A plecat deci din România preşedintele parlamentului ungar, Laszlo Kover. Acum, în pragul alegerilor parcă nu prea mai interesează pe nimeni că a fost şi ce a zis, deşi în ziua plecării a făcut o declaraţie puţin obişnuită din partea lui: a mulţumit autorităţilor române că i-au acordat „tot spriijinul cu ocazia acestui turneu electoral”. El a ţinut neapărat să se înţeleagă că mesajul era adresat conducerii ţării: „Nu transmit aceste mulţumiri doar poliţiştilor de stradă, ci şi celor care i-au îndrumat”. După ce cu câteva zile mai devreme califica guvernul român drept „isteric şi paranoid”. Pentru cei familiarizaţi cu scena politică din Ungaria, o turnură spectaculoasă din partea lui Kover – foarte probabil prima de acest fel din cariera sa.
Laszlo Kover face parte din grupul compact şi ermetic al fondatorilor partidului de guvernământ, Fidesz, o personalitate intransigentă şi în acelaşi timp cu o loialitate necondiţionată faţă de liderul necontestat al partidului, Viktor Orban. Această loialitate i-a asigurat şi protecţia în cei 24 de ani de prezenţă în politica ţării, protecţie de care a avut nevoie după câteva declaraţii dure, de exemplu calificarea fostului premier socialist Ferenc Gyurcsany drept „criminal politic”. Mai mult decât protejat, el a fost învestit cu funcţii importante de către Orban: ministru fără portofoliu pentru serviciile secrete între 1998-2000, preşedinte al Fidesz între 2000-2001 (funcţie din care a demisionat), iar din 2010 este preşedintele legislativului ungar. Aceste funcţii semnalau şi o relaţie specială între Kover şi Orban: Kover apărea în faţa electoratului partidului ca „pumnul de fier” al formaţiunii, al celui care spune lucrurilor pe nume, dar de care Orban nu s-a delimitat niciodată. În acest fel, Orban s-a putut erija în poziţia de lider echilibrat, care iată, coordonează cu succes diferitele orientări din partid, cele ofensive (dar niciodată extremiste) promovate de Kover şi cele mai raţionale, promovate de Janos Ader, actualul preşedinte al ţării. De notat că după demisia lui Schmitt Pal, premierul Orban l-a nominalizat pe Kover pentru funcţia de presedinte al ţării, dar acesta a refuzat; astfel a fost redescoperit Ader, la acea dată deputat în Parlamentul Europei din partea Fidesz.
Totuşi, cum a ajuns scriitorul interbelic Jozsef Nyiro subiect de tensiuni diplomatice între Romania şi Ungaria? La începutul anilor 90, Fidesz era mult mai apropiat de politica liberală, dar după rezultatele dezamăgitoare la alegerile parlamentare din 1994 şi-a schimbat complet orientarea, adoptând o ideologie conservatoare, cu ajutorul căreia a şi câştigat alegerile următoare, din 1998. Guvernarea lor în fruntea unei coaliţii de dreapta a conţinut şi numeroase elemente simbolice, ca de exemplu transportarea festivă cu vaporul în 2001 a Sfintei Coroane a Ungariei pe Dunăre, de la Budapesta în Esztergom, oraşul în care a fost încoronat fondatorul statului ungar, Sf. Ştefan. De curând, guvernul ungar a chemat bisericile istorice să bată clopotele ca parte a comemorării semnării Tratatului de la Trianon, a „Zilei Unităţii Naţiunii”. Bisericile au refuzat acest lucru printr-o declaraţie comună (laconică). In această serie de acţiuni a întăririi spiritului de unitate naţională a maghiarilor de pretutindeni se înscrie şi „reinventarea” lui Jozsef Nyiro. Din acest punct de vedere persoana, şi cu atât mai puţin opera scriitorului nu sunt argumentele reînhumării acestuia. De fapt, nu au fost niciodată, ci mai ales întărirea imaginii partidului şi actualului guvern, ca unul adânc pătruns de spiritul patriotic. Iar reacţia autorităţilor române au amplificat cu succes imaginea guvernului Orban de apărători ai valorilor naţionale, iată!, contra autorităţilor române rigide şi necooperante. În toată hărmăiala de declaraţii şi scrisori ale părţii române se pare că singurul personaj care a rămas lucid şi a tratat tot episodul la reala ei valoare (politică şi diplomatică) a fost preşedintele Traian Băsescu.
Dealtfel, imaginea guvernului ungar are nevoie mai mare ca oricând de o renovare. Producţia industrială a ţării a scăzut în aprilie cu 3,1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, în ciuda demarării producţiei, în martie, la fabrica Mercedes de la Kecskemet. Datele evoluţiei PIB din primul trimestru sunt cele mai slabe din cei doi ani ai guvernării Fidesz, înregistrând o scădere de 1,4%. Este cel mai slab rezultat din UE după Grecia şi Portugalia, iar inflaţia şi şomajul arată o tendinţă de creştere. Potrivit ultimelor sondaje de opinie, în mai 2010, după alegeri, 45% din populaţie se declara în favoarea Fidesz. În aprilie 2012, acest procent era de doar 21%. Raportul recent al organizaţiei internaţionale Freedom House arată cel mai slab index de democraţie din ultimii ani pentru Ungaria (e drept, faţă de punctajul de 2,86 al Ungariei, cel al României de 3,43 pe o scară de 7 este mult mai slab). Interviul realizat in aprilie de ziarul Washington Post cu primul ministru Viktor Orban, sprijinit de o majoritate parlamentară de două treimi, oferă o imagine edificatoare despre cum este vazută Ungaria peste graniţe şi cum o vede premierul:
Rămâne de văzut dacă guvernul român şi ungar vor relua după alegerile locale cazul Nyiro, respectiv cel al vizitei lui Laszlo Kover în România. Declaraţia lui Kover la plecarea sa din ţară, respectiv cele lui Victor Ponta arată că nu se doreşte amplificarea în continuare a acestor cazuri. Se pare că ambele părţi au conştientizat: există probleme mult mai grave în acest moment care ne periclitează economiile şi societăţile.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Mulțumesc autorului pentru aceste informații obiective.
Ar trebui să le citească toți mâncătorii de unguri, în frunte cu Victor Ponta, care îi ridică mingea la fileu lui Viktor Orban.
Articol pertinent.
Guvernul Orban e perceput ca pe un trend antidemocratic de către partenerii euroatlantici..(atac la libertatea presei cea de exprimare printr-o lege contestată etc) dar asta nu scuză reacţia exagerată a actualului guvern Ponta, care realimentează un vechi discurs naţionalist în scopuri electorale(poziţia anterioară preluării puterii despre Universitatea de la Târgu Mureş de exemplu) dar şi datorită unei fracţiuni cu un discurs mai radical antimaghiar, militanţi proveniţi din organizaţia Covasna, Mureş implicaţi de altfel şi în campania lui Sorin Oprescu şi a guvernului Ponta, o parte din electoratul PSD este încă alimentat de opţiunea naţionalistă cu inspiraţii de acţiune copiate din fostul PRM. Pe de altă parte unele gesturi ale UDMR faţă de PDL au iritat dreapta politică moderată ( opţiunea antiregionalizare, susţinerea unor parlamentari UDMR către înlăturarea guvernului MRU)ceea ce a izolat pe termen mediu puterea de acţiune a UDMR, paradoxal sacrificând buna relaţie cu PDL şi politicile orientate spre cetăţeni, spre o politică dictată şi orientate spre grupuri de interese. Acolo unde preşedintele Băsescu vedea regionalizarea ca şi o întărire a democraţiei, a reducerii administraţiei (şi cheltuielilor inutile în structuri, creşterea potenţialului de corupţie- mai mulţi oficiali, mai mulţi expuşi) UDMR a interpretat într-o logică de supravieţuire ca grup politic, ca un atac asupra drepturilor minorităţilor. Paradoxal, în opinia mea, cheia spre succesul convieţuirii etnice, a valorizării diversităţii, a respectului faţă de minorităţi trece prin întărirea Justiţiei, a noţiunii de Drept Individual într-un Stat de Drept democraticşi nu colectiv. Drepturile colective produc polarizări pe grupuri care mai devreme sau mai târziu se materizalizează în bătălii politice cu victime şi în afara spectrului politic, cetăţeanul normal neimplicat în mize politice, pe când întărirea noţiunii de Drept Individual( incluzând libertatea de exprimare în limba dorită, libertatea de a se educa în limba de alegere în privinţa minorităţilor, libertatea de a candidat la orice funcţie în Stat) dar şi obligaţia respectării unui minim de condiţii obligatorii( asigurarea şi învăţarea prin educaţie a cunoştinţelor de limbă necesare comunicării cu majoritatea-nu ca o obligaţie ci ca o necesitate în domeniul carierei profesionale pentru candidaţii proveniţi din minorităţi, stabilirea unor criterii normale legate de comunicarea în limba majorităţii pentru funcţiile în Stat). Evitarea nivelării etnice şi culturale dar şi evitarea autoizolării şi extremizării pe baza unui criteriu lingvistic. Altfel spus, trebuie găsite valorile comune într-un mediu de toleranţă. Toate părţile implicate politic au această obligaţie, în primul rând din perspectivă democratică şi în al doilea rând din perspectiva Drepturilor Individuale şi libertăţilor individuale. Experienţa unor ţări cu istorie în gestiunea relaţiilor interetnice..cel mai apropiat exemplu e Elveţia) ar putea servi ca şi model pentru politicienii din România.Potenţialul de realizare şi dezvoltare individuală ar trebui să fie acelaşi pentru toţi copiii născuţi pe teritoriul României fără discriminări legate de ascendenţă, ca şi regulă de bază pentru un climat social-economic dinamic.
Domnule Balazs Barabas, ati strecurat doua inadvertente in articol sau, daca vreti, doua „soparlite”, cum se spune in limbaj de presa. Prima se refera la faptul ca reactia autoritatilor romane ar fi fost „rigida” si „necooperanta” (probabil pentru ca nu a facut jocul unor provocari) vs actiunile guvernului Orban de „aparator al valorilor nationale”. Cu alte cuvinte, insinuati ca ceea ce ar fi permis guvernului de la Budapesta, respectiv „apararea valorilor nationale”, ar trebui sa fie refuzat celui de la Bucuresti, ceea ce ar putea fi interpretat ca o expresie a unui vechi reflex imperial, „Ceea ce este permis Cezarului, nu-i permis!”, care, veti fi de acord, nu mai are demult de-a face cu democratia si, cu atat mai putin, cu Uniunea Europeana. A doua, cand calificati declaratiile si actiunile lui Laszlo Kover drept „ofensive, dar niciodata extremiste”. Este de inteles ca orice minoritate nationala, deci si cea maghiara din Romania, are doua patrii, una sentimentala, cea a stramosilor, care tine de trecut si de suflet, si una adoptiva sau natala, in care traieste, care tine de prezent si de ratiune. Ori atunci cand un oficial din patria sentimentala vine in cea rationala si incearca, politicianist sau electoral, nu are importanta motivul, sa le contrapuna, un asemenea exclusivism nu este ofensiv, ci extremist. Sunt insa de acord cu concluzia din final, ca ambele tari au probleme mult mai grave, care le pericliteaza economiile si societatile.
Apreciez in egala masura articolele concluzive si pe cele aluzive, chiar daca despre primele Voltaire spunea ca este o mare prostie sa tragi concluzii, iar cei mai multi le prefera pe cele din al doilea caz, ca si rafinament, in care subtextul bate textul. Cu toate ca autorul a omis ghilimelele la „rigid si necooperant”, ironia s-a inteles, dupa cum cred ca s-a inteles si transanta din amontele expresiei respective, asumata de autor, cand spune : ” Iar reacţia autorităţilor române au amplificat cu succes imaginea guvernului Orban de apărători ai valorilor naţionale (…)”. Nu vreau sa fac din asta o chestie de santier de presa sau de hermeneutica, ci doar sa subliniez ca autorului nu i se poate pune in cont vreo alta intentie decat ceea ce a scris si am citit.
Interesanta observatie, despre care reactie a lui Basescu ati tras concluzia ca a fost „lucida”? A fost vreo reactie? Daca da, impartasiti-o, n-o tineti doar pt. Dvs! :)
Dincolo de platforme si obiective politice un minim respect reciproc este necesar. Ori, indiferent de cine a fost la putere, Ungaria nu a exhibat vreo urma de respect la adresa Romaniei, incepand cu „serbarile populare” din Secuime dedicate „aniversarii intrarii trupelor horthyiste in Ardeal”, trecand prin hartile cu „Ungaria mare” vandute de „mesterii populari” din Corund si culminand cu episodul Nyiro/Kover.
Am o vaga banuiala ca „luciditatea” de care vorbiti ar fi dus, daca ar fi ramas guvernul MRU la reinhumarea lui Nyiro Joszef fara ca partea romana sa comenteze in vreun fel, doar „capituland” ca de fiecare data. Da, de acord, retorica nationalista nu e buna, cu conditia ca ea sa fie respinsa de ambele parti, nu promovata agresiv de partea maghiara dar vai, „reprobsbila” cand vine din partea romanilor!
Nimic de adăugat, excelent comentar! Am un pic impresia că se încearcă să se repare ce se mai poate repara din gafele guvernului maghiar cu privință la subiectul Nyírő. Iar asta se face prin metoda arhi-cunoscută „și noi, dar și voi”! Adică se încearcă acreditarea ideii că și partea română ar avea o vină în toate astea și că și ei, românii, ar fi aceia care chipurile provoacă deseori prin naționalismul și șovinismul lor care ar fi îndreptat contra bietei minorități maghiare din România, privată și de cele mai elementare drepturi de minoritate! Tot în acest registru se înscrie și „șopârlița” aceea că Ungaria ar avea un indice democratic mai ridicat decât cel al României, adică, mai pe șleau spus, „voi nu aveți ce să dați lecții de democrație Ungariei!”. Ce păcat că autorul nu a citit ultimul raport al „Freedom House” în care Ungaria, alături de Ucraina, e luată drept exemplu negativ de reducere masivă a nivelului de democrației în Europa de răsărit! A se citi în această privință și discuția online de pe Hotnews a jurnalistului german Keno Verseck cu cititorii români; asta în condițiile în care jurnalistul cu pricina era un mare fan al Ungariei prin anii ’90 și un mare disprețuitor al României! Cred că acest articol nu arată nimic altceva decât măsura în care unii jurnaliști maghiari(nu toți!) sunt incapabili de a privi obiectiv și judeca la rece amploarea dez-democratizării din Ungaria, combinată cu un naționalism de tip văicăreală, autocompătimitoare, autistă și agresivă în privința așa zisei mari nedreptăți istorice care ar fi fost făcută Ungariei.
Domnilor,
Va multumesc pentru observatiile facute asupra articolului meu. De obicei nu le comentez, pornesc de la ideea ca ceea ce am avut de spus am scris in articol, altceva nu am de adaugat. Dar se pare ca in acest caz nu am formulat destul de explicit, respectiv unele ironii nu au fost evidente. Este vina mea, nu a cititorilor mei. Incep cu partea ironica: expresia „rigid si necooperant” am folosit-o nu ca punctul meu de vedere, ci cel al guvernului ungar, asa cum il abordeaza dupa refuzurile de acest gen (Nyiro). Poate ghilimelele aratau mai clar intentia ironica.
Am apreciat drept luciditate pozitia lui Basescu de a nu lua pozitie. Cu atat mai surprinzatoare, cu cat el nu scapa nici o minge la fileu. Presupun totusi ca aceasta „luciditate” nu s-a datorat atat constientizarii faptului ca este vorba de niste mizerii politice marunte facute reciproc de ambele parti, ci mai degraba faptului ca nu a vrut sa se implice visavis de Ponta – nici pe langa el, nici impotriva.
In fine, doresc sa exprim in mod clar: niciodata nu am nicio intentie alta decat ce se poate citi in ceea ce am scris. Eu inteleg ca in ultimii 20 de ani in presa s-a impamantenit cumva intentia mai mult sau mai putin explicita de a manipula, de a lasa sa se inteleaga „care-i smenu”. Eu nu am si nu voi avea niciodata o asemenea intentie. Daca vreodata voi considera ca una din parti are dreptate (din punctul meu de vedere, evident) fata de cealalta, o voi exprima fara echivoc. In articolul de mai sus intentia a fost de a prezenta background-ul actiunilor guvernului ungar, nimic mai mult. Nu am adaugat niciun cuvant prin care as fi implicat faptul ca sunt de acord cu ele, iar faptul ca sunt de etnie maghiara nu implica, la randul sau, acest lucru. Lipsa de scrupule, prostia, respectiv inteligenta si bunul simt nu sunt legate de etnie, iar eu aceste calitati le caut in gesturile politice dintotdeauna. Nu ma veti vedea niciodata luand partea unui maghiar pentru ca este maghiar. Din acest punct de vedere este gresita si interpretarea compararii indexului de democratie ungar si roman prin prisma oricarei soparlite. A fost pur si simplu un regret exprimat fata de o diferenta atat de mare in defavoarea Romaniei. Unde, by the way, traiesc si eu.
Va multumesc.
cind citesc un articol,parcurg si comentariile.chiar din primele propozitzii,potzi sa tzi dai seama de cele mai multe ori de felul comentariului,asha ca continui sa l citesc sau nu.
foarte bine venit comentariul,explicatziile dvs!.eu de multe ori m am gindit ca unele articole ar trebui insotzite de explicatzii;ha ha ha
si apropo,daca numele dvs s ar fi terminat in -escu,oare articolul ar fi fost perceput la fel?ce zicetzi?
Perceput cum?
fiind vorba de un nume maghiar,natzionalistii au imediat o preconceptzie;cred eu
Scriam ca reactiile vin la subiect, mai putin la nume (dar nu reusesc sa postez raspunsul, poate acum).
Paine si circ! Iar cand nu se poate oferi destula paine, se suplimenteaza portia de circ (nationalist)