marți, mai 17, 2022

Sorin Oprescu: corupţia ca mecanism birocratic

O duminică liniştită în ţara lui Victor Ponta, Gabriel Oprea şi Liviu Dragnea este tulburată de o arestare petrecută sâmbătă noaptea. Sorin Oprescu, generalul marilor proiecte, omul a cărui viziune a distrus Hala Matache în numele progresului,primarul general al Capitalei, harnicul doctor chemat de electorat să vindece un oraş bolnav, a fost reţinut de DNA. Povestea sa este una cât se poate de familiară şi se incadrează în acest peisaj definit de cupiditate, voracitate şi aroganţă: Sorin Oprescu a fost surprins în flagrant, în vreme ce încasa o tranşă din mita cuvenită, în vederea aprobării unor proiecte publice.

Nimic uimitor în această istorie ce descrie modul în care operează corupţia birocratizată în România anului de graţie 2015. Asemeni altor edili, de la Andrei Chiliman la Marian Vanghelie, Sorin Oprescu a instituit o practică menită să transforme domeniul public în domeniul său personal. Sorin Oprescu nu a fost inventiv. Reţeta sa este una clasică, iar efectele aplicării ei sunt vizibile oricărui bucureştean.

Cariera lui Sorin Oprescu este una în care demagogia s-a aliat cu lăcomia. Visele pe care le-a prezentat bucureştenilor,cu falsa sa bonomie ironică, nu au fost decât iluzii. Un edificiu de iluzii care ascunde inabil singura realitate deja documentabilă, aceea a corupţiei devenite un mecanism al cotidianului politic.

Sorin Oprescu este doar unul dintre cei care au modelat România în anii din urmă. Capitala pe care a administrat-o este oglindirea fidelă a proiectului politic pe care l-a întruchipat.În locul eficienţei şi al unei decenţe elementare, Sorin Oprescu a aşezat aceste temelii viciate al venalităţii şi extorcării de fonduri.

Sistemul pe care l-a patronat este cel care a făcut posibilă România politică de astăzi. Este o lecţie pe care nu trebuie să o uităm. Egalitatea în faţa legii şi transparenţa guvernării sunt şi rămân alternativa la acest angrenaj al corupţiei birocratizate.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Sa nu uitam ca legea este produsul unei societati care include oameni care au facut sa dispara o buna parte a dosarelor din arhiva securitatii. Societate care inca nu a dat inca testul libertatii, pentru ca liberalizarea accesului la esichierul politic s-a facut abia in acest an.

  2. Dle Stanomir,
    Se pare ca este o buna ocazie pentru a ne reaminti de Mhai Eminescu si de ultraactualitatea sa, intrucat si dl Oprescu ca si restul pomenitilor sau nepomenitilor in articol sunt vectori ai celor descrise de poet.

    „Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi.”

    Mihai Eminescu: CINE CONDUCE OPINIA PUBLICĂ
    Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi, îndestul, că puterea productivă a naţiei româneşti n-a crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străină, introduse cu grămada în ţara noastră… Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire – iar clasele improductive, oamenii ce încurcă două buchi pe hârtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupră de măsură, dau tonul, conduc opinia publică.

    Am admis legi străine în toată puterea cuvântului, care substituie, pretutindenea şi pururea, în locul noţiunilor naţie, ţară, român, noţiunea om, cetăţean al universului… Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, de care planta autohtonă moare… Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale: control, suveranitatea poporului, consilii judeţene şi comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea pentru a întreţine aparatul costisitor al statului modern.
    Cestiunea economică la noi nu e numai o cestiune a mişcării bunurilor; ea e mai adâncă, e socială şi morală. Fără muncă şi fără capitalizarea ei, adică fără economie, nu există libertate. Celui care n-are nimic şi nu ştie să se apuce de nici un meşteşug dă-i toate libertăţile posibile, tot rob e, robul nevoilor lui, robul celui dintâi care ţine o bucată de pâine în mână. Nu există alt izvor de avuţie decât sau munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă şi fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
    Mita e-n stare să pătrunză orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii… Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-şi petrece viaţa la puşcărie… Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoreşti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheşeftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
    Elemente economice nesănătoase, jucători la bursă şi întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti… Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune. Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însuşi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţiş a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării… Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie.
    Vom avea de-acum înainte dominaţia banului internaţional, impusă de străini; libertatea de muncă şi tranzacţiuni; teoria de luptă pe picior în aparenţă egal, în realitate inegal. Şi, în această luptă învinge cel pentru care orice mijloc de câştig e bun. Urmare ei, capitalul, care ar trebui să fie şi să rămână ceea ce este prin natura lui, adică un rezultat al muncii şi, totodată, un instrument al ei, e, adesea, ca posesiune individuală, rezultatul unor uneltiri vinovate, a exploatării publicului prin întreprinderi hazardate şi fără trăinicie, a jocului de bursă, a minciunii.
    Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor.

    (Articol apărut în TIMPUL, la 9 ianuarie 1879, cu titlul “Credem că destul am vorbit…”)

  3. „Sorin Oprescu este doar unul dintre cei care au modelat România în anii din urmă.” – asa este!
    As schimba, insa, „modelarea” cu „mutilarea”, deoarece acesta este rezultatul care se vede cu ochiul liber, si care nu se rezuma doar la aspectul tarii, cat mai ales, la judecata oamenilor…
    Putini au mai ramas ireductibilii care mai cred astazi ca adevaratele valori umane, acelea pentru care merita sa te dai jos dimineata din pat, au ceva in comun cu cinstea, corectitudinea, munca, invatatul temeinic, profesionalismul, si alte „arhaisme” de aceasta natura…
    In curand si cu certitudine, in acest ritm de croaziera cu destinatie unica si umbroasa, impunitatea si aroganta, afisate de aceasta clica de infractori de drept comun, vor deveni rizibile si ridicole pentru cat mai multi dintre cei care, la un moment dat, erau fascinati de stralucirea unei vulgare poleieli…
    Cea mai buna pedagogie ramanand exemplul dat, sunt recunoscatoare DNA pentru inlocuirea cu succes a educatorilor de meserie, demisionari de catva (prea mult!) timp…

  4. Este o practica generala in primarii. Considerentele asupra calitatilor umane ale pateticului personaj aproape ca nu au rost. Sunt de altfel multi primari onorabili, cultivati, de pilda, care fac exact la fel. DNA-ul ar trebui sa-i cerceteze pe toti, in baza faptului ca detin zisa functie.

  5. În țara lui Ponta corupția e mare. A fost desigur mare și în țara lui Băsescu și a lui Boc. Dar în țara lui Iohannis interlopii sunt arestați.

  6. @ion adrian

    Multumesc pentru citarea lui Eminescu.

    Si total de acord cu dvs. ……..Oprescu ca si restul pomenitilor sau nepomenitilor in articol (OARE DE CE…..O FI LISTA PREA LUNGA?) sunt vectori ai celor descrise de poet.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro