marți, mai 17, 2022

Şocul electric al Curţii Constituţionale activiste

Ucraina e în plină revoluţie – sau răzmeriţă a unor elemente anarhiste, după cum a comentat liderul de onoare al PSD, Ion Iliescu, sculat brusc din somnul istoriei de presa indiscretă. Fugarul Ianukovici, căutat cu procuratura, se ascunde prin bazele militare ruseşti din Crimeea, ca să fie totul clar. La Bucureşti, porniri anarhiste de o natură diferită i-au întărâtat pe Antonescu şi Ponta, aruncându-i unul în beregata celuilalt fără motiv evident, spre jalea baronilor şi cadrelor USL din teritoriu. Care asistă neputincioşi la criza de isterie a liderilor naţionali, ivită din senin şi periclitând o guvernare de 80% ce mai avea încă ani buni în faţă şi un mandat la care se lucra din greu: punerea cu botul pe labe a statului de drept. Dar ce să ne mirăm: din King Lear ştim că împărţirea regatelor dezlănţuie iraţionalul din natura umană.

Pe fondul acestor drame shakespeariene în derulare, mă simt complet inadecvat şi chiţibuşar dacă revin la un subiect pur birocratic, reamintindu-vă cum anul trecut pe vremea asta, la final de februarie, guvernul român adopta un memorandum de reformă ce urma să schimbe pe veci faţa României: programul de regionalizare şi descentralizare. Dar trebuie, pentru că alături de noua Constituţie, acestea erau prezentate ca marile proiecte ale începutului de mandat USL, în care s-au investit efort şi capital politic enorm timp de aproape o jumătate de an. Vă mai amintiţi ce agitaţie, ce caravane de dezbatere prin ţară, ce consultări online şi offline, ce bătăi cu cărămida în piept prin politică şi societatea civilă? La cum se văd acum lucrurile, în sepia, n-are aerul că toate astea s-au petrecut cu cel puţin zece ani în urmă, într-o altă eră politică?

Partea bună e că actuala fractură Antonescu-Ponta va îngropa probabil bulibăşeala incompetentă prezentată drept proiectul noii Constituţii. Nu prea văd cum părintele ei, Crin Antonescu va mai putea chema lumea să spună “da” la un referendum convocat de guvernul faţă de care e în opoziţie în stilul său pregnant, de tenor de coloratură. Sau cum va mai susţine Ponta un proiect ce reduce puterile viitorului preşedinte de ţară, sperat a fi social-democrat. In plus, Curtea Constituţională a făcut praf câteva duzini de articole din noul proiect, iar condamnatul penal Tudor Chiuariu, rămas cu tupeu membru în comisia juridică a Senatului, e mai lipsit de concentrare decât anul trecut în munca tehnică pe care o prestează în beneficiul şefului de partid.

Ca să omor complet puţina audienţă rămasă până la punctul ăsta din articol, merg mai departe cu autismul şi mă uit un pic pe cealaltă decizie a Curţii, privind procesul de descentralizare prin asumare de răspundere, operat de tandemul Ponta-Dragnea la finalul lui 2013. Şi acesta a fost găsit neconstituţional de Curte, într-o hotărâre-şoc din ianuarie. Nu ştiu câtă lume a citit-o.

Pe scurt, ea zice aşa: descentralizarea de atribuţii şi active, predominant la nivelul Consiliilor Judeţene, prin asumarea răspunderii, nu e neapărat neconstituţională ca metodă (deşi trei judecători au făcut opinie separată şi au spus că este: Zegrean, Morar, Pivniceru). Dar, surpriză, Curtea a găsit elemente neconstituţionale în conţinutul măsurilor asumate de guvern, nu în procedeul adoptării: ignorarea unor legi pre-existente care fixau un cadru foarte de pretenţios, progresist, privind consultarea cu toţi cei implicaţi; lipsa de acurateţe în transferul proprietăţii publice de la o instituţie la alta; lipsa analizelor de impact ce trebuie să însoţească orice lege; plus nenumărate imprecizii terminologice strecurate prin lege.

Măcar ultimele defecte puteau fi corectate înainte de asumare, dacă tot avem un Consiliu Legislativ plătit să facă exact asta: revizuirea tehnică a formei legilor. Nu înţeleg cu ce s-a ocupat în acest caz. Insă efectul de torpilă al deciziei Curţii, ce va deveni evident pe termen mediu şi lung dacă se mai potoleşte zarva politică şi ne putem ocupa şi de chestii serioase, e de a crea un precedent puternic pentru o Curte Constituţională activistă, ce intervine nu doar pe forma guvernării, ci şi pe conţinutul ei.

Desigur, în textul motivării judecătorii îşi iau precauţia să spună că nu se ocupă de oportunitatea măsurilor adoptate, însă decizia deschide calea de aici înainte unei cenzuri mult mai severe a proastei guvernări şi demarează şi în România o dezbatere foarte la modă în multe ţări: cât de mult poate interveni justiţia (ceea ce CC nu este, stricto sensu, dar să spunem) pe conţinutul actului guvernării, nu doar pe formă? Justiţia activă în guvernare e o armă cu două tăişuri iar o soluţie practică perfectă nu s-a găsit nicăieri în lume, însă dezbaterea în sine e fascinantă.

In rest, foarte bine că moare proiectul de baronizare judeţeană, la fel ca şi cel al noii Constituţii, pentru că pe fond era la fel de prost şi dăunător – deci inoportun. Adevăratele priorităţi de reformă teritorială ale României le-am rezumat pentru dumneavoastră într-un filmuleţ disponibil aici.

(articol publicat in Revista 22)

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Schimbarea de atitudine a lui Antonescu e corelată cu ce s-a întâmplat în Ucraina printr-o cauză comună mai puțin vizibilă, dar nu fără legătură cu vizita doamnei Nuland, și e dată de informații primite de el personal pe surse că ar fi urmat oricum să fie eliminat din schemă de către post-comuniști, că l-au vândut oameni pe care îi credea de încredere și că e cazul să încerce să se reabiliteze, chiar dacă va rata să fie președinte.

  2. Justitia activista poate insemna incalcarea separatiei puterilor in stat. Ne place insa doar cand spun lucruri intelepte. Totusi, ne trebuie reguli fiindca oamenii se schimba. Pe de alta parte, CC nu este justitie, nu face parte din puterea judecatoreasca. Este o institutie politico-juridica, adica are dreptul (conform legii) sa se cam pronunte si pe oportunitatea politica constitutionala. Nu a facut-o pana acum sau, mai bine zis, a facut-o mascat prin motivari de tip juridic care de multe ori erau trase de par. Acum ne place, dar in trecut ni se parea inadmisibil fiindca spuneau numai bazaconii interesate. Rept, ne trebuie reguli. Putem accepta ca CC este o institutie politico-juridica acordand incredere mare si in judecata de oportunitate politico-juridica a membrilor ei, sau ar trebui ca CC sa se rezume doar la aspectele strict juridice de ordin constitutional. Lasarea acestei chestiuni intr-o zona neclara ne poate provoca multe neplaceri atunci cand vor da hotarari cel putin discutabile.

  3. Dacă tot moare proiectul de baronizare locală şi liberalii ies de la guvernare, poate că vom afla şi unde este contractul original semnat cu Bechtel de Adrian Năstase. De câteva luni nu se mai aude vocea lui Şova. De ce oare?

  4. Dupa stil, decizia e scrisa de mult-hulita Dna Pivniceru … sunt chiar curioasa daca e asa (stie cineva cine a fost judecator-raportor pt aceasta decizie ? )

  5. Lucrurile sînt foarte simple: O Curte Constituțională activistă e un lucru prost. Guvernanții pot lua măsuri proaste, dar trebuie lăsați să le ia, apoi populația observă efectele și la viitoarele alegeri alege alți guvernanți. Ăsta-i mecanismul democrației. Cînd magistrați hotărăsc de capul lor că o lege e inoportună, atacă democrația, căci refuză dreptul poporului de a hotărî asupra inoportunității legii.

Dă-i un răspuns lui mariusmioc Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro