joi, martie 28, 2024

Speranța de viață în România

Speranța  de viață la naștere este unul dintre indicatorii demografici majori și semnificațiile sale depășesc aria relativ limitată a studiului mortalității populației și se extind asupra  impactului  social al ansamblului componentelor standardului de viață, înțeles ca  nivel de bogăție și de prosperitate al unei populații, măsurat prin calitatea și cantitatea bunurilor și serviciilor pe care le poate avea o populație și o persoană.  Definiția din dicționarul explicativ al limbii române  pentru nivel de trai este similară:   ”gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date”. În numărul de ani pe care îi trăiește, în medie, un om, într-un context istoric dat,  se reflectă tot ceea ce determină sănătatea sa: alimentație, condiții de locuit, asistență medicală (tehnologii, medicație, calitate și acces), îmbrăcăminte, nivel cultural, sănătatea mediului ambiant, context  social, relațiile sociale.

Cum măsurăm această durată a vieții? Indicatorul cel mai relevant este numărul mediu de ani pe care i-a trăit un bărbat, o femeie dintr-o generație. Acest număr se poate determina numai după dispariția naturală a generației, la aproximativ 100 de ani de la  venirea ei pe lume și este durata medie a vieții în generația respectivă (valoare reală).  Dacă din perspectivă științifică indicatorul astfel calculat definește și măsoară tot progresul economic, social, cultural și medical  al societății umane în perspectivă istorică,  valoarea sa nu reflectă decât în mod secundar impactul contextului  economic, social, cultural și medical dintr-un anumit an calendaristic  asupra mortalității generației respective la vârsta atinsă de generație în acel an calendaristic. Altfel spus, cunoașterea valorii  duratei medii a vieții într-o generație nu oferă repere de orientare a unor programe și măsuri de ameliorare a stării de sănătate și de reducere a mortalității pe vârste în epoca în care trăim.  Modelul matematic de măsurare a mortalității pe vârste într-o generație și de sintetizare a acesteia într-un singur indicator – durata medie a vieții,  este tabela de mortalitate*. Același model , folosind indicatori adecvați ai intensității mortalității pe vârste dintr-un an calendaristic  și aplicați unei generații ipotetice, permite construirea unui indicator similar  duratei medii a vieții – speranța de viață la naștere. Este numărul mediu de ani pe care i-ar trăi un născut dintr-o generație ipotetică care ar avea pe tot parcursul existenței sale (100 de ani) mortalitatea pe vârste (ca probabilități de deces) dintr-un an calendaristic. Valoarea indicatorului este expresia sintetică a ansamblului componentelor standardului de viață, menționate deja, din anul de referință al tabelei de mortalitate. Pentru a concretiza, în condițiile mortalității pe vârste  din anul 2013, un născut de sef feminin ar trăi, în medie,  78 de ani iar dacă ar fi băiat ar trăi  71 de ani.  Semnificația este una longitudinală ipotetică și se poate aplica numai teoretic generației 2013, admițând ipoteza nerealistă că va trăi în condițiile mortalității pe vârste din anul 2013. În realitate, mortalitatea pe vârste în generația 2013 va continua regresul  instalat de mai multă vreme și numărul mediu de ani trăiți va fi considerabil mai mare. Va putea fi calculat în anul 2113, ca durată medie a vieții, când generația se va fi stins. Nu avem în țara noastră date asupra mortalității pe vârste pe întinderea a 80-90 de ani calendaristici și care să permită elaborarea tabelei de mortalitate pe generații dar putem recurge la date din alte țări pentru a ilustra cât de mare poate fi diferența dintre speranța de viață la naștere într-un an calendaristic și durata medie a vieții în generația născută în anul respectiv.  În anul 1950, în Franța,  speranța de viață la naștere era de 69 ani la femei și aproape 64 de ani la bărbați. Pentru femeile născute în același an (aflate încă în viață și având astăzi 65 de ani),  durata medie a vieții este estimată la  82 de ani iar la bărbații valoarea este de  73 de ani (Vallin și Meslé1).  Diferențele sunt considerabile și arată progresele realizate în reducerea mortalității pe vârste după anul 1950 și cele așteptate pentru deceniile în care generația 1950 va fi încă  în viață (mortalitatea la vârstele avansate are un grad de rigiditate superior celui de la vârste tinere și adulte,  permițând extrapolări de mare acuratețe).  Pentru un an mai recent, 1969, valorile speranței de viață erau de 82 și, respectiv, 74 de ani iar cele proiectate pentru generația anului 1969 ajung la 92 de ani la femei și la 86 de ani la bărbați. În ambele cazuri diferențele dintre longitudinal și transversal sunt spectaculoase și cuantifică progrese  excepționale realizate în lupta cu maladiile degenerative, predominante și în ascensiune  constantă  a proporției în mortalitatea din ultimele  decenii în populațiile europene.

Speranța de viață sănătoasă

Și Organizația Mondială a Sănătății și Eurostat determină și publică date nu numai  asupra speranței de viață la naștere, ci și asupra  întinderii segmentului de viață sănătoasă  din speranța de viață la naștere, denumită  speranța de viață sănătoasă (healthy life expectancy)  însemnând numărul mediu de ani pe care un născut  este de așteptat sa-i trăiască având o bună sănătate. Indicatorul combină informații asupra prevalenței (proporției) pe vârste a stării de sănătate si de boala (din anchete asupra sănătății populației) , cu date asupra mortalității pe vârste.   Pentru anul 2012 speranța de viață sănătoasă (SVS) în țara noastră era de aproape 58 de ani, și la bărbați și la femei, însemnând o diferență de 13 ani la bărbați si de 20 de ani la femei în raport cu speranța de viață la naștere. Aceleași diferențe sunt mai mari, de 16 și, respectiv, 21 de ani, la nivelul celor 28 de State Membre ale Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că la un nivel mai ridicat al speranței de viață la naștere  (cum este cel mediu din UE28),   valorile sunt mai mari atât la   numărul de ani trăiți în stare de sănătate bună, cât și cel al anilor trăiți în stare de sănătate precară (unhealthy). Speranța de viață sănătoasă  est cu 4 ani inferioara, și la bărbați și la femei, în raport cu nivelul mediu din UE28.

Cred că datele asupra  SVS la nivel național și în comparații internaționale impun o anumită prudență în interpretare și evaluare comparativă, fiind bazate  pe aprecieri ale persoanei din cercetări selective în gospodăriile populației, ceea ce poate explica diferențele importante dintre datele  Organizației Mondiale a Sănătății și  cele ale Eurostat (WHO11, Eurostat12).

Informațiile statistice publicate asupra speranței de viață în țara noastră provin, în cea mai mare parte, din tabelele de mortalitate elaborate și publicate de Institutul Național de Statistică2. Aceste tabele folosesc date asupra mortalității pe vârste din trei ani calendaristici: toate decesele dintr-un an calendaristic și câte o jumătate dintre ele din cei doi ani  calendaristici adiacenți. Prin această alegere, se pot elimina ori reduce oscilații aleatorii ale mortalității într-un an calendaristic și se conferă indicatorilor tabelei de mortalitate o mai bună reprezentativitate la includerea lor în programe economice, sociale și de sănătate. Pentru a putea însă urmări tocmai conjunctura și variațiile anuale ale mortalității, se folosesc tabele  de mortalitate pe fiecare an calendaristic. Este abordarea pe care o găsim în practica Organizației Mondiale a Sănătății3 și a Oficiului de Statistică al Uniunii Europene –  Eurostat4.   Tabele anuale de mortalitate stau și la baza acestui studiu asupra evoluției speranței de viață în țara noastră și a contribuției pe care au avut-o  schimbările din intensitatea mortalității pe vârste la dinamica speranței de viață la naștere.  Aceste tabele au fost elaborate pentru anii 1970-2013 pornind de la datele publicate de Institutul Național de Statistică asupra distribuției pe sexe și vârste a populației și deceselor și folosind unul din programele de calculator ale Diviziei de Populație a Secretariatului ONU5.

În condițiile mortalității pe sexe și vârste din anul 2013 un născut ar trăi, în medie, 71,5  ani, dacă este băiat, și 78,5 de ani dacă este de sex feminin. Valorile  se înscriu  în progresul ferm instalat în a doua jumătate a anilor 1990 și marcând desprinderea de stagnarea și chiar reculul din anii 1970 și 1980 (tabelul 1 și figura 1).

Tabelul 1. Speranța de viață la naștere și la vârsta de 65 ani, pe sexe,

în perioada 1970-2013 – ani selectivi

Speranța de viață – în ani
Anul la naștere la vârsta de 65 ani
Bărbați Femei Bărbați Femei
1970 65.8 70.3 12.6 14.2
1975 67.4 72.0 13.0 14.7
1980 66.6 71.9 12.5 14.2
1985 66.5 72.5 12.7 14.6
1989 66.7 72.7 13.1 15.0
1990 66.6 73.1 13.2 15.3
1995 65.5 73.5 12.8 15.3
1996 65.1 72.8 12.4 14.8
1997 65.3 73.2 12.6 15.2
1998 66.2 73.7 12.9 15.4
1999 67.1 74.2 12.9 15.4
2000 67.8 74.8 13.4 15.9
2005 68.8 75.8 13.4 16.2
2010 70.1 77.5 14.0 17.2
2011 70.8 78.0 14.4 17.6
2012 70.9 78.0 14.4 17.6
2013 71.5 78.5 14.8 18.0
Creștere în perioada 1990-2013 – în ani 4,9 5.4 1,6 2,7
Sursa: tabele anuale de mortalitate elaborate de autor

Mortalitatea pe vârste este considerabil mai mare la bărbați și decalajul de speranță de viață se menține după anul 2000 la un nivel deosebit de ridicat – în jur de 7 ani (figura 2), mai mare cu un an și jumătate în raport cu decalajul mediu din țările Uniunii Europene (Euurostat4).

Speranța  de viață a crescut la toate vârstele dar diferențiat, progresele cele mai însemnate fiind la vârstele tinere. Mecanismul acestei creșteri diferențiale poate fi identificat prin analiza dinamicii numărului de decese prin principalele cauze de deces și incidența acestora în raport cu vârsta. Utilizarea numărului de decese în analiza dinamicii mortalității unei populații este relevantă în cazul unei populații aflate în declin al numărului iar dacă într-un astfel de context demografic numărul deceselor este staționar ori în creștere, relevanța își amplifică dimensiunea. Numărul total de decese este aproape identic în anii 1990 și 2013 – 247 de mii. Constanța  numărului total de decese rezultă însă din dinamici diferite dar compensatorii la nivelul cauzelor de deces, o creștere la  decesele provocate de boli degenerative (tumori, boli ale aparatului circulator), specifice, în general, persoanelor vârstnice, dinamică având impact negativ dar moderat asupra speranței de viață la naștere, și recul, similar ca dimensiune,  al numărului de decese  prin maladii cu incidență relativ mare în primii ani de viață și având o contribuție particulară asupra speranței de viață la naștere:  bolile aparatului respirator, malformații congenitale, unele afecţiuni a căror origine se situează în perioada perinatală, o parte din grupa leziuni traumatice, otrăviri și alte consecințe ale cauzelor externe (accidente de transport, căderi, înec, intoxicații) (figurile 3a-3d) .

Este suficient să menționez că numărul deceselor infantile, determinate predominant de unele dintre aceste maladii, era de aproape 8500 în anul 1990 și a ajuns la 1680 în anul 2013. La aceeași scădere a ratelor de mortalitate, cea de la vârste tinere are o contribuție incomparabil mai mare asupra nivelului speranței de viață la naștere prin metoda de determinare a acesteia. Reducerea mortalității prin bolile aparatului respirator a avut efecte benefice considerabile asupra speranței de viață  la vârste avansate  și, implicit, asupra speranței de viață la naștere.

Ascensiunea speranței de viață în România după anul 1990 nu este o evoluție singulară,  progresele fiind generale în țările Uniunii Europene, în context de creștere economică ridicată  și spectaculoase progrese de ordin medical și în stil de viață.  Figurile 4a și 4b oferă cadrul comparativ al creșterilor.  La femei, dinamica ascendentă  din țara noastră este printre cele mai ridicate, dar nu și la bărbați unde, dimpotrivă, progresul este  modest. Se pot remarca progresele  spectaculoase din Polonia, Republica Cehă, Slovenia și Estonia.

Progresele  în creșterea speranței de viață după mijlocul anilor 1990 nu schimbă poziția nefavorabilă a țării noastre între celelalte țări ale Uniunii Europene, față de nivelul mediu al celor 28 de țări decalajul situându-se la  6 ani la bărbați și 5 ani la femei. Un recent studiu al Organizației de Cooperare Economică și Dezvoltare-OECD constată că deși speranța de viață la naștere în țările Uniunii Europene a crescut în perioada 1990-2012 cu mai mult de 5 ani, decalajul dintre valorile cele mai ridicate – din Spania, Italia și Franța și valorile cele mai scăzute – înregistrate în Lituania, Letonia, Bulgaria și România, nu s-a redus după anul 1990 (OECD6).

Mortalitatea infantilă

Mortalitatea in primul an de viață are un loc privilegiat în studiul mortalității populației. Riscul de deces este foarte ridicat în primele zile, săptămâni și luni de viață, prin accidente și traumatisme în timpul nașterii, malformații congenitale, afecțiuni ereditare, agresiunea maladiilor infecțioase  de natură respiratorie și digestivă.  Nivelul mortalității infantile reflectă nivelul de trai, cel cultural și calitatea asistenței medicale  și a devenit un indicator al gradului general de dezvoltare materială și spirituala a unei populații.

Au decedat in primul an de viață în anul 2013  un număr de 1680 de copii  (948 de băieți și 732 de fete).  Apropiind acest număr de cel al născuților vii din același an,  rezultă o rată a mortalității infantile de 8,5 decedați la 1000 de născuți vii, mai mare în mediul urban și mai redusă în cel rural. În proporție de 60% decesele au avut loc în prima lună de viață.  Jumătate din decesele infantile au avut drept cauze maladiile aparatului respirator și malformațiile congenitale iar cealaltă jumătate a revenit complicațiilor sarcinii, nașterii și lăuziei, traumatismelor  obstetricale, infecțiilor, hemoragiilor, tulburărilor respiratorii și cardio-vasculare.  Cele 1680 de decese în primul an de viață au reprezentat mai puțin de 1% din ansamblul deceselor  dar reducerea nivelului încă ridicat al mortalității infantile (de două ori mai ridicată în raport cu valoarea medie din țările UE28) (Eurostat13)  constituie  un obiectiv social major și  reflectă măsura în care societatea  este pregătită și eficientă în apărarea vieții în primele ei zile și săptămâni).

O comparație a structurii mortalității pe cauze de deces ne arată și originea discrepanței: o imensă și stabilă mortalitate prin bolile aparatului circulator.  Aproape două treimi din decese au fost provocate în ultimii ani de aceste boli și proporția este  neschimbată în raport cu cea de la începutul anilor 1990.  Mortalitatea prin aceste maladii este cea mai importantă componentă a mortalității și în cele mai multe țări din Uniunea European, cu patru excepții notabile – Danemarca, Franța, Olanda și Regatul Unit, țări care au cunoscut cel mai spectaculos recul al mortalității prin maladiile aparatului circulator,  poziția dominantă revenind în aceste țări mortalității  prin tumori (Eurostat7). Reducerea mortalității prin maladii ale aparatului circulator s-a declanșat în țările europene dezvoltate în anii 1970, odată cu lansarea de strategii și programe coerente orientate în trei direcții: 1-modificarea stilului de viață al individului (dietă sănătoasă, reducerea consumului de tabac și alcool, exerciții fizice, controlul colesterolului și al tensiunii arteriale);  2-descoperirea și utilizarea unor generații noi de medicamente, eficiente în tratarea maladiilor coronariene și a hipertensiunii; 3-noi echipamente și tehnologii în chirurgia cardio-vasculară.  Revoluția cardio-vascularului a însemnat un regres impresionant al mortalității prin cele două mari componente ale maladiilor aparatului circulator – boala ischemică a inimii și boli cerbero-vasculare (Vallin și Mesle8) și ascensiunea  continuă a speranței de viață la naștere. Datele publicate recent de Eurostat asupra mortalității pe cauze de deces în țările Uniunii Europene sunt rate standardizate, prin folosirea unei noi structuri-tip pe vârste  a populației Uniunii Europene. Se conferă astfel o comparabilitate superioară indicatorilor de mortalitate pe vârste, și în timp și în spațiu. Noua Populație Europeană Standard rezultă din populațiile naționale de la recensămintele din anul 2011 și are un grad de îmbătrânire demografică moderat superior celui din țara noastră, ceea ce înseamnă rate de mortalitate mai mari decât cele obținute cu structura pe vârste a populației naționale (Eurostat9). Dacă dorim să avem o imagine comparativă actualizată  a mortalității din țara noastră, datele recent publicate de Eurostat arată, pentru anul 2012, o mortalitate generală de 10,3 la mie la  întreaga populație a Uniunii Europene și 16 la mie în țara noastră iar la mortalitatea prin maladiile aparatului circulator valorile ratei standardizate sunt de 4 și 10,4 la mie.   Cât de importantă ca pondere este mortalitatea prin maladiile aparatului circulator în  mortalitatea generală din țările Uniunii Europene poate fi observat în figura 5.  Datele relevă diferențe ieșite din comun și ilustrează măsura în care revoluția cardio-vascularului a pătruns și s-a instalat în populațiile europene.

Maladiile aparatului circulator au o determinare multiplă, factorii majori fiind însă nivelul de trai, nivelul cultural al populației și stilul de viață, calitatea mediului și, în bună  măsură,  asistența medicală de care beneficiază populația. Evoluțiile descendente remarcabile ale acestei componente majore a mortalității populației  în țările dezvoltate au arătat și căile și mijloacele care îi pot reduce  considerabil nivelul.  Dacă în anul 2013 decesele provocate de aceste maladii ar fi fost, în țara noastră,  cu doar o treime mai puține, speranța de viață ar fi fost cu doi ani mai mare și la bărbați și la femei, și cu același număr de ani ar fi fost mai mare și speranța de viață la vârsta de 65 de ani. Evoluțiile paralele ale numărului de decese și ratei mortalității prin maladii ale aparatului circulator nu indică o convergență a dezvoltărilor, primul indicator fiind în regres iar cel de-al doilea marcând   o majorare în anii 2001-2002 și stabilizare la nivelul mai ridicat atins. Stabilitatea ratei în context de reducere a numărului de decese provine din ritmul mai mare al scăderii numărului populației iar  calculul speranței de viață  este fundamentat pe rate de mortalitate (pe vârste) și nu pe valori ale numărului de decese. Ne putem pune o întrebare firească asupra modului în care masiva emigrație de populație tânără  a influențat mortalitatea populației. Decesele în rândul românilor  care au reședința în alte țări  sunt puține, fiind vorba de o populație tânără și adultă (două mii de decese în anul 2013, după datele INS). Neincluderea în populația rezidentă a  celor 2,4 milioane de români cu reședința în alte țări a diminuat sensibil numărul populației dar nu a modificat numărul deceselor, majorându-se astfel ratele de mortalitate,  îndeosebi  prin cauzele de deces cu incidență particulară la vârstele avansate.

Aprecierile pe care le-am făcut asupra contribuției pe care a avut-o reducerea numărului de decese prin unele cauze asupra ascensiunii speranței de viață după anul 1990 vor putea fi mai bine înțelese  prin determinarea contribuției pe care le-au avut schimbările intervenite în mortalitatea pe vârste (creșteri sau scăderi)  la dinamica speranței de viață la naștere (tabelul 2).

Tabelul 2. Contribuția scăderii/creșterii mortalității pe grupe de vârstă la dinamica speranței

de viață la naștere în perioadele 1990-2006, 2007-2013 și 1990-2013 – în ani

Grupe de

vârstă

Perioada 1990-1996 Perioada 1997-2013 Perioada 1990-213
Bărbați Femei Bărbați Femei Bărbați Femei
0 ani 0.4 0.2 0.9 0.9 1.3 1.1
1-9 ani 0.1 0.2 0.5 0.4 0.6 0.6
10-19 ani 0.1 0.0 0.2 0.1 0.2 0.1
20-49 ani -0.8 0.0 2.0 0.8 1.3 0.8
50-59 ani -0.7 -0.2 0.9 0.5 0.2 0.3
60 ani și peste -0.7 -0.2 1.9 3.0 1.2 2.8
Toate vârstele -1.5 0.1 6.4 5.7 4.9 5.8
Sursa:  tabele anuale de mortalitate și calcule ale autorului

Profunzimea și duritatea schimbărilor economice, sociale și politice din prima jumătate a anilor 1990 și-au pus cu forță amprenta pe mortalitatea populației, regresul speranței de viață la bărbați și stagnarea de la populația feminină fiind  expresia  acestui context. Șocul schimbărilor a fost mai dur la populația masculină, mai afectată de apariția și extinderea șomajului, de instabilitate și incertitudine, de deteriorarea nivelului de trai. Mortalitatea a crescut și la populația tânără și la cea adultă și vârstnică iar speranța de viață a înregistrat un declin de 1,5 ani.   O majorare ușoară a mortalității s-a consemnat și la femei, dar numai la vârste  adulte și avansate, compensată însă de regres al mortalității în primii ani de viață (prin reducerea numărului de născuți și a mortalității ridicate asociate).  Recuperarea pierderilor din anii 1990-1996 și, într-o anumită măsură,  și a celor dinainte de anul 1990, și instalarea ascensiunii speranței de viață  au survenit în anii următori, contribuțiile decisive venind de la reculul mortalității în primul de viață și, în măsură și mai importantă, de la reducerea mortalității după vârsta de 60 de ani. Se regăsesc aici aprecierile formulate asupra contribuției mortalității prin cauzele majore de deces.

Semnificații inedite ale reducerii mortalității pe vârste și ale majorării speranței de viață putem identifica în datele din tabelul 3, concretizând felul în care se distribuie valoarea speranței de viață la naștere în trei intervale ale vieții: în primii 20 de ani, în următorii 45 de ani și după vârsta de 65 de ani.

Tabelul 3. Speranța de viață la naștere și descompunerea ei pe intervale de vârstă, pe sexe,

în anii 1990 și 2013

Anii

Genul

Speranța de viață la naștere în anii 1990 și 2013 și descompunerea ei pe trei intervale de vârstă *– în ani

Speranța de viață la  vârsta de 65 de ani**

Speranța de viață la naștere

distribuția valorii speranței de viață la naștere  pe trei intervale de vârstă:
de la naștere la 20 de ani de la 20 la 65 de ani după vârsta de    65 de ani
1990
Bărbați 66,6 19,2 38,9 8,5 13,2
Femei 73,1 19,4 41,5 12,2 15,3
2013
Bărbați 71,5 19,7 41,3 10,5 14,8
Femei 78,5 19,8 43,1 15,6 18,0
Progres realizat între anii 1990 și 2013 – în ani
Bărbați 4,9 0,5 2,4 2,0 1,6
Femei 5,4 0,4 1,6 3,4 2,7
*câți ani ar trăi, în medie,  un născut în cele trei intervale de vârstă; **câți ani ar mai trăi, în medie,  o persoană ajunsă la vârsta de 65 de ani.

Sursa: tabele anuale de mortalitate și calcule ale autorului

Din cei aproape 72 de ani pe care îi are de trăit un născut de sex masculin în condițiile mortalității pe vârste din anul 2013,  un număr de 19,7 ani i-ar trăi până la vârsta de 20 de ani, între 20 și 65 de ani ar trăi, în medie, 41,3 ani  (din cei 45) iar la  65 de ani ar mai avea de trăit 10,5 ani. La femei, cifrele sunt mai mari, reflectând mortalitatea considerabil mai mică:  cu aproape 2 ani mai mult între 20 și 65 de ani și cu 5 ani mai mult după 65 de ani. Progresele obținute în perioada 1990-2013 sunt  importante, dar ele nu pot fi evaluate corect fără referințe la progresele speranței de viață la naștere în celelalte țările ale Uniunii Europene (prezentate în figura 4).

În Strategia Națională de Sănătate Publică 2014-2020 adoptată în noiembrie 2014, în Anexa 1  se precizează trei grupe de factori determinanți principali ai sării de sănătate :  Determinanții socio-economici, Factori de mediu și ocupaționali, Factori comportamentali individuali.  În prima grupă, cea mai importantă ca determinare, se privilegiază rolul sărăciei populației,  influențând și accesul la serviciile de sănătate. Asistența medicală,  calitatea și performanțele ei, ca și accesul  populației,   nu este considerată drept factor determinant al stării de sănătate, deși în documentul menționat, la subcapitolul  Domenii de sănătate prioritare, găsim și următoarea constatare asupra nivelului mortalității prin maladiile cardiovasculare și deficiențe în asistența medicală : „O explicație plauzibilă pentru  excesul de mortalitate prin boli   cardiovasculare observat în România este  lipsa concentrării pe evaluarea riscurilor, pe depistarea în faze precoce a patologiilor  cardiovasculare și/sau control terapeutic neadecvat  la nivelul serviciilor primare de sănătate”  (Ministerul Sănătății10).

Nivelul și structura pe vârste și cauze de deces a mortalității în anul 2013  sunt rezultatul  acțiunii unei multitudini de factori  economici, sociali, culturali și medicali, acțiune etalată pe multe decenii, cu efecte cumulative și de întrepătrundere. Starea creată și consolidată într-o perioadă atât mare de timp nu va putea fi schimbată decât în alte decenii, dacă cele trei mari componente ale revoluției cardiovascularului se vor instala rapid și durabil, pe măsura schimbării contextului economic, social, cultural și medical.

Secolul 21

Se apreciază că în perspectivă istorică contribuția cea mai însemnată la reducerea mortalității și ascensiunea spectaculoasă a speranței de viață la naștere, ca și la celelalte vârste, au avut-o marile progrese de ordin social și economic, un rol particular revenind însă în secolul XX factorilor medicali, prin imunizare și terapie cu antibiotice. Dominația de secole a maladiilor infecțioase și parazitare a fost înlocuită cu maladii noi, degenerative și cronice, o poziție majoră revenind maladiilor aparatului circulator.   Ofensiva împotriva acestor maladii va fi centrală în acest secol, așteptându-se progrese la fel de spectaculoase prin stil de viață, progres medical, farmaceutic și chirurgical, inovație și noi tehnologii, ca și prin inițiative, programe și proiecte în domeniul sănătății publice  (Gorina et al.14, Bongaarts15).

___________________________________

R e f e r i n ț  e

1 Vallin, Jacques și France Meslé. 2001. Tables de mortalité françaises pour les XIXe et XXe siècles et projections pour le XXIe siècle, Données statistiques, nr. 4-2001, Institut National d’Etudes Démographiques,  Paris.

2 Institutul Național de Statistică.  Informațiile statistice care nu au  sursă indicată în articol

provin  din publicații și lucrări ale  Institutului Național de Statistică.

3 World Health Organization. 2014. WHO methods for life expectancy and healthy life expectancy 1990 -2012 (http://www.who.int/healthinfo/statistics/LT_method.pdf).

4 Eurostat. 2014. Life expectancy by age and sex (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu).

5 United Nations Population Division. 2003. MORTPAK for Windows (versiunea 4.0.), United Nations, New York.

6 Organisation for Economic Co-operation and Development- OECD.  2014. Health at a Glance: Europe 2014,

OECD Publishing (http://dx.doi.org/10.1787/health_glance_eur-2014).

7 Eurostat. 2014. Causes of death-Standardized death rate by residence (http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/[hlth_cd_asdr2]).

8 Meslé, France și Jacques Vallin. 2002. Mortality in Europe: the Divergence between East and West, Population, nr. 1, 2002, Institut National d’Etudes Démographiques, Paris.

9 Eurostat. 2013. Revision of the European Standard Population, Methodology and Working Papers, 2013 edition.

10 Ministerul Sănătății. 2014. Strategia Națională de Sănătate 2014-2020 (http://www.ms.ro/upload/Anrexa 1 – Strategia Natiionala de Sanatate 2014-2020. pdf).

11 World Health Organization. 2014. Life expectancy and healthy life expectancy by country, 2012

(http://apps.who.int/gho/data).

12 Eurostat. 2014. Healthy life years and life expectancy at birth, by sex (http://ec.europa.eu/eurostat/tgm).

13 Eurostat. 2014. Infant mortality (http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table).

14 Gorina, Yelena, Donna Hoyert, Harold Lentzner și Margie Goulding. 2006. Trends in Causes of Death among Older Persons in the United States,  Aging Trends nr. 6, 2005, Center For Disease Control And Prevention, National Center for Health Statistics, Hyattsville, Maryland.

15 Bongaarts,  John. 2014. Trends in Causes of Death in Low-Mortality Countries: Implications for Mortality Projections, Population and Development Review, nr. 2, 2014, Population Council, New York.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Foarte interesant precizand mai exact lucruri calitativ cunoscute de multi si desi locul acestui articol este intr-o revista de specialitate, cred ca este bine sa-l putem citi si pe un astfel de forum

  2. Ar fi interesant sa aflam si speranta medie de viata, inclusiv de viata sanatoasa, la varsta (reala) de pensionare, adica 56/58 de ani.

    • Apreciez cele trei comentarii foarte pertinente si la obiect. Multumesc.

      Iata, mai jos, informatiile dorite – Speranta de viata la varstele de 56 si 58 ani (2013):

      Femei Barbati
      56 ani 26, 0 ani 20,6 ani
      58 ani 24,3 ani 19,1 ani.

      Spuneam in articol ca datele asupra sperantei de viata sanatoasa nu imi inspira incredere si am rezerve in folosirea lor.
      Autorul

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vasile Ghetau
Vasile Ghetau
Prof. univ. dr. – Diplomă de Excelență, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Universitatea din București Din activitatea profesională: -Director al Direcției Statisticii Populației, Institutul Național de Statistică. -Director general al Direcției generale pentru Recensământul Populației și al Locuințelor din luna ianuarie 1992, Institutul Național de Statistică. -Titular al cursului de Demografie (1992-2010), Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București. -Director al Centrului de Cercetări Demografice "Vladimir Trebici", Academia Română. - Autor a peste 300 de studii și articole cu tematică demografică, publicate în țară și străinătate. - Lucrări reprezentative: - Autor si Coordonator, Demografia României, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 9, 2018. - Capitolul 1. “Populația și evoluțiile demografice” în: Economia României după Marea Unire, vol. II –Economia sectorială, coordonatori Aurel Iancu-coordonator principal, George Georgescu, Victor Axenciuc, Florin-Marius Pavelescu, Constantin Ciutacu, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 16, 2018, pp. 1-42. - Drama noastră demografică, Editura Compania, 2013. - Declinul demografic și viitorul populației României, editura ALPHA MDN, 2007. - Anul 2050: va ajunge populația României la mai puțin de 16 milioane de locuitori?, editura ALPHA MDN, 2004. - Misiuni de consultanță în domeniul populației sub egida ONU, Consiliului Europei și Comisiei Europene. - Membru ales al: - International Union for the Scientific Study of Population (IUSSP) (din anul 1974) - European Association for Population Study (EAPS)(din anul 2002) - Population Association of America (PAA) (din anul 2007) - British Society for Population Study (BSPS) (din anul 2001) - Association Internationale des Démographes de Langue Française (AIDELF) (din anul 1977, membru fondator).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro