vineri, iulie 10, 2020

Spaimele lui Liviu Dragnea și manipularea istoriei naționale

Se jură ei, șefii coaliției guvernamentale pe tot ceea ce au mai sfânt pe lume, adică pe nimic, că nu vor interveni în nici un fel în desfășurarea Referendumului pentru modificarea Constituției ce se va desfășura pe întreg teritoriul României în zilele de 6 și 7 octombrie 2018.
Doamna Dăncilă a promis, în cursul vizitei ei eșuate la Bruxelles, loc unde însă nu a ratat ocazia de mai face încă o dată dovada crasei sale incompetențe, iar dl. Tăriceanu a făgăduit la București că atât PSD cât și ALDE își vor îndemna aderenții și simpatizanții să voteze în funcție de cum le dictează conștiința. Important e doar să se prezinte la urne spre a asigura astfel cvorumul. Odată această condiție îndeplinită, este mai mult ca sigur că zisa inițiativă cetățenească va fi validată, fapt din care guvernarea nu va rata prilejul de a profita din punct de vedere politic. Și electoral, desigur. Pentru președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, succesul referendumului va echivala cu un veritabil vot de încredere. Interesant și descalficant pentru tot mai degradatul PNL este cum contribuie el, prin non-combatul său pe care unii comentatori îl califică drept blat în lege, la întărirea poziției PSD și a președintelui acestuia.
Însă încă și mai important decât ceea ce se va petrece în zilele de 6 și 7 octombrie este pentru dl. Liviu Dragnea ce se va întâmpla cu începere din data de 8 octombrie. Aceasta fiind ziua sorocită în vederea începerii judecării recursului în procesul al cărui pbiect îl reprezintă angajările fictive de la Consiliul Județean Teleorman. O afacere urât mirositoare consumată pe vremea în care sus-menționatul Consiliu îl avea pe dl. Liviu Nicolae Dragnea în frunte. De aici nervozitatea extremă a președintelui PSD, de aici nestăvilitele acuzații pe care el le formulează la adresa președintei ÎCCJ, d-na Cristiana Tarcea, de aici furia a cărui țintă este ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader. Care, cu ceea ce pare a fi o ultimă urmă de demnitate și de respect pentru profesia aleasă, dă semne că nu ar prea vrea să repare printr-o Ordonanță de urgență ceea ce au uitat să facă nepricepuții domni Florin Iordache, Eugen Nicolicea și Șerban Nicolae.
Dl.Liviu Nicolae Dragnea a avut impresia că, după ceea ce se dovedește a fi nefasta victorie în alegeri a formațiunii politice pe care o conduce, îi este îngăduit orice. Că este mai presus de lege. Că reprezintă reîntruparea lui Nicolae Ceaușescu. Că nimeni nu va îndrăzni vreodată să îi spună aiasta nu se poate, Maiestate. Spre a-și întări poziția, dl. Dragnea a ordonat, încă din ianuarie 2017, asaltul împotriva legilor justiției. Societatea civilă, magistrații i s-au opus, opoziție a venit și din partea oganismelor europene de care dl. Dragnea și PSD sunt obligați încă să țină seama, iar pohta fiului șefului de post din Grația și a nepotului torționarului Marin Dragnea a rămas neîndeplinită.
Nu i-a ieșit lui Liviu Nicolae Dragnea nici șarlatania, josnica manevră prin care susține că amnistia și grațierea ar fi obligatorii în anul Centenarului. Un semn de reconciliere națională. De parcă Marea Unire de la 1 Decembrie ar fi fost săvârșită pentru ca românii cinstiți să se înfrățească cu infractorii. Mi se pare curios, dar și cum nu se poate mai scandalos faptul că nici unul dintre istoricii de seamă ai României, că nici măcar președintele Academiei Române, dl. prof.univ. dr. Ioan-Aurel Pop, nu au avut nici o poziție în fața acestei dezonorante tentative de instrumentalizare, de terfelire, de confiscare în folos propriu a unui act istoric la care se dedau Liviu Nicolae Dragnea și banda domniei-sale. Dincolo însă de toate acestea, evidentă este disperarea lui Liviu Nicolae Dragnea. Oricând, după data de 8 octombrie, condamnarea lui la 3 ani și jumătate cu executare, poate.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. De la Academie, aveți de așteptat o reacție cam până veți atinge vârsta celui mai bătrân membru al ei!
    Toate articolele dumneavoastră și ale tuturor criticilor lui Dragnea, oricât de argumentate, logice și de bun simț ar fi, au un efect secundar – arată două lucruri:
    – cât de insignifiantă este opoziția;
    – cât de împuțit este jocul numit politică. Dacă un individ ca Dragnea ajunge atât de sus, se menține și face ce vrea, înseamnă că în joc, pe lângă PSD și opoziție mai este cel puțin o forță, mai mult sau mai puțin din umbră, mai mult sau mai puțin din afară.
    Cumva, brodând simplu în marginea unui subiect complicat, răspândind credința că binele învinge în ringul în care se bat curvele, îi îndepărtați pe oameni de speranță, adică exact invers de ceea ce vreți. Spaimele mele (ale lui Dragnea sunt transparente: să moară bogat și să nu intre la închisoare) sunt că dacă mâine vine PNL-ul la guvernare, nu se schimbă mare lucru. La cum merg lucrurile, am ajuns să ne mulțumim dacă ne păstrăm puținul ce-l avem și să sperăm că va fi pace.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Refuzat la export. Schimb de scrisori cu un prieten maghiar

Dragă Miklós, îți amintești de expresia „refuzat la export” din comunismul nostru românesc; subliniez „nostru”....

Când șahul devine rasist…

Credeați că numai statuile sau hărțile (1) pot fi rasiste? Aflați că, pe fondul actualei revoluții BLM (Black Lives Matter), în curs de desfășurare în...

Românii de la Tönnies suntem noi toți

Abia s-au uscau amprentele de pe tastele cu care au scris jurnaliștii despre scandalul sezonierilor români și polonezi...

Franța vs. Turcia sau de ce nu încap două săbii strategice în teaca Mării Mediterane

Că nu există deloc simpatie între Paris și Ankara se știe nu de azi de ieri, ci...

Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Recunosc din start faptul că îmi este destul de greu să scriu despre volumul Isus al Meu, editura Humanitas, 2020. În primul rând, din cauza intimidantului autor, un monument al culturii românești contemporane, adulat şi contestat ȋn (aproape) egală măsură.

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)