Una dintre cele mai frumoase povesti ale adolescenței mele, minunat scrisă, am citit-o de cateva ori: “Ape vor seca în albie, și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate…” Finalul este magnific, l-am recitit azi de cateva ori, este solemn ca o catedrala goticăși fierbinte ca soarele Toscanei…
Despre protestele antivaccin, anxietatea tehnologică și tehnofobie. De ce ne este teamă de cipare (II) de Bogdan Oprea
Spațiul public din buzunar de Anca Sandu
Partide vechi și partide agile de Cristian Andrei
de Bogdan Oprea
de Anca Sandu
Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:
1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică?
2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?
3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță?
Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase
Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro
„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate individual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.
„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner
„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail
Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
oh, ce blestem pe neamul asta ca l a mai nascut si pe Eminescu !
„….si câte o stea va vesteji pe cer în departari, pâna când acest pamânt sa-si strânga toate sevele si sa le ridice în teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale.”
foarte frumos
doar ca astazi sevele pamintului sint canalizate spre directii gresite
exagerari de dragul encomiasmelor: „oh, ce blestem pe neamul asta ca l a mai nascut si pe Eminescu !”
Diamantele se gasesc si in noroi si in ape tulburi.
Acum, prea multi se cred indreptatit sa slefuiasca cu piosenie diamantul. Mult prea putini reusesc o forma pe masura caratelor.
Blestem? sau „blestem”?
@victor
:) nu prea pricep ce spuneti, vedeti ca v a raspuns mai jos dl adrian petreanu
dupa zeci de ani de ovatii si urale (partidul, ceausescu si poporul) iacata romanii s au dezlegat in sfirsit de blesteme si nu mai aplauda pe nimeni pe gratis (acum totu i pe bani si la comanda !)
citatului inceput de dl Vladimir Tismaneanu i am alipit finalul. cit despre „encomiasmul” meu exaltat, uitati l (e neimportant), dar nu si pe Eminescu
@ man of war ,
e posibil sa nu te fi inteles; esti prea criptic, poate.
Nu inteleg cum mi-a raspuns mie dl @ adrian petreanu pritr-un neadevar, ci imprastiere de noroi la intimplare „Chiar daca unii intelectuali, considerati cei mai reprezentativi pentru cultura romana actuala, ii contesta valoarea”.
Cine sint acei intelectuali „considerati cei mai reprezentativi”?
Eu nu cunosc niciunul, iar daca faci afirmatia, exemplifaica!
@victor
ma bucur ca mi ati replicat ca sa va pot raspunde !
o sa va explic tragedia lumii de azi in putine cuvinte : cu cit stii mai mult(e) cu atit devii mai umil si cu cit esti mai prost cu atit mai ancorat politic. asta i motivul regresului actual. aveti grija insa sa nu vi se mai serveasca cuvinte vulgare pe post de poezii, minciuni mai adevarate decit Adevarul, linii strimbe si chipuri timpe drept arte, plastic uri si garbage uri. inlaturati le pina nu devin prea groase daca veti mai vrea sa vedeti luciul albastru al apei
Va multumesc domnule profesor pentru ca sunteti singurul autor de pe aceasta platforma care la 15 ianuarie ati scris ceva, desi un articol minuscul, despre Eminescu. Chiar daca unii intelectuali, considerati cei mai reprezentativi pentru cultura romana actuala, ii contesta valoarea, Eminescu ramane un simbol, facand parte pe primul loc din patrimoniul cultural al romanilor. Ma asteptam la un comentariu din partea domnului Lucian Boia, sau nu merita un asemenea efort din partea sa in 15 ianuarie ?
Sper sa lasati acest comentariu. Pe mine si, cred, pe majoritatea romanilor ne doare aceasta tacere.
Domule petreanu, cu totii suntem niste persoane aflate pe contactul dialectic dintre fetele dialectice ale „foii duale” (chiar daca ma autocitez trebuie sa pun asta in ghilimele :) ) dobandita de om odata cu izgonirea din Rai, dar pe noi romanii ne petrece suplimentar ales Norocul si in concluzie in raport de cel care i-a definit astfel cei astfel definiti si fiind astfel, nu au existenta in sine, sunt niste umbre ale unor indivizi de mucava mai ceva decat cei din pestera lui Platon