sâmbătă, iunie 12, 2021

Solemnitatea tristeții ne va supraviețui. Un superb dialog intre Ioan T. Morar si Cristian Patrasconiu

Dialogul dintre Ioan T. Morar si Cristian Patrasconiu, aparut in revista online „LaPunkt” este o lectie de eleganta intelectuala, de pasiune etica si de angajament estetic. Il recomand calduros tuturor celor care vor sa inteleaga tribulatiile, meandrele, sperantele, reculurile lumii in care ne este dat sa traim. Poet, romancier, jurnalist, comentator politic, realizator de televiziune, in felul sau un Jon Stewart al Romaniei, cel pe care prietenii il numesc Biju este un intelectual deopotriva intransigent si altruist. Canaliile il detesta pe buna dreptate.


In clipele in care m-am simtit coplesit de un sentiment al zadarniciei, atunci cand eram ispitit sa depun armele ingretosat de mizeriile revarsate din jur, inclusiv dinspre fosti prieteni carora nu stiu a le fi facut altceva decat bine, prezenta lui Ioan T. Morar, atat in spatiul public, cat si in acela al relatiilor personale, a insemnat pentru mine (si nu doar pentru mine) un reazim. Nobletea atitudinilor lui Ioan T. Morar este una naturala, total necalculata. Biju Morar este spontan solidar cu acele cauze pentru care merita sa lupti, chiar si atunci cand ele pot sa para lipsite de sanse. A pierde langa Ioan T. Morar este o forma sigura de a castiga. Sau, cu vorbele sale, mai bine să mor decît să nu trăiesc.

CP: Cui, din cei pe care i-aţi întîlnit în viaţa dumneavoastră, i-aţi da Premiul Nobel pentru Bunătate?

ITM: Ar fi cîțiva, nu mulți, dar buni. Și ca să nu defavorizez pe nimeni, voi aminti un băiat ceva mai mare decît mine, într-o tabără de corturi de la Temeșești, Arad, care a spălat o oală uriașă în locul meu. Eram cam prin clasa a șasea, el, probabil într-a opta. M-am văzut că mi-e greu și că sînt depășit, a venit la pîrîu și mi-a spus: ” lasă că fac eu asta, tu du-te în cort să nu te plouă”. A fost un exemplu de altruism pe care n-am să-l uit toată viața. În schimb, spre rușinea mea, am uitat numele acelui băiat care a stat în ploaie în locul meu, cînd am fost de serviciu la cantina taberei.

CP: Dar Premiul Oscar pentru Generozitate?

ITM: Aici chiar trebuie să dau numele cîtorva oameni. Regretatul Radu G. Țeposu și soția lui Otilia ne-au întins o mînă generoasă cînd aveam mai mare nevoie de ea, și ne-au găzduit, gratuit, cîteva luni la sosirea noastră în București, într-o cameră a apartamentului lor. Acolo s-a născut fiul nostru. Apoi, nu pot să-l uit pe domnul Dinu Marin (da, fost senator PSD) care, prin 1986, m-a ajutat fundamental în inserarea mea profesională la București, luîndu-mă la Viața Studențească pe răspunderea lui (cu un ocol pe la Casa Studenților), pentru că nu aveam un dosar de cadre foarte curat. El era redactor șef și a garantat pentru mine fără să-mi ceară niciodată ceva în schimb. Asta nu se uită. Îl adaug şi pe Vladimir Tismăneanu – la Premiul “Generozitate pentru toţi” (a ajutat atîta lume încît nu mai are nevoie de duşmani din afară, se selectează dintre cei ajutaţi)

CP: Dacă ne jucăm în această direcţie, ce premii aţi mai vrea şi aţi mai putea da?

ITM: Aș mai putea acorda premiul pentru cea mai lungă prietenie lui Mircea Mihăieș, premiul pentru cel mai fericit loc de muncă fostei redacții de la Academia Cațavencu, premiul pentru o prietenie tînără lui Claudiu Opran, premiul pentru cel mai bun vecin lui Dumitru Boțan. Premiul „Toni Grecu” lui Toni Grecu (deși ar merita o nominalizare și la cel mai bun fost vecin). Iar‚ ție, Cristian Pătrășconiu, premiul pentru cea mai prietenoasă curiozitate.

http://www.lapunkt.ro/2014/12/02/dialog-in-exclusivitate-pentru-lapunkt-intre-ioan-t-morar-si-cristian-patrasconiu/

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Desi comentariul pe care intentionez sa-l postez este aparent off topic, ba chiar in contrast cu tema propusa, as sublinia ca exista o perspectiva din care s-ar putea constata rezonanta cu ideea de solemnitate trista fata cu eleganta intelectuala, pasiunea etica, angajament estetic, libertate de exprimare si comunicare. Imi cer anticipat scuze celor care vor gasi ca perspectiva invocata este una inacesibila sau imaginara. Mesajul pe care doresc sa-l postez este un comentariu refuzat (abuziv) pe blogul Certocratia al d-lui Dorin Tudoran. In articolul intitulat „O scrisoare ferma ?i un articol hotarât fraudulos”, dl.Tudoran (un nesemnatar al scrisorii adresate recent presedintelui ales al Romaniei de catre un grup de intelectuali), acrediteaza idei bizare, denaturand esenta gestului intelectualilor, folosind o logica pervertita, in scopul unic de a da curs unor vechi si consistente obsesii ale sale. O analogie precara intre destinul moral al d-lor Mihalache si Tismaneanu il conduce la ideea unei incopatibilitati intre continutul scrisorii si gestul d-lui Tismaneanu de a fi solidar cu ceilalti semnatari. Incercarea de a comenta aceasta bizarerie s-a lovit de cenzura cu care dl.Tudoran obisnuieste sa trateze orice vorbitor care nu-i canta in struna. Mesajul refuzat abuziv este redat in continuare:

    Iata un nou pretext pentru fostul poet Tudoran de a-si exhiba complexele si obsesia fata de politologul Tismaneanu… Nimic neobisnuit pe acest blog (n.b.Certocratia). Totusi ar fi de facut o precizare vizavi de premisa formala utilizata de aceasta data. Intelectualii care au semnat scrisoarea adresata lui Klaus Iohannis i-au adresat aceasta scrisoare lui Klaus Iohannis, iar nu lui Mihalache. Ei au combataut intentia lui Klaus de a-l face pe Mihalache consilier. Lui Mihalache nu i-au reprosat nimica, anume, nici macar traseismul. Chiar daca prin absurd acuzatiile fostului poet Tudoran vizavi de asa zisul traseism ideologic al politologului Tismaneanu ar fi intemeiate (nu o simpla obsesie nascuta din complexe de inferioritate), fondul acestui articol certocrat ramane profund gresit intrucat intelectualii cu pricina nu cereau ca in locul lui Mihalache sa fie numit ca sef al cancelariei prezidentiale dl. Tismaneanu. Ideea de incompatibilitate intre semnarea unui protest fata de o intentie (vadit) gresita (a lui Klaus Iohannis) si vreo asemanare formala a traseului moral al vreunuia dintre semnatari cu cel al lui Mihalache, este nula, de jure si de facto.

    Chiar si daca (prin absurd) fostul poet Tudoran (actualmente pamfletar) ar fi identificat in trecutul politologului Tismaneanu o gresela analoaga aceleia pe care era pe cale s-o comita Klaus Iohannis, ideea incompatibilitatii (logice? morale? legale?) intre existenta acelei presupuse greseli trecute si actuala semnatura de protest facuta pentru a preveni o eroare ar ramane inconsistenta. Poemele d-lui Tudoran nu mai au de cam multisor nicio rima.”

    • Update 4 decembrie 2014. Am postat pe Contributors un comentariu refuzat abuziv pe blogul Certocratia. Umbra d-lui Tudoran ne-a luat urma si a tinut sa plesneasca o minciuna gogonata si inutila. S-a apucat sa afirme ca nu, nici vorba de vreo cenzura, si ca „Tony” (un lunatic) n-ar fi postat nimic pe Certocratia, inventatand inventii pentru a se da victima (probabil pentru a face impresie pe Contributors), speculand ca n-ar exista dovezi. Ba mai mult, cu o seninatate stranie, bloggerul a sugerat si cam ce fel de dovezi ar fi necesare. Ne deranjam sa-i facem pe plac si postam dovada:

  2. Dle Tismaneanu,
    Din pacate asemanarea cu Jon Stewart este deplasata si neadevarata. Dl Jon Stewart se afla la polul opus vederilor si pozitiilor exprimate de Dl ITM. Asemenea pozitii ar fi mai degraba subiectul ironiilor lui Jon Stewart. E bine sa nu confuzionam lucrurile chiar asa fara nici un sens al realitatii. Jon Stewart ironizeaza genial zilnic pozitii pe care ITM si dvstra le sustineti. Please, avem cu totii dreptul la opinii dar rastalmacirea a orice de dragul exercitiului retoric este penibila. Cu stima, LT

  3. Toata admiratia pentru Ioan T. Morar, il stiu de cand era student la Timisoara dar pe langa amintirea cu acel baiat mai mare din tabara, care I-a spalat oala am din nefericire si eu una personala cu el: in tabara la Busteni, el seful studentesc neindurator acum al taberei, eu student la care a venit prietena sa-l vizitize. Ne-a tratat mizerabil, ca un activist ordinar, ne-a luat buletinele si ne-a trimis la militia… Noroc ca acel ofiter avea cu adevarat probleme mai impoortante, ne-a si spus ca situatia noastra e comica, ne-a dat buletinele si ne-a urat sa ne vedem sanatosi la nunta. Si asa a fost, sunt de 33 de ani casatorit cu acea fata blamata de tovarasul Ioan T Morar pe care il citeam cu admiratie in revistele timisorene (mi-aduc aminte acel articol al lui cand a luat tramvaiul 8 de la gara numai dupa ce a corespuns acel numar 8 cu seria 8 a tramvaiului, era induiosator de naiv). Mi-aduc si acum aminte privirea lui, nici o clipa de intelegere la situatia inedita a doi tineri, nici un fel de complicitate, era totusi o situatie normala, o fata a venit sa-si vada prietenul si seriosul Ioan T Morar a blamat-o ca vine aici sa corupa studentii! Apoi I-am urmarit cu simpatie activitatea la Academia Catavencu, insa privirea lui nu o uit, desi l-am iertat de mult. Nu vreau sa fac pe moralizatorul dar eu am fost marcat de atitudinea lui de atunci, mai ales ca il consideram un tip deschis. Asta e viata si se cam intampla desi de multe ori uitam,nu cred ca ne recunoastem in astfel de secvente.

    • Dragă Ştefan,
      N-am fost niciodată, în viaţa mea, şef de tabără. Acolo eram în comandament şi m-am ocupat de programul de Revelion.Probabil că memoria îţi joacă feste. Nu am fost niciodată neîndurător, ştiu ce înseamnă a fi „blatist”, am fost „blatist” şi am sprijinit, la rîndu-mi, „blatiştii” era un grup mare din Cluj care avea cîţiva blatişti simpatici). Poate că lipseşte ceva adevăr din relatarea ta. Cît despre treaba cu Miliţia, prietene, cred că aici vorbeşti de altcineva. Povesteşti un film romantic în care eu n-am jucat nici măcar rolul unui înduioşător de naiv. Singura dată cînd m-am dus la Miliţie este cînd am găsit un aparat de radio în curtea şcolii, în Arad. Şi cînd mi-am făcut buletinul.
      Fără dovezi puteţi spune şi că v-aş fi dat o palmă.
      Dar, viaţa e frumoasă, m-aţi iertat Dvs atunci, vă iert şi eu, acum.

      În rest, multă fericire şi ani mulţi alături de aleasa inimii Dvs. :)

      • Dragă Ştefan,
        revin cu o precizare. Am fost într-o singură tabără studenţească de iarnă în comandament, la Sinaia. Eram instalaţi într-un bloc de nefamilişti nedat în folosinţă, destinat personalului din hoteluri şi restaurante. Abia acum văd că mă judeci pentru o faptă întîmplată la Buşteni. Acolo am fost în tabără doar ca elev şi nu am fost comandantul taberei :) Pun pe seama unei feste a memoriei cele relatate de tine.
        Şi rămîn cu aceleaşi urări pentru cuplul vostru!

        • Multumesc mult de raspuns. Il apreciez, e civilizat si imi cer iertare pentru tusa mea poate cam groasa. Dar nu fabulez, e viata mea la mijloc si nu pot incurca lucrurile. Eu va citeam poeziile in Opinia Studenteasca, va admiram si am fost socat de atitudine, mai ales ca nu era o sedinta, eram intre noi „blatistii” si viata era frumoasa. Credeti-ma, episodul cu militia e real si acel ofiter chiar ca merita toata admiratia mea pentru atitudinea lui. Dincolo de privirea oficiala si moralizatoare pe care poate o exagerez eu, efectiv ne-ati luat buletinele si ne-ati trimis la militie sa le recuperam. Cabana se chema Zamora, era totusi in Busteni. Asta e viata, mergem inainte, eu nu port pica nimanui, sunt inginer, castig bani frumosi, chiar foarte frumosi (din pacate afara, nu in tara) dar inca simt nevoia de repere, avem nevoie de ele, de oameni deosebiti cum va recomanda domnul Tismaneanu si cred ca sunteti. Aveam si eu un of pe inima, mi l-am spus si gata, mergem inainte. Va doresc toate cele bune si stiu ca aveti umor si intelegere pentru orice opinie, asa cum ati dovedit prin raspunsurile date care chiar arata ca va pasa si asta deja e sufficient pentru mine.

          • Dragă Ştefan,
            revin: Opinia studenţească nu a publicat poezii. Eu nu am publicat niciodată poezii în revistele ieşene (nici măcar în Dialog, revista studenţească de cultură) Şi eu nu am scris în Opinia Studenţească, revistă din iaşi. Eu am făcut facultatea în Timişoara şi am scris n Forum Studenţesc. Şi nu, nu am fost comandant şi nici în comandamentul vreunei tabere la Buşteni.
            Acum e şi mai clar că faceţi o confuzie.
            De aceea am evocat vreo festă a memoriei. Întîmplarea evocată nu face parte din istoricul meu comportamental. De aceea m-a afectat „evocarea” dvs.
            Cu prietenie

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Clujeanul, PR-ul și dezvrăjirea

La Cluj-Napoca, “Inima Transilvaniei” care bate ritmul unei dezvoltări urbane alerte, orice proiect este două: un proiect politic și unul real, legătura...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Pandemia, stările excepţionale şi erodarea constituţionalismului

Un nou tipar de guvernare pare să se fi impus,în numele siguranţei colective: administrarea statelor prin recursul la stări excepţionale. Numele lor poate...

Amnezia Gell-Mann și efectul ei

Boala din titlul articolului nu se studiază în facultățile de medicină. Iar în România, sunt aproape sigur, numele...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro