Circulă în piața media și pe coridoarele puterii vestea că TVR s-ar putea uni cu radioul public. Marți, 25 martie 2014, zvonul s-a confirmat, într-o discuție dintre Stelian Tănase și Ponta. O soluție pentru viitor la gravele probleme financiare ale televiziunii, datorate unui management rău, dar niciodată sancționat, de-a lungul anilor. Deși vorbește despre ”modelul BBC” ca despre cartea sa de căpătâi într-ale televiziunii, Stelian Tănase face vizite politicienilor care au pus căpăstru mediilor publice, tratându-le de 20 de ani ca pe miște metrese de șanț și tolerând gestionarea cel puțin defectuoasă, dacă nu și frauduloasă, a bugetului. Actualul șef interimar al TVR nu face un secret din faptul că soarta televiziunii publice este la mâna lui Victor Ponta, ceea ce este un precendent interesant: TVR trece practic sub talpa Guvernului, deși, teoretic și legal, se află sub control parlamentar. Se intenționează modificarea Legii 41/1994 de organizare și funcționare a TVR și SRR prin Ordonanță de urgență, pentru intrarea în insolvență a instituției și cine mai știe pentru ce altceva. Fiindcă puzderia de OUG, cu care Guvernul Ponta doboară orice record, bate totodată și recorduri ale netransparenței. Tot cu mâna întinsă a stat și Claudiu Săftoiu, îndatorând TVR pe 7 ani cu încă 10 milioane de Euro, pe lângă cele aproape 150 milioane pierderi acumulate. A dat afară oameni, și-a făcut numărul de prostii manageriale, a majorat salariile clientelei în penultima sa zi de PDG și s-a cărat. Netulburat și nepedepsit. Nici Consiliile de Administrație, alcătuite pe criterii politice din mereu aceiași oameni de-a lungul a 2-3 mandate, n-au fost trase la răspundere. Dimpotrivă, pentru prestațiile lor pline de erori și agende personale, mulți membri ai CA au fost numiți din nou. Un exemplu este părintele oii “Pufulica”, Cristian Nițulescu, care a încasat anul trecut 125.000 de lei în calitate de șef și membru în Consiliul de Administrație. 2500 Euro pe lună în România e un venit frumușel. Incompetența este bine plătită în mediile publice, fiindcă nici la Radioul public ierarhiile valorice profesionale nu stau altfel. Neputincioși, plătitorii de taxe n-au altă soluție decât să urmeze îndemnul lui Nițulescu de pe TVR 3: “De fiecare dată când avem probleme sau ne enervăm o mângâiem pe cap (pe Pufulica) să ne calmăm!”.
Deși pare un calcul pragmatic, de unificare pentru eficiență a două instituții publice, unde SRR a încheiat cu ceva profit (în 4 aprilie 2013, pe site-ul SRR apărea 9 225 lei profit net distribuit salariaților și 62 970 lei profit ținut rezervă), iar TVR e pe minus, ”soluția combinată” trebuie analizată rezervat. O privire în curtea vecină nu strică. Ungaria a modificat de la 1 ianuarie 2011 Legea presei, punând mass-media sub aceeași pălărie, Autoritatea Națională pentru Media și Comunicare în Masă, numită politic. Mediile publice –radio, tv și agenția națională de știri – au fost comasate, după reduceri de personal de 40%, fiind dirijate de MTVA, o structură care decide integral conținutul și întregul proces de producție. Astfel controlul editorial a devenit absolut în ciuda protestelor de stradă ale jurnaliștilor maghiari și a rezoluțiilor Comisiei Europene și ale PE. Concedierile în masă au alungat mulți jurnaliști considerați incomozi, deci n-au plecat, cum nici la restructurările lui Săftoiu, pilele politice, odraslele, verii, nevestele, amantele. În trei ani de zile s-a ajuns la o uniformizare a informației devenită identică pe toate canalele publice și corespunzătoare cerințelor politice ale FIDESZ: ”Același jurnalist face radio,TV și știre de agenție, deprofesionalizarea e vizibilă, iar telespectatorul nu primește nimic nou. Te uiți la știrea de pe MTV sau o asculți la radio Kossuth și ești liber 3 zile”, ne declara nu de mult jurnalistul Petru Câmpian, fost redactor la Radio Szeged. Dar, dincolo de aspectele care privesc libertaea presei, mai sunt și afacerile pentru care politicienii sunt în stare de orice: ”Suspectez că această comasare, pe lângă scopul de a subordona complet mass-media publice, are și un substrat comercial, și anume vânzarea clădirilor situate central, foarte valoroase care ar aduce Guvernului foloase substanțiale”, opina în 2011 László Cselényi, fost președinte la Duna TV. Cum Victor Ponta tinde să îl ”plagieze”pe tizul Viktor Orban (că pe Viktor Ianukovici l-a ratat) în tot felul de măsuri, poate e și asta o idee. Pe mâna cui ar încăpea TVR dacă s-ar produce comasarea, totuși puțin probabilă în acest moment când vin alegerile? Pe mâna președintelui pus de PSD la Radio, Ovidiu Miculescu, omul de încredere cu profil predestinat: conform documentelor date în vileag de Adrian Moise de la Sindicatul Unit al Salariaților Radio-România, Ovidiu Miculescu a semnat în 1987 un angajament de turnător cu Securitatea sub numele de cod ”Adrian”. Iar mai recent, Agenția Națională de Integritate a confirmat elemente de incompatibilitate cercetate în Dosarul 7593/S/II/2013. Pe Adrian Moise adevărul l-a costat locul de muncă în radio și un șir de procese. Ovidiu Miculescu a rămas ” infailibil, inamovibil, impenetrabil…și de neclintit”, cum scria Andrei Pleșu. Până când mediile publice vor sta la cheremul politicienilor, așa va fi.
Articol apărut și în revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Fuzionarea SRR cu SRTV este o problema falsa. Din punct de vedere economic si managerial este mai logic sa fie unite, mai ales in epoca digitalizarii media. La fel functioneaza si BBC, unde radioul, televiziunea si divizia online in aceeasi corporatie. Problema la noi este exclusiv controlul politic si criteriile profesionale de selectie pentru CA. Introducerea Patriarhiei si Academiei in CA este insa ridicola; la BBC unul din criteriile de selectie se refera la competentele si experienta manageriala si economica, ceea ce la noi lipseste cu desavarsire.
Patriarhia in CA:) atunci sa te tii evanghelizari bortodoxe prin TV..si indemnuri subtile catre bobor cu cine tre sa voteze…
Mai utila ar fi Uniunea /Asociatia Medicilor Stomatologi, sa fie emisiuni despre spalatul pe dinti…
In autobuz, cu cit ii pute gura /subsuoara mai tare popranului, cu atit mai multe cruci baga la foc automat cind trecem pe linga inca cite o ctitorie bortodoxa din bani publici.
TVR si buget? Da care-i pb? Nu se poate autosustine? Inchideti pravalia, nu e musai sa sustinem de la buget o televiziune…avem destule. Privatizati-o, si asa e plina de securisti si tot felul de fosile…M-am saturat si sa tot platesc taxa radio-tv pe factura de curent…pt niste servicii media ce nu le folosesc.
De acord, problema este controlul politic si subordonarea fata de Guvernul dr Plagiator.
Prin comasare ar exista cate un singur serviciu IT, financiar, HR , logistic care ar putea fi oricum outsursate.
Miza , cred eu, este insa bomba imbiliara. Felix ravneste de mult la terenul si cladirile din Dorobanti..:)
Sa nu ziceti ca nu v-am spus..:)
Probabil ca Felix ravneste la terenurile din Dorobanti, caciproblema mutarii TVR intr-o cladire care nu se construise inca si eliberarea sediului actual s-a mai pus in TVR de cateva ori. Se invocau mereu riscurile seismice ale cladirilor…
Sigur ca ar trebui unite cele doua instituții. Cum au mai fost de altfel. Dar înainte de a face acest lucru ar trebui schimbată legea de funcționare – eventual creată o noua lege care sa scoată noua entitate din ghearele politicului. Altfel va fi mai rău!
O unificare a televiziunii si radiodifuziunii publice ar aduce multe economii la bugetul celor doua societăți. In primul rând redacții comune de știri, sport, corespondenti in străinătate, redacții regionale etc. Apoi echipamente folosite in comun. Bineinteles ca asta ar duce si la reducerea semnificativă a serviciilor administrative si a personalului.
O revedere a numărului de canale si o curatenie in bugete ar aduce societatea nou creată chiar pe profit. Mai multă calitate si mai putina cantitate. Sloganul radioteleviziunii publice ar trebui sa fie „diferența” fața de circul statiilor comerciale!