joi, aprilie 18, 2024

Solidaritatea „surselor” securiste si Tratatul Marga Barbu

Se pare ca d-lui Andrei Marga nici prin gand nu-i trece sa demisioneze. Il lasa complet rece faptul ca sute de oameni cer demisia sa pe motive de crasa incompetenta (a se citi comentariile multora dintre semnatarii petitiei care cere Senatului sa-l demita pe Andrei Marga). Autocrat olimpian, pontifex maximus arogant si sigur de sine, nestingherit de vreo indoiala, detasat cu cosmica superbie de realitate, profesorul Marga se face de ras si arunca in penibil Institutul Cultural Roman. Se crede insurubat acolo pentru vecie. Pentru moment, l-a invitat sa conferentieze la ICR pe istoricul Dan Berindei, membru al Academiei Romane, un personaj cu un trecut cel putin dubios (v. linkul de mai jos). Despre ce este vorba? De ce tocmai Dan Berindei? Ce afinitati misterioase exista intre domnii Marga si Berindei? Se pare ca “sursa” securista la “sursa” securista trage. In acest caz, folosind resursele si firma ICR.


Semnalez aici o postare de un umor irezistibil pe blogul lui Ioan T. Morar. Scriitorul isi imagineaza, ca epilog la anuntata sindrofie a turnatorilor, momentul apoteotic al semnarii unui Tratat de colaborare si asistenta mutuala intre ICR (Andrei Marga) si Ministerul Culturii (Daniel Barbu). Nu este o hiperbola nascuta din imaginatia clocotitoare a unui admirabil poet, ci un deznodamant perfect plauzibil daca tinem cont de „strategiile” de promovare a culturii romanesti in „provinciile istorice”, adoptate si puse in gogoliana (sau urmuziana) practica de ICR-ul condus de Andrei Marga. Abunda sufletele moarte in imperiul caloriferului. Ma intreb ce gandeste in aceste zile sarcasticul Daniel Barbu. Ma rog, a intrat in hora, trebuie sa joace. Ioan T. Morar nu greseste: istoria contemporana a Romaniei ar retine acest pact drept Tratatul Marga Barbu…

Pentru ca, n’est-ce pas, istoria Romaniei este dominata de pagini glorioase, de eroism, martiriu si onoare, este o inaintare continua pe ceea ce un profesor de marxism, apoi ideolog si vicepresedinte al FSN in timpul mineriadiei din iunie 1990, N. S. Dumitru, numea „magistrala progresului istoric”, cum inteleg din „Adevarul” ca se propaga in filmul profesorului Adrian Cioroianu lansat la ICR-ul profesorului Marga, in prezenta acestuia:

Românii nu au motive să se ruşineze de istoria lor. Acesta e mesajul-cheie al documentarului “Un secol pentru România” lansat luni, 21 ianuarie în format DVD la Institutul Cultural Român din Bucureşti, în prezenţa preşedintelui ICR, Andrei Marga, a istoricului Adrian Cioroianu, care a realizat scenariul şi prezentarea documentarului, şi a reprezentanţilor televiziunii publice.

Am citit ca filmul profesorului Cioroianu va fi trimis, prin ICR, catre toate ambasadele si reprezentantele Romaniei in lume. A sosit ceasul adevarului, al difuzarii globale a istoriei eroice a acelui popor pe care Nicolae Ceausescu il numea, la Congresul al IX-lea, „harnic si cutezator”, infratit cu padurile, cu muntii si cu raurile etc etc, un popor care si-a aparat cu sange glia stramoseasca. Sa piara nihilistii, carcotasii, cosmopolitii fara radacini, stipendiatii agenturilor inamice, cautatorii de pete-n soare, cei care incearca sa intineze in vreun fel glorioasa imagine a tarii si a neamului! Sa se termine cu filmele denigratoare precum „Kapitalism, reteta noastra secreta”. ICR, conform Ordonantei de Urgenta, vegheaza.

http://blog.itmorar.ro/exista-o-fratie-a-turnatorilor/

http://www.ziare.com/articole/berindei+informator

http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_pentru_demiterea_conducerii_institutului_cultural_roman_motivata_de_decredibilizarea_institutiei_condusa_de_domnul_andrei_marga-p48670153.html

http://tismaneanu.wordpress.com/2013/01/21/obrazul-gros-cu-neobrazare-se-tine-va-demisiona-andrei-marga-va-fi-demis/

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Nu pot sa nu scriu ceea ce gandesc!

    Toata forfota, vanzoleala asta USLasa nu a facut decat sa aduca la suprafata multe gunoaie.
    Oare era musai sa se treaca prin acest travaliu?
    Oare se vor opri odata si odata? Nu imi pare…

  2. Domnule Tismaneanu,

    cand era vorba de Corbea-Hoisie (turnator si dumnealui), dvs. invitati la moderatie si scriati senin despre turnatorii care nu au ucis pe nimeni. Acum ca au aparut alti turnatori, discursul dvs. se schimba. Oare de ce? Puteti fi consecvent in demersul dvs. sau sunteti in continuare adeptul dublei masuri?
    Cu respect,
    Aurelian

    • Va multumesc ca imi permiteti sa precizez unele lucruri. Niciodata n-am vorbit admirativ despre delatori. Dimpotriva, am citat adeseori cuvintele lui N. Steinhardt pe acest subiect. Nu am doua masuri. Dl Corbea-Hoisie a demisionat din functia de ambasador la Viena, nu s-a obstinat sa ramana acolo, sfidand evidentele si pretinzand a fi altcineva decat cel care era in realitate, cu trecutul sau cu tot. Si-a impachetat cartile si s-a intors la Iasi. Andrei Marga a pretins ca nu a fost informator si ca nu a dat note informative Securitatii. Este acum clar ca a mintit. Trebuia sa demisioneze de indata ce a aparut decizia Colegiului CNSAS. Iata pasajul din N. Steinhardt si link-ul la textul meu unde il citez:

      “Eu am oroare de oamenii lipsiti de caracter, de codosi, de delatori, informatori, care sunt cei mai lipsiti de caracter. Am avut mare dezamagire in viata mea, fiind ‘turnat’, tradat de cunoscuti, prieteni. Cea mai sinistra categorie de oameni, adevarati denaturati, monstri, este aceea a turnatorilor de profesie, ciripitorii, informatorii, care nu merita decat dispret, desconsiderare, scuipati. Rau face regimul ca incurajeaza in intreprinderi aceasta oribila categorie de oameni declasati, verosi, cretini in general, lipsiti de bun-simt si de constiinta, mai ales care-si vand rudele, prietenii, cunoscutii. Niciodata un regim politic nu are lunga durata, nu are un fundament solid, daca se sprijina pe delatiune, para, lipsa de caracter, tradare. Trebuie sa se cultive increderea in oameni nu neincrederea, entuziasmul, nu frica, onoarea, nu dezonoarea.”

      http://tismaneanu.wordpress.com/2012/05/03/o-poetica-a-autenticitatii-si-libertatii-ioan-stanomir-despre-n-steinhardt/

      L-am citat si cu alte ocazii:

      http://tismaneanu.wordpress.com/2010/01/11/delatori-codosi-canalii-baza-umana-a-totalitarismului/

  3. Stimate domnule Tismăneanu,

    Exista un banc, destul de prost dar cu o morală interesantă ”din apă se vede invers”. Dvs. îl vedeți pe dl.Marga ca fiind ”nevrednic” să conducă ICR-ul pentru că ar fi dat nu știu ce note și pentru că n-ar duce politica lui HRP la ICR. Acuma, ca om care ați trăit perioada respectivă știți foarte bine- chiar mai bine decât mine care n-am prins decât vreo 28 de ani din ea- că în anumite situații era obligatoriu să întocmești astfel de note. Și mai știți că una era turnatul voluntar- a la Mona Muscă și alta era datul cu subsemnatul când se întâmpla vreo minune sau când te întorceai din străinătate. Dacă dl.Marga n-a fost turnător ”de drag” și a trebuit să facă rapoarte exact așa cum făcea orice român căruia i s-a aprobat participarea la finala cu Steaua- din 1986- dacă nu mă înșel- nu cred că ar trebui să-i scoateți ochii pe așa ceva. Cât despre politicile culturale- mi se pare normal ca fiecare conducător al ICR să aibă politicile proprii. Chiar presupunând că cele ale dlui. Marga par un eșec pentru unii, pentru alții s-ar putea să fie salutare. Din câte îmi aduc eu bine minte, dl.HRP nu s-a făcut remarcat prin pomenirea sa în vreo revistă de gen New Yorker cidoar prin scandalurile gen căluțul roz. Dacă dl.Marga nu se va face cunoscut prin astfel de scandaluri și va avea un mandat poate ușor plicticos dar liniștit- e vreo problemă ? Nici pentru dl. HRP nu avem cine știe ce date de performanță- în afară de auto-lauda unor snobi cum ar fi fost directoarea ICR de la New York. În rest, spre rușinea mea- ca om care umblă anual prin Europa- ce-i drept, n-am auzit un cuvințel despre ICR și manifestările sale pe vremea lui HRP.

  4. Domnule Tismaneanu, citesc intotdeauna cu placere articolele dumnevoastra. De data asta, totusi, nu mi-am putut stapani o strangere de inima citind fraza „Se pare ca sursa securista la sursa securista trage […]”. E posibil? Asta nu este nimic altceva decat o aluzie, fara nicio o urma de dovada care pateaza reputatia unui om. Nu stiu, poate profesorul Berindei chiar a fost informator. Nu aceasta este problema. Daca stiti ceva, spuneti. Daca CNSAS-ul a gasit ceva, cat de mic, ar trebui sa spuna imediat. Dar daca informatia circula prin „word of mouth”… Poate chiar securitatea lansa asemenea informatii ca sa compromita cate o persoana. Oricum, imi pare rau, dar la nivelul lui „se pare” primul paragraf al articolului ramane doar o barfa.

    • Eu am dat linkul in final, se poate ca Dvs sa nu-l fi observat. Nu ma ocup cu cea ce numiti barfe. Cred ca v-ati grabit cu aceasta afirmatie. Dan Berindei a fost deconspirat ca informator al Securitatii, nu este nici un secret, informatia este publica. Nu mai vorbesc ca in cadrul delatiunilor, dl Berindei nu s-a dat in laturi sa dea informatii despre propriul sau fiu, Mihnea, si despre familia acestuia. Sunt vechi prieten cu Mihnea, a fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania si membru al Consiliului Stiintific al IICCMER:

      http://www.ziare.com/articole/berindei+informator

  5. Domnule profesor,
    Am citit si recitit ultimele randuri ale articolului si nu-mi vine sa cred ca sunt scrise de dumneavoastra. Daca da, atunci este mare pacat, chiar daca sunt scrise cu ironie. Nu aveti dreptul sa luati in deradere stradania unui ICR, chiar si condus de Marga in a face cunoscut in lume ca Romania este o tara si romanii sunt un popor care s-a straduit sa existe in ciuda timpurilor mai mereu neprielnice. Sigur ca nu se poate compara economic sau cultural cu popoare din centrul sau vestul Europei, dar romanii nu se compun numai din superintelectuali ca Patapievici, Plesu, Liiceanu sau altii de acelasi calibru. N-am pus ghilimele la superintelectuali, dar oare sunt ? Am vazut unele reactii in diverse ocazii care nu-i incadrau aici. Cu sau fara ICR, cu sau fara Marga, Romania isi va continua drumul sau si asta o spun eu care nu sunt chiar roman. Poate avea ocolisuri, dari inapoi. dar va exista asa cum isi doreste si mai putin dupa retete care nu se pot aplica oricum.

    • Pe vremea regimului comunist se publicau in nestire carti de genul „Romania se prezinta”. Chiar raposatul meu parinte a scris o asemenea carte prin anii 70. Eugen Mandric si altii faceau filme documentare. Era propaganda si nimic altceva. Romania nu are nevoie de ICR-ul lui Marga ori al oricui altcuiva pentru a se sti in lume ca exista. Ba da, se poate compara cu orice alta natiune, vestica ori estica, dar fara mituri bombastice si fara fanfara agitatoric-eroizanta care nu serveste la absolut nimic. Sincer, chiar nu vad de ce-i aduceti mereu in discutie pe intelectualii pomeniti. Care este legatura din ei si decredibilizarea prin programe absurd-provinciale a ICR-ului la ora actuala? Doi fosti informatori se „straduiesc” sa promoveze imaginea Romaniei asa cum o vad ei. Fapt.

  6. Numai simplul fapt ca acele carti erau scrise intr-un regim comunist le facea sa fie considerate propaganda pentru ca era cunoscuta dorinta de a se arata superioaritatea oranduirii socialiste fata de cea capitalista. Acum situatia ar trebui sa fie considerata altfel. M-am referit la intelectualii mentionati pentru sunt mereu adusi in discutie fie pentru a deplange situatia ICR -ului dupa HRP, fie dandu-se frecvent citate din A. Plesu in diverse situatii. Chiar daca aceste nume ar fi exceptionale, geniale etc nu se rezuma Romania la ei. Dincolo de ei nu mai exista nimic semnificativ ? Pe mine ma enerveaza parerea ca poporul roman este o masa usor manevrabila, fara gandire proprie, care asteapta doar „sa i se dea”, influentata de un post tv sau de un om (mogul).
    In alta ordine de idei, securistii, turnatorii, informatorii au fost participanti la evenimentele din „89 si au ramas in continuare pe pozitii, chiar daca nu declarate sau la vedere si este extrem de greu sa fie inlaturati dupa atatia ani. Din cand in cand cate unul este aratat cu degetul si doar atat pentru ca este aratat altuia ca el care ar trebui sa-l schimbe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro