sâmbătă, noiembrie 27, 2021

Societatea televiziunilor moarte

Parafraza din titlu nu este întâmplătoare: întocmai ca poezia clasică din filmul lui Peter Weir, Dead Poets Society, televiziunile publice din Europa au prins oarecare mucegai, chiar dacă este adesea un mucegai nobil. Trebuie găsit mentorul de excepție, ca profesorul Keating din film, interpretat magistral de Robin Williams, care să deschidă în fața publicului cutia magică. Începând cu BBC, mediile publice caută de câțiva ani soluții noi pentru a menține audiența, pentru a fideliza publicul, pentru a atrage public tânăr. Puse în fața unor piețe concurențiale în schimbare, televiziunile publice nu mai dețin de mult monopolul, iar avantajele inițiale se transformă în piedici. În vreme ce canalele de radio și televiziune private sunt ACTORI în piața media, cele publice sunt INSTITUȚII, crescute în timp, reglementate, susținute parțial din bani publici. Societățile de televiziune și de radio foste ”de stat” din țările ex-comuniste au rămas, după un sfert de veac de la căderea Zidului Berlinului, sub controlul netransparent al politicului, chiar dacă formal acestea s-au democratizat. Cehia, Croația, Ungaria, România oferă câteva dintre exemple. Comportându-se ca instituții cu programe pentru un public-națiune, televiziunile publice au înțeles târziu că audiența s-a fragmentat, că platformele s-au diversificat, că privitul la televizor nu mai este o ocupație statică, ci publicul însuși a devenit furnizor activ de informație. Era Internetului a schimbat habitudinile și pretențiile de receptare. Flexibile, mediile comerciale s-au mișcat repede, au achiziționat din timp softurile adecvate pentru a putea fi receptate online pe Smartphone, tabletă, laptop. Televiziunea Română, de pildă, abia la mijlocul lui 2012 a oferit aplicații pentru recepția online pe TVR+, în vreme ce PRO TV și multe alte canale aveau un avans de un an-doi, sau mai mult. Măcinată de imensul deficit bugetar și de conflictele politice, TVR stă mai la coada plutonului, umilită de politicieni și prost condusă. Astfel rămâne departe de preocupările televiziunilor publice europene, care își bat capul cu cu avansul tehnologic, cu independența jurnaliștilor, cu performanța într-o piață reală.

”Ce ne facem  cu tinerii?”, a fost subiectul central al unei conferințe organizate în capitala Suediei de EBU în parteneriat cu Universitatea din Stockholm. Țările nordice, Suedia, Norvegia, Danemarca, n-ar vrea să piardă ceea ce s-a obținut timp de decenii în construcția mediilor publice: autoritate, reputație, încredere. Sondajele comparate arată însă o nouă realitate: dacă în 1995 peste 70% din publicul scandinav frecventa televiziunile comerciale, în 2013 audiența a scăzut cu 5 procente. Cifrele de audiență a televiziunilor publice scandinave sunt și mai îngrijorătoare: 40% în 1995 și o pierdere de 10% în 2013. Ceva trebuie făcut, și-a spus și BBC, modelul cel mai stabil și mai bine finanțat din Europa. BBC a instituit un grup de creativi plătiți dintr-un ”fond de risc”, a relatat Sharon Green, pentru a investiga piața, pentru a experimenta formate noi, atât pentru radio cât și pentru televiziune. S-au născut podium.me, o platformă de exprimare a tinerilor sau, Faceți gălăgie!, emisiune nouă de radio. Ei au plecat de la premisa că generația jocurilor pe net respinge autoritatea cu costum și cravată, nu vrea să privească televiziunea părinților, ci dorește divertisment ”high production”, fascinație, explorare dincolo de limite, viteză. Tinerii de azi vor două crime în 30 de minute, în timp ce în anii ’80 o crimă se rezolva în 20 de episoade”, nota cu umor Dennis Christensen de la televiziunea daneză. Televiziunea comercială a înțeles mai repede.Talent-showurile au atins în România ca peste tot audiențe record în rândul tinerilor. (Nativii)au talent a avut peste 60% public adolescent (14-16 ani) în Georgia, Moldova, Slovenia, peste 50% în Marea Britanie, iar Vocea… este în topul audienței publicului tânăr în Canada, Bulgaria, România, Filipine etc. (EuroData TV Worldide).Totuși, mediile publice nu pot schimba tabăra, susține Ulla Carlsson, directorul publicației Nordicom: nu pot deveni avocații generației, ci trebuie să rămână de partea părinților și a școlii într-un efort educativ care nu exclude divertismentul și dinamismul dragi publicului tânăr. Inovația și creativitatea sunt invitate să ia parte la provocarea de a atinge publicul tânăr în știri, reportaj, talk-show, film documentar sau de animație, divertisment. Există câțiva parametri care stimulează audiența știrilor în rândul tinerilor: ”efectul Zuckerberg” – audiența crește proporțional cu numărul de vizualizări pe Facebook, ”efectul YouTube”- preferința pentru programele de știri online și, firește, ”efectul vârstei”, fiindcă interesul pentru știri crește la tinerii adulți. Nu vine Apocalipsa pentru televiziune, a conchis Alexandre Callay de la EuroData TV. Până la urmă, chiar dacă azi fiecare are ecranul său și își trăiește parțial viața navigând în virtual, tot producție de televiziune caută, într-o ofertă uriașă, de unde se poate alege ceva diferit, ceva special, ceva interesant, ceva remarcabil, ceva magic. Mediile publice trebuie să fie și ele acolo, dacă mai cred, ca să-l parafrazăm pe John Keating, profesorul prodigios din filmul Dead Poets Society, că imaginile și ideile pot schimba lumea”.

Articol apărut și în revista ”22”

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Am citit articolul intrebandu-ma din ce in ce mai des: ce sens are? Nu articolul, ci incercarea de a mentine televiziunile intr-un rol pe care l-au avut temporar si care e normal sa fie temporar.

    Stiu multi oameni care nu se uita la televizor de ani de zile, unii nici nu au televizor in casa. Profilul lor e simplu: 30-40 de ani, educati (studii superioare), venituri peste medie. Ei nu gasesc un motiv pentru a consuma inutil timp cu televizorul, daca vor sa vada un film exista alternative mai bune (in care ei pot alege ce film vor sa vada, nu ce este disponibil pe un post sau altul, cand vor ei), daca vor informatii exista alternative mai eficiente si ceva mai putin partizane (in 30 minute pe Internet afli mai multe lucruri serioase si interesante decat la Stirile de la ora 5, daca mai exista asa ceva), daca vor divertisment au alte alternative (ies in oras, calatoresc, citesc, practica un sport). Televizorul era bun pentru un public captiv fara alternative sau fara gusturi, e o epoca ce a disparut. Deci, ce sens are?

    • Multi pensionari pe care-i cunosc, rude, vecini dau drumul la tv de cind se scoala pina se culca!
      Se uita cu precadere la TV de stiri in functie de afinitati si cred cu evlavie orice se spune pe-acolo.
      Habar nu au ca teatrele au oferte de bilete mai ieftine pentru pensionari.
      Exista si pensionari „pe dos” din fericire!

      Apoi exista multi oameni cu venituri mici si foarte mici iar tv este singura lor distractie. Multi nu-si platesc intretinerea, dar nu uita niciodata sa-si plateasc cablul si curentul!

      Din pacate din ce in ce mai multi vor fi mai saraci si costa mai putin abonamentul la cablu decit mersul la diferite evenimente.

      Din ce in ce mai multi romani sint depresivi, unii mor la locul de munca, altii sint umiliti in fel si chip acolo (indiferent ca lucreaza la stat sau la privat)
      Oferta de locuri de munca este extrem de limitata, sint numai cele cu salarii de mizerie, ca cele mai bune sint ocupate de politruci si rudele lor, de cei cu conexiuni politice etc.

      O tara trista, depresiva cu un guvern „glumet”!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De-democratizarea regimului politic din România. Interviu cu politologul Alexandru Gussi

Președintele l-a desemnat pe Nicolae Ciucă din nou ca premier, după o criză politică îndelungată. Cum s-a ajuns la această criză și...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro