joi, martie 28, 2024

„Soluția” alegerilor anticipate. Câteva note

1. Pățesc asta, mai ales în contextul discuțiilor despre sistemul politic: trebuie să explic un fapt care îmi pare evident, și anume că pot fi de acord că există o problemă fără să fiu de acord și cu soluția propusă. Uneori, pentru că sunt altele, mai bune. Alteori, pentru că soluția este sau provoacă o problemă și mai mare.

O problemă actuală este că avem o guvernare foarte impopulară. E adevărat. Iar soluția propusă merge, admit, pe un fir aparent logic: guvernarea este expresia majorității parlamentare, aceasta nu se poate schimba decât prin așa-zisa „migrație” politică, care ar fi ceva urât, trebuie să avem alegeri anticipate, dacă se pot declanșa atunci avem soluția.

Pe moment, cel puțin, nu se pot declanșa. Ca să fie alegeri anticipate trebuie dizolvat parlamentul. Dincolo de faptul că până la finalul lui decembrie suntem în ultimele șase luni de mandat prezidențial, perioadă în care dizolvarea e interzisă, în orice caz condițiile suplimentare presupun că parlamentul, majoritatea de acolo, trebuie să își dea concursul și să respingă două propuneri de învestitură. Soluția atunci ar fi cumva să fie rezolvat acest obstacol, să aibă loc dizolvarea și apoi anticipatele.

2. Singura dată când s-a pus serios problema dizolvării parlamentului și convocării de alegeri anticipate a fost la finalul lui 2002. Adrian Năstase, președintele PSD și premierul în exercițiu cu o majoritate confortabilă în parlament, voia să-și mărească ponderea parlamentară, să-și asigure și consolideze puterea. Și probabil că ar fi reușit, în 2002 PSD n-avea (încă) adversar. Proiectul a fost abandonat rapid, dintr-un singur motiv: opoziția categorică a președintelui Iliescu. Ambele instituții alese la nivel național trebuie să-și dea concursul la dizolvare, președintele poate face asta, dar nu e obligat.

Speculez că o bună parte din cei care consideră că ar trebui ca anticipatele să poată fi declanșate foarte simplu n-ar fi avut aceeași opinie acum 17 ani. Sau, dacă analizează mai bine, tot altă opinie ar fi avut și într-un context în care facem o schimbare mică și perfect plauzibilă în trecut, de exemplu rezultatele alegerilor prezidențiale din 2014.

3. Însă astea chiar vin la pachet. Cum ar putea fi diferențiate? Sistemul funcționează și se schimbă prin lege, cea fundamentală aici, și oricât de mare e atenția și măiestria celui care scrie textul tot nu poate fie formulat încât să aibă următorul efect : „Alegerile anticipate devin foarte ușor de declanșat, dar numai atunci când Miron Damian [de exemplu, n.m.], care altfel e un om rezonabil și de bună credință, crede că ar fi bine să se întâmple asta”.

Mint. Dacă, dincolo de ce alte calități își va închipui că are, Miron Damian din textul de mai sus reușește să candideze cu succes în alegerile prezidențiale, textul se scrie ușor. Într-adevăr, constituția poate oferi președintelui puterea practic unilaterală de a dizolva parlamentul. Dar nu poate și garanta că ocupatul postului este întotdeauna unul „bun”, sau, și mai important, că va fi motivat să folosească această prerogativă exclusiv în sensul „bun”, așa cum îl consideră la un moment dat un individ rezonabil și de bună-credință. Din contră, de fapt, s-ar putea ca nici măcar președintele să nu aibă deplina libertate de decizie în privința asta.

4. Exemplul îl avem practic în față: sunt convins că între cei care îi reproșau președintelui Băsescu că se amestecă în treaba guvernului, de exemplu refuzând să numească miniștrii desemnați, sunt destui indivizi rezonabili care azi sunt cel puțin de acord cu faptul că președintele Iohannis se amestecă în treaba guvernului, de exemplu refuzând să numească miniștrii desemnați.

Dincolo de asta, faptul rămâne că acești doi oameni, foarte diferiți ca personalitate, își exercită mandatul în același fel, într-o chestiune esențială. De ce? Pentru că sunt sub o aceeași obligație politică. Președintele Iohannis ar putea lăsa în pace acest guvern, și cred că personal ar fi înclinat să facă asta, dar riscă să-și ostilizeze electoratul de votul căruia are nevoie peste 2 luni. E sub o obligație de tip politic.

5. Revenind, „soluția anticipatelor” implică practic posibilitatea dată președintelui de a dizolva parlamentul, fără restricții semnificative. Mai departe, nu cred că cineva și-ar face iluzii că modificarea constituțională respectivă ar servi la ceva, în contextul actual, dacă președintele ar aparține arcului guvernamental. Cu alte cuvinte, ca să fie cu adevărat o soluție este nevoie de mai mult decât de o constituție care să permită președintelui dizolvarea rapidă și necondiționată a parlamentului. E nevoie de ceva relativ ușor de obținut pe actuala lege fundamentală, în care președintele și parlamentul au mandate de durată diferită:

E nevoie de o situație de coabitare.

6. Problema e că președintele va funcționa conform unei obligații de tipul pomenit anterior. Mai precis, președinții își vor folosi puterea nerestricționată de a dizolva parlamentul cu un singur scop: ca să pună capăt situației de coabitare, care le limitează sever influența politică. Ca să potrivească încetarea mandatul noului parlament cu cel propriu, astfel încât alegerile parlamentare și prezidențiale să aibă loc simultan.

Asta poate foarte bine însemna că e dizolvat un parlament pe care se bazează o guvernare impopulară. Dar poate însemna și că nu e dizolvat. Sau poate însemna dizolvarea unui parlament pe care se bazează o guvernare relativ populară, cu care președintele e altfel obligat să coabiteze. Sau chiar a unui parlament de aceeași culoare politică, pentru a preveni o coabitare ulterioară.

7. Mai departe, la ce va duce însă, invariabil, faptul că președinele va avea posibilitatea de a realinia alegerile prin dizolvarea parlamentului, suprapus cu faptul că alegerile sunt decalate constituțional, prin durata diferită a mandatului?

La instabilitate politică cronică. Dizolvarea parlamentului nu va fi un eveniment absolut excepțional, doar în cazul unei guvernări foarte impopulare cum avem azi, ci va fi un eveniment comun. Or, există motive foarte bune pentru care mandatele de guvernare în sistemele parlamentare sunt în general de patru, cinci ani, nu mai puțin. Iar dacă peste asta se va suprapune mai departe o constituție care dă posibilitatea parlamentului să suspende președintele, instabilitatea politică va duce rapid la vid de putere și haos.

8. De asta, chit că electoratul din orice democrație așezată poate și uneori devine foarte ostil guvernării în exercițiu, constituțiile prevăd sau au evoluat în text și/sau cutumă să prevadă că dizolvarea parlamentului este menită să rezolve in extremis situațiile de criză politică, nu pentru a sancționa o guvernare impopulară, de exemplu, sau pentru avantajul conjunctural al unui competitor. Cât timp parlamentul se dovedește dornic și capabil să mențină sau să dea un mandat de guvernare, oricât de impopulară ar fi, el își duce până la capăt propriul mandat.

9. Din nou, admit că avem o problemă la ora actuală, și că o constituție care să facă foarte ușor șefului statului să dizolve parlamentul și să provoace anticipate ar fi o soluție *acum*, și poate în alte contexte similare. Dar nu cred că e singura soluție, și mai cred că ar da naștere unor probleme cu mult mai mari. E inacceptabilă.

Distribuie acest articol

63 COMENTARII

  1. Textul in sine nu aduce in fata noastra a cititorului decit un singur subiect si anume :Din nou, admit că avem o problemă la ora actuală, și că o constituție care să facă foarte ușor șefului statului să dizolve parlamentul și să provoace anticipate ar fi o soluție *acum*, și poate în alte contexte similare. Dar nu cred că e singura soluție, și mai cred că ar da naștere unor probleme cu mult mai mari. E inacceptabilă.
    Finalul este in intregime gresit . Seful statului poate dizolva parlamentul in conditiile impuse de constitutie ,ceea ce este foarte greu de realizat . Dupa alegerile prezidentiale aceste conditii gresit formulate ,de vechea constituanta ,ar trebui sa permita sefului statului dizolvarea parlamentului si declansarea de alegeri anticipate , nu numai in situatia deja cunoscuta ,ci si in alte situatii (cum este cea de fata ca exemplu , in care componenta guvernului este modificata si votul popular este practic ocolit de guvern ) si cind aceasta modificare blocheaza in fapt activitatea tarii . Este evident ,ca o schimbare la nivel constitutional este necesara , in viitorul ciclu electoral . Constiutia trebuie modificata , ea numai corespunde actualelor cerinte legislative si este in multe cazuri depasita de vremuri.
    .

    • Pentru că la nivel de premise văd că ne înțelegem (e dificil de dizolvat parlamentul și asta e o problemă), înțeleg că nu ești de acord cu opinia pe care o exprim acolo – chestie care n-o face „greșită”, desigur, termenul e impropriu în context.

      În opinia ta, constituția ar trebui să prevadă că președintele statului poate dizolva parlamentul într-o situație cum e cea actuală, și anume când un partid își retrage (voluntar?) miniștrii din guvern.

      Ar fi o soluție, în cazul de față? Păi asta ar presupune implicit că, în condițiile de mai sus, ALDE ar lua aceeași decizie de a ieși de la guvernare. Am absolut toate motivele să cred că nu ar face asta, și că în această privință lucrurile ar rămâne exact la fel, anticipatele fiind în continuare imposibil de declanșat. N-avem o soluție, avem în schimb o problemă: un guvern care nu mai funcționează solidar, pentru că are miniștri dintr-un partid care dorește să treacă în opoziție, dar nu poate părăsi formal guvernarea pentru că riscă anticipate.

      Și n-ar fi doar situația în care miniștri rămân să facă opoziție din interiorul cabinetului, ci cel puțin la fel de problematică ar fi cea opusă : am avea cazuri în care, fără niciun fel de motiv extern, guvernele și parlamentele ar putea să rămână fără mandat, pentru că președintele în exercițiu a negociat cu unul din partenerii minoritari de la guvernare dizolvarea parlamentului. Instabilitate politică cronică.

      Există în continuare constituții care permit șefului statului să dizolve parlamentul, liber de restricții formale. Nu cunosc însă una singură care să conțină o astfel de „soluție”. Constituțiile, codificate sau nu, caută să evite cazurile de criză politică, nu să le invite.

      • Presedintele statului sa-si vad de treburile sale si n-ar fi oportun daca dansul ar avea aceste puteri, mai ales de dizolvare a parlamentului cu o singura exceptie, starea de razboi. In rest parlamentul si guvernul sunt jucatorii politici care au parghile necesare, presedintele fiind doar arbitru. Romania nu are nevoie de un presedinte cu puteri sporite din contra si ar fi mai bine sa ne gandim cum am putea schimba calitatea clasei politice in gerneral.

        • Legea noastră fundamentală, la fel ca altele, interzice dizolvarea parlamentului în starea de urgență sau război, în care drepturile sunt oricum restrânse, pentru a reduce riscul apariției unui dictator.

  2. Solutiile in cazul de fata, nu pot fi adaptate decit in urma intelegerii unor situatii deja cunoscute , putem sa facem si proectii in viitor , simulari ,, dar un lucru ce deja este cunoscut , are valoare de adevar . Imaginatia ne poate duce in multe locuri ,dar ca o natiune sa functioneze (in totalitate ,nu se poate ) este necesar, sa corectam ceea ce este gresit ,sau ceea ce n-i sa parut corect, doar la un moment dat si nu putem face asta , decit invatind din cazurile concrete, de care ne-am impiedicat (ca sa zic asa ) Mai pe romaneste ,daca ceva a creeat neintelegere si a dus statul catre disolutie , ca in cazul de fata , (vezi si desele cereri trimise catre CCR) atunci ele musai trebuie corectate , revizuite sau schimbate in totalitate . Clasa politica poate face asta , daca vrea si ceea ce astazi este spus , daca in viitor se constata ca este gresit ,constatare facuta nu de o entitate ,ci de o situatie de fapt ,atunci ,iar trebuie corectat ,etc . etc Suntem o natiune tinara ,avem destul timp in fata , sa ne corectam mereu .. O veche zicala spune : in viata poti sa gresesti, a persista in greseala este nepotrivit.

    • Altă zicală, în completare, spune că dacă prostul nu învață din greșelile proprii, cel cu adevărat inteligent învață din greșelile altora, înainte să le repete :-)

      • Dar trebuie sa ai suficienti prosti in jur ca sa ai de unde invata.
        Altfel, n-ai decat sa te servesti singur cu greseli, daca asta e metoda de invatare

  3. Modaliatatea de a schimba ceva , nu este la latitudinea mea si nu ma pot pronunta ca detinator de solutie pe asta , pot doar constata ,ca acest moment politic , produce o criza grava si atunci este evidident , ca ar trebui eliminata , repetarea acestei posibilitati .

  4. Alegerile anticipate sunt mai peste tot in lume o solutie de guvernare.
    Dar politicul nu atinge zona economica (in materie de numiri, ci numai ca legislatie generala) si nici alte zone decit pina la un anumit nivel in cadrul ministereleor. Cind se schimba partidul nu se schimba directorul scolii sau al nu stiu carei companii.
    E curios lucru ca Romania n-a avut asa ceva de 30 de ani.
    De ce?
    Din aceleasi motive pentru care o motiune de cenzura se dezbate dupa 3 zile, dar citita miercuri in Parlament se dezbate marti…
    Deoarece un premier desemnat este obligat sa ceara investitura Parlamentului dupa 10 zile de la investitura, dar Parlamentul n-are nici un termen sa o ia in discutie (cazul Negoita in 2009)
    Deoarece modificarea Constitutiei se face de catre beneficiarii ei.
    Stiti cite „sopirle” sunt in Constitutie??? Si toate favorizeaza FSN-FDSN-PDSR-PSD-PCR si aliatii si cratiile lui.
    Din 89 pina azi opozitia la aceasta hidra nu a avut (atunci cind a avut) o majoritate parlamentara solida ce sa-i permita schimbari fundamentale.

    • Constituția noastră este, cred eu, destul de bine scrisă. Exceptând ambiguitatea funcțională a Președintelui – care presupun că este încă una din valoroasele contribuții anticomuniste la viața noastră de succes – nu prea avem de ce s-o schimbăm pe motiv că e rău compusă.

      • Va rog sa o cititi din nou si sa vedeti „sopirlele”.
        1. Incompatibilitatea parlamentarilor in doua alineate, in care primul e anulat de al doilea, fiindca se mai pot adauga cazuri in care nu reprezinta incompatibilitatea prin lege organica, ceea ce nu e la judecatori. Si nitel mai sus vedeti cum e cu expropierile si dreapta despagubire, cind totul e anulat de un paragraf…
        2. Guvernul poate emite ordonante de urgenta (deci legi) fara a fi sub nici un control. Avocatul poporului, daca are chef. Si culmea,produc efect din momentul emiterii. Iar daca se intimpla cumva ca legea de aprobare a Ordonantei sa nu fie votata, degeaba, ca ce a fost intrat in gura lupului nu se mai intoarce.
        3. Articolul 16 cel cu egalitatea, anulat mai tirziu, cind la CCR se poate adresa cind o persoana (presedinte, premier, sef de camera….) sau 25 de senatori sau 50 de deputati. Omul de rind nu are nas sa se adreseze unei asa inalte instante.
        4. Parlamentul are mandat de 4 ani, dar au fost dati cind au avut mai mult de 4 ani, ca asa au avut guvernantii chef si ca Constitutia ii lasa.
        5. Legile organice se adopta cu majoritatea celor alesi, nu cu majoritate absoluta, obligind astfel la discutii si dezbateri si compromisuri. Asa s-a ajuns la legile justitiei..
        6. In functiile alese (presedinte, parlamentar, primar, consilier) singurul limitat la 2 mandate e presedintele, restul pot fi pe viata.
        7. Lasarea posibilitatii ca o persoana sa aiba mai multe surse de venit ce provin de la bugetul de stat. (Asta e trecuta in Constitutia Americana, ca nimeni nu poate avea 2 surse de venit de la buget.)
        8. Promulgarea legii si lasarea ca ea sa produca efecte inainte de a trece printr-un control la CCR.
        9. Smecheria cu lasarea lui Iordache pe post de presedinte de camera tre zile, cinci zile, cit sa atace la CCR legi ce nu-i conveneau lui Dragnea.
        10. Votarea legilor, dar lasarea ca normele de aplicare sa le faca guvernul…Iar guvernul schimba ce nu-i convine.
        11. Promulgarea legilor fara semnatura premierului, a ministrului/…lor de resort si a presedintilor celor doua camere…
        Si mai putem continua…

    • Coalitia de guvernare intre liberali si social democrati de pe vremea lui Crin Antonescu si Victor Ponta ar fi putut schimba tot , nu s-a vrut, asta e, asa cum nici acum politicienii romani nu sint dispusi la schimbari majore, ei o duc bine iar noi ii votam in continuare.

    • Ah, cazul respectiv, al crizei politice din toamna lui 2009, exemplifică perfect ce scriu în articol. Ce s-ar fi întâmplat dacă PSD ar fi rămas în guvernul Boc II, sau dacă ar fi învestit un guvern Negoiță? Simplu, riscul ar fi fost ca un viitor președinte PSD (Geoană) să fie nevoit să coabiteze vreme de trei ani cu el. Dar de ce nu a acceptat Băsescu „soluția” de premier susținută de partide constituind majoritatea parlamentară? Din FIX același motiv! Dacă ar fi acceptat asta și apoi ar fi câștigat alegerile, ar fi trebuit să coabiteze trei ani cu guvernul.

      Sigur, Băsescu a fost oricum norocos, pentru că parlamentarele din 2008 au produs un parlament care i-a lăsat marjă de manevră, până la a numi un guvern din partea propriului partid – lecția a fost învățată iute de partide, și următorii președinți au fost practic obligați să coabiteze după parlamentare de alianțe pre-electorale solide. Cum ar fi putut Băsescu să reducă riscul, în condițiile astea? Păi să nu aștepte să vadă ce iese în 2008, să mute criza patru ani mai devreme provocând alegeri încă din 2005, ceea ce ar fi suprapus alegerile patru ani mai târziu și ar fi eliminat riscul de coabitare. Sună cunoscut, asta? Băsescu încercând să provoace anticipate, în 2005? Dacă ar fi putut dizolva unilateral parlamentul, ar fi făcut-o, categoric.

      Presa de la noi s-a dus după fentă (încă o face) în tot acest timp, cu „soluția imorală”, „premierul Grivco”, „președintele conflictual”. Prostii. În realitate vorbim de exact tipul de obligație politică de care vorbesc și-l demonstrez în articol. Vorbim de președinți (potențiali președinți, în cazul lui Mircea Geoană), care acționează astfel încât să își păstreze influența politică. Iar asta face iluzorie ideea că posibilitates de dizolvare a parlamentului va fi folosită de președinți exclusiv ca să ne scape de guvernări impopulare. Va fi folosită exclusiv ca să se scape de coabitări.

      • Daca in 2009 parlamentul ar fi respins guvernul Negoita se creau premisele unor alegeri anticipate.
        Realitatea calculelor (Constitutie si legi electorale) duce la un guvern in functie cu atributii mult ciuntite undeva pe la minim 6 luni.
        O motiune de cenzura trecuta sau un guvern demisionar. Cele doua tentative esuate de a avea un nou guvern, cumulate cu cele 60 de zile. Deci putem avea si 3 incercari in cele 60 de zile. Apoi consultari cu partidele si cu presedintii camerelor. Apoi decretul de dizolvare a camerelor.
        Guvernul in functie gestioneaza tara si se stabiles noile alegeri. Conform legii, minim 90 de zile inainte. Vin alegerile, se numara se calculeaza si se convoaca noul parlament. (Maxim 20 de zile daca nu ma insel, de la data alegerilor) 2-3 zile cu bucataria proprie, validare, sefi, comisii, 2-3 zile cu consultarile cu partidele din nou, numirea noului premier si hai la validare… Ceea ce este enorm ca durata…

    • Art 85. Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.

      Care este consecinta practica a acestui articol?
      Nici una.
      Notiunea de consultare in termenii nostri comuni, inseamna ca ne intilnim, ne dam cu parerea despre un subiect si la final spunem ca vedem lucrurile de o maniera diferita, daca nu in dezacord total.
      Mai mult chiar, articolul este ambiguu, nedefinind problemele urgente si importanta deosebita.
      Eu vad de importanta deosebita starea proasta a cailor ferate de exemplu, iar guvernul spune ca nu e de importanta deosebita asta, ci lipsa iluminatului public… Ce facem?
      Vedeti ca tot undeva scrie ca presedintele poate veni si prezida sedintelede guvern, dar nu mereu si nu la toate punctele.

      Mai mult chiar, desi definit ca putere executiva, guvernului ii este permisa initiativa legislativa ba chiar darea de OUG, in timp ce presedintele nu are acest drept. Nici macar initiativa legislativa… Desi si el este tot putere executiva.

      Cit despre notiunea de consultare… Va reamintesc istoria cu referendumul cu Parlament de 300. Basescu a venit, a citit o declaratie in Parlament si la sfirsti spune: ” Cu aceasta consider ca Parlamentul a fost consultat.” (Citat aproximativ din memorie.)

      Presedintele poate consulta Guvernul. Perfect! Si daca Guvernul refuza consultarile? Exista vreo consecinta juridica? Nu! Exista vreo sanctiune? Nu. Poate recurge la altceva presedintele? Nu.
      Premierul cere presedintelui consultari. Si daca presedintele refuza sa-l primeasca? Ca are agenda incarcata. Sau ca institutia se inchide la 5…

      Pentru ca daca regulile de bun simt pe care noi le vedem nu functioneaza nu exista nici sanctiuni si obligatii clare si juridice…
      Si ce frumos suna art. 85. Si cit de gol de sens este. Poate fi scos din urmatoarea Constitutie in forma actuala.

    • Sunt mai multe atribuții la art. 85, legate de numirea guvernului, și sunt foarte diferite în privința modului în care pot fi exercitate. N-aș ști la care te referi, sau ce legătură are răspunsul cu subiectul articolului.

  5. Ma amuza siguranta naucitoare cu care analistii pun semnul egal intre anticipate si pierderea alegerilor de catre PSD. De maine se maresc pensiile. Toti bugetarii au deja lefuri duble fata de acum doi ani. Diaspora poate vota prin corespondenta. Aduca nu va mai vota deloc in lipsa spectaculoaselor cozi de la centrele de vot.

    Samd

    In plus PNLsi USR nu vin cu nicio oferta politica. Dragnea e la puscarie asa ca nici votul bazat pe ura nu mai exista.

    Serios, ce va face sa credeti ca PSD ar pierde la anticipate? Sondajele?! Europarlamentarele?!

    Conditiile sunt acum diferite.

    • Indiferent dacă PSD ar pierde sau ar câștiga niște imaginare anticipate, amuzant mai este și că tabăra căreia i-ar surâde ideea nu își dă seama că anticipatele ar fi, în realitate, cel mai bun motiv pentru ca ea să le piardă. Pentru că:

      – sau o majoritate îi aprobă Președintelui exercitarea atribuții de a numi miniștri;

      – sau o majoritate nu i-o aprobă, dar atunci trebuie să fie capabilă să furnizeze Guvern.

      Nu se pot amândouă: și să-l împiedici pe celălalt să guverneze, și să nu guvernezi tu. În general, faza cu anticipatele e că, și dacă ți le dorești, nu poți să ieși ca o floare și s-o spui, trebuie să faci să pară că sunt din vina celuilalt.

      Totuși, de ce trebuie să meargă premierul în Parlament pentru rezolvarea acestei crize de doi lei, care dă măsura amplitudinii politice a antipesediștilor?

      • Precizez ca nu am inteles ce vrei sa spui:
        „- sau o majoritate îi aprobă Președintelui exercitarea atribuții de a numi miniștri;”
        Caci Constitutia nu ii da presedintelui atributii sa numeasca ministri; prim ministru face asta, parlamentul valideaza, presedintele semneaza.

        – sau o majoritate nu i-o aprobă, dar atunci trebuie să fie capabilă să furnizeze Guvern. ”
        Si:
        „Totuși, de ce trebuie să meargă premierul în Parlament pentru rezolvarea acestei crize…”
        Pentru ca presedintele a refuzat sa semneze numirea unor noi ministri. Daca parlamentul valideaza lista propusa de Veorica, preseinte3le nu se mai poate impotrivi

      • @victor L: 1. Citește, te rog, articolul 85. Te lămurește el că Președintele numește.

        2. Dacă majoritatea nu aprobă, atunci cam trebuie să depună moțiune, să-i treacă, să furnizeze Președintelui niște candidați din care acesta să desemneze unul care să vină cu un program și o listă de miniștri pe care aceeași majoritate trebuie s-o doteze cu încrederea ei. În plus, această majoritate n-are cum să cuprindă ALDE: nici la refuz (Cum naiba să te opui unei schimbări de componență politică pe care chiar tu ai generat-o? Adică ai o idee și nu ești de acord cu ea, sau cum?), nici la moțiune (Nu te poți alia în schimbarea Guvernului cu ăla despre care consideri că ar trebui să rămână în Guvern.)
        Soluția corectă pentru ei e să-i descuie Președintelui atribuția, după care – dacă vor și în ce componență consideră și pot – să-și facă moțiune. Dar să-și facă pentru a-și pune Guvern în loc, nu ca s-o lălăie până în decembrie.

        3. Mă întrebam și eu de ce e nevoie să meargă primul ministru la Parlament, câtă vreme nu e remaniere, ci vacanță. Cred însă că e bine că vrea să meargă, și bine-ar fi pentru ei să-și facă majoritatea necesară din PSD și minorități.

    • Soluții ? Nu prea văd. Cred că iar se va vota ”in orb” si există multe semne ca se poate ajunge la un blocaj. Care e cel mai prost lucru !

      • De ce e impopular?

        Pentru ca are cu cateva procente mai putin in sodaje decat PNL?

        +++

        Spun ca politica e una si „politichia” – altceva.

        Ma straduiesc sa vad macar o boare de idee politica in diversele pozitii exprimate, fara succes insa. Vad doar calcule, procente, din cand in cand mai pocneste si cate o teorie economica scoasa de prin manuale, altii despica in patru cate o chestiune punctuala oferind apoi pseudo solutii evident tot punctuale, adesea pe principiul „ce ma doare pe mine e musai si cel mai important lucru!”

        Impresia generala este de lupta pentru ciolan: cine „face din vorbe” mai usor electoratul. Evident, pe cel nu inca indeajuns de scarbit pentru a nu se mai prezenta.

        Cititi aici:

        https://pnl.ro/angajamentul-nostru/motiunea-pnl-forta-dreptei/

        Sau aici:

        https://www.usr.ro/10-prioritati/#educatie

        Hai si pe la altii:

        https://www.proromania.ro/viziune/economie/

        Si pe la tovarasi:

        https://www.psd.ro/viziune/politica-psd

        +++

        Nici nu pot fi comentate cele scrise in link-urile de mai sus. Sunt pur si simplu imbecilitati, mostre de demagogie, vorbe in vant. Acesti oameni nu stiu sa conduca o tara. Asta inca nu ar fi grav, dar nici macar nu isi dau seama de asta, se considera mari politicieni. Vorba lui Arghezi: „toti ignatii si ignarii”.

  6. Miron Damian ,
    Vorbesti despre chestiuni nereale. Despre democratie. Exista doar conceptul : puterea poporului. Dar in Grecia antica nu toti locuitorii formau demosul. Exact ca si acum. Cativa sunt „oameni” si ocarmuiesc pentru a-si prezerva bunastarea si perpetuarea la decizie iar noi restul…
    Democratia, parafrazez poetul, este o vorba de dansii inventata. Atat. Noi, restul – si dumneata esti in acest ‘restul’ – nu avem nicio putere. Votul este gaunos : voteaza cine vrea, cu cine vrea, iese cine trebuie.
    Pentru ce sa particip la vot. Sa-l votez pe Iliescu, buzduganul rusilor ? Sau pe Basescu, emisarul vechilor secu ? Pe sprintarul agramat Ponta sau pe golanasul analfabet, tare’n ficat, Tudose, creatii ale noilor structurilor de forta ? Pe Barna – usturoi n-a mancat si gura nu-i miroase – sau pe romanul verde Caramitru ? Pe neprihanitul iesit din spuma marii Ciolos ? Pe astia ?!
    Dumneata de ce nu candidezi ? Nu te cunosc dar pariez ca esti mult, mult mai bun decat puzderia de Gagamitza colcaitori pe sus si care mai vor un coledzi.
    Te-as vota. Sperand ca poate, spun poate, vei incerca sa faci ceva pentru tara asta prabusita. De la cei insirati mai sus, asemeni multor altora din paturica super-pusa , nu mai am nicio nadejde.
    Zic : Romania este prabusita. Pentru mine este axioma.
    Am fost intrebat cand a fost mai bine. Fara sa clipesc am spus ca acum patruzeci de ani era mult mai bine. Rumoare, icnete incredule. Da atunci era mai bine pentru ca eram tanar, sanatos, aratos si cu succes la femei : m-au iubit gospodine, femei de serviciu, văduve şi chiar o femeie tehnician-dentist ! Pot sa-mi retez din viata pentru ca o parte din ea s-a scurs in vremi acum peste masura de incorecte politic ?!
    Iar lumea de azi cum este ?
    Dupa o vreme in care lumea comunista se bucurase de ordine, liniste si unire cu Dumnezeul ei adevarat – Marx – si Sfanta treime, Engels, Lenin, Stalin, s-au starnit vanturile schimbarii aducand zile negre. Vantul rau nu prieste nimanui. Anii luminosi ai lui Groza, Dej, Maurer, Tismaneanu, Ceausescu cu tovarasa, Postelnicu si ceilalti, s-au innegurat devenind zgura. Roata zeului imperial s-a intors impotriva romanului verde ca bradul sfaramandu-le clavicula, zdrobindu-le teasta, chircindu-le torsul, strapungandu-le pelvisul, indurerandu-le sufletele. Pe cat de sus fusese, pe atat de jos a decazut. Cele zidite odinioara fusesera dedicate nu se stie cui, sigur acum erau de vanzare pe treizeci de arginti.
    Sarlatanii, scarbavnicele madulare au pus stapanire pe tara, numindu-si crezul lor insidios “democratie” si “economie de piata”. Zilele lacustelor – una dintre plagi – curg una dupa alta iar din cenusa nu se ridica niciun Phoenix. Romanul umil si pios pleaca in cele patru zari sa-si vanda sufletul si copii stapanilor noii oranduiri.
    Moartea, distrugerea, anarhia, progresul, ambitia si autoperfectionarea, facebookul, empatia afisata gretzos, spiritul gregar al civismului intretinut de jupanii cu epoleti, credinta urmarita de camerele de filmat si strangatoare de like-uri, admiratia natanga la adresa unor zei calpi au devenit destinul inexorabil al omului, Sfantul Potir.
    Asta este Romania, varf de jale si de dor…
    Va intreb, pe tine, pe Mafalda, pe toti intelighentzii care posteaza p’aci : ati lasat la poarta toate sperantele cand ati intrat ?

      • Multumesc pentru amendarea postarii. Tonul e oarecum persiflant dar trec peste asta. Multumesc prea-plecat !
        Ai ales sa citezi ceva din usuratatea-mi fiintei, usuratate care imi este uneori insuportabila.

        Dar tema insertului nu a fost modificarea Legii Fundamentale. Constitutia modificata, daca s-ar intampla, ar fi inutila precum este si cea de acum.
        Tema a fost Romania prabusita. Transpare si din articolul tau, inchegat recunosc. Dar solutii sunt ? Asta caut, nu discutii sterile pentru a ne da cat mai intelighenti. Sunt satul pana peste poate de astfel de dialoguri in c.a.p.-urile de pe marginea santului la posturile de stiri ai caror privitori sunt mai destepti decat ale altor tulumbe de vorbe goale, in vant.
        Paranteza
        Aseara, un pic, l-am ascultat pe Ion Bogdan Lefter care pare-mi-se este critic literar si poet. Ei bine, personajul perora nonsalant despre criza economica ce va sa vina. Blazat m-am intrebat : oare cata economie, macar micro, stie ipochimenul ? Habar n-am dar era pus la punct cu “textele” corespunzatoare, truisme culese de prin media de profil. Si cand te gandesti ca asta este, in noul limbaj, un vector de opinie, un influencer ! Bah.
        Revin la Romania prabusita.
        Daca ai vreo solutie, asta ma intereseaza, nu peroratul in gol. Solutie aplicabila in termen scurt.
        O solutie am propus la postarea lui Florin Oprea dar adminul n-a acceptat-o, probabil i s-a parut excesiv de radicala si incorecta politic. Nici solutia mea nu este aplicabila dar este concreta, nu precum cele cu modificarea Constitutiei, modificarea lu’ tac-su, modificarea lu’ ma-sa si alte modificari. O reiterez, poate trece de cenzura corectitudinii politice (Maria este aceaasi) si de sectorul de Aparare a Legii Fundamentale pitit prin tufisuri si ca sa-i treaca plictisela citind click sau can-can.

        Asadar.
        Sa punem de-o revolutie, aci in tarisoara. In trei pasi :
        1.o lovitura de palat, o lovitura de stat, o lovitura de teatru, ceva concret ; evident cu voie de la baietii cu ochii sinilii una cu peisagiul (a zis un destept ca o revolutie nu se poate decat cu voie de la politie si trebuie sa scrie la gazeta) ;
        2.dupa aia pe toti cei care au diriguit Romania din ’90 incoace – la nivel central si local – sa-i punem sa faca canalul Siret-Dunare. Sa-l sape cu harletul, cazmaua si roaba. Nu sunt foarte multi : vreo cincizeci de mii de japitze (ti-ar placea sa-i vezi pe Iliescu, Nastase, Basescu, Tariceanu si pe multi altii transpirand la cazma si roaba ?)
        3.ne apucam de modificat si reorganizat ce vrei dumneata si ceilalti postaci.

        Ei, ce zici, Miron Damian, te bagi ? Intelighentzii de p’aci se baga ?

  7. De ce sa ne complicam inutil daca următoarele alegeri legislative în România vor avea loc la sfârșitul anului 2020 sau la începutul anului 2021.
    Daca se doreste declansarea unor alegeri parlamentare anticipate, opozitia n-are decat sa inainteze o motiune de cenzura prin care s-ar putea retrege sustinerea guvernului si implicit pornirea procedurilor de rigoare.
    Presedintele nu are nici un motiv sa intervina direct in lupta politica dintre partide iar electoratul are timp sa-si regandeasca si revizui optiunile de vot astfel in cat Romania sa nu mai fie condusa de ageamii iar daca se considera ca e mai bine cu ei atunci n-au decat sa voteze in continuare PSD: E simplu !!!
    Atata timp ca granitele sunt deschise si e pace pe continent fiecare e liber sa decida unde , cum si in ce ce conditii doreste sa-si traisca viata.

    • În principiu, e foarte corect ce spuneți, cu precizarea că, totuși, anticipatele nu sunt legitime în sine, ci ca soluție la o problemă. Și se pune întrebarea în ce măsură este corect să creezi problema pentru a putea activa soluția. E, dacă vreți, ca-ntr-un film de Tarantino: poți pretinde că ai săvârșit fapta în legitimă apărare când tu însuți ai provocat atacul?

      În mod normal, cine provoacă anticipate ar trebui să le piardă.

    • Guvernul poate să cadă prin retragerea încrederii cu o moțiune de cenzură – e posibil să vedem asta curând. Dar ca să poată fi dizolvat parlamentul e necesar să refuze alte două voturi de învestitură. În 2009, în circumstanțe diferite e drept, parlamentul de atunci a evitat asta in extremis refuzând pur și simplu să voteze în orice fel al doilea guvern care a venit în fața lui.

    • Exact! Nici eu nu vad isteriile actuale că niște soluții. Pentru că nu sunt. Așa cum spuneți, nu vad ce interes ar avea presedintele sa se amestece intr-o disputa fără finalitate. Opoziția este singura care ar putea depune o moțiune de cenzura, dar sunt prea multe orgolii și probabilitatea de reușită este/pare foarte redusă.

      A, ce ar putea negocia președintele în aceste zile de criza? Cele două referendumuri populare (300 de parlamentari + fără penali în funcții publice) sa devină legi. Pentru a-și câștiga cat de cat popularitatea, psd-ul poate iniția și vota aceste legi. Fix voința populară. Mai puțini parlamentari de platit, mai puține pensii speciale viitoare. Și desigur, mai puțini „șmecheri” in funcții publice.
      In rest, bla, bla-uri politice.

      • Opozitia e mica in Parlament. De fapt asistam la o reglare de conturi in PSD, adica in sanul puterii, PSD, ProRomania, ALDE nu sunt decat grupuri de interese din sanul puterii si nu vor accepta nicicum alegeri anticipate…

        • Alegeri normale este singura solutie viabila si cum bine sustine USR+Plus este nevoie de un guvern cu un parlament solid in spate pt schimbarile de care avem nevoie, jocurile din culise nu ajuta pe nimeni in afara celor care le practica, sa decida electoratul in urma unor alegerilor, anticipate sau la termen nu conteaza, alegeri sa fie, de jocuri de culise ne.am saturat. USR-Plus au o pozitie ferma si foarte clara , cine doreste ii poate urma.

          • Dupa ultimele declaratii ale USR si PNL am foarte serioase indoieli ca vor aduce un suflu nou in guvernare.

            Incompetenta si analfabetismul se distribuie uniform intre partidele politice. Boala noastra nu este una a unui partid anume, ci a societatii in ansamblul sau.

            Dupa 3 decenii de reconstructie comunista, etatismul si paternalismul au erodat capacitatea de actiune sociala a cetatenilor. Nimeni nu isi bate capul sa schimbe ceva cand ii merge bine. Si realiatea este ca in Romania nivelul de trai rezonabil se atinge extrem de usor si – ceea ce este grav – atingerea sa este asigurata de guvern, nu de efortul personal.

            Deoarece tuturor le merge bine, nimeni nu vrea sa se schimbe esential ceva. Faptul ca „mersul bine:” este cladit pe indatorarea tarii nu intereseaza pe nimeni, fiindca plata nu se face de adultii de astazi ci de copiii lor, intr-un viitor indepartat dificil de conceput chiar pentru o generatie cu speranta de viata ridicata.

            Vreti capitalism? Impachetati-va lucrurile! Aici e Romania! ;-)

  8. Și aș mai întreba ceva: ce o să facă ALDE atunci când primul ministru va merge în Parlament? O să voteze împotriva schimbării compoziției politice a Guvernului?…

    • @ Florin Oprea

      Cunoasteti foarte bine Constitutia Americana sau ati trait – ca om de rand cel putin 5 ani – in SUA?

      Turism, studii, detasare sau orice alta forma de sponsorizare nu se pune !

      De ce ar fi cel mai simplu s-o preluam? Ar putea fiecare avea dreptul de a avea arme de foc sau am avea un presedinte care ar emite ordine executive cand doreste el pe anumite domenii ?

      Alte motive ? Va rog sa le prezentati ca sa putem sa le dezbatem.

      Valabil si pentru alte sugestii de a prelua orice alta Constitutie .

      Multumesc.

        • Ce fel de federalizare cu state, provincii, landuri ? Oricum ai face-o fiecare parte din federatie ar avea puterea economica sa se auto-sustina cu inca un esalon de birocrati/parlamentari/ministri?
          Sau pe model original romanesc ?

    • @Florin Oprea _ „Cel mai simplu ar fi adoptarea constitutiei americane!”

      Mă iertați, vă rog… Sigur nu ați vrut să scrieți „Cel mai simplu ar fi adoptarea Constitutiei Uniunii Europene!” ?

  9. Chiar nu intelegeti . Fata de sistemul de crestere a pensiilor in vigoare anul trecut ,anul acesta , prin marirea pensilor , abia la 1 septembrie ,pensionarul are un minus in buzunar de 10 %. Ce sa mai vorbim de de raportul EURO-LEU, ce este evident in defavoarea leului ,sau sa mai luam in calcul si cresterea preturilor la alimente si nu numai. Toata aceasta asa zisa marire ,este o mare pacaleala .Diferenta adica cei 10% pierduti de pensionari , este posibil ,sa fi fost atasati , asa ziselor pensii speciale , ce fidelizeaza politic , categorii sociale .

    • Adunarea e mai usoara decat impartirea.

      Marirea nominala a pensiilor va fi aclamata chiar daca in termeni reali ea este o scadere.

      In plus, chiar daca multi pensionari inteleg faptul ca marirea pensiilor (chiar in termenii de mai sus) reprezinta o serioasa afectare a sanselor copiilor si nepotilor, ei tot sunt de acord cu ea.

      Aceasta se intampla pentru ca romanii nu isi iubesc copiii. Deloc. Nu le pasa de ei.

      Vor sa ii creasca statul, sa le dea statul mancare, manuale, sa le ingrijeasca dantura, sa le dea biciclete. Romanii vor ca statul sa fie bona copiilor, sa tina copiii cat mai mult la scoala. Sa le dea de mancare (cornul si laptele).

      Iar daca bunicii si parintii imbatrensc si nu mai pot, ei vor sa isi trimita copiii in stranintate ca sa le trimita bani. Nu ca sa se realizeze ei, ci ca sa le trimita bani pentru mititei, bere si ingrijire medicala care sa rezolve impactul imbuibarii de-a lungul vietii.

      Bine ca macar sclavia a fost abolita.

  10. Am câteva propuneri pentru constituție

    1. Care e misiunea statului : cine e statul și ce vrea el.
    După părerea mea misiunea statului e de a apăra pe cetățeni de răufăcători.
    (nu de a da pensii)
    ==========

    2. Misiunea statului se aduce la îndeplinire pe baza legilor scrise (stat de drept)
    prin separarea puterilor în stat astfel:

    a. Reprezentanții aleși de cetățeni hotărăsc în ce situații e necesară intervenția statului
    și în ce trebuie să constea aceasta.
    Aceste hotărâri se numesc “legi”, sunt publicate în “Monitorul Oficial”
    și intră în vigoare la 5 ani după publicare.
    (Ca nimeni să nu facă legi pentru sine și să oprim “diareea legislativă”)

    b. Guvernul e numit de șeful statului (fără consultări) și are rolul
    de a pune în aplicare aceste legi folosind ordonanțe și ordonanțe de urgență.
    Ordonanțele de urgență își încetează valabilitatea după un an.
    (de discutat în ce măsură e bine ca valabilitatea ordonanțelor să fie de asemenea limitată).

    c. Justiția rezolvă litigiile legate de aplicarea legilor.
    ==========

    3. Pentru responsabilitatea reprezentanților aleși în fața cetățenilor
    e nevoie ca fiecare cetățean să știe cine îl reprezintă și ce votează reprezentantul său.
    Asta înseamnă:
    a. Vot uninominal

    b. Votul cetățenilor e secret dar votul reprezentanților aleși e public
    și se publică în monitorul oficial alături de fiecare lege.
    Circumscripțiile electorale ar fi util să fie numite “scaune” (~constituency)
    și să aibă nume (în loc de numere).
    De exemplu am putea avea în monitorul oficial alături de o lege:
    “Ion Popa scaunul Breaza-Prahova: vot pentru”

    c. De asemenea, statul nu se va implica nici în finanțarea nici în reglementarea funcționării
    partidelor sau asociațiilor politice de orice fel
    ==========

    4.Impozitul pe proprietățile imobiliare e stabilit în mod independent de către fiecare primărie și constituie bugetul său.

    Mi-ar plăcea să văd cât mai multe păreri cu privire la aceste propuneri.
    Mulțumesc

    • Misiunea statului ? sa se ocupe de punctele esentiale, ordine publica, aparare, justitie, sanatate si invatamant , in rest sa acorde individului spatiul necesar ca acesta sa-si poata dezvolta calitatile si nu este nevoie de un stat asistential de la maternitate si pana la morga.
      Presedintele sa numeasca guvernul ? abia am scapat de un pantofar care a procedat astfel. Nu avem nevoie de nici un presedinte cu puteri sporite din contra, un guvern cu o sustinere parlamentara este indeajuns. Parlamentul este singura inszitutie cu drepturi de leguitor, restul le respect si aplica.Aici sunt carente mari care insa nu pot fi motivul schimbarii uni sistem, trebui schimbati oamenii.
      Dupa opinia mea, atributiile presedintelui Romaniei trebuie restranse asfel incat functia sa fie doar reprezentativa.

      • Părerea mea e că aici e vorba de principiul separării puterilor în stat.

        Adică avem o plăcintă și 3 participanți.
        Unul hotărăște cum se împarte (parlamentul).
        Altul împarte cum s-a hotărât (guvernul).
        Iar al treilea e arbitru (justiția).
        Mi se pare un model bun.

        E important ca modul de constituire al celor 3 puteri să fie cât mai diferit chiar dacă până la urmă puterea e în mâna alegătorilor.
        Modelul cu legiuitori aleși direct, guvern numit de șeful statului și justiție constituită pe baza validării colegilor de breaslă nu mi se pare rău.

        Există și altele : în America judecătorii sunt aleși și nu sunt specialiști (cam ca primarii).

  11. „O problemă actuală este că avem o guvernare foarte impopulară.”

    Probabil că este un lucru pozitiv acela că autorul „trebuie să-și explice faptele care i se par evidente”, întrucât imboldul către un astfel de demers face parte din natura ontologică a ființei umane și ar fi nefiresc dacă nu i-am da curs.

    În opinia mea, o problemă actuală majoră, esențială pentru societatea românească aș spune, este că avem o guvernare extrem de ineficientă, de tip cleptocratic, care risipește resursele naționale (de toate felurile, de la cele naturale, la cele financiare, ori umane).

    Or, în aceste condiții, plecarea de la guvernare a actualelor forțe politice trebuie să se petreacă neîntârziat, pentru a limita răul social pe care îl produc. Orice zi mai puțin pentru actuala guvernare este un câștig pentru România. NU lipsa de popularitate a guvernării este problema principală pentru care este necesar să avem alegeri anticipate, ci limitarea dezastrului.

    Termenul „impopulară” va fi, cred eu, mai potrivit pentru viitoarea guvernare, care va fi nevoită să adopte măsurile de reformă economică pentru reducerea dezechilibrelor provocate de actuala guvernare, care dacă astăzi nu mai este populară, cu siguranță a fost populistă.

    • Trebuie, zic eu, sa explicitati ce intelegeti prin dezastru. Multi oameni au mai multi bani de cheltuit astazi decat aveau ieri si refuza sa discute despre ipoteze. Eu as spune ca marile colectivitati nu evolueaza decat in urma unor dezastre, doar dezastrul poate sa-i uneasca pe toti, nu mai exista pareri pro si contra si incepe, cumva, sa functioneze si solidaritatea.

      • „Trebuie, zic eu…”

        Cu permisiunea autorului, pe scurt

        De la presa generalistă, la cea specializată în domeniul economiei, de la simpla expunere a principiilor economice „de manual” făcută de un student la o facultate cu profil economic, la analizele realizate de Consiliul Fiscal (organism guvernamental), până la reprezentanți ai Comisiei Europene și ai FMI, descriu ceea ce dumneavoastră ziceți că „trebuie” să explic. Anume, dezastrul economic românesc.

        „dezástru sn E: fr désastre] Situație anormală deosebit de gravă (cauzată de un eveniment tragic, natural sau provocat) […](Fig) Rău care afectează viața economică și socială” (sursa: MDA2, 2010)

        Permiteți-mi vă rog întâi să reamintesc faptul că România (nu Bulgaria) are ]n prezent cei mai săraci cetățeni din Uniunea Europeană, pe care l-am explicat cu alt prilej. Creșterile veniturilor nominale reprezintă o iluzie de bunăstare care „orbește” cetățenii în drumul pe care guvernarea cleptocrată îi conduce. De asemenea, nu zăbovesc cu explicații despre inflație și dinamica ei, mai riscantă pentru economie decât inflația însăși .

        Dezastrul la care mă refer este în esență efectul capturării statului de grupul infracțional organizat care reprezintă guvernarea cleptocrată. Obiectivul de a extrage pe termen lung resurse din averea publică trecându-le în mod fraudulos în proprietatea privată a cleptocraților și apropiaților lor explică subordonarea politică a tuturor instituțiilor publice, de la conducerea unei școli, la Curtea Constituțională, ineficiența politicilor publice, înaltul nivel al corupției, distorsiunile în societate și dezechilibrele economice.

        Deficitul, care în 2015 era de 0,8%, depășește anul acesta după toate indiciile în mod real cu cel puțin o treime ponderea în Buget asumată de 3%, apropiindu-se de 4%, și arată nu doar cheltuieli aberante, ci și supraestimarea veniturilor. Aceasta în condițiile în care veniturile din taxe și impozite au un nivel de doar aproximativ un sfert din PIB, cel mai mic din Uniunea Europeană, unde media este 40%. Însă, dacă privim spre cheltuielile sociale, ele reprezintă aproape 80% din veniturile fiscale, cea mai mare pondere din UE.

        Măsurile economice prociclice au determinat o creștere economică iluzorie, rezultată din modul de calcul al PIB și consum în proporție de 90%, în contextul evitării sistematice a investițiilor în zona publică. După dinamizarea consumului și augmentarea cererii agregate ca efect al scăderii cotei TVA, mărirea veniturilor cetățenilor în mod artificial – fără un spor corespunzător de productivitate – în perioada de expansiune a ciclului economic a dus la o creștere peste PIB potențial, la fel ca în 2008, în vremea guvernului Tăriceanu2.

        Totodată a fost accentuat dezechilibrul dintre veniturile angajaților în mediul privat și a celor din sectorul public, care a devenit cel mai mare din Uniunea Europeană. Dar a crescut și ponderea salariilor în PIB, ajungând la 12%, adică cu 50% mai mare decât în urmă cu numai 5 ani, în vreme ce media UE se situează sub 10%.

        În condițiile acestea mărirea deficitului de cont curent – deși statele din regiune au avut excedente – a fost cât se poate de predictibilă. Nu același lucru se poate spune despre legislația fiscală, ale cărei modificări numeroase și intempestive au indus distorsiuni în economie. De la cifre înșelătoare cu privire la nivelul șomajului, la dificultatea derulării investițiilor private, până la închiderea unor întreprinderi, ca urmare a creșterii costurilor tranzacțiilor și a celor cu forța de muncă, reflectate în dinamica prețurilor de consum. (A se vedea efectele OUG114, spre exemplu.)

        Celebrul deficit structural care a reprezentat o lovitură de imagine primită de cuplul Ponta-Petrescu este în continuă creștere, contrar angajamentelor față de UE. Pensiile mărite acum cu 15% au creat un gol de 8,4 mld euro și de 25 mld euro pentru 2020. Și vor avea o creștere cu încă 40% fix peste un an, ceea ce reprezintă – doar acesta – 2,6-2,7% din PIB! Sunt imposibil de plătit.

        Spațiul restrâns și dorința de a nu abuza de bunăvoința autorului articolului mă obligă să prezint doar o parte a ceea ce eu cred că este un deazstru economic. Poate mă înșel în opiniile mele, dar ele converg cu cele ale unor economiști cu mai multă experiență decât mine. Acel „wage led growth” s-a dovedit o poveste cinică (după cum s-a anticipat, de altfel) pentru a se justifica politicile economice profund populiste pe fondul cărora să fie subordonată politic Justiția și consolidată guvernarea cleptocrată.

  12. Aș propune două soluții la problema guvernării impopulare.
    (1) Constituția să prevadă obligativitatea organizării unui referendum în vederea dizolvării parlamentului dacă cel puțin un anumit număr de cetățeni cu drept de vot inițiază un demers în acest sens (numărul nu ar trebui însă să fie prea mic pentru a nu se ajunge la astfel de referendumuri în fiecare sesiune parlamentară pe motiv că unii cetățeni nu sunt mulțumiți de niciun parlament).
    (2) Alegeri parlamentare din doi în doi ani. Mandatele ar putea rămane pe 4 sau chiar 6 ani (cu reînnoirea a 1/2 respectiv 1/3 dintr-o Camera/Parlament o dată la doi ani). S-a mai discutat propunerea asta în mai multe comentarii dintr-un alt articol al dlui Damian din iunie. Cei mai reformatori ministri din ultimii 30 de ani au fost (în opinia mea) Monica Macovei și Daniel Funeriu, iar aceștia nu au apucat un mandat mai mare de doi ani și câteva luni. Prin urmare nu văd motive pentru care electoratul să nu vină să-și pună amprenta asupra politicului din doi în doi ani.

    • Referendumurile sunt și rămân instrumente foarte de periculoase, pentru că sunt generatoare de gândire magică, sunt o primejdie potențială la adresa ordinii de drept, sunt pripite și inadaptabile circumstanțelor și predispun la populism. Nu aș multiplica sub nicio formă situațiile în care pot fi folosite, și n-aș crește în niciun caz puterea atașată lor.

      Dincolo de asta, cât ar putea fi pragul pentru referendumul acela? Prea mare (câteva milioane, să zicem), și devine practic inutilizabil. Prea mic, partidele mari intrate în opoziție își vor crea practic o structură menită fix acestui lucru: să provoace mereu referendumuri pentru anticipate.

      Există cazuri, știm asta, în care o guvernare BUNĂ e nevoită să ia măsuri impopulare. Spunea cineva, nu spui cine, că e gaură de nouă miliarde în buget, o guvernare va trebui să o acopere, te asigur că nu va fi populară pentru asta. Există motive foarte bune pentru un sistem politic reprezentativ, opus unuia direct, și pentru o durată relativ mare (4, 5 ani) a mandatelor.

      • Da, sunt periculoase. Nici eu n-aș crește puterea lor, doar că în ultimii ani, de multe ori, parlamentul nu mai ține seama deloc de electorat și iau decizii strict în interesul unor grupuri și nu prea există niciun mijloc de apărare. Mă gândeam la un prag de genul 10% din electorat, deci vreo 1,8 milioane de semnături – greu de strâns, dar nu chiar imposibil. Dar să rămână pragul de 30% de prezență la vot pentru a fi validat.

    • Eu aș prefera decalarea alegerilor locale, astfel încât să avem alegeri la fiecare doi ani. Sau, și mai bine, transformarea Senatului într-o cameră nedizolvabilă, cu o regândire fundamentală a rolului și atribuțiilor sale, care să își aleagă o treime din membri la fiecare 2 ani.

      • De acord, cu ambele propuneri. La Senat s-ar crea o anumită continuitate a unor politici.

        Aș putea fi de acord chiar si cu alegeri la fiecare doi ani pentru Camera Deputaților. Asta fiindcă nu prea am văzut un parlament (sau un guvern) mai reformator care să nu fie din ce în ce mai contestat și mai blocat după doi ani de mandat. Sigur, sunt și contraargumente aici cum ar fi că partidele nu vor dori să-și asume politici reformatoare care să nu dea ”roade” încă după primul an.

        Oricum ar trebui să ne gândim bine de tot ce anume să schimbăm, dacă schimbăm, pentru a nu ne încurca mai mult pe viitor.

        • Da, e posibil ca președintele, din cauză că ar avea o obligație politică mare, să-și folosească (sau nu) prerogativa de a dizolva parlamentului în situații nu neaparat optime pentru electorat, ci optime pentru domnia sa.

          Modelul german ar fi oricum un pas înainte. Eventual la pachet cu regandirea rolului senatorilor și a deputaților și a modului cum sunt votați. De exemplu deputații să fie votați pe liste iar senatorii în circumscripții. Decalarea cu doi ani a alegerilor locale față de cele parlamentare. Sau alegerea unei treimi a senatorilor la fiecare doi ani.

    • 1. Să faci referendum ca să faci alegeri mi se pare interesant. Eu aș pune-o și mai în abis: un referendum care să dea dreptul la un referendum care să oblige la alegeri. Care să fie validate printr-un referendum.

      2. Ce efecte ar avea asupra Guvernului schimbările privitoare la Senat și Cameră?

  13. Iubirea de ciolan se adapteaza rapid la orice organizare a statului, la orice Constitutie si la orice sistem electoral.

    Mariajul ciolanului cu paternalismul statal naste monstri greu de ucis altfel decat prin infometare indelungata. Ceea ce ne dorim si noua, daca e sa fie sarbatoare si pe ulita noastra.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro