joi, mai 19, 2022

Spălatul rufelor ține de igienă

Găsesc drept halucinantă expresia „rufele murdare se spală în familie” adresată ca reproș celor ce apelează la instrumente democratice de a-și susține în mod public opinia în legătură cu lucrurile care nu merg bine într-o instituție sau chiar în propria țară.

Nu știu de unde vine această expresie, dar cred că este total inadecvată în contextul la care mă refer. Poate că unii nu au familie (și trei milioane de oameni au dat semnătură că un bărbat părăsit de nevastă, care spală rufele copiilor, nu o face în …„familie”). Poate că unii nu au rufe (or fi și din ăștia, cu mătuși care le lasă moșteniri serioase). Poate că unii folosesc spălătoria din oraș. Și poate că unii nu au mașină de spălat.

Dar, ce e interesant, și aici fac un apropo direct la discuția de acum două zile despre România, desfășurată la Bruxelles, în care o delegație de români au arătat ce se întâmplă în țară cu lupta împotriva… anticorupției și căreia i se reproșează că nu și-a spălat rufele în familie:
1. Cei care invocă chestiunea asta cu rufele sunt prezenți deseori în spațiul public, la televiziuni sau pe Facebook, unde fac la greu observații și insultă pe oricine nu gândește la fel. Deci, dacă imaginile din cutia aceea ajung la public și dacă rețelele de socializare sunt considerate spațiu public, poate ar trebui să aplicăm cu toții ceva reguli de igienă, nu numai unii…

2. Cei care cred că Bruxelles-ul nu știe despre ce se întâmplă în România, se înșeală amarnic: străinii au venit să ne spele rufele la câteva zile după marțea când s-a dat Ordonanța cu abuzul în serviciu și au aparut primele reacții ale magistraților, ONG-urilor și apoi ale publicului larg.

3. Aceste reacții ale magistraților, ONG-urilor și ale publicului au fost tocmai încercări de a spăla rufe în familie. Dar, din păcate, unii au furat detergentul.

4. După 1 ianuarie 2007, „familia” mai numără ceva membri și se numește…„Uniunea Europeană”.

5. Familia asta largă da mulți bani copilului sărac numit România. Așa cum părintele care îți dă bani de caiete sau de suc află că tu i-ai dat pe țigări sau alcool și te cheamă la raport, tot așa UE are tot dreptul să știe că în România furtul e ceva aproape acceptat moral și tot dreptul să se revolte când furtul e legalizat.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Libertatea cuvîntului, libertatea expresiei sunt principiul suprem în uniunea în diversitate UE27 de care facem parte toți în mod egal.

    …”.. După 1 ianuarie 2007, „familia” mai numără ceva membri și se numește…„Uniunea Europeană”…. „….

    Da, suntem într-o familie SUI GENERIS. Cetățenii României își decid azi soarta liber, după propriile aspirații și aptitudini. Se vede și se aude pe stradă care Românie e dorită 2017.
    Cînd reprezentanții (…27..?…) României 2007- 2017 trimiși în parlamentul comunitar UE27 își asuma responsabilitatea ca domnul G.L? Decența e o virtute. Decența cetățeanului, al omului de litere cu inima înflăcărată a avut rezonanța dorită în familia reprezentată la Brussel/Straßburg. Un cetățean curajos și îndrăzneț a reprezentat acea majoritate pentru care în democrație trebuie lucrat zi de zi. Democrația nu face vacanță, repaus. După alegeri e înaintea alegerilor!

    Un glas al libertății a răsunat în fața reprezentanților nostri în UE27. Alături de G. L. sunt cei mulți în țară și cei mulți în uniunea în diversitate. Toate limbile, toate graiurile cetățenilor acestei uniuni SUI GENERIS răsună liber în acest parlament al nostru la Bruessel /Straßburg. Cuvintele „numărate” ale lui G.L. sunt întradevăr „volontee general” 2017 în țară și în UE27. Egalite. Liberte. Fraternite.

    Sperăm în mai bine, în tară și în UE27.

    Wovon wir reden, ist nicht der Rede wert, höre ich sie
    sagen.
    Wovon redet sie.
    Ich will nicht auffallen,
    ich will ein ruhiges Leben führen, sagt sie.
    Alles ist wie Einschlafen.

    din

    Richard Wagner
    Rostregen
    Gedichte Luchterhand Verlag 1986 (poetul a fost expulsat 1987 din Timișoara).

  2. Foarte frumos Domnule Judecator Danilet! mi a mers la suflet referirea la familia europeana. Orice patriot adevarat doreste pentru poporul sau apartenenta la familia civilzatiei, numai gangsterii politici vor mentinerea oamenilor in ignoranta, saracie si ticalosie.

  3. Evident că d. Danileţ are dreptate în privinţa „spălatului rufelor în familie”.
    O observaţie însă aici: „trei milioane de oameni au dat semnătură că un bărbat părăsit de nevastă, care spală rufele copiilor, nu o face în …„familie”” – nici vorbă de aşa ceva.

    În Constituţie scrie: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi” iar în propunerea de modificare, semnată de trei milioane de oameni scrie: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie”.
    În ambele situaţii este vorba despre cum se întemeiază o familie, care e punctul de pornire. Ulterior, familia poate suferi modificări: decesul unuia dintre soţi, divorţ.
    Nici Constituţia, nici propunerea de modificare nu pot fi interpretate în sensul că un bărbat (părăsit de nevastă) şi copiii săi nu ar forma împreună o familie!

    • Cu alte cuvinte, prin actul casatoriei se intemeiaza o familie, si nu o familie se intemeaza pe casatorie. Daca e asa, atunci inseamna ca imi dati dreptate cand spun ca un parinte cu un copil formeaza o familie sau ca doi concubini, indiferent de sexulo lor, formeaza o familie. Multumesc!

      • Vă rog să recitiţi postarea mea. Nu am spus deloc ceea ce spuneţi dvs. Deci nu aveţi de ce să îmi mulţumiţi.
        Eu am spus că o familie se întemeiază pe căsătorie, că acela e punctul de pornire. Ulterior pot apărea modificări, prin decesul unuia dintre soţi, sau prin divorţ. Iar părintele rămas cu copiii săi formează, evident, o familie.

        N-am spus deloc că doi concubini formează o familie, cu atât mai puţin „indiferent de sexul lor”!
        De ce nu vă argumentaţi popriile opinii, în loc să îmi atribuiţi mie lucruri pe care nu le-am spus?

  4. Pentru unii, a nu spala rufele in public inseamna a ascunde gunoiul sub pres… Asta ca sa ma folosesc de doua ziceri populare potrivite situatiei, cu rezultat foarte usor previzibil (in caz ca s-ar aplica) : o insuficienta igiena morala si legislativa, si-o Romanie ramasa in mizerie…
    Nu, nu vrem asa ceva!

  5. Ati spus esentialul:
    „4. După 1 ianuarie 2007, „familia” mai numără ceva membri și se numește…„Uniunea Europeană”.
    5. Familia asta largă da mulți bani copilului sărac numit România.”
    Aș adăuga doar că statutul de copil sărac nu este dat odată pentru totdeauna. Copilul poate deveni hoț de buzunare sau mare tâlhar, și atunci la un moment dat va fi dat afară din familie, sau poate crește frumos și deveni cu timpul un membru respectat și mai puțin sărac al familiei.

  6. Spalam rufele in familie, dar 1. aici avem de a face cu o FAMIGLIE.
    2. numai ea exprimă nevoia asta, fiindcă îi convine.
    3. este o dorintă ipocrită, fiindcă, asa cum spuneti, 600 de mii de oameni asta au cerut. Să le spălăm în familie, mai inlăturând din capii prea de tot corupti ai FAMIGLIEI.

    Vă urmăresc cu interes și simpatie, dle Danileț.

  7. Ar fi asa daca nu am avea trecutul pe care il avem . Ori mersul la Inalta Poarta si ridicatul poalelor in cap e in gena noastra .

  8. O intrebare iarasi din tribuna:
    – Respectarea deciziilor CCR si, ca atare, Constitutia, cum trebuie „spalate”?
    In familie, adica pe sest, sau in Agora, sa vada tăt natu`?
    Trebuie respectate de opinca la vladica sau prin selectie?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristi Danilethttp://cristidanilet.wordpress.com/
Cristi Danileţ este judecător din anul 1998, iar în perioada 2011-2016 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Este promotorul educației juridice în școli și licee www.educatiejuridica.ro si membru fondator al asociației Voci pentru Democrație și Justiție www.vedemjust.ro

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro