Spectacole la FIGURA STUDIO din Gheorgheni

1.O comedie moderată

Ulciorul sau, mă rog, Urciorul sfărâmat, piesă a scriitorului romantic Heinrich von Kleist, este unanim considerată drept o capodoperă a literaturii germane din toate timpurile. O piatră de hotar a romantismului. Figurează, indubitabil, în categoria scrierilor canonice, a modelelor, a operelor creatoare de reguli și de norme. Înseamnă un text de manual ca și un subiect favorit de examen. E parte a culturii generale. 

Piesa lui Kleist ne istorisește o poveste dulce-amară despre cât de nedreaptă și injustă poate fi uneori justiția și cât de denaturați se întâmplă să fie cei care sunt învestiți cu dreptul și misiunea de a împărți dreptatea,. Judecătorul Adam trebuie să soluționeze plângerea Marthei Rull care a reclamat spargerea unui obiect casnic banal, ulciorul. Numai că toată operațiunea cu pricina în care par a fi implicați doi tineri rivali aspiranți la farmecele fiicei Marthei, Eve, ascunde și o implicare ceva mai gravă a însuși judecătorului Adam.

Cu toate calitățile sale, cu toată valoarea sa de exemplaritate, Ulciorul sfărâmat se joacă la noi extrem de rar. În pofida generoaselor ei nuclee de teatralitate și a faptului că oferă roluri generoase. Personal, până la montarea de la Teatrul Figura Studio din Gheorgheni despre care încerc să dau seama în rândurile ce urmează, nu am mai văzut decât un singur spectacol cu capodopera lui Kleist. Spectacol în care textul a fost maltratat în chip inimaginabil, iar actorii au fost puși în situații dintre cele mai penibile.

În spectacolul de la Gheorgheni, regizorul Botos Bálint nu a intenționat să transforme piesa lui von Kleist într-un suport pentru o bufonadă grotescă. Aceasta în pofida faptului că modul în care este infățișat de la bun început judecătorul corupt Adam, nuanțat interpretat de Moșu Norbert László, nu este dintre cele mai convenabile și în antiteză cu ținuta ce i-ar fi pretinsă de fișa postului. Omul este aproape fără haine, are multiple răni și pe față, și pe spate, un picior rupt, gipsat, indicii clare că nu se află chiar în cea mai bună formă. Asta în pofida faptului că tocmai în ziua respectiva ar urma să judece plângerea aprigei doamne Marta, cu un aplomb bine măsurat jucată de Tamás Boglár. Extrem de categorică cu propria ei fiică, pentru moment intimidata Eva care însă va dezvălui întreg secretul și dedesubturile poveștii, iar dezvăluirea ei va provoca o răsturnare de situație (cu totul remarcabilă în această secvență a spectacolului actrița Pascu Tamara) ca și cu iubitul acesteia, Ruprecht (Barti Lehel- András). Licht, grefierul, este și nu este mirat de condiția  jalnică a superiorului său, semn clar că judecătorul Adam este un recidivist al aventurilor nocturne. Dar oare nu i se poate reproșa doar atât?

Numai că tot în ziua respectivă se anunță vizita de la Centru a consilierului juridic Walter. Până la sosirea acestuia (servitorii interpretați de Fodor Alain Leonard și Huszár Boglárka sunt puși să se miște ca titirezul) , judecătorul și grefierul distrug o seamă întreagă de documente compromițătoare. O fac servindu-se de o mașină de tocat carne.  Walter sosește, e impozant, corect îmbrăcat, în antiteză evident cu cel ce urmează a fi controlat. Pare incoruptibil, refuză orice atenție, corectează greșelile fără sfârșit ale confratelui său, ține la respectarea legii. Ce mai? Este un om al datoriei!  Walter este jucat nuanțat, echilibrat, fără excese de Kolozsi Borsos Gábor. După mărturia Evei, măștile cad. Vedem cine este cu adevărat judecătorul Adam, câte nelegiuiri se ascund în spatele simbolisticii pierderii perucii, vedem și cât de ușor cade la pace consilierul Walter.

Botos Bálint a intenționat să facă un spectacol despre ravagiile făcute de corupția zilnică și despre ierarhiileacesteia. Ne ia părtași pe noi, spectatorii la proces, motiv pentru care scenograful Golicza Elöd a creat un decor care ne induce impresia că ne-am afla și noi în sala de judecată. Iar când totul se termină, luminile se fixează pe noi. Apel limpede la un examen de conștiință.

Teatrul FIGURA STUDIO din Gheorgheni

ULCIORUL SFĂRÂMAT de Heinrich von Kleist

Regia artistică: Botos Bálint             

Decorul: Golicza Előd

Costume: Bajkó Blanka Alíz

Cu: Moșu Norbert-László (Adam,judecător, Kolozsi Borsos Gábor (Walter, consilier juridic) Dávid A. Péter (Licht, grefier), Tamás Boglár (Doamna Marta), Pascu Tamara (Fiica ei), Barti Lehel-András (Ruprecht), Bartha Boróka (Doamna Brigiita),Fodor Alain Leonard, Huszár Boglárka (Servitori}

Căderea măștilor

2.Căderea măștilor

În anii 1666-1667, obraznicul și anarhistul Molière a pus din nou pe jar teatrocrația vremii, dar și cenzura ca și ceea ce astăzi am numi cu două cuvinte la modă Serviciile și Sistemul scriind și jucând Mizantropul. O piesă în care oamenii din Înalta Societate, cei care aveau intrarea asigurată la Curtea Regală, sunt înfățișați asemenea unei adunături vulgare de proști, palavragii și prefăcuți. Contemporanii lui Molière au fost neîndoielnic puși pe gânduri, unii au fost  de-a dreptul revoltați deoarece dramaturgul a îndrăznit chiar să se aducă pe scenă pe sine însuși, sub numele de Alceste, iar pe infidela lui soție, Armande Béjart, a portretizat-o in aqua forte sub numele de Célimène. Încălcând astfel cu bună știință ceea ce se cheamă les bienséances.

Sute de ani mai târziu, mai exact în anul 1996, la Young Vic Theatre avea să aibă loc premiera altui Mizantrop. Scris de britanicul Martin Crimp. Personajele, povestea, critica moravurilor erau în linii mari aceleași ca în modelul molieresc, mizantropia se dovedea a fi ceva care nu se schimbase prea mult, minciuna, lingușirea, adulterul, falsa prietenie se asociau cu însingurarea în care mulți văd principala tară a vremurilor noastre.  Crimp a conservat în piesa lui numele Alceste, însă Philinte va fi rebotezat John, frivola Célimène se va numi de acum încolo Jennifer, poetul improvizat expert în a scrie sonete la modă va deveni Winston, critic de teatru, care vrea să acceadă peste noapte la statutul de dramaturg, vicleana Arsinoé își va păstra aceeași limbă ascuțită însă se va chema Hilda și se va recomanda drept fosta profesoară de teatru a iubitei protagonistului.

În spectacolul montat la Figura Studio de Visky Andrej la Gheorgheni s-a recurs la un amestec textual. La intertext. Unui început în care se mai aude încă destul de puternic vocea lui Molière i s-a asociat majoritar piesa lui Crimp la care s-au mai adăugat o seamă de sugestii de îmbogățire venite din partea actorilor. Omogeneitatea, coerența au fost asigurate de autorii adaptării. Primul, Visky Andrej, fiind, cum spuneam,  și semnatarul regiei, cel de-al doilea, Visky Bence, asumându-și dramaturgia. În scenografia montării, pesemne propusă de regizor și realizată de firma Luminaxis Studio, identificăm referința la celebra mise en abyme.

Suntem, așadar,  în lumea frivolă a show-biz-ului. Care a înlocuit-o pe aceea de la Palais Royal atât de bine sugerată cu zeci de ani în urmă în antologicul spectacol de la Bulandra  de regizorul Valeriu Moisescu și de scenografa Nina Brumușilă. Alceste este pe mai departe dramaturg, pesemne apreciat de critici de vreme ce Winston, excelent adus pe scenă de Kolozsi Borsos Gábor, vine să îi ceară părerea despre piesa pe care tocmai a scris-o. Textul este citit de falsul dramaturg, incapabil să își conștientizeze ridicolul, iar citirea este prilej de autentic comic. Mondenul, fals sofisticatul John, cu ochelari sofisticați ce au înlocuit jabourile și danteluțele, remarcabil interpretat de Moșu Norbert-László, se întrece în a lăuda producția căreia îi emite noian de certificate de genialitate. Totul spre dezgustul și revolta lui Alceste. Singuraticul rătăcit, cum îl numea într-un articol regretatul George Banu. Un Alceste dur, categoric, care nu vrea să tranzacționeze absolut nimic. Opac la orice formă de negociere. Un Alceste care judecă eminamente în alb și negru,  Un Alceste cumva nevrotic, desenat în aqua forte de actorul Farago Zénó. Un Alceste săturat de continuele pelerinaje a tot felul de neaveniți, de mondeni, de falși prieteni, de superficiali, de mincinoși și oportuniști. Pretinșii prieteni ai lui Jennifer. Vedem un Alceste îndrăgostit până peste cap  de Jennifer. Care încearcă imposibilul ca să o salveze pe actrița de teatru și de film, definitiv frivolă pe care interpreta Szilágyi Mira o aduce în scenă cu un admirabil simț al măsurii. Nu, Jennifer nu este nici pe departe vampă. Nu este decât o adaptată. Fapt bine sugerat și de costumele create de Mihály Kata.

Trec prin casa celor doi actori, așa cum este intens coloratul Julian (Barti Lehel-András), impresari (Fodor Alain-Leonard), jurnaliști însetați de senzațional și de breaking news (Pascu Tamara), ipocrita Hilda (Tamás Boglár). Cu toții și imorali, și amorali. Care, după ce o pun o scurtă vreme la zid pe Jennifer, o recuperează, abandonând-l de data asta definitiv pe cel care le arătase tuturor adevărata față.   

Teatrul FIGURA STUDIO din Gheorgheni

MIZANTROPUL după operele omonime ale lui Molière și Martin Crimp

Adaptare de Visky Andrej și Visky Bence

Dramaturgia: Visky Bence

Regia: Visky Andrey

Decorul: Luminaxis Studio

Costume: Mihály Kata

Muzica: Visky Péter

Cu: Faragó Zénó (Alceste), Moșu Norbert –László (Prietenul lui Alceste), Kolozsi Borsos Gábor (Winston, critic), Szilágyi Mira (Jennifer, vedetă de cinema), Barti Lehel-András (Julian, actor), Fódor Alain-Leonard (Alex, impresar), Pascu Tamara (Ellen, jurnalistă), Tamas Boglár (Hilda, profesoară de actorie)