joi, martie 28, 2024

Solidaritatea Sociala. Reforma necesara partea a III-a.

Am ezitat mult pana sa aleg o ultima parte in trilogia reformei necesare in Romania. Am inceput sa scriu despre munca si raportul cultural la aceasta, dar am abandonat dupa o jumatate de pagina si dupa ce un bun prieten m-a avertizat sa nu fiu prea protestant ca nu voi fi inteles (deja a fi la timp e o cerinta protestanta… Cel putin istoric…).

Discutiile in jurul legii „asistentei” sociale mi-au atras atentia, mai ales ca termenul este folosit si preferat in locul altora posibile, cel din titlu fiind doar o propunere pe care o voi argumenta din perspectiva bio-antropologica. Accentuez asupra acestui fapt, caci pana acum argumentele citite se afla mai degraba in spectrul politic, ideologic sau si sentimental.

Omul este o specie care face parte din putinele specii „eusociale” – vreo douasprezece la numar – alaturi, printre altele, de furnici, termite, albine, si un popandau obscur. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca solutia pentru supravietuire este inteleasa ca solutie de grup si genereaza practici de diviziune a functiunilor bio- sociale . Noi am numi acest lucru diviziunea muncii, insa ea ajunge la nivel biologic – suficient sa ne gandim ca furnicile cedeaza capacitatea reproductiva unei singure femele, celelalte durori devenind sterile lucratoare. Aceste specii eusociale sunt singurele care construiesc structuri complexe de locuire, mai mult sau mai putin permanente, si care efectiv asigura solidaritatea de grup necesara supravietuirii.

Acum, in lumea biologilor exista o explicatie dominanta a altruismului care se intalneste peste tot in lumea vie, eusociala sau nu, bazata pe reducerea teoriei lui Darwin la interpretarea urmatoare: fiecare individ este interesat sa isi transmita genele si asta ar fi generatorul principal al solidaritatii care se manifesta in grupul inrudit – haita, clan, etc. Astfel, unii indivizi se sacrifica pentru perpetuarea genetica a fondului familial. E o perspectiva pe care si antropologii o folosesc mult in studiul retelelor de rudenie, o perspectiva atat de adancita in practica stiintifica incat a devenit nechestionabila. Ea se rasfrange asupra lumii sociale si explica un fenomen des intalnit: nepotismul, favorizarea familiei.

Insa aceasta explicatie nu cuprinde toate fenomenele legate de lumea vie, cu atat mai putin se pare lumea fiintelor eusociale – cele care, repet, sunt singurele capabile sa construiasca structuri materiale complexe de locuire. Cum explicam deci largirea grupului de la familie la structuri complexe, cum explicam diviziunea muncii si specializarea, cum explicam iesirea de sub tirania patriarhala si acceptarea structurilor moderne democratice care implica recunoasterea celuilalt ca parte din acelasi grup fara a fi inrudit? Inca din primele sale scrieri, biologul E.O. Wilson cauta explicatia in studiul fiintelor eusociale, in special al furnicilor. Un recent articol al sau aparut in revista Nature – imediat si vehement controversat – propune o alternativa de gandire: altruismul nu ar fi neaparat generat de egoismul reproducerii genetice ci de necesitatea supravietuirii speciei asigurate prin grupul structurat in afara rudeniei dar care este solidar prin diviziunea muncii. Suportul demonstratiei sale este asigurat si de colaborarea cu doi matematicieni printre care Corina Tarnita (cercetator la Harvard, de origine romana). Un articol in The Atlantic, semnat de Howard W. French acopera bine cariera si teoria lui Wilson. Extrag aici pasajul important pentru argumentare : ” ‘agentul cauzal este […] avantajul [construirii] unui cuib ce poate fi aparat.’ Cu alte cuvinte creaturile eusociale sunt determinate sa colaboreze nu datorita rudeniei ci datorita avantajelor pe care fiecare grup le castiga prin diviziunea muncii.”

