joi, martie 28, 2024

Spagatul ratat al domnului Blaga si alte povestiri politice.

Liderii PDL s-au intalnit vineri pentru a analiza rezultatul dezamagitor de la alegeri. Modul in ei care vor intelege si se vor raporta la cauzele acestui esec va fi decisiv pentru viitorul partidului. Cauzele principale care au fost avansate in diversele interventii publice au fost in numar de trei.

A. Interventia lui Traian Basescu in campanie.
B. Formarea Aliantei ARD.
C. Incompetenta liderilor actuali si in special a lui Vasile Blaga.

Este aproape unanim acceptat faptul ca Partidul Democrat Liberal este principala forta politica de dreapta… dar ce inseamna de fapt „a fi de dreapta” in Romania ? Raspunsul la aceasta intrebare reprezinta in opinia mea cheia pentru elucidarea cauzelor de mai sus, si intelegerea evolutiei ulterioare nu numai a democrat-liberalilor dar si a celorlalte partide poltice autohtone. De aceea voi incepe cu

1. O definitie a dreptei
O particularitate interesanta a dreptei romanesti este ca ea nu poate fi definita decat prin antiteza cu forta politica careia i se opune. Iar aceasta este reprezentata de urmasul vechiului Partid Comunist Roman sub diversele sale nume FSN, FDSN, PSD. Comunismul fiind prin definitie de stanga, forta opusa trebuie sa se cheme dreapta nu-i asa ? Doar ca comunistii de rang doi care au preluat puterea in 1990 nu prea aveau de-a face cu ideile lui Marx. O denumire mai corecta pentru ei ar fi fost conservatori de vreme ce isi propuneau sa pastreze starea de fapt favorabila lor dinainte de Revolutie. Si anume accesul privilegiat la resursele financiare si economice. Aceasta era ideologia „stangii” romanesti si asa a ramas pana astazi. Puteti sa verificati afirmatia pe numeroase exemple. Il dau doar pe cel al lui Dan Sova, „stangist” din noua generatie, a carui firma de avocatura a obtinut venituri considerabile din contracte dubioase cu diverse intreprinderi de stat. Vedem asadar ca stanga autohtona e foarte diferita de cea clasica ; in vreme ce a doua isi propune redistribuirea relativ uniforma a resurselor catre populatie, prima vizeaza … exact contrariul.
Ca urmare nici dreapta nu corespunde definitiei clasice. Un om de dreapta in Romania este impotriva „fostilor”, comunisti si securisti si e adeptul luptei impotriva coruptiei, „voteaza cu DNA”. In schimb n-ar vota niciodata pentru personaje ca Dan Voiculescu, reprezentant tipic al stangii in sensul definitiei de mai sus. Cuvintele cheie ale crezului sau politic le citez dintr-un articol scris (la suparare dupa alegeri) de Ciprian Ciucu chiar pe acest site : „decenta, integritate, responsabilitate”. Adica valori morale mai degraba decat orientari politice. Acest curent de gandire pe care l-am putea numi „nucleul dur” al dreptei, nascut in zilele manifestatiei din Piata Universitatii din 1990, a fost reprezentat succesiv de mai multe partide, incepand cu PNTCD-ul si PNL-ul din acea perioada, rivalele „istorice” ale comunistilor.

La finalul acestei definitii, un ultim argument in favoarea ideii ca clivajul stanga-dreapta romanesc este totalmente diferit de cel obisnuit. Precum un medic inarmat cu un ciocanel, testati reflexele politicienilor si sustinatorilor lor la o masura clasica de stanga sau de dreapta. De pilda, Adrian Nastase a privatizat Petromul : reactie la stanga egala cu zero. Ministrul muncii Barbu (al aliantei DA) a acordat mamelor una dintre cele mai favorabile legislatii din Europa : concediu de maternitate platit timp de doi ani. Tot dreapta a votat marirea substantiala salariilor profesorilor, fara ca sustinatorii ei sa critice cresterea cheltuielilor publice.

2. Calatoria PDL pe esichierul politic
Acum ca ne-am lamurit care sunt directiile politice, sa analizam un pic miscarile de trupe. La origine PDL-ul actual a fost un partid de stanga desprins din vechiul FSN. Alianta sa cu dreapta reprezentata de Conventia Democratica a permis acesteia din urma sa guverneze pentru prima oara in perioada 1996-2000. Insa, adeptii dreptei de care am vorbit n-au agreat defel aceasta „solutie imorala”. Mai apoi, in 2000, dupa tsunami-ul de la alegeri, doar PNL-ul si PD-ul au reusit sa supravietuiasca in opozitie. Iar opt ani mai tarziu, dintr-un partid mic de stanga cu o greutate de 7 procente, PD-ul devenise principalul partid de dreapta si numara peste 30 ! Cum a fost posibila aceasta transformare fabuloasa ? Ea se datoreaza in principal unui singur om : Traian Basescu. In 2004 victoria sa neasteptata imotriva „fostului” Adrian Nastase l-a propulsat in postura de erou al dreptei. Iar cand a condamnat public crimele comunismului, i-a cucerit pe deplin pe simpatizantii dreptei, care, dupa esecul lamentabil al lui Constantinescu isi gasisera in sfarsit un lider. Cu exceptia unor episoade razlete (cazul EBA) Traian Basescu nu i-a dezamagit pe oamenii dreptei. Lupta anticoruptie a devenit eficienta in timpul presedentiei sale culminand cu momentul de glorie al condamnarii lui Adrian Nastase. Adversarii sai au fost clar identificati la stanga : „mogulii”, „baietii destepti” sunt exact cei care au un acces privilegiat la resurse. Nu vom sti niciodata daca Traian Basescu a facut toate acestea din calcul politic, din instinct sau in mod absolut sincer. Cert este ca el a reusit sa atraga definitiv de partea lui acel nucleu dur de dreapta. In care intra si ceea ce adversarii au denumit in mod ironic „intelectualii lui Basescu”, de fapt nici mai mult nici mai putin decat oameni de dreapta in sensul definitiei precedente. Astfel, profitand de vantul favorabil si de abilitatea capitanului sau, PD-ul (devenit ulterior PDL) – care in 2004 reprezenta un sfert din alianta DA – a ajuns sa ocupe toata dreapta, renuntand la trandafirii rosii pentru apartenenta la familia mai nobila a popularilor europeni. Aceasta si fiindca in acelasi timp PNL-ul a navigat in directia contrara : partidul lui Antonescu, dar si al lui Sorin Rosca Stanescu si al lui George Becali, aliatul lui Voiculescu, este astazi de stanga si in afara cazului unei spectaculoase schimbari de leadership va ramane ancorat acolo pentru multa vreme.

3. Starea de fapt in 2012
Odata ajuns la putere PDL a fost atins de „blestemul dreptei” : pus in situatia de-a avea acces la resurse, s-a gasit in mod oarecum inevitabil, precum predecesorii sai din Conventia Democratica, in contradictie fata de simpatizantii dreptei. In cazul PDL cresterea (mult prea) rapida a favorizat fenomenul : au trebuit recrutati oameni care sa ocupe structurile de putere mai ales in teritoriu. Unde in ultimii ani administratia s-a politizat intr-atat incat nici responsabil de toaleta publica nu mai puteai ajunge fara carnet de partid. Problema a fost ca pe langa faptul ca multi dintre acesti oameni erau incompetenti, o majoritate dintre ei erau de stanga, adica exclusiv interesati de accesul la resurse garantat de apartenenta la putere. Sigur ca aceasta structura, tocmai prin resursele respective a contribuit la mentinerea PDL-ului la putere. Dar cu pretul unei erodari profunde a capitalului de simpatie in randul sustinatorilor dreptei.

Iata-ne deci in 2012, inainte de alegeri. In urma crizei economice PDL-ul a pierdut sprijinul popular. N-am vorbit despre aceasta mai sus, dar exista desigur o mare parte dintre alegatori neinteresati de viata politica si care voteaza exclusiv pe criterii „economice” ; pe sleau ii penalizeaza pe cei care taie salarii si pensii si ii voteaza pe cei care promit salarii sau pensii. Alegerile locale au fost pierdute si odata cu ele resursele aferente. O parte din stanga partidului a dezertat deja, anticipand infrangerea. Mai ales insa, PDL-ul din 2012 este un asteroid politic bizar in care intre nucleul dur de dreapta (reprezentat de aripa Macovei-Cristian Preda si sustinatorii ei) si straturile mai indepartate (cele din teritoriu de exemplu) exista mai degraba o respingere decat o atractie.

4. Consecinte

Imi cer scuze cititorilor daca i-am plictisit cu explicatiile prea lungi, dar ele mi s-au parut necesare pentru ca raspunsurile la intrebarile de la inceput sa devina clare. Iata-le :

A. Interventia lui Traian Basescu.. La intrebarea daca aceasta a defavorizat ARD-ul multi oameni de dreapta vor raspunde „Nu, dimpotriva !” invocand drept proba scorul de la referendumul recent cand presedintele a primit 900 000 de voturi care, adaugate la numarul celor care au boicotat, depasesc scorul actual al ARD-ului. In opinia mea ei se inseala iar interventia presedintelui a avut in cel mai bun caz pentru dreapta, un impact nesemnificativ. Explicatia este ca din spectrul politic descris mai sus Traian Basescu convinge in continuare nucleul dreptei. In schimb, el nu mai are capacitatea de-a atrage voturi dincolo de acest nucleu. Din contra, marea masa de alegatori fara ideologie politica, il considera responsabil pentru deteriorarea situatiei lor materiale. Desigur simpatizantii dreptei au fost incantati sa auda atacurile presedintelui asupra lui Victor Ponta (acesta e si motivul pentru care se inseala de altfel). Dar rationamentul lor ignora voturile anti-Basescu, care la referendum, chiar ajustate cu eventuala frauda, tot au depasit cu mult voturile USL si PPDD la un loc. Acesta este de altfel motivul pentru care USL-ul si-a concentrat campania pe persoana presedintelui, refuzand de pilda sa-i replice lui Videanu care l-a acuzat pe Ponta pana si ca a determinat sinuciderea unui procuror. Scopul liderilor USL a fost sa-i mobilizeze pe votantii fara ideologie, cei care il considera pe Basescu responsabil pentru pensii si salarii. In mod firesc prezenta mediatica a presedintelui nu le putea fi defavorabila.

B. Alianta ARD. . „Partide fantoma”. Asa le-a numit Cristian Boureanu pe cele trei aliate din ARD. Au avut deci dreptate democratii sa se alieze cu ele ? Este cert ca noile partide au avut cativa candidati (Gabriel Biris, Iulian Craciun, …) care au parut sa aduca un suflu nou intr-o campanie terna. Pe de alta parte, lipsite fiind de structuri locale puternice, fara impact in afara dreptei, influenta lor asupra scorului final a fost mica. Dar totusi pozitiva, daca ele ar fi candidat separat scorul PDL-ului ar fi fost inca si mai pricajit. Iar PDL-ul, pe modelul de la locale, a dorit sa se reconstruiasca vopsind portocaliul rau famat in roz. Si atunci de ce aceste regrete ? Dintr-un motiv foarte simplu ! Prin aceasta alianta PDL-ul a contribuit la crearea unor partide parlamentare care ii sunt concurente pe partea dreapta, adica exact acolo unde este vulnerabil ! O recunostea nu fara o doza de insolenta chiar Mihail Neamtu care spunea dupa alegeri ca Noua Republica nu va fuziona cu PDL pe motiv ca

„vrem sa demonstram ca exista loc la dreapta PDL pentru un partid mai curat si mai integru”

(A se remarca modul in care dl. Neamtu caracterizeaza dreapta.) Deci, daca Alianta ARD n-a defavorizat PDL-ul la alegeri, ea ii este in schimb foarte prejudiciabila dupa.

C. Vasile Blaga De situatia dificila a PDL-ului de dupa alegerile locale nu poate fi acuzat Vasile Blaga. Misiunea lui nu era simpla. Sa multumeasca dreapta partidului, pastrand intacta stanga din teritoriu care ameninta cu tradarea necesita ceea ce in franceza se cheama grand écart, adica, in traducere un spagat. A nu se dezice de Basescu-Boc si a-i convinge pe cei dezamagiti de masurile de austeritate presupunea de asemenea un exercitiu dificil. Reputat bun organizator, si capabil sa interactioneze cu oameni de ideologii diferite el a putut parea la un moment dat omul potrivit. Realitatea a demonstrat contrariul : dl Blaga si echipa sa au ratat cam tot ce se putea rata. In loc de spagat am vazut doar o cumpana dizgratioasa, iar mesajul transmis electoratului a avut densitatea vidului cosmic. Dl. Blaga n-a inteles ca putea contracara votul politic contrar propunand candidati locali de mai buna calitate, n-a inteles ca parasutarea candidatilor de la centru (obligatorie intr-un partid fara lideri locali de anvergura) trebuie pregatita mai bine si din timp. Acestia s-au trezit ca sunt in dificultate in sondaje si au disparut in teritoriu lasand pupitrul pe fond roz in plata Domnului. Iar acum acelasi domn Blaga se pregateste de analiza critica a filialelor !! Dar cel mai grav, actiunile echipei Blaga au lezat nucleul dur al partidului. Si au fost multe. Dezavuarea comisiei Macovei. Interventia critica a lui Cezar Preda la adresa presedintelui. Declaratiile pro-PNL, principalul initiator al suspendarii din vara ! Rezultatul a fost pierderea unei bune parti dintr-un electorat care ar fi trebuit sa fie sigur. Diferenta intre voturile (potentiale) pro-Basescu si cele pro-ARD vine de aici.

5. O concluzie
PDL-ul trebuie sa fie foarte atent la definirea orientarii sale viitoare. Locul mai liber pe esichierul politic se situeaza la dreapta. Dar dl. Blaga a pierdut orice posibilitate de comunicare cu nucleul dur al dreptei. Mai mult, el a fost acuzat – pe nedrept in opinia mea – de blat cu stanga la aceste alegeri ! Dupa rezultate a aparut chiar o stire in Evenimentul Zilei pe cat de tulburatoare pe atat de falsa cum ca ar fi fost ales senator cu voturile de la Cluj ale lui Adrian Papahagi – ceea ce a acreditat „teoria blatului”. O pastrare a conducerii actuale ar conduce deci automat la o deplasare a partidului spre centru lasand locul in dreapta liber partidelor fantoma de care vorbea Cristian Boureanu. Daca acestea vor sti sa-l ocupe, spatiul rezervat PDL-ului ar putea deveni mult prea stramt pentru a-i permite supravietuirea. PDL-ul ar putea sfarsi devorat de fantome.

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. Cine e PDL azi in parlament? Udrea, Blaga si Anastase? Costica Canacheu? :)
    PDL nu mai are unde sa se duca. Macovei si Cristian Preda mai sunt membri doar pentru mandatul de europarlamentari. Blatul lui Blaga este evident. Inceputul sfarsitului a fost demiterea lui Blejnar, suprapusa peste suflul nou adus in politica de MRU la vremea respectiva. ‘Marele organizator’ a organizat ceva imediat..

  2. popularitatea PDL a scăzut din vinba întregii conduceri, inclusiv a lui Băsescu – de la să trăiți bine la măsurile de auteritate s-a făcxut un salt fatal, unde sunt banii FMI? Ceea ce delapidau băieții PSD-iști , au preluat băieții PDL-iști. Peste patru ani vom avea o situație în oglindă, PSD-ul cu 16% și PDL cu mai mult. Ș.a.m.d. Dacă Ponta va reuși sau cel puțin va încerca în mod sincer să promoveze- adică un control drastic până la cele mai draconice măsuri al modului de folosire a banului împrunutat, a banului public, atunci voi vota cu două mâini noul PSD, Noi uităm că marea corupție a început cu tovarișci Iliescu cel sărac și cinstit, continuată cu blândul Ben Constantinescu, incapabil notoriu, dezvoltată cu vigoare de băieții vidreeni, udreeni ( la fete) ai matelotului Sindbad . Bietul Blaga îmi amintește de Ciorbea, vrea, dar nu poate sau nici nu vrea.

    • Cea mai mare parte din bani de la FMI sunt la BNR. Pentru ca BNR a fost beneficiarul imprumutului. Sa zicem mersi ca a fost asa pentru ca BNR inca ii mai are si ii poate da inapoi. Daca erau la guvern erau de mult dati, si nu ca pensi sau salarii sau investitii bune, ci direct in sali de sport [generic vorbind, ca altfel salile de sport sunt foarte bune dupa parerea mea]

  3. Analiza dvs. este corecta dar mult prea eleganta.
    Faptul ca PDL este „aproape unanim acceptat” ca reprezentand dreapta reprezinta doar un „wishful thinking” al PDL-ului, reafirmat zgomotos doar de cand PNL-ul s-a topit dpdv ideologic in masa amorfa a USL-ului.
    In privinta „blatului” aveti dreptate. Nu a fost blat, a fost doar o strategie de exit, pusa in practica odata cu demisia cabinetului Boc.
    De aceea si PDL-ul, acum, nu are ce-si reprosa. Obiectivul de a ajunge „partid-balama” a fost atins cu pierderi minime fata de ce cred ca preconizasera inca din iarna trecuta. Nu au pierdut decat cativa „granzi” de care au trebuit sa se descotoroseasca din cauza contextului (dar care recupereaza, nu mi-e teama…), in schimb au gasit pretextul de a scapa de cateva persoane care puteau fi incomode pentru noua pozitie a partidului.
    Singurul moment dificil si neprevazut cred ca a fost episodul cu suspendarea lui TB din vara, moment in care PDL-ul s-a vazut pus in offside si obligat de context sa reprezinte partea presedintelui. Lucru pe care l-au facut cat de soft s-a putut, cat sa nu se observe non-combat-ul. Salvarea lor a venit odata cu certificarea necesitatii cvorumului si (atentie!) asumarea de catre TB a strategiei boicotului.

    • PDL-ul n-a ajuns partid balama, fiindca se face guvernul lejer fara el. Strategia lor a fost sa minimizeze pierderile e adevarat. Dar ea a esuat.

      • Da, e adevarat ca din cauza scorului electoral al USL, PDL nu a mai ajuns „balama”.
        Dar am in continuare convingerea ca asta e ceea ce si-au dorit din start, in strategia de exit de care vorbeam. Argumente in favoarea acestei pozitii sunt, dar nu cred ca acum mai au vreo importanta…

  4. Despre dezastruoasa politica de „resurse umane” nimic ? Despre cum „batranii” Blaga, Berceanu, Videanu, etc. au monopolizat puterea, resursele si orientarea partidului, nimic ? Despre cum n-au reusit sa impuna pe nimeni din noua generatie opiniei publice, nimic ? Despre ratarea lansarii – prin intermediul Parlamentului European, unde alegerile se fac „pe lista” – a unor tineri de viitor, nimic? Ca doar nu pe Bodu, EBA,sau scandalagiul dela Cluj o sa-i dati de exemplu tinerilor dispusi sa se angajeze in politica ! Dar promovarea diversilor incompetenti, cu un CV jalnic in functii importante, inclusiv ca ministri ?
    Nu cred ca actuala conducere e capabila sa faca o curatenie radicala !
    Despre un candidat la Presidentie in 2014 nici nu mai vorbesc ……

  5. 1.”partidele fantoma” sunt de fapt saletili ai PDL. Nici o tragedie daca vor concura cu PDL. Sunt un concurent comod.
    2.”aproape unanim acceptat” PDL principala formatiune de dreapta. Nu cred, dar afirmatia este adevarata din prisma „hate speech”ului impotriva PSD. Si asta fara a dovedi ca sunt mai corecti…

    Bineinteles, vor fi analizate rezultatele alegerilor si va reiesi ca Blaga este un incompetent, iar PDL trebuie sa revina la adevaratele valori care au „performat la alegeri”: Elena Udrea.

  6. interesanta definitie e dreptei romanesti. daca PDL si Basescu au intrat in acest model de „dreapta”, nu e de mirare ca au parte de un succes rasunator.
    – in primul rand, PDL si Basescu provin din fostul partid comunist si din FSN. inainte de congresul PD din 201, din 40 de membri ai conducerii, cam jumatate fusesera colegi de partid cu Ion Iliescu. baza locala a partidului este, de asemenea, urmasa directa a FSN. e ciudat, pervers si necredibil ca partidul de „dreapta” sa provina din cel de „stanga”.
    – in al doilea rand, mesajul anti-comunist se adreseaza unui numar relativ restrans de electori. comunismul este interesant pt istorici nu pentru oameni activi, cu venituri peste medie carora in principiu li se adreseaza un partid de dreapta.
    – in al treilea rand, grefa de oameni care sa nu fi provenit din FSN a fost un esec. acei oameni, din diverse motive, nu au ajuns sa aiba un cuvant greu in partid. o parte din vina este a lor pentru a au preferat neimplicarea directa in viata de partid. ex: Cristian Preda.
    – in al patrulea rand, pe toata existenta sa, „dreapta” PDL a facut exact ceea ce a facut cealalta odrasla a PCR si FSN: si-au croit un partid stat si s-au asternut pe furat. Dan Sova are un corespondent in „dreapta”: Valeriu Stoica, mare teoretician al unificarii dreptei si mare contractor al statului roman. e si motivul pt care PDL a renuntat la mesajele anti-coruptie. nici ei nu au avut asa de mult tupeu, era prea gogonata. au pastrat doar sloganul „noi lasan justitia sa isi faca treaba”. cam putin.

    in concluzie: avem un mesaj necredibil, adresat unui numar restrans de electori in timp ce practicile sunt asemenea stangii. da, spagatul este imposbil. vinovata pt aceasta situatie este, bineinteles, conducerea partidului. dar cine e conducerea partidului? ghici ghicitoarea mea…

  7. De acord cu punctele 1-3, cu o completare privind „dreapta-stinga” romaneasca. E semnificativ ca majoritatea celor preocupati de politica in Romania este formata de oameni care nu mai sint chiar tineri. Acest fapt are doua efecte, unul evident si altul pe care il consider surprinzator.

    Primul efect e ca tinerii nu se regasesc in politica de la noi. Ori, intotdeauna, progresistii sint tineri. Si de multe ori au idei clasate drept „stinga” de catre concetatenii lor mai temperati de virsta. Poate si de aceea nu exista stinga in Romania. Mai mult chiar, genul de „stinga” agreat de tineri in lume nu se regaseste nici macar in stinga politica oficiala (de exemplu franceza).

    Al doilea efect e ca cei care au stat cuminti sub comunism, adaptindu-se sau plecind prin alte tari, au prins acum gust de un gen anume de „dreapta”, mai precis dreapta neoconservatoare. Care este un fel de comunism cu minus in fata (dar asta e parerea mea).

    Acest al doilea efect nu e asa inocent si spontan cum pare, dupa mine. Exemplul meu este domnul Dragos Paul Aligica, ale carui articole le-am citit partial cu placere, partial nedumerit, pina cind m-am informat mai mult despre dinsul. Dinsul lucreaza la Mercatus Center, un think-tank despre care wikipedia spune, citez: „The Mercatus Center at George Mason University (GMU) in the United States is a non-profit[1] American market-oriented research, education, and outreach think tank affiliated with the Koch family. ” Va las placerea sa recititi ceea ce scrie dl DPA din acest punct de vedere (google si limba engleza necesare).

    Cred ca nu sint singurul care si-ar dori o miscare de dreapta (numai un nebun sau un ticalos ar mai inclina spre comunism dupa ce a trait in Romania ceausista), mai putin propagandistica si mai mult orientata spre viitor, nu spre trecut, orientat spre tineri, nu spre batrini. Orientata spre cunoastere si colaborare, nu spre dogme si manipularea ignorantilor, etc…

  8. În opinia mea, PDL a fost de dreapta din 2005 până-n 2007, când Macovei a fost la Justiţie şi a fost implementată cota unică. Acum, aş cataloga partidul de centru, asemenea UDMR-ului, deoarece a sprijinit centralismul economic (reuşind creşterea dependenţei „provinciei” de capitală), a crescut fiscalitatea (a introdus forfetarul şi a mărit TVA-ul), a introdus legea salarizării unice (unde performanţa nu e remunerată, ci vechimea) şi a tăiat salariile bugetarilor cu aprox. 25% în medie (chiar mai mult, în funcţie de clientelă). În paralel, a demonstrat un conservatorism neocomunist, prin menţinerea politizării instituţiilor publice, dar şi unul moral, autentic de dreapta, prin promovarea unei justiţii independente, tăierea ajutoarelor de stat nejustificate, echilibrarea bugetului statului şi stimularea creditării, deşi cu ajutorul statului. Mai mult, a încercat să slăbească puterea sindicatelor, prin eliminarea plăţii obligatorii de către profesori a acestora. Cam asta ar fi; cine mai are completări, le poate aduce, dar faptul că partidul e unul de centru, pentru mine rămâne incontestabil.

    Şi că vorbim de incompetenţi şi de Vasile Blaga, campanie mai anemică nu ştiu să fi fost – nici un zgomot, nici un pliant, doar 1-2 postere… Îmi pare rău să o spun, dar cauza C chiar a contat. Da, misiunea lui Blaga nu a fost uşoară; da, partidul a suferit eşecuri la guvernare, dar non-combatul, gafele, absenţa candidaţilor din spaţiul public pentru a-şi promova viziunile, ideile şi a discuta, în general, cu electoratul este de neiertat. Şi aşa a fost – oamenii, dacă au votat, au pus ştampila anti-PDL (cu excepţia nefericitului caz Crăciun, care şi acum îmi dă o senzaţie de greaţă profundă).

    • Da, in mod clar PDL-ul este un partid de centru in sensul definitiei de mai sus. Dar un centru obtinut prin „media” intre extrema dreapta (Macovei, Preda) si stanga pronuntata (Cezar Preda Boureanu, Videanu). Un partid instabil deci.

  9. excelenta analiza macro – insa cand te apropii vezi ca nu prea e diferenta intre Boureanu, Videanu, Blaga, Berceanu, Scripcaru si ceilalti PDL-isti si cei din PSD sau din PNL.

    E cam aceeasi mizerie, vorba celor care strigau in ianuarie la universitate, cu unele mici exceptii de la Strasbourg – Macovei, Preda – care insa fac compromisuri de dragul functiilor – sunt cooptati.

    sa speram ca Romania se va putea reface – exista niste sperante de primenire, insa acum vom trece prin purgatoriul USList, care are toate sansele sa fie chiar mai rau decat regimul PDList.

    nimeni nu-si face iluzii despre USL, insa lumea a vrut sa pedepseasca PDL – nu atat ca a taiat salariile si pensiile, cat pentru ca a furat enorm in timp ce facea asta.

    Austeritatea nu e compatibila cu continuarea coruptiei, dupa cum a observat si Basescu in acele zile si a avertizat PDL-ul. Daca ceri oamenilor sa faca sacrificii, trebuie sa se vada si la tine – sa tai drastic protocolul (vezi cazul „unguent”) cheltuielile inutile, etc. De notat si ca bugetul presedintiei a crescut cu 40% in anul taierilor.

    Asta a suparat si mai tare oamenii – ipocrizia politicii de austeritate – austeritate pentru cei multi, bunastare pentru cei „alesi.”

    • macar aici sa nu cadem in capcane de presa. Bugetul parlamentului e majoritar pt. intretinerea enormei cladiri si numai apoi pt. salarii si…. Pe masura ce cresc cheltuielile de energie (inclusiv benzina/motorina), de manopera (maturatori, gradinari, paza etc) creste si intretinerea cladirii, chiar daca n-ar fi nimeni in ea. Idem Admin. prezidentiala: salariile celor din jurul presedintelui sunt o fractiune din intretinerea MONUMANTULUI ISTORIC numit palatul Cotroceni. Putem condamna cladirile la ruina pe motiv ca nu ne plac chiriasii? In ce priveste „unguent”aia e si mai mare maskirovka de presa. Crezi ca azi, cand e primit la secretarul de stat pt. culte o delegatie a preotilor din Kazahstan ii trateaza cu posirca de-a lui DInescu? in RAPPS sunt absolut toate cheltuielile tuturor ministerelor PLUS puzderia de cladiri, rezidente, hoteluri, vile. Cand gazduiesti pe Swoboda il hranesti de la McDonald? Apropos, as fi curios sa vad daca intretinerea lui Swoboda s-a platit de la trezoreria PSD (am mari dubii, acolo sunt datorii imense) sau de la RAPPPS?

  10. doc, nu e simplu. Cat e bazinul electoral al dreptei pure? Ajunge acesta pt. o guvernare? si daca nu: ori diluezi mesajul (si te injura puritanii) , ori mizezi pe „crede si nu cerceta” instilat votantilor. Cum ziceam deseori, cei 40-42% sunt un lest ce va mai dura (42% care cred ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, 42% prezenta la vot, 42% populatie rurala, 40% care cred ca ” .. a fost o idee buna comunismul dar prost aplicata..”, cei 42% bugetari din total angajati, …). ACesti 42% pot fi convinsi sa „creada si sa nu cerceteze” in ce spune dreapta, cand ulei/zahar/orez/transport gratuit e mai usor de inteles si mai tentant? Ceea ce ne aduce la o necesitate a diluarii: cat o fi acceptabil? Mai adauga si mass-media care folosesc puritanismul in scopuri abjecte si remunerate……

    • Asa cum am spus exista o mare masa de alegatori care nu voteaza ideologic ci in functie de situatia materiala (si perspectivele asupra ei). La limita lor extrema se gasesc si votantii contra faina. Bineinteles ca acesti alegatori au fost pierduti de PDL in urma masurilor de austeritate si a pierderii accesului la resurse (caderea guvernului MRU si pierderea localelor). Austeritatea a daramat si alte majoritati in Europa. Problema PDL-ului e ca a pierdut alegatori si din nucleul dur.

      • scuze doc. EU ma refeream la bazin electoral (inclusiv „fanii” dreptei) nu la votanti efectivi. ZIceam ca intr-o tzara iesita [mental] prea putin din sloganul : „sa ni se dea”, ideile dreptei nu fac multi prozeliti (o parte din IMM-isti, ceva YUPs care deniaza sa citeasca politica, ceva fermieri mari si cam atat). Asa ca, pt. a mari numarul de votanti ori pui apa in vin ori speri sa atragi prozeliti in religia dreptei. PSL, cu un mesaj diluat, a pierdut votanti: or fi mai spre stanga sau mai spre dreapta? habar n-am.

        • ideile dreptei – asa cum e ea definita in articol (!) – au destui de multi prozeliti : de ex toti cei care mai voteaza inca cu Traian Basescu in pofida masurilor de austeritate. Sigur ca nu e un numar suficient pentru a castiga alegeri. PS. Mihai, Doc e Miron :-)

      • „Asa cum am spus exista o mare masa de alegatori care nu voteaza ideologic ci in functie de situatia materiala (si perspectivele asupra ei).”

        Domnule Damian, dincolo de aspectele pur teoretice (care intereseaza prea putin spre deloc marea masa a alegatorilor), ideologia politica nu reprezinta in ultima instanta decat stabilirea principiilor pe care se bazeaza distributia resurselor. Prin urmare, votantii aleg partidul care sustine (macar teoretic, si facand abstractie de perceptia asupra candidatilor) metoda de distributie care ii avantajeaza.
        Daca nu ma insel, posibilitatea de a opta pentru cel care imi reprezinta in mod optim interesele este un beneficiu al democratiei, deci singurul lucru care poate fi criticat este acela ca insasi democratia – asa cum este ea inteleasa in societatea actuala – este ineficienta si imorala!

        • Ceea ce spuneti e valabil pentru o definitie clasica a ceea ce inseamna stanga/dreapta. Insa dupa cum am spus dreapta la noi se defineste dupa niste valori morale care nu au nimic de a face cu distribuirea resurselor.

  11. De acord cu analiza din articol, cu rezerva insa ca, chiar daca notiunile de „stinga” si de „dreapta” folosite in articol au fost clar definite in partea introductiva, eu unul as fi continuat sa pun ghilimele de fiecare data cind apar in continuare, atit de nefiresc este sensul de acolo in raport cu continutul uzual al termenilor.
    Adica ideea e ca nu le-as accepta atit de usor politicienilor romani aceste etichete pe care ei si le-au auto-atribuit intr-un mod, as zice, fraudulos, din motive care tin strict de elemente conjuncturale legate de posibilitatile de afiliere la marile familii politice europene.
    Pentru ca, totusi, cu exceptia unor rare exemple de coerenta doctrinara (precum promovarea cotei unice de 16% la inceputurile aliantei DA, care a vrut probabil sa marcheze astfel puternic spectaculoasa tumba ideologica prin care partidul domnului Basescu – fostul PD – a trecut din internationala socialista in cea a popularilor europeni), exista un amalgam absolut la partidele romanesti intre orientarile politice clasice (interventionism al statului vs liberalism economic), fapt sublniat de altfel si in articol.

  12. In oarecum asentiment cu cativa comentatori, nici eu nu cred in dihotomia dreapta-stanga din politica romaneasca. Si nu numai din cauza faptului ca USL e o dihanie cu (cel putin) doua capete, unul la stanga si unul la dreapta.
    Mai mult din cauza faptului ca intreaga politica romaneasca, de 23 de ani incoace, mie mi se pare o „lupta” intre (cel putin) doua gasti de securisti (acum si copiii lor – vezi cazul dlui Oprescu) care nu nimic in comun cu „dreapta” sau „stanga”.

  13. Ma regasesc aproape complet in textul de mai sus. PDL-ul a suferit un imens recul in ultimii ani, totul culminand cu debarcarea lui Ungureanu de la Guvern si cu intoarcerea lui Blaga si a garzii vechi (Videanu, Berceanu, Cezar PReda, etC). Care provin din fostul FSN. Ori, daca stai sa le analizezi traiectoria politica si afacerile facute cu statul (celebra fabrica de marmura a lui Videanu de exemplu sau tunurile de la transporturi ale lui Berceanu) ajungi la concluzia ca sunt un fel de PSD-isti colorati portocaliu, gata de orice blat politic ca sa isi mentina si consolideze puterea.

    Personal, am votat intotdeauna impotriva PSD/PDSR, deoarece ii consider vinovati de distrugerea Revolutiei din 89 si acapararea statului. Asa ca orice partid/platforma politica ce li se impotriveste va fi favoritul meu. Dar ce se intampla acum cu PDL e trist. S-a umflut de baroni locali aproape la fel de mult ca PSD-ul.

    Salvarea „dreptei” este formarea unei miscari total reformiste cu oameni ca Monica Macovei, Cristi Preda, Paleologu, Papahagi. MRU(desi am inceput sa am indoieli asupra lui) si altii ca ei. Altfel, dreapta romaneasca e moarta si ingropata.

    • Cu alte cuvinte deplangeti deriva spre stanga a PDL. Cred si eu si am spus-o in concluzie ca ea risca sa-l conduca la pierzanie. Dreapta insa nu va fi ingropata atat vreme cat exista un nucleu dur din care faceti parte : ea va fi doar reprezentata de alta forta politica.

      • Domnule Miron Damian, sunteti un optimist :) .
        Eu inca mai astept o miscare noua care sa canalizeze voturile si doleantele cetatenilor care nu se regasesc in politicile socialiste. Pentru ca Noua Republica si Forta Civica par un pic anemice momentan. Iar dizidentii din PDL reprezinta un 1% (in cel mai bun caz) din totalitatea membrilor de partid.

        • Nu este o chestiune de optimism ci de legea cererii si ofertei ; daca exista suficienti electori care sa aiba idei comune se va gasi un partid care sa le ceara voturile. Nus spun insa ca va fi mai bun decat cele care l-au precedat, din acest punct de vedere nu sunt tocmai optimist :-).
          PS. Mihai Damian. :-).

  14. Singura problemă este că nu se poate folosi clivajul dreapta – stânga atunci când se vorbește despre politica din România. Și nu doar din România dar noi de România vorbim. Aici este vorba despre alte clivaje. Nu e rău sau bine dar face discuțiile de tipul: PDL e partid de dreapta, ba de stânga complet inutile. Nu e nici, nici.

    • ultrasimplificand, noi vedem numai programe de guvernare care au masuri de drepata sau de stanga. Masurile le putem categorisi, amalgamul e mai dificil, nu exista criterii obiective (adica masura 3 face dublu fata de masura 5 din program) si intervine si inclinatia politica a celui ce evalueaza programul. Nu mai vorbesc de celebra fraza: NU E MOMENTUL cu care ingropi orice masura economica. Schimba un program de guvernare, care intotdeauna e supus conjuncturii economice, ideologia unui partid? am dubii! Si Thatcher a avut masuri „sociale”” si Blair masuri de austeritate. Daca bugetul RO pe 2013 va fi [chiar probabil] mai auster decat cel din 2011, va rezulta ca PSD a devenit de dreapta??? Deci, rezumand, discutia despre clivaj raman la nivel de forum, asa ca ne putem linisti razboi intre noi, ca nu aceste discutii vor naste un buget.

  15. Legea orientarilor ideologice stanga-dreapta nu opereaza pe multimea electorala romaneasca. Nu avem electorat de stanga si electorat de dreapta.Asta functioneaza intr-o societate in care lumea are constiinta valorii si a efortului bine directiona. Aici departajarea se face dupa legea descurcarelii si a smecheriei si rezulta cele doua clase, cea a celor care se descurca si a fraierilor. Valabila intr-o lume a confuziei valorilor si a haosului intretinut.

  16. Discutia despre doctrine politice la partidele politice din Romania mi se pare de un haz nebun. Care dreapta, care stanga ? La noi toate partidele plang pe umarul asistatilor social, al pensionarilor si al bugetarilor. Astia aduc grosul voturilor, in timp ce sectorul privat nu are timp de politica si rau face, fiindca s-a dovedit ca partea productiva a natiunii – intreprinzatorii si angajatii lor sunt ciuca batailor la fiecare ciclu electoral. Lor li se aplica taxe si impozite scandaloase, ei trebuie sa duca in carca armata de functionari pe care statul bugetivor ii trimite la vanatoare de „privati”, ei sunt ultimii la imparteala beneficiilor unui stat asistential. In loc ca clasa asta sociala sa se organizeze si sa intre intr-un razboi de guerila cu statul Moloh, prefera sa se uite scarbita la cei care „se aleg” la fiecare ciclu electoral – fireste, niciodata oamenii potriviti ! Dar atata vreme cat categoria sociala care da PIB-ul tarii nu se angajeaza in politica nu pot sa apara partide „de dreapta”. Cu cine sa organizezi fortele de dreapta, cu bugetarii Macovei, Preda, Boc, Ungureanu, Blaga de la PDL ? Sau cu alti bugetari, gen Antonescu, Vosganian, Chitoiu, Orban s.a. de la PNL ? E ridicol !

  17. Daca USL renunta la taxa auto, nu va mai fi impozit forfetar, mentine (sau scade) impozitul pe profit, reduce birocratia, se revigoreaza economia, mai castiga niste alegeri.
    Rezulta deci greselile PDL.

  18. De 20 de ani lucrez doar in mediul privat, din care 10 ani in functii de conducere. Mi-am spus: Hai sa fac ceva pentru simpatica mea tara.
    M-am prezentat la o intrunire a unui partid nou din ARD.

    La urmatoarea sedinta nu m-au mai convocat. (Ca trimteau e-mail cei din conducere la doritori, nu erau publice sedintele).

    In judetul nostru toate colegiile au fost inchise de candidati ai USL. So ….

  19. A fost uitat din calcul votul anti-USL(anti-PSD) al unor liber-cugetatori de pe tot spectrul politic, iar toata demonstratia alambicata ajunge la o concluzie stranie: PDL care a provenit din stanga fesenista si a fost mutat pe dreapta de Base (cu oportunismul determinat de o etapa in care la stanga nu mai era loc) este inca, in frunte cu un puscariabil ca Blaga, liderul dreptei! Este hilar! PDL se va autodevora in urmatoarele luni pline de tradari pro-bugetofage, iar sansa unei oarecari forte care sa se opuna USLeninistilor este ca nucleul dur (Macovei, C.Preda) sa faca un partid cu Base in umbra, cat mai poate sa miste si el umbrele…! Cat despre asa-zisele fantome, ele vor ramane fantome pana in 2040 toamna!:)))

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mihai Damian
Mihai Damian
Conferentiar la Facultatea de Matematica din Strasbourg, colaboreaza cu analize la doc.hotnews.ro.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro