luni, octombrie 25, 2021

Spectator, pe buza istoriei

„Viețile noastre se încheie în ziua în care rămânem tăcuți în privința lucrurilor care contează.”

Martin Luther King

Văd imagini de la un miting al președintelui american Donald Trump din Florida și la un moment dat mulțimea începe să scandeze „Concediază-l pe Fauci! Concediază-l pe Fauci!„, iar președintele, cu o expresie de copil ghiduș și priviri încântate aruncate pe sub șapca roșie ce-i acoperea fruntea, după câteva secunde în care a savurat scandările susținătorilor săi, a luat cuvântul și teribil de amuzat a replicat: „Vă spun un secret, să mă văd întâi cu un nou mandat și apoi sigur că mă gândesc să-l concediez!

Nu sunt un specialist în politică americană și habar nu am cum a ajuns pandemia SARS-CoV-2 să fie folosită ca temă principală de campanie electorală. Unii spun că democrații au început, arătând cu degetul spre Casa Albă și politica sa Covid-sceptică care au provocat 9,475 milioane cazuri de infectare și 236.501 decese la zi în Statele Unite 1

Desigur, democrații par să se bazeze foarte mult chiar pe un om din interiorul administrației de la Casa Albă, si anume pe Anthony Stephen Fauci, directorul Institutului Național de Alergologie și Boli Infecțioase (NIAID), cel mai influent membru al White House Coronavirus Task Force (WHCTF).

Doctorul Fauci a fost un susținător foarte vocal al politicilor de containment fără să țină niciun moment cont de opiniile liderului de la Casa Albă și a unei anumite majorități republicane, care-l acuzau că prin măsurile pe care le susține nu face altceva decât să îngenuncheze economia americană. De aici și până la acuzația că doctorul Fauci ar fi un democrat plantat ca un spin în coasta administrației de la Casa Albă, determinat să-i submineze politicile în timp de pandemie, nu a fost decât un pas. Pe care Donald Trump nu a ezitat să-l facă.

Challengerul lui Donald Trump pentru viitorul mandat la Casa Albă, candidatul democrat Joseph Robinette Biden JR., cunoscut ca Joe Biden, ex-vicepreședinte în administrația Obama, sugerează în campania sa electorală că pandemia nu este un subiect politic și nu trebuie folosit ca încă o temă prin care să fie divizată națiunea. Că virusul poate ucide indiferent de opțiunea politică, motiv pentru care, de altfel, națiunea ar trebui să fie unită și solidară în măsurile ce trebuie luate pentru combaterea efectelor pandemiei.

Doar că națiunea este cu adevărat divizată și, ca urmare nu prea se poate identifica o majoritate care să fie de acord cu una sau alta dintre măsurile propuse pentru combaterea efectelor pandemiei; așa că se oscilează între extreme. Un reportaj CNN dintr-o mică comunitate din Missouri confirmă nu doar că națiunea este divizată, ci și că americanii de rând privesc chestiunea ca fiind una de opțiune politică.

O mică comunitate cu puțin peste 1.500 de suflete din Missouri a ținut să le explice reporterilor, prin mai multe voci, că nimeni nu poartă mască și nici nu va purta vreodată. Este o comunitate mică, în care toată lumea cunoaște pe toată lumea. Cei bolnavi se izolează sau se internează, iar ceilalți se cheamă că sunt sănătoși și nu au niciun motiv să se ferească unii de ceilalți. Dacă totuși cineva cu mască apare în comunitate, respectivul nu poate fi decât un… democrat.

Este Covid o problemă politică? întreabă reporterul. Nu ne îmbolnăvește el pe toți, indiferent de opțiune? Boala nu este politică, recunosc membri comunității, dar purtarea măștii da, este o opțiune politică fără îndoială, subliniază ei în fața camerelor de luat vederi. Fără alte comentarii.

Coronavirusul și abuzurile poliției față de populația de culoare par să fie subiectele care arată cel mai bine cât de divizată este națiunea americană; ambele subiecte fiind de fapt indicatori ai unor inegalități tot mai dificil de tolerat de americanul obișnuit, căruia îi vine greu să înțeleagă atât ce anume ar putea face el ca individ ca să evite problemele, dar și să aibă încredere în politicienii care-i promit că vor avea grijă ca problemele sale să se sfârșească cât mai curând.

Scenele în care poliția din Philadelphia intervine și îl ucide în acțiune pe Walter Wallace JR., un american de culoare cu mințile rătăcite, furios și înarmat cu un cuțit, în ciuda rugăminților mamei sale prezentă la locul incidentului și care le-a strigat polițiștilor că fiul său are probleme cu autocontrolul și are nevoie de ajutor calificat, au scos din nou lumea furioasă în stradă. Deja de o săptămână în Philadelphia protestatarii se ciocnesc cu poliția pentru că demonstrează violent și devastează tot ce întâlnesc în cale.

Firește că cei doi contracandidați pentru Casa Albă au folosit incidentul pentru a-și justifica mesajele electorale și pentru a influența opinia publică din Pennsylvania. Interesant este mesajul lui Donald Trump legat de subiect, care l-a acuzat pe „somnorosul Joe” că nu este în stare să gestioneze astfel de probleme, că va fi mereu reactiv și nu va interveni cu mână forte pentru a restabili ordinea și domnia legii.

Pentru Joe Biden incidentul din Philadelphia a fost mai dificil de abordat în mesajele către alegători, tocmai pentru că divizarea pronunțată a națiunii – în cazul de față între locuitorii din suburbiile Philadelphiei, care simt amenințați de turbulențe, și comunitatea de culoare, care acuză violențele sistematice ale poliției asupra membrilor comunității – face ca mesajele echilibrate, de unitate, să pară stridente, ezitante și nesincere.

America astăzi, în preziua alegerilor, pare că trebuie să aleagă între doi lideri care nu au soluții pentru viitor: Trump, care nici nu-și dorește altceva decât să își continue programul izolaționist și agresiv pentru exterior și care divide societatea în interior; Biden pentru că nu are carisma și energia necesare cu care să compenseze anii din urmă și să identifice temele potrivite să readucă națiunii americane optimismul, mândria și unitatea.

Veștile de peste ocean nu sunt bune, așadar, indiferent ce-i va aduce Europei ziua de miercuri. Deocamdată vedem că Washingtonul se pregătește de proteste, iar Donald Trump a anunțat că nu va ezita să se folosească de Curtea Supremă pentru a arbitra rezultatul alegerilor, care se anunță foarte strâns.

În timp ce urmărim procesul electoral din Statele Unite, la câteva sute de kilometri spre est de noi azerii și armenii își aruncă unii altora cu bombe în cap în Nagorno-Karabah, și amenință fiecare că-și cheamă fratele mai mare în ajutor: azerii pe Erdogan, armenii pe Putin; și unul și celălalt având grijă să-și afirme disponibilitatea de a se amesteca în conflict, în numele păcii.

Nagorno-Karabah nu a fost un subiect de dezbateri în campania electorală din Statele Unite. Așa cum ne-a obișnuit, administrația Trump nu are chef să intervină în disputele regionale în care Kremlinul are deja un cuvânt de spus. Ori în Nagorno-Karabah au câte ceva de spus atât Putin, cât și Erdogan, lideri a căror politică și mod de acțiune este pe gustul lui Donald Trump, în timp ce miza, adică cele câteva sute sau mii de morți de pe front, pare nesemnificativă.

Apropierea finalului de campanie a determinat Casa Albă să simuleze un oarecare interes pentru acest conflict din Caucaz, așa că Mike Pompeo le-a oferit vineri, în 23 octombrie ac., miniștrilor de externe ai Armeniei și Azerbaidjanului șansa de a-și susține cauza. Au fost audiențe separate, iar secretarul de stat le-a expus părților poziția Casei Albe: „părțile trebuie să intre în negocieri serioase, bazate pe Actul Final de la Helsinki, privind abținerea de la amenințarea cu forța, integritatea teritorială, drepturi egale și autodeterminarea popoarelor”.

Așadar și azerii și armenii au plecat de la Washington păstrându-și opiniile cu care au venit, pe care și le-au văzut chiar încurajate de mesajul prolix transmis public de secretarul de stat. Pentru că nu a fost loc de progrese, Doland Trump s-a plictisit repede de subiect, alegând pragmatic un altul mai promițător, și anume ideea de a reconcilia Israelul cu Sudanul, de exemplu.

Odată reîntorși din periplul american, azerii și armenii și-au reluat jocurile de război, pe front situația părând să le surâdă mai degrabă azerilor, a căror tactică de a bombarda linia frontului și localitățile armenilor din Nagorno-Karabah folosind drone de fabricație turcă și israeliană 2 pare că le-a adus avantaje la care nu sunt dispuși să renunțe. Bombardamentele sunt acompaniate de raiduri ale armatei azere, dar mai ales ale experimentaților mercenari sosiți din Siria, via Turcia, care consolidează astfel avantajele prin cuceriri teritoriale.

Ofensiva azeră a speriat Armenia, care, prin vocea premierului Nikol Pashinyan a cerut Moscovei să-și reconfirme tratatul de asistență militară și să sprijine apărarea granițelor naționale, în cazul în care armata azeră le va amenința 3.

Cum Vladimir Putin a reconfirmat acordul frățesc, și Ankara a ținut să răspundă trimițându-l pe Mevlut Cavusoglu, ministrul turc de externe, la Baku, pentru a reafirma sprijinul Turciei pentru „frații azeri”. Acum părțile aflate în conflict în Caucaz și-au dezvăluit cu toții identitatea, și au făcut-o la nici o săptămână după simulacrul de negocieri de la Washington.

Joe Biden a acuzat în campanie Casa Albă că a inițiat un simulacru de negocieri, care este o rușine, și a cerut administrației și secretarului de stat că înceteze să mai menajeze Ankara pentru amestecul în conflict și să avertizeze de asemenea Iranul să nu se amestece. Despre Rusia niciun cuvânt.

Pentru flancul sud-estic al NATO și pentru Europa, poziționarea Federației Ruse și a Turciei, dar și ezitările Washingtonului sunt vești foarte proaste. Bănuiesc că este destul de clar și la București cât de serios este riscul pentru regiune, și pentru țara noastră în particular, al escaladării conflictului din Nagorno-Karabah. Iar riscul nu este doar politic, ci mai cu seamă unul militar. Fără implicarea SUA alături de Uniunea Europeană în temperarea și descurajarea părților, viitorul se anunță sumbru.

Multă vreme de peste ocean au venit în Europa speranțele de pace, libertate și prosperitate. Sfârșitul celui de-al doilea război mondial, sfârșitul Războiului Rece, extinderea NATO, urmată de cea a Uniunii Europene, ne-au adus prosperitate, optimism și un sentiment bun al viitorului. Apoi primul deceniu al mileniului s-a sfârșit într-o devastatoare criză economică și totul s-a schimbat. Economia mondială poate că și-a revenit, dar Occidentul ca bloc atlantic a început să clacheze.

Cele două mandate la Casa Albă ale democratului Obama, primul președinte de culoare al Statelor Unite, s-au sfârșit cu multe dezamăgiri și așa a început mandatul Trump. Dezamăgirile s-au adâncit. Brexitul a adus Europei propriile-i dezamăgiri. Astăzi stăm pe buza istoriei și multe speranțe ne sunt încă legate de Washington. Dar oare merită să mai sperăm? Sau, vorba, lui Donald, ar fi mai bine să ne luăm viețile înapoi și să ne bazăm pe forțele proprii. Să nu uităm, încă mai suntem Uniunea Europeană! Și putem fi mai mult decât atât!

NOTE

1 https://www.worldometers.info/coronavirus/country/us/

2 https://eurasiantimes.com/clash-of-drones-how-israeli-turkish-drones-have-created-havoc-in-azerbaijan-armenia-war/

3 https://cursdeguvernare.ro/nagorno-karabah-armenia-cere-ajutorul-rusiei-in-conflictul-cu-azerbaijan.html

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Tot ca spectator ma intreb daca si aici ar trebui sa intervina americanii:
    https://www.hotnews.ro/stiri-international-24392113-politia-berlineza-ancheteaza-youtuber-biciuit-barbat-deghizat-macron.htm
    Ma intreb pentru ca avem pretentia ca americanii sa intervina peste tot. Sa le moara soldatii pentru interesele altora. A europenilor care le dau cu tifla americanilor si vor o armata care sa-i apere…chiar de americani. Dixit Macron. Americanii mai au angajamente fata de Japonia, Taiwan si Coreea de Sud.
    Poate ca ii acuzam si de neimplicarea masiva in Nagorno-Karabah. Dar Europa unde e? Chibiteaza intre SUA si Rusia-China.
    NB,
    deci, dupa doua mandate Obama, sfârșite „cu multe dezamăgiri”, americanii ar trebui sa-l aleaga pe vicepresedintele celui cu multe dezamagiri? Ma indoiesc.
    Europenii trebuie sa se plieze dupa americani, nu dupa rusi si chinezi. Ca zic ca sint state democratice. Sau politicienii UE, in sinea lor, tinjesc dupa un Putin sau un Xi?

    • Pornind de la premisa ca europenii si americanii impartasesc valori comune (liberale), normal ar fi ca cele doua parti sa „coopereze” pe toate palierele la nivel international (nu doar la nivel NATO, vanzari de hard assets si mai cate o manevra). Asadar, europenii si americanii trebuie sa se plieze unii dupa altii „reciproc”, „impreuna” si nu doar cei 500 milioane de europeni dupa placul unor infumurati la care nu le mai ajunge nimeni cu prajina la nas (UE este rea, Germania este rea, Franta este rea, sa traisca Brexitul, sa traiasca Marine LePen, Macron Demission, Vestele Galbene au scandat „Trump” in Paris, samd). Unde ajungem domnilor Ameircanisti-First cu datul la ghioale?

      P.S. Impreuna, circa 850+ milioane de cetateni (la care se mai adauga si australienii, canadienii, japonezii, etc) vor reusi sa castige mintile si inimele oamenilor prin lume (chiar si prin China) ca, in final, aceasta este de fapt si cheia succesului in competitia intre sisteme (prabusirea sistemului comunist si adoptarea benevola, rapida si fara rezerve, a modelului de societate democratica si liberala de catre mai toate statele din Europa Centrala si de Est a fost in mare masura rezultatul soft-power-ului sistemului liberal, sau nu?) Cea mai eficace arma este mintea taberei opuse… si in era nucleara, razboiul psihologic (soft power) ramane cea mai fezabila si foarte probabil singura arma.

      • Nu putem asemana soft power cu un razboi psihologic, soft power pe langa altele incluzind cultura, cea americana prin muzica de toate felurile in special rock / hip.hop, efectul Hollywood asupra lumii libere si a celor care doresc sa faca parte din ea etc.etc.
        Pe termen lung soft power, cu alte cuvinte diplomatie+cultura+turism+angajamente neguvernamentale si multe altele vor avea afectele dorite insa cine are atata rabdare astazi intr-o lume care se deplaseaza cu accelaratia la blana.

        • Soft-power tot un fel de razboi psihologic este… si tind chiar sa cred ca „cucerirea inimilor” este cea mai eficace forma de demoralizare a multimii (si a soldateilor) din tabara adversa.

          Cat depre nerabdarea unora sau altora, in era nuke, hard-power inseamna Armageddon, asadar… soft-power ramane singura alternativa!

  2. Trump nu il poate concedia pe Dr. Anthony Fauci.

    Dr. Fauci este „career civil servant” nu „political appointee”. Singura persoana care il poate concedia pe Dr. Fauci este Dr. Francis Collins, seful lui direct ca director al National Institutes of Health. Ca sa il concedieze pe Dr. Fauci, Dr. Collins trebuie sa aibe un motiv (insubordonare sau neindeplinirea sarcinilor legate de functie). O diferenta de opinie stiintifica sau politica nu constituie un motiv legal pentru demitere.

  3. Joe Biden este doar pretexul ca SUA sa poata avea in urmatorii ani ani in sfarsit o femeie de culoare cu radacini asiatice presedinte, Biden nefiind in masura sa-si termine nici primul mandat.

  4. Cine divizeaza societatea americana?
    Iata-l pe Don Lemon, gestionand unitatea spectrului politic.
    https://www.youtube.com/watch?v=Puwn-DNGj9g
    Iata-l pe Don Lemon, gestionand unitatea natiunii la nivel personal
    https://www.youtube.com/watch?v=flmpEtBNF8U
    Iata un racial bias trainer, gestionand unitatea rasiala – intr-unul din cursurile eliminate de Trump
    https://www.youtube.com/watch?v=jWoC90bbsdo
    Iata cetatenii americani, uniti de presa impotriva lui Trump si a realitatii.
    https://www.youtube.com/watch?v=6R6hxPYWD50

  5. Nu avem lideri suficient de curajosi, educati si onesti in Romania. Ar trebui sa investim si sa sprijinim cu tot ce putem latura pro-europeana din Republica Moldova, sa ne asiguram ca Maia Sandu iese presedinte si apoi (pe model German) sa facem unirea chiar daca asta inseamna sa cedam teritoriul Transnistriei. Cu Johanis presedinte care e prieten bun cu Merkel si Trump si cu Ciolos premier care e prieten bun cu Macron dar ci cu Spaniolii, Italienii si Olandezi (tari care au beneficiat de programele de subventii agricole create de Ciolos cand era comisor european pt Agricultura) avem o sansa istorica sa devenim o tara cu o pondere similara Poloniei: teritoriu si populatie mari.

    Ceea ce sunt Germania si Franta pt flancul vestic ar putea fi Polonia si Romania pt flancul estic. SUA nu mai au nevoie sa investeasca in economia si securitatea Europei vestice ci a Europei de Est asa cum de altfel a si anuntat ambasadorul american de la Bucuresti. Concomitent lucram la indiguirea Rusiei, Turciei si Iranului desi SUA va fi destul de ocupata cu indiguirea Chinei coalizand in Asia tari precum Japonia, Australia, India, Coreea de Sud, etc.

    Sau daca stie cineva o metoda pt a prabusi din interior dictaturi precum cele ale lui Putin, Erdogan, Xi si cea din Iran sa se duca sa le tina un curs si celor din CIA, Mosad, BND, DGSE, MI6, etc. si atunci poate ca rezolvarea este mai usoara?

  6. M-a intrigat ultima fraza a articolului in care spuneti ca suntem încă in UE si putem fi și mai mult decât atât. M-au cum sau unde? Singuri, în uniunea euroasiatica, în noul spațiu otoman?
    E adevarat ca trebuie sa contăm mai mukt pe forțele proprii dar asta presupune prezența unor elite adevarate cu adevarat dedicate intereselor României. Romania de azi nu are nici pe „stânga” nici pe dreapta oameni politici capabili. Oameni precum Kogălniceanu, Brătianu, PP Carp, Maiorescu se nasc rar su se pare ca vor trece multi ani până când aceasta nație își va aduna sevele sa produca asa lideri (un text adaptat din Calinescu).

    • @Cinicul
      „Să nu uităm, încă mai suntem Uniunea Europeană!”
      Cred că ajută să citiți corect fraza, pentru a-i înțelege semnificația. Altminteri concluzia nu poate fi decât neavenită.

    • Nu suntem IN UE . Suntem UE ! Noi, UE trebuie sa ne adunam fortele noastre de UE.Si incet icet ne unim si cu Republica Mldova. Pentru inceput a disparut total denumirea BASARABIA din limbajul mediatic romanesc, ceea ce denota ca si Iosif Visarionovici a avut o inestiabila contributie acolo e buza storiei.

      • Din păcate tot rușii au consacrat termenul de Basarabia pentru teritoriul dintre Nistru si Prut, iar noi l-am insusit nerealizand ca astfel validam o diferențiere care n-a existat inainte de 1812. Este prea traziu sa introducem altul.

  7. N-am prea inteles ultima parte cu UE: „Să nu uităm, încă mai suntem Uniunea Europeană! Și putem fi mai mult decât atât!”. Sa inteleg ca n-ar mai trebui sa ne uitam spre SUA si sa speram la o relatie cu SUA? Pai, Romania are parteneriat strategic cu SUA, iar aceasta ii garanteaza securitatea. Plus investitii americane care vor veni. UE este moarta politic, iar asta se observa limpede. Intr-adevar, piata unica (taxe unice, liber schimb, fonduri UE, etc) este ceea ce ne mai tine uniti in UE, dar cam atat. Faliile, rupturile politice sunt din ce in ce mai mari intre EST si Vest. Europa este divizata, iar acest lucru se observa in aceasta pandemie in care fiecare stat isi face propria politica si ia propriile masuri. Nu exista o politica comuna privind foarte multe lucruri, iar o Europa independenta asa cum doresc unii lideri este imposibil de realizat fara relatia transatlantica. Solutia pentru o Europa independenta fara SAU ar fi o apropiere de Rusia si China, iar asta ar insemna sfarsitul democratiei pentru noi. Romanii nu s-au sacrificat de atatea ori in acesti 30 de ani (Revolutie, Mineriade, trazitie, Colectiv, 10 August, etc.) doar pentru a recadea in sfera de influenta a Rusiei avand girul UE.

    • @mike
      Nu este prima dată când SUA s-a „retras din lume” ca să-și vadă de ale sale. De exemplu în perioada interbelică, atunci când republicanii au refuzat să ratifice tratatul negociat de administrația democrată a lui Wilson la Paris, iar SUA nu au făcut parte din Liga Națiunilor.
      Administrația Trump nu vrea să discute peste Atlantic decât după modelul tranzacționist „nouă ce ne iese din asta?” Nu știm acum dacă Trump va avea sau nu un nou mandat; dacă îl va obține, tendința de izolare a Americii se va accentua. Dacă vor câștiga democrații, tot va fi dificil într-un singur mandat, care se anunță foarte complicat, să schimbe brusc cursul pe care administrația Trump l-a fixat timp de 4 ani pentru SUA.
      Spre deosebire de interbelic, în Europa există acum Uniunea Europeană. Brexitul a limpezit și mai mult apele.
      Mai rămâne să găsim în viitor și o soluție nouă, realistă, pentru dialogul transatlantic, de care este atât de multă nevoie.
      Vedeți, avem reflexul de a gândi cam așa: UE e slabă, iar distanțarea de SUA însemană că vom fi împotriva SUA, căzând sub influența Rusiei sau Chinei. Mă tem că ratăm exact modelul pe care Franța și Germania încearcă să-l promoveze în viitor pentru Europa.
      UE trebuie să se fortifice și să fie la originea unui nou pact transatlantic cu SUA, Canada și Marea Britanie. Un model nou, diferit de cel post WW2, pentru că vremurile s-au schimbat.
      Izolarea Americii are mulți adepți în SUA, nu poate fi neglijată. La fel Brexitul în Marea Britanie. deci avem cu toții nevoie de un alt model de cooperare și fortificare al Occidentului, pentru ca să nu distrugem viitorul.
      Despre acest lucru este vorba.
      Și nu despre o trădare a modelului Occidental și cedarea în fața șantajului de la Est.

      • Cred ca aveti dreptate, Europa ar trebui, acum, dupa ce UK a decis sa paraseasca uniunea, sa se integreze mai mult. De fapt, nu exista decat doua optiuni: integrare mai accentuata sau disolutie a uniunii, stagnarea in situatia asta nu e o optiune. Dupa ce uniunea va avansa in acest proces – de preferinta rapid, altfel nu are cum sa faca fata provocarilor prezentului si viitorului – va putea sa vorbeasca pe o singura voce cu SUA, China sau Rusia (si cu Turcia, aceasta noua putere de carton). Probabil ca va fi in stare sa-si creasca cheltuielile militare si sa faca fata unor probleme de acasa fara sa mai apeleze la SUA, in felul asta Trump va fi multumit (abordarea lui e una de om de afaceri, nu de politician, dar daca ne impinge in directia dorita e bine si asa). In prezent, Romania, Polonia si tarile baltice nu se pot baza, din pacate, pe eventuala reactie a UE (nici nu exista un UE militar) ca sa nu mai vorbim de reactia Germaniei (care nu are armata) si nici macar a Frantei (care nu convinge pe nimeni ca nu pune pe primul loc propriile interese fara a-i pasa prea mult de interesele altor membri ai uniunii).

    • De investitii americane care vor veni am tot auzit, pana acum SUA nu se afla pe un loc fruntas, tari din UE fiind cu mult inaintea SUA raportul ramand probabil si in viitor acelasi.
      SUA si Europa trebui sa ramana in continuare prieteni si parteneri dar fara bruscari si metode nediplomatice de rezolvare a problemelor care se ivesc. Nu poti supune un partener strategic, economic si aliat unor sanctiuni economice si presiuni economice, este inadmisibil asa cum si Europa ar trebui sa investeasca mai mult in propria aparare insa si aici, Europa are alte viziuni asupra relatiilor cu Rusia si China decat SUA.
      Intre timp parteneriatul SUA-Europa ar trebui sa fie egal la egal si nu de la sef la subordonat.
      Apropierea de Rusia si China trebui privita ca o oportunitate economica atata timp cat relatiile sunt bazate pe respect reciproc si respectarea angajamentelor internationale.
      Parteneriatul strategic cu SUA + membru plin NATO + membru plin al UE sint garanti libertatii Romaniei cu toate ca SUA a fost cea care la Madrid in 1997 s-a opus ca Romania sa fie primita printre primele tari ale fostului lagar comunist in NATO, s-a intamplat peste 10 ani la presiuniile Frantei si Germaniei.

  8. @Peter Manu
    Trump nu se gândește să-l „concedieze” pe Fauci de la NIAID, ci să-l elibereze din poziția pe care o deține în WHCTF.
    Adică din echipa de la Casa Alba, nu de la Institut. Ceea ce se poate face foarte ușor, la început de nou mandat.

  9. = „UE trebuie să se fortifice și să fie la originea unui nou pact transatlantic cu SUA, Canada și Marea Britanie.”
    De acord, dar ce te faci cind unii, Germania si Franta, ar vrea sa aiba si „amante” din afara aliantei.
    NB,
    cit despre Trump: nu neaparat izolarea SUA o vrea, ci nu mai vrea ca sa suporte contribuabilul american plata pentru apararea unor tari nerecunoscatoare.

    • „ce te faci cind unii, Germania si Franta, ar vrea sa aiba si „amante” din afara aliantei.”

      Schimburile comerciale SUA-China depasesc cu mult nivelul Germania-China /sau Franta-China. Trebuie mentionat si faptul ca germanii si francezii nu fac concurenta exportatorilor americani (pe piata chineza) de boabe de soia, microchipuri si mai nou servicii financiare. Nu inteleg de ce atata framantare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.