perioadei comuniste. Eu zic sa se perpetueze aceste decizii din anii 1960, ca sunt realmente irevocabile. Ca alte sisteme sunt mai eficiente, nu conteaza!
    Va multumesc.

  24. Am revenit mai tarziu si fac o mica observație.

    Întâi să reducem acele Comune care au pana la 3000 de locuitori.
    Sau sa le comasam cu micile orasele pe lângă care graviteaza.
    In cadrul fiecărui judet.
    In sarcina Prefectului sa faca comasarea in 6 luni.
    Daca nu sunt conformari voluntare.
    Apoi aproba Guvernul prin O.G.
    Si se fac 10 județe/ semestru in asa fel incat sa se termine in doi ani.
    Si ce obsevam:
    – se comaseaza cca 600 sau 700 de comune cu alte comune sau orasele.
    Apoi desfiintat acele Municipii care au sub 25.000 de locuitori.
    Cca 30 -40.
    Cu diminuarea corespunzatoare a salariilor din Primărie.
    Acest model de comasare se aplica si la toate orasele care au pana la 5.000 de locuitori.
    Dacă nu sunt posibile comasari aceste orase degradueazala nivel de comună.
    Probabil sub 10 per România.

    Toate acestea însă trebuie să fie cu o pregătire temeinică din partea Guv.ro.
    Cel puțin criterii de definire a localităților.
    Termene, sarcini repartizate.
    Măsuri de corecție a celor ce nu fac, de exemplu, primari, prefecți etc.
    Sancțiuni.
    Etc.
    Si multa, multa organizare de care cred ca e lipsa la Guv.ro.
    Altfel vorbim degeaba!

  25. Articol interesant! Naste multe discutii si comentarii!
    Dar… analizand aceste discutii si comentarii cred ca se poate naste un proiect de tara eficient!
    Asta daca ar fi citit acest articol de cei care trebuie sa ia si decizii si sa le duca la bun sfarsit!!!!
    Cred ca ar fi un punct bun de plecare pentru transformarea Romaniei!
    Si cat imi doresc sa fie mai eficienta administratia si mai moderna tara!

  26. Multumesc de raspuns. Bun, cu ariile metropolitane si polii de crestere ne am lamurit. Dar ce facem cu spatiul rural, ca in Ro doar 51% din populatie traieste la orase?!! Deci totul trebuie privit in ansamblu si integrat, nu pe medii de locuire.

  27. Plagiatorii nu citesc aici aceste puncte de vedere.
    Pentru ca fiecare apăra pe cei numiți, puși, inși in functie.
    Si reciproc.

    Aceasta încrengătură trebuie înlăturată.
    E cea care blochează Dezvoltarea României!
    O menține în epoca feudală!

    Cei care ar trebui să ia deciziile se îmbată cu apa de ploaie vorbind despre creștea exporturilor, a PIB-ului neînțelegînd nimic!
    Creșterea PIB pe împrumuturi externe e la un nivel de indatorare cum nu a fost vreodata pe aceasta tara!
    Nici datoria după WW 2 a României nu fost atât de mare ca azi!

  28. O singura observatie, legata de utilizarea limbii romane: „eficientizarea organigramelor județene iar sărăci politic” ar trebui schimbat in „eficientizarea organigramelor județene i-ar sărăci politic”. Altfel, tema e interesanta si actuala.

  29. Orice impartire administrativ-teritoriala are parti bune si rele. Mai ales daca nu se tine cont si de istoria populatiei arondate, dar tocmai aici este punctul nevralgic. Poate sa apara ideea de secesiune, in special pentru regiunile mai dezvoltate care nu vor sa sustina restul populatiei. Presupun ca este mai importanta coeziunea societatii din regiune si colaborarea cu toti ceilalti decat egalizarea economica si sociala cerute la noi de URSS si mai nou de UE. Deci as vedea in vest Transilvania, Banatul si Crisana-Maramures, in sud Oltenia, Muntenia si Dobrogea iar in est Moldova (poate intr-un viitor incert Basarabia si Bucovina), fiecare avand 2-3 milioane de locuitori majoritar romani (vorbind un anume grai la limbii romane) dar si cu minoritati nationale, cu industrie si agricultura si o istorie specifica: unitate in diversitate.

  30. Articolul este un amestec de idei filosofice fara un fundament stiintific al argumentelor, doar printr-o simpla „evaluare politica” a problemelor generate de regionalizare duce in derizoriu acest demers.
    Problema regionalizarii trebuie privita in primul rand din punct de vedere al eficientei: administrative si economice al teritoriului asupra caruia actionezi. Aceasta abordare mercantila, ca e mai bine asa subordonati unei structuri centrale in Bucuresti, care astazi nu are abilitatile sa gestioneze un teritoriu eterogen ca dezvoltare si nevoi, este o utopie! Nu mai suntem in perioada comunista cand dezvoltarea economica si investitiile erau clar o atributie a statului centralizat care avea un centru national de planificare unde se planificau si gestionau toate investitiile „echilibrate politic” cu o logica comunista.
    Sunt si mai surprins ca distinsul autor, cercetator si doctorand la o universitate prestigioasa este superfical in analiza si nu observa ca cele mai dezvoltate si mai puternice economii au o regionalizare profunda a administratiei si economiei, putem enumera aici doar Germania, Italia, Spania si mai nou Polonia, dar poate articolul vrea sa transmita un anumit tip de mesaj si nu isi doreste sa fie un far calauzitor si independent in acest marasm de informatii aruncate in piata de peste tot si cu tot felul de interese?!

  31. Stimate autor,
    Consider ca in acele comentarii care dintr-un motiv sau altul, nu-mi explic care, nu au trecut, am adus suficiente observatii lamuritoare despre ce inseamna de fapt o regionalizare: un strat adiministrativ suplimentar mai degraba decat o subtiere a corpului de functionari. Am dat exeplul mult admiratei polonii cu cele peste 100 de districte si in care o localitate de 1500 locuitori are mai multi consilieri decat aceeasi localitate din Ro.
    Ungaria are cu ceva mai putine UAT-uri(2900) decat Ro la 1/2 din populatie, franta e campioana la nr. De consilieri (1 la 104 locuitori) iar germania, cu ale ei 12.000 de uat-uri nu cred ca este nici ea cu o administratie mai supla. Asta pt. cei care vad doar harta generica a unei tari fara sa intre in detalii / care fac diferenta si schimba radical realitatea.
    V-as sugera o continuare a acestui articol bazata pe analiza comparativa a corpurilor administrative din mai multe tari. Eu va dau dreptate cand apuneti ca judetele Ro subt bine dimensionate si ca un strat administrativ regional nu ar aduce altceva decat un surplus de functionari.
    Ceea ce ar trebui intr-adevar sa faca Ro este regandirea distribuirii sarcinilor administrative in teritoriu, incurajarea clusterelor de judete (si poate si de localitati) pe proiecte comune, si o digitalizare reala, eficienta.
    Numai bine!

  32. Domnule Andrei, aveti perfecta dreptate! Din pacate, vor mai trece inca trei decenii ca aceste aspecte sa fie intelese. Noi inca nu avem politicieni adevarati orientati catre interesul national ci politruci ahiati dupa parvenire.

  33. Regionalizarea nu ar aduce cu nimic statul mai aproape de popor. In plus, se scapă din vedere problema legitimității desființării județelor fără acordul populației acestora, ele fiind forma istorică de organizate administrativ-teritorială și antedatând cu mult Statul Român.

  34. Regionalizare prin infiintarea a 7 regiuni sau provincii :Transilvania,Banat,Crisana-Maramures,Oltenia,Muntenia.Moldova,Dobrogea-Dunarea de Jos[ care sa includa si Insula Mare a Brailei,orasele Braila si Galati}.Provinciile sau regiunile vor avea guvernatori alesi,guverne si parlamente regionale[la fel si Capitala].Comunele si orasele vor fi comasate in asa fel incat sa nu mai existe comune sub 10.000 de locuitori si orase sub 20.000 de locuitori.Toate orasele cu o populatie mai mare de 100.000 de locuitori vor dispune de autonomie largita in cadrul regiunilor iar orasele cu peste 50000 de locuitori de autonomie de nivel mediu.Cum toate cele 7 provincii sau regiuni au o majoritate etnica romaneasca clara nu va exista nici un pericol de secesiune.Aceasta reorganizare administrativa e de tip semiferederal.Alternativele la ea sunt :federalizarea reala,confederalizarea sau state asociate dar in nici un caz ramanerea la infinit cu actuala organizare administrativ teritoriala. Greseala cea mare a fost ca dupa unirea din 1859 s-a mers pe un sistem ultracentralizat de tip francez in timp ce un sistem federal de tip german ar fi fost mai potrivit.Dupa unirea din 1918 pastrarea sistemului ultracentralist cu numirea in provinciile noi a unor functionari de la Bucuresti[ sistem tipic colonial] a adus pagube tarii si noilor provincii ,lucru vizibil in Transilvania si mai ales in Basarabia.A fost ceva foarte periculos ceea ce s-a si vazut in 1940. Daca isi inchipuie cineva ca unirea R, Moldova cu Romania va duce la transformarea acesteia intr o adunatura de judete administrate centralizat de la Bucuresti[ ca in perioada interbelica] se inseala amarnic.Unirea [daca va exista] va fi negociata si Basarabia nu va accepta nimic mai putin decat un sistem federal sau confederal.Daca guvernul de la Bucuresti va accepta va fi bine iar daca nu atunci adio unire. Cu cat regionalizarea reala a Romaniei va intarzia cu atat se va merge mai tarziu spre solutii de autonomie mult largita de tip federal sau confederal.Aparitia unor poli economici in Romania va impune regionalizarea reala a Romaniei.Incapatanarea guvernelor de la Bucuresti de a pastra sistemul ultracentralizat va impinge provinciile istorice spre o autonomie foarte mult largita obtinuta pasnic sau fortat daca prima solutie nu va fi acceptata.Nici in acest caz extrem nu se merge spre secesiune pentru ca aceasta ar fi pagubitoare pentru toti romanii si folositoare doar pentru vecinii Romaniei{toti vecinii}.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Parvulescuhttps://r-parvulescu.github.io/
Radu Andrei Pârvulescu este doctorand în sociologie la universitatea Cornell și cercetător afiliat departamentului de sociologie, antropologie și asistență social din cadrul universității Dayton, amândouă in Statele Unite ale Americii. Teza lui de doctorat abordează evoluția profesiilor juridice din România în perioada 1978-2018. Mai multe detalii la https://r-parvulescu.github.io/

Carti noi

 Colocviu la NEC:  Languages of Hospitality. The Legacy of André Scrima in Lebanon 24 noiembrie a.c. Se poate urmări prin intermediul aplicației Zoom.

André Scrima(1925-2000), monah ortodox de origine română, a viețuit pentru mai bine de trei decenii în Liban (1961 – 1991), între mănăstirea ortodoxă antiohiană Sfântul Gheorghe, din localitatea druză Deir-el Harf și Beirut, unde a predat la Universitatea Saint-Joseph și la Universitatea Saint Esprit, Kaslik.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro