În limba engleză există un termen care denumește bijuteriile ostentative purtate în special de artiștii hip-hop afro-americani. Termenul este “bling-bling” și a fost creat de artistul cu nume de scenă Lil Wayne.
La această expresie m-am gândit aseară, după ce am aflat rezultatele alegerilor europarlamentare din România. Cum altfel mi-aș putea reprezenta concetățenii, dacă nu ca niște păsări cărora le place tot ceea ce este sclipicios, strălucitor, care are imagine, dar este lipsit de substanță?
Să luăm cazul domnului Mircea Diaconu, candidat independent, care iată, va reprezenta România în Parlamentul European, în urma unui scor uriaș, de peste 6%. Mircea Diaconu este de profesie actor, este scriitor și, de mai mult timp, este și politician. Faptul că poartă mai multe pălării în același timp, cum spun englezii, nu reprezintă o problemă în sine. Să ne uităm însă la activitatea domnului Diaconu. Conform site-ului Senatului României, domnia sa are 26 inițiative legislative, a făcut 12 declarații politice, are o interpelare, 95 de luări de cuvânt și a participat la 16 moțiuni. Ca pe orice cetățean responsabil mă interesează mai ales inițiativele legislative. Ce fel de măsuri a propus domnul Diaconu? Enumăr aici câteva: propunere pentru modificarea legii medierii, legea timbrului cultural, pentru protejarea patrimoniului cultural imaterial, pentru reglementarea marketingului substituenților de lapte matern, pentru încadrarea în muncă a elevilor și studenților, legea sponsorizării. De reținut că propunerile legislative au de obicei mai mulți autori și reprezintă în general intențiile partidului din care fac parte parlamentarii.
Întrebarea pe care mi-am adresat-o în continuare este care dintre aceste măsuri au convins electoratul să îl trimită în PE. M-am întrebat și care este atitudinea acestuia față de Europa: este pro-european? Este sceptic? Ce intenționează să facă din momentul în care va ajunge în Parlamentul european? Nu am avut cum să aflu răspunsul la aceste întrebări pentru simplu motiv că nu există.
Se vorbește prin presă despre fenomenul Diaconu, despre faptul că sistemul nu mai este atât de invulnerabil și că în sfârșit candidații independent sunt susținuți de popor. Dar de fapt lucrurile nu stau deloc așa: oamenii nu votează cu gândul la politicile pe care le-ar adopta reprezentantul ales, la opiniile și competența respectivei persoane. Oamenii votează imaginea, pachetul frumos ambalat și livrat de televiziuni. Pentru că, nu-i așa, vedem doar gardul vopsit și ignorăm că înăuntru-i leopardul.
poate că n-ar fi o idee deloc proastă să nu vă mai adresați întrebări dvs însevă, ci cuiva mai instruit, mai inteligent, mai puțin fascinat de propriul buric.
„Pentru că, nu-i așa, vedem doar gardul vopsit și ignorăm că înăuntru-i leopardul”
doi tipi merg pe linga un gard.la un moment se aude de dincolo de gard ceva care suna ca un indemn” cu verdele in sus”. au mai mers ei , fara sa dea atentie si tot se auzea.
la un moment dat au luat-o la fuga sa ajunga in capat si sa ajunga sa vada ce e dincolo.
europarlamentari plantau copaci la o actiune a verzilor.
e bine ca dvoastra „inseva” nu va puneti intrebari.
Pe româneşte: zdrăngănele. :)
Un „mic” exemplu de cum se voteaza la noi:
„9 din 41 de presedinti de Consilii Judetene din Romania sunt condamnati, urmariti penal sau trimisi in judecata. 7 dintre acestia sunt de la PSD, unul de la PNL si unul de la UDMR. Desi sunt acuzati de luare de mita, de trafic de influenta sau alte infractiuni de coruptie, electoratul nu a sanctionat partidele din care provin baronii locali. Ba din contra. In judetul Mehedinti de exemplu, PSD a luat mai multe procente la europarlamentarele din 2014 decat la alegerile locale din 2012, cand era in alianta cu PNL. Mehedinti e judetul condus pana acum cateva saptamani de Adrian Duicu, acuzat de DNA de abuz in serviciu si trafic de influenta si aflat in arest preventiv.”
Sa ne speriem de „victoria” partidelor extremiste in UE sau de hotii si alegatorii nostri?
La ce ajută să dăm vina pe alegători? Li s-au oferit alternative serioase sau măcar acceptabile? Măcar un singur lucru ar fi trebuit învățat, în urma alegerilor prezidențiale din 1996 și 2004: nici Constantinescu și nici Băsescu nu ar fi devenit președinți fără voturile ”mahalalei inepte”.
Numai că mahalaua asta ineptă nu e chiar atât de ineptă încât să voteze un afiș cu Elena Udrea în prim-plan. E nevoie de candidați mai credibili, pe care ”mahalaua ineptă” să-i accepte, așa i-a acceptat pe Constantinescu sau pe Băsescu la vremea lor. Dar asta e esența problemei: trebuie candidați credibili. Chiar speră cineva ca MRU să primească voturile pe care le-a primit Băsescu în 2004? Încape comparație între ei?
Bling bling nu este un concept inventat de rapperul ala, e ceva mai vechi si semnifica orice lucru sclipicios & kitsch. Nu numai bijuteriile hippiotilor afro.
Diaconu a iesit in principal pentru ca amenintarile lui nenea ala de la ANI, proferate in cel mai clasic stil neo-securist, au enervat pe multa lume. Ce va tot invartiti in jurul cozii si refuzati sa vedeti asta?
Intr-o lume dominata de vizual ar fi si ciudat ca oamenii sa NU voteze imaginea. Dar de ce e o asa de mare problema ca Diaconu a intrat in PE? Nu are o agenda europeana? EBA avea? Becali avea? Sa fim seriosi. Prefer un Diaconu fara nici o agenda europeana unui Capsali cu agenda freaky. Astfel de ciudatenii au fost mereu si e preferabil un actor fara agenda unui partid sau candidat extremist cu agenda. O fi omul PSD – si ce daca, unul in plus ce mai conteaza? Sa zicem mersi ca n-am produs un front national sau alta aberatie si sa ne ocupam de motivele pentru care aproape 70% au ales sa nu voteze. Parerea mea, vorba aia.
Problema lui Diaconu în PE este faptul că el nu a vrut și totuși a ajuns acolo fără voia lui:
http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-17362564-mircea-diaconu-tinta-mea-nu-fost-fiu-europarlamentar-nu-locul-meu-dar-nu-avut-cui-explic.htm
„Tinta mea nu a fost sa fiu europarlamentar ca nu e locul meu. Vroiam sa fiu pe liste acolo,in spatiul public, ca sa pot fi atacat de institutii si sa le demontez in acest mod acuzatiile. Dar nu am avut cui sa explic”
Omul a fost trimis cu forța acolo. Cam clar.
Din pacate, exact asta este esenta democratiei: imaginea nu fondul.
Nu numai domnul Diaconu nu si-a prezentat programul politic in PE, dar nici un alt partid. Inaintea alegerilor am trimis citeva intrebari unor partide cu privire la diferite initiative legislative europene. Nu am primit nici un raspuns. O comedie trista…
Cazul Diaconu n-are nicio treaba cu sindromul bling-bling.
Domnia sa este o mare diversiune a PSD, pusa la punct in laboratoarele jegului de la Antene, pentru a prelua directia PNL. Persoana folosita, actorul, a fost foarte bine aleasa, exceland prin calitatile necesare unuia care joaca un rol pe care nu-l intelege, trasatura dominanta a actorului Mircea Diaconu.
Evenimentele ulterioare, criza PNL, dovedesc succesul diversiunii.
Cred ca in cazul domnului Diaconu motivele votului sunt mai complicate sau mai alambicate, daca imi este permisa expresia. Imi aduc aminte ca, intervievat fiind, unul din cunoscutii actori aflat in fata teatrului Nottara unde se afla un punct de colectare a semnaturilor pentru domnul D, a spus ca se manifesta impotriva prostiei. Atat. Eu cred ca domnul D a coalizat un segment de alegatori care sunt purtatorii unui mesaj. O parte s-au detasat de partide ca simpatie si s-au orientat catre independenti. Altii nu vor sa mai fie reprezentati de cei care citesc sacadat un text, deveniti brusc intelectuali pentru ca au absolvit o facultate obscura, sau al caror prim loc de munca in evidente a fost o pozitie foarte inalta de unde au lansat pretiozitati. Mai sunt si cei care nu cred in ideologiile create peste noapte pentru un grup nemultumit ca nu a ajuns in primele scaune ale unui partid. Eu ma uit cum fobiile si infatuarea unui lider al carui singur merit este discursul cu fraze foarte lungi in care nu pierde ideea, presarat cu dese divagatii, duce la pieire un partid istoric, iar marcantii sai membri il urmeaza fascinati. Oricum cred ca una din concluziile acestor alegeri, pentru mine, este ca nu ar strica sa adoptam, pentru o perioada scurta, varianta votului obligatoriu. Dar se pare ca nu se vrea pentru ca rezultatele ar fi altele.
După opinia mea nici vorbă de televiziuni: bling-blingul ce-a furat ochii alegătorilor (precum „blinkerul” zăpăcitor de păstrăvi – rădăcină germanică comună) este format din filmele ante-1989 reluate insistent la numeroase televiziuni. Mutra lui Diaconu a făcut bling-bling prin cîmpul vizual al „boborului”, creînd un „imprinting” pe meningele acestuia. Restul – adică măgării politice, declarații imbecile, ș.a. – nu au mai avut nici un efect FIINDCĂ AR FI TREBUIT PROCESATE DE CE ESTE SUB MENINGE.
Nu găsesc argument mai viguros pentru lipsa COMPLETĂ de discernămînt a unui procent semnificativ din populație – ORICE populație. Nenorocirea românilor constă în faptul că niciodată nu au avut răgazul necesar pentru ca cei ce gîndesc cu adevărat să se instaleze ferm la conducere.
Nu stiam ca pe acest site se primesc compuneri de la elevi de liceu.
Politica se face mai ales cu imagine, cam de vreo 60 de ani, de cand s-a inventat televiziunea, si Kennedy a castigat in fata lui Nixon, care a aparut crispat si nebarbierit.
Maine ce revelatii mai avem? Ca „in politica banii vorbeste”? :)
Am prieteni cu care am stat de vorba si care mi-au spus ca il voteaza din simpatie (unii) sau din lipsa de optiuni credibile (altii). Fabricat sau nu de cineva anume, sustinut mediatic, nu trebuie sa anulam partea de sustinere pe care si-a castigat-o singur. In lumea in care traim ambalajul este extrem de important insa nu suficient iar din acest punct de vedere cine vrea sa invete ceva din „povestea” Diaconu o poate face acum, pentru viitor. Ma refer la cei care isi castiga painea din fabricarea unor procente electorale. Pentru noi, faptul ca nu mai exista Becali, DD, Vadim si exista Diaconu – e un pas in fata! Mic.
Daca tot campania asta a avut bataie pana la prezidentialele din noiembrie, cine stie?…