Grupurile din speciile eusociale care asigura o mai buna diviziune, specializare si solidaritate au mai multe sanse de supravietuire, de a construi structuri durabile si sunt mai capabile de a rezista in fata presiunii altor grupuri fara a se faramita pana la nivel familial si a isi pierde identitatea de grup. Inlocuiti grup cu regiune sau mai bine cu stat natiune. Statele natiune care s-au re-cunoscut ca conglomerat de fiinte eusociale au creat structuri durabile si maleabile care le asigura o navigare relativ constanta in apele tulburi ale situatiei globale actuale. Indivizii sunt solidari social si altruismul e o valoare a carei beneficiari nu sunt neaparat intr-o categorie derogatorie (cum ameninta sa devina cea a „asistatilor social”). Celelalte societati/ state se afla in situatia de a se diviza intern, de a fi incapabile a recunoaste binele comun mai departe de structura de clan familial (as fi tentat sa dau exemplu Afghanistan). Unde se afla Romania si ce alege in acest moment? Din nefericire trecutul totalitar de la noi a discreditat conceptul de bine comun si de solidaritate sociala. Dar aici nu mai e vorba de Marx. E vorba de Darwin. Politicile sociale poate ca ar trebui sa tina cont de acesta din urma si nu de interpetarile limitate de o analiza la nivelul individului cu care ne-am obisnuit atat de mult dar care sunt doar expresia interpretarii in prisma culturala a unei teorii stiintifice. Ma refer aici evident la darwinismul social – interpretarea ideologica restransa a unei teorii stiintifice.

Intrebarea in loc de concluzie: este Romania un „cuib care merita aparat”? Daca da, sa invatam de la furnici.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Interesanta abordare, chiar daca foarte discutabila, cum singur admiteti.
    Dar recomandarea de final („sa invatam de la furnici”), in conditiile in care mentionati mai inainte o singura specificitate a acestora („sa ne gandim ca furnicile cedeaza capacitatea reproductiva unei singure femele, celelalte durori devenind sterile lucratoare”) si in contextul general al subiectului central (solidaritatea sociala), poate bulversa cititorul. S-ar putea intelege ca-i indemnati pe romani si pe guvernanti sa favorizeze o splitare clara intre romanii lucratori si sterili si romanii carora li recunoaste privilegiul „reproducerii”, aka al solidaritatii. Sper ca nu ati intentionat acest mesaj!
    Altfel, ca nota generala, aveti dreptate. Daca lovim constant in toate elementele de armatura ale „cuibului” national, acesta se va risipi. A inceput deja, milioane de romani pleaca fara a se mai uita inapoi.
    Politica actuala de stigmatizare a „furnicilor simple” si asistate alarmeaza pe oricare ins rational. Riscul de a se regasi oricand in viitor intr-o situatie vitrega si stigmatizata de societate nu este nul! Iar daca riscul exista, oamenii incearca sa-l minimizeze: pleaca acolo unde stigmatul nu este aplicat celui vulnerabil si unde resursele disponibile legal pentru a evita situatia degradanta sunt mai mari si mai stabile.
    Patriotismul liric este absolut trecator, singurul care rezista in timp este patriotismul rational, bazat pe interese si recunoastere reciproce. Cand patria nu-l recunoaste pe cel cazut, cel inca in picioare nu-şi mai recunoaste patria si cauta o alta. Instinct de conservare.

  2. Revin cu inca o precizare. „Legalistii” parasesc cuibul national dedat unei politici de darvwinism social pentru a-şi minimiza ruscurile si a-şi maximiza resursele. Cei care au disponibilitati interne si externe de a incalca legea, o vor incalca copios pentru a-şi apropria resurse necuvenite si a indeparta pe aceasta cale perspectiva „furnicii lucratoare si sterile”, abandonata.
    Precaritatea solidaritatii sociale este o radacina esentiala a flagelului coruptiei si hotiei acceptate cultural in societate, mult mai mult decat lacomia. Preventiv, cat inca sunt „in putere”, multi romani aduna, aduna, aduna resurse pentru a evita o prezumtiva cadere in stiuatia stigmatizata a „asistatului”.

  3. Nationalism justificat cu teorie biologica. Mergem inainte. Catre secolul al 19-lea. Peste 20-30 de ani ar trebui sa apara regimurile politice fasciste. Sinteti biolog? Aveti mijloace sa judecati daca ce scrie E.O. Wilson sta in picioare? Sau luati din biologie doar ce va place (convine) Reducerea umanitatii la furnici si popindai vi se pare legitima. Sinteti antropolog? Toata disciplina dumneavoasta, de la Boas incoace, s-a orientat impotriva determinismului biologic. Ce facem? Ne intoarcem inainte de Boas. Ati devenit un adept al antropologiei evolutioniste. Lamuriti lumea: Am fost antropolog, dar mi se pare ca e o prostie si am devenit sociobiolog. Vreti sa repuneti pe picioare darvismul social? Cred ca E.O. Wilson v-ar trimite la o lectura mai atenta a lui Darwin. Antropologii v-ar trimite la plimbare.

    • @ casandra : aveti dreptate, nu a fost in intentia mea – insa comentariile dvs. ma fac sa inteleg ca ati perceput corect mesajul.
      @ alec : va inteleg indignarea. Dar v-as ruga sa cititi mai atent, atat micul meu eseu metaforic cat si Wilson, Boas si eventual Evans-Pritchard. Tocmai, antropologia clasica, daca ar fi sa consideram ce spune Wilson, pacatuieste prin determinism biologic ascuns sub fetisizarea structurilor de rudenie. Intrebarile retorice ale dvs la limita atacului la persoan cat si sfatul binevoitor imi permit sa le inregistrez fara insa a le da curs. Sper ca nu va deranjeaza.

      • PS. Inca ceva pentru a lamuri mai bine cititori ce pot fi indusi in eroare de comentariul d-lui Alec. Regimul de tip fascist de care dumnealui se teme este mai degraba rezultatul structurarii pe clan – exact ceea ce eu incerc sa argumentez ca nu se justifica nici macar biologic – asa cum s-a sustinut in secolul XIX. Argumentul meu este pentru solidaritate sociala care poate actiona la nivel ales, am ales Romania pentru ca aici discutam despre legea asistentei sociale, putem extinde la Europa sau orice alta formatiune care nu este de tip familial. Apropo de inteligenta supravietuirii si solidaritate, vezi decizia summit-ului european apropo de situatia din Grecia. Si colaborarea bancilor in acest caz.

  4. Cred ca aveti datoria, ca profesionist al cunoasterii, sa prezentati marelui public intemeierile lucrurilor pe care le scrieti, si insertia dumneavoastra disciplinara. Nu este un atac la persoana ci un indemn la reflexivitate. Nu mi-ati raspuns la nici o intrebare (niciuna nu era retorica). Folosirea darvinismului ca intemeiere pentru actiuni politice are implicatii grave, prea grave pentru ca ele sa fie expediate intr-un „eseu metaforic”. L-am evocat pe Boas pentru ca se afla la originea disciplinei pe care o consider radical opusa ideilor pe care le prezentati si pe care un cititor neavizat le poate considera antropologice, vazind ca sinteti prezentat pe site ca antropolog, Sa inteleg ca E.O. Wilson este impotriva determinismului biologic? Sau ca darvinsmul este o teorie sociala, nu una biologica? Sau ca intre o teorie biologica si una sociala nu exista nici o diferenta? Ma bucur ori de cite ori aflu despre ce fac antropologii formati in occident se manifesta in spatiul public. Aceasta manifestare insa m-a surprins. Daca aveti alta pareri decit mine despre antropologie spuneti simplu: antropologia culturala, asa cum se practica, de exemplu, la universitatea care v-a dat un titlu de doctor, este intemeiata pe princiipile lui Darwin. Sau ca antropologii il citesc cu nesat pe E.O. Wilson (pe care l-au atacat sistematic, incepind din anii 1980). Nu ma deranjeaza lipsa de apetit pentru discutie a celor care publica pe bloguri. Este frecventa. Ma bucur insa atunci cind constat ca ea exista. Regret faptul ca lucrurile scrise de mine v-au ofensat. Am recitit ce ati scris si aveti dreptate, am inteles gresit refererirea la darvinismul social, dar nu este ceea ce scrieti o alta forma de biologizare a socialului, in care analiza relatiilor de putere este inlocuita cu analiza inzestrarilor naturale?

  5. Cred ca ultima intrebare e cea valabila in acest caz. Ca raspuns, cred ca fiinta umana este nu doar sociala ci si biologica si ca ambele discipline ar avea de castigat daca ar fi mai putin preocupate de delimitari disciplinare si ar fi mai apropiate de complementaritatea explicatiilor pe care le propun. Nu cred in determinism biologic dar nici in cel social; cred insa in abordarea complementara, asa cum multi alti antropologi mult mai bine inzestrati decat mine au facut-o, sa il amintesc doar pe Claude Levi-Strauss si structuralismul sau partial fundamentat in constitutia anatomo-fiziologica a creierului uman. Cred ca suntem departe de a avea raspuns la ceea ce ne face ceea ce suntem, insa mai cred ca negarea biologicului sau interpretarea sa limitata si determinata cultural ( ca in cazul darwinsimului social) este departe de a fi stiintifica in orice sens. Cred antropologii care ataca biologii pe motive teritorial disciplinare nu sunt mai presus de biologii care fac acelasi lucru. Si imi mai place sa cred ca altruismul si solidaritatea au si o latura fundamentata biologic in cazul nostru ca si in cazul popandailor. Asta nu pentru a ” naturaliza” aceste impulsuri, ci intru incercarea de a de- natura viziunea care sustine contrariul. Pe o nota academica (nu este scopul acestui site) inchipuiti- va ca Wilson ar avea dreptate: asta ar insemna ca rudenia explica ceva, dar nu chiar totul, si asta, macar intuitiv, are sens. In acelasi timp este o viziune mult mai putin determinata biologic decat cea a antropologilor care explica structuri politice prin retele de rudenie. Din nou, in opinia mea e vorba de o combinatie si evident de o analiza fina de la caz la caz, fara sa fim opaci la context. Cat despre remarcile referitoare la modul in care este practicata la universitate care mi- a dat titlul academic, fiti sigur ca in nici un caz nu este practicata prin trasarea unei „linii de partid” ce trebuie urmata neabatut. Mai degraba sunt interesati de discrusuri care imping limitele disciplinare, dar pentru asta e nevoie de ceva flexibilitate mentala si antrenament.
    Multumesc.

  6. „Statele natiune care s-au re-cunoscut ca conglomerat de fiinte eusociale au creat structuri durabile si maleabile care le asigura o navigare relativ constanta in apele tulburi ale situatiei globale”
    Fals. Statul descris de dumneavoastră a cunoscut deja 2 întrupări, foarte vag diferite sub raportul stat-proprietate privată, şi amînduă au colapsat la scurt timp după edificare. E vorba de fascism şi comunism, amînduă fundamentate, printre alte utopii şi reziduuri filozofice, pe aceeaşi gîndire deviată din darwinism cunoscută sub numele de organicism. Asta nu este nicio ştiinţă, ci ideologie pură ce se foloseşte fără niciun scrupul de ştiinţa şi experimentele biologilor, deturnîndu-le teoriile şi infuzîndu-le cu un fals utilitarism social. Este pur şi simplu baza ideatică a colectivismului de stat ce a răvăşit lumea in secolul 20.
    Ideea de reformă necesară extrasă dintr-o pseudo-ştiinţă umanistă nu este altceva decît instrument pentru elitele tehnocrate şi politice actuale. Cînd cobori ştiinţa pe maidanul politic rişti să fii definitiv contaminat de seducătoarea marotă progresistă şi să fii atras in malaxorul etatist, ca rotiţă ce contribuie la mersul mecanismului transformator al societăţii. Asta se întîmplă deseori cu oameni de ştiinţă din sfera umanistă tentaţi să descopere aplicaţii ale propriilor teorii.
    De pildă, aceşti foşti oameni de ştiinţă evoluaţi la rangul de inginerii eusociali sînt cei care in interbelic au proiectat politicile eugeniste ale statelor fasciste. Ei erau convinşi că ideile lor vor pune in mişcare lumea nouă, că vor aduce un enorm bine umanităţii prin inventarea instrumentelor destinate să ‘amelioreze’ materialul genetic al popoarelor şi raselor. Ce s-a întîmplat in practică ştim acum cu totţii.
    Cu bine şi niciun fel de stimă, domnule apărător de cuiburi, aveţi grijă cu ce vă împănaţi discursul public căci vă veţi periclita singur cariera in domeniul ştiinţelor de dragul unui partizanat politic efemer, căci sper şi cred că nu o să mai găsiţi niciun fel de pămînt roditor pentru sămînţa asta de fascism şi legionarism pe care astăzi o diseminaţi cu nonşalanţă in spaţiu virtual, asta pentru că e evident că românii nu mai suportă termitele astea cu mari pretenţii de trîntori profesionişti.

    • Domnule euNuke, cred ca ati interpretat gresit ce incerc sa spun, cu parere de rau. Eusocial nu inseamna eugenism, dimpotriva. Iar fascismul ca si comunismul sunt devieri ce pleaca mai degraba din darwinismul social. Vedeti va rog comentariul Casandrei si schimbul de replici cu Alec. Eu pledez doar pentru solidaritate sociala – care se face pe baze inclusive. Va rog deci sa nu rastalmaciti ceea ce spun. Multumesc.

      • Domnule Bălăşescu, am citit cu mare atenţie speculaţiile dumneavoastră asupra unei presupuse reforme necesare statului actual, oricum reformat întruna de generaţiile de reformişti socialişti. Vorbiţi de necesitatea unui stat care să angreneze şi mai puternic indivizii in reţele sociale şi conjecturaţi asupra solidarităţii ca fiind in mod natural socială. Eu v-am explicat frumos că realitatea istorică vă contrazice şi că astfel de state ce au impus populaţiei o solidarizare cu finalitate pretins naţională au colapsat. Solidaritatea nu poate fi concepută in afara unui sistem etic şi a discernămîntului individual, căci, dacă este indusă in virtutea unor relaţii de tip ierarhic atunci ea se transformă in solidaritate de clan, ca atare însăşi noţiunea de solidaritate socială este forţată pentru că nimic nu poate justifica de pildă solidarizarea mămicilor gospodine cu agresorii celibatari ai copiilor lor, or, cînd un tehnocrat încearcă să acrediteze prin educaţia publică ideea că furtul din veniturile familiilor de muncitori este justificat atunci cînd raptul se concretizează într-un ajutor special pentru mamele singure şomere acesta, inginerul-social cu apetit pentru creaţie legislativă, se transformă automat in agresor şi ideolog al raptului etatist. Solidaritatea socială nu este astfel decît un eufemism pentru redistributivismul forţat practicat de guvernele socialiste specializate in edulcorarea activităţii proprii in sfera penalului. Statul socialist este principalul dezvoltator al solidarităţii sociale, iar dumneavoastră, fără să vă doriţi probabil, participaţi inconştient la edificarea constructelor necesare acoperirii raptului.

        Ziceţi că pledaţi pentru acest implementarea sau încetăţenirea acestui eufemism şi totodată construct artificial de graniţă interdisciplinară care s-ar face, vă citez, pe „baze inclusive”. Domnule Bălăşescu, după ce că purcedeţi in excursul dumneavoastră publicistic fără să definiţi termenii cei mai importanţi de care uzaţi, atunci cînd vă explicaţi poziţia ne băgaţi şi mai rău in ceaţă folosind cuvinte care nu există in limba română, anume adjectivul ‘inclusiv’ şi polivalentul ‘eusocial’. Noi, in limba noastră primitivă de europeni marginali, ştim doar de adverbul inclusiv, iar sensul acestuia grefat pe substantivul bază nu ne dumireşte deloc in contextul dat. Ce va să însemne acest ‘inclusiv’ de care pomeneşte tineretul studios întors din oocident ca să ne înveţe noile teorii progresiste? Că nu sînteţi singurul care-l foloseşte aici, pe acest forum. Dacă vrem să ne solidarizăm de pildă exclusiv deviem de la idealurile luminate ale reformei? Despre eusocial pot însă specuala că poate însemna orice cu condiţia să dea ‘bine’ şi să se refere la ‘social’. De exemplu strategiile eusociale ale administratorilor domeniului public. Sau…galeria rapidului a reclamat nerespectarea principiilor eusociale de către huliganii stelei. Corect?

  7. PS – inteleg, probabil ca termenul de „cuib” v- a provocat reactia. Este traducerea termenului folosit de Wilson, anume „nest” – solidaritatea si altruismul spune el cladesc un „defensible nest”. In rest, sper ca veti citi mai atent. Multumesc.

  8. D-le Balasescu,
    Problema „eusociala” a prezentulu si mai ales a viitorului nu cred ca se reduce la simpla supravietuire cum propuneti in trimiterile spre care priviti oarecum admirativ.
    La fel de greu de crezut este ca solidaritatea va fi confundata acum si pururea cu imbratisarea dintre victime si calai.
    Prin urmare, daca asociem eu socialul cu eugenia, cu aspiratia spre o viata individuala afectata de implinire, integrata intro comunitate cu sens, apar ca necesare: noi definitii sistemice, noi situatii in care oamenii, si cu ei comunitatile, sa aibe sansa nu a supravietuirii ci a implinirii.
    Sunteti tinar(i) asa incit, cu tot respectul fata de trecut, priviti fara sfiala inainte…

  9. Am urmarit cu placere polemica starnita de articol.Asta se intampla cand din naivitate se translateaza observatiile dintr-o stiinta in filozofie si apoi se arunca in agora spatiului public pe post de busola sociala.Strict pragmatic e clar ca azi modul de organizare a transferului minimului ajutor economic spre zona paupera sufera de ineficienta si de lipsa de resurse pentru anagajamentul asumat.E o constatare cvasigenerala in lumea civilizata.Pe de alta parte am citit intr-adevar reevaluarea termenului de altruism in biologie.Repet insa este greu sa construiesti analogii si metafore care sa justifice solutii politice , culturale si sociale sprijiinindu-te pe rezultatele unei stiinte.Perdaful dat de interlocutori numai ca referire la darwinismul social e intemeiat.Am putea sa justificam pietele mondiale analog cu indeterminismul lui Heisenberg.Ca metafora se poate oricand dar intotdeauna vor fi speculanti politici si practici care vor ridica metafora la rang de certitudine si vor justifica cu ea actiuni discutabile.Iar cei putini care cu adevarat fac stiinta stiu ca nu exista o teorie definitiva si o certitudine absoluta.Exista numai etape de drum in care se defineste cate ceva.

    • @ mark – probabil ca aveti dreptate in ceea ce spuneti. Am incercat sa las loc predispozitiei, nu determinismului, iata ca nu mi-a iesit. Pe de alta parte subliniez faptul ca de mult traim intr-o lume in care „Darwin restrans” – adica interpretarea determinista si bazata pe ideea de competitie la nivel individual – este „doxa” ideologiilor noastre. Un „Darwin extins” nu ar putea fi aplicat sau folosit de oportunistii politici tocmai pentru ca nu ofera certitudini. Asa cum nici eu nu ofer, insa prefer sa cred intr-o predispozitie pentru solidaritate. Acum, care sunt bazele ei, cine se solidarizeaza cu cine si in ce context, ce fel de societate gandim in ansamblu – toate acestea tin de analize de context istoric si socio-cultural.
      Imi place indeterminismul lui Heisenberg pentru pietele de capital, sunt destui care il folosesc, nu sub aceasta forma sau nume (vezi efectul Lebada Neagra – termen introdus de Tayeb, om de Wall Street ca sa zic asa… acum „ocupat”). :)

  10. oare in demersul facut ptr obtinerea postului de europarlamentar de fiica mica a presedintelui,este vorba de solidaritate socio-partinica(partidul s a mobilizat in mod altruist)sau de nepotism?

  11. nu stiu de ce nu mi ati postat comentariul?
    eu doar am vrut,in baza unui exemplu,sa inteleg diferenta intre solidaritatea sociala si nepotism,termeni pe care autorul ii dezbate .contravine contributors.ro?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru Balasescu
Alexandru Balasescu
Alexandru Balasescu este antropolog. A obtinut doctoratul la Universitatea din California, Irvine si un masterat in etnologie la Universitatea din Lyon. A predat in California, la Paris, Bucuresti si in Bahrain. Este autorul cartilor "Paris elegant, Teheran incitant" si "Voioasa expunere a ordinii mondiale", editura Curtea Veche. A fost director adjunct al Institutului Cultural Roman, Istanbul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro