marți, iunie 18, 2024

Speranța de viață în România. Decalajul față de celelalte țări europene crește de la an la an. Mortalitatea infantilă este excepțional de mare

1.  Introducere 2. Determinare și semnificație ale indicatorului speranța de viață la naștere 3. Evoluții după anul 1985 4. România în context european 5. Dimensiunea comunistă și cea capitalistă a speranței de viață • Speranța de viață la vârsta de 65 ani •Referințe • Addendum 1• Addendum 2.

1 Introducere

Anii 2020 și 2021 au perturbat considerabil evoluția mortalității în populațiile europene (și nu numai), Pandemia Covid-19 stopând brutal ascensiunea aproape generală a speranței de viață la naștere instalată după al Doilea Război Mondial. România nu a făcut excepție, dimpotrivă, indicatorul fiind în anul 2021 cu aproape 3 ani mai mic în raport cu anul 2019. Institutul Național de Statistică a publicat datele asupra mișcării naturale a populației în anul 2022 și putem acum evalua  schimbările survenite după Pandemie și măsura în care aceste schimbări se înscriu în continuarea tendințelor dinaintea teribilei infecții cu SARS-CoV-2 ori descriu dezvoltări noi. Nu vom putea recurge la comparații în spațiul UE pentru anul 2022, Eurostat nepublicând încă datele. Este surprinzător, practica era publicarea bilanțurilor demografice anuale în Statele Membre la data de 11 iulie, Ziua Mondială a Populației. Sunt și alte schimbări în prezentarea datelor demografice, cum ar fi prea sumarele analize ale fenomenelor demografice ori lipsa rapoartelor anuale asupra situației demografice în Uniunea Europeană. Vom compara deci datele din țările UE din anul 2019, neafectate de Pandemie dar în multe situații vom adăuga pentru România și datele pentru anul 2022, oferind un cadru comparativ 2019-2022.  Evoluția speranței de viață la naștere va fi privilegiată, din diverse perspective, dar nu va fi omisă speranța de viață la vârsta de 65 ani în contextul discuțiilor asupra vârstei la pensionare și nici datele asupra mortalității pe unele cauze de deces aflate în spatele schimbărilor speranței de viață la naștere.  

Terminologia în limba română când vorbim de tabele de mortalitate și speranță de viață este împrumutată din literatura demografică franceză: table de mortalité-tabelă de mortalitate, espérance de vie à la naissance (à l’âge x)-speranța de viață la naștere (la vârsta x),  survivants à l’âge x-supraviețuitori la vârsta x. În literatura de limbă engleză  termenii sunt life table, life expectancy at birth și survivors at age x.

2 Determinare și semnificație ale indicatorului speranța de viață la naștere

Speranța de viață la naștere constituie cel mai relevant indicator al calității vieții într-o populație – câți ani trăiește în medie un născut-viu.  În nivelul indicatorului se află   multiple contribuții – ale alimentației în toată componența și regimul ei, ale accesului și calității asistenței medicale,  nivelului de educație, condițiilor de locuit, îmbrăcămintei, calitatea mediului, stilul de viață  (incluzând controlul tensiunii arteriale și colesterolului, consumul de alcool și tabac, mișcarea fizică, odihna), cultura sănătății. Indicatorul se calculează în general la nivelul unui an calendaristic. Pot fi situații când se determină folosind date asupra mortalității pe vârste din 2-3 ani calendaristici, indicatorul nivelând astfel posibile variații anuale ale mortalității.  

Este bine de precizat de la început modul de calcul și conținutul indicatorului  evitând confuzii cu vârsta medie la deces,  durata medie a vieții ori longevitatea.

Speranța de viață la naștere se calculează din datele asupra distribuției pe vârste (ani de vârstă ori grupe cincinale vârstă) dintr-un an calendaristic a întregii populații masculine și celei feminine și a numărului de decese la femei și la bărbați.  Din aceste date se calculează probabilități de deces pe vârste, măsurând riscul de deces al celor care ating o vârstă exactă (aniversare) până la vârsta  exactă următoare. Avem deci 100 de probabilități de deces la bărbați și tot atâtea la femei. Cu aceste probabilități se recurge la o abordare de tip what-if fiind aplicate unei generații ipotetice având un efectiv standard la naștere de 100000 născuți-vii. Obținem tabela de mortalitate, la cele 100 de vârste având determinate numărul deceselor, numărul celor supraviețuitori și numărul de ani trăiți la fiecare vârstă de la 0 la 100 ani de generația ipotetică de 100000 născuți-vii. Însumarea numărului de ani trăiți pe vârste de la 100 ani la 0 ani permite determinarea numărului total de ani trăiți de supraviețuitorii de la fiecare vârstă, la 0 ani însemnând numărul total de ani trăiți de cei   100000 de născuți-vii. Un simplu raport ne oferă valoarea  speranței de viață la naștere pentru un născut-băiat și un născut-fată. Iată, în premieră, valorile celor doi indicatori în țara noastră în anul 2022: 71,4 ani la bărbați și 79,1 ani la femei. Un născut-băiat dintr-o generație ipotetică de 100000 născuți ar trăi în medie 71,4 ani dacă generația sa ar avea pe tot parcursul existenței sale (0-100 ani) mortalitatea pe vârste (probabilități) din anul 2022.   În aceleași condiții, un născut-fată dintr-o generație ipotetică de 100000 născuți ar trăi în medie 79,1 ani. Vom vedea dacă este mult. Ceea ce se urmărește prin demersul urmat este a conferi datelor asupra mortalității pe vârste dintr-un an calendaristic suprema lor valoare – dimensiunea speranței de viață la naștere însemnând, pentru generația ipotetică respectivă, durata medie a vieții. I se spune și viața medie. Vom vedea în Addendum 2, demersul urmat este împrumutat de la cel folosit la determinarea duratei medii a vieții într-o generație reală la care avem efectivul inițial și întreaga mortalitate pe sexe și vârste de la naștere până la dispariția generației (circa 100 de ani). Calculele sunt elaborate în acest caz după dispariția generației iar valoarea  duratei medii reale a vieții la nivelul unei serii de generații este una istorică, oglinda  impresionantelor progrese în lupta cu boala de-a lungul secolelor  odată cu modernizarea societății și  triumful  științelor și tehnologiilor medicale  în lupta cu marile maladii.  Nu multe țări au serii de valori ale duratei medii a vieții pe generații.

3 Evoluții după anul 1985

Evoluțiile din ultimii ani este bine să le plasăm în într-o perioadă mai lungă de timp, pentru a putea sesiza existența unor  continuități ori discontinuități și măsura în care evoluțiile din ultimii ani pot avea conexiuni actualizate cu contextul economic, social, cultural, medical, politic și de altă natură din perioadele trecute. Ne-am oprit la o perioadă destul de lungă, 1985-2022 (figura 1), pentru a putea judeca evoluțiile de după anul 1989 în raport cu cele dintr-un alt context determinant al fenomenului, cel propriu regimului trecut, și evalua factorii și mecanismele  care au modificat evoluțiile din cei 33 de ani ai noilor realități politice, economice și sociale ale țării. Perioada este împărțită în patru sub-perioade marcate A, B, C și D: 

– prima dintre ele prezintă valori și tendințe din ultimii ani ai vechiului regim;

– a doua marchează anii 1991-1996 de declin al indicatorului;

– sub-perioada C este a progresului consistent și aproape continuu al speranței de viață   din anii 1998-2013;

– ultima sub-perioadă este dedicată anilor 2014-2019, cu mortalitate normală, anilor 2020 și 2021 afectați de Pandemie și anului 2022 cu revenire la o mortalitate normală. 

În prima perioadă au dominat valori scăzute, ca și în deceniul anterior, pe fondul deteriorării nivelului de trai și al asistenței medicale. Nu pot fi uitate crizele, restricțiile și raționalizarea  alimentelor de bază,  întreruperile de electricitate, de gaz și de  căldură în apartamente.  Speranța de viață se situa la valori în jurul a 67 de ani la bărbați și 73 la femei, printre cele mai scăzute în Europa. Amploarea schimbărilor politice și economice de după anul 1989, criza economică, amplificarea șomajului, majorarea costurilor utilităților în mediul urban îndeosebi , incertitudinea, dezorganizarea asistenței medicale și alți factori au agravat situația și au avut drept efect un declin ferm și pronunțat al speranței de viață la bărbați și stagnare la femeii până în anul 1997.  În perioada C, 1997-2013, odată cu evoluțiile pozitive economice, creșterea nivelului de trai și ameliorări în asistența medicală (inclusiv prin reducerea populației cu câteva milioane prin emigrare masivă) au apărut   progrese însemnate ale speranței de viață. Este perioada cu cele mai mari  creșteri. Explozia învățământului superior și a numărului absolvenților cu studii universitare au avut și ele o contribuție în schimbarea comportamentului și atitudinii populației față de boli și tratamente.  

Evoluția speranței de viață după  anul 2013 a fost  diferită la bărbați și la femei. În anul 2019 progresul față de anul 2013 a fost de numai 0,3 ani la bărbați (în UE-27=+1 an), însemnând o cvasi-stagnare pe o întindere de 6 ani, și consistent mai important, de 0,8 ani la femei (în UE-27=+0,7 ani). Rămâne de văzut dacă în spatele progresului minor de la bărbați se află factori conjuncturali ori acțiunea unor  factori noi cu  efecte adverse asupra sănătății bărbaților.

Anii 2020 și 2021 au fost ani de declin dur al speranței de viață în context de Pandemie și la bărbați și la femei, regresul fiind printre cele mai mari în UE-27. Revenirea la mortalitate fără   impact major al infecțiilor cu SARS-CoV-2 în anul 2022 a însemnat recuperare și speranța de viță a urcat la 79,1 la femei și 71,4 nai la bărbați. Se poate însă observa, valorile din anul 2022 nu sunt mai mari ca cele din anul 2019. 

Apreciam perioada 2013-2019 drept cea a stagnării creșterii speranței viață la bărbați. Luând în considerare și anul 2022 apar schimbări la nivelul noii perioade? Dacă privim diferențele dintre valorile speranței de viață la naștere pe vârste în anul 2022 și cele de la începutul stagnării speranței de viață la bărbați în anul 2013, în figura 2, putem vedea originea diferențelor la nivelul mortalității pe vârste, schimbările ei  aflându-se în spatele valorilor speranței de viață.

Curba proprie bărbaților are valori negative, deci mortalitate mai mare în anul 2022, la toate vârstele, având echivalent în regres al speranței de viață pe vârste atingând chiar 0,5-0,6 ani între 25 și 78 ani. La femei mortalitatea a fost mai mică în anul 2022 până la vârsta de 65 ani și speranța de viață are valori mai mari la aceste vârste, chiar dacă modeste. Mortalitatea a fost însă mai mare în anul 2022 după această vârstă și speranța de viață în ușor regres și la femei. Nu știm cum va fi anul 2023 din perspectiva morbidității și mortalității. Va continua să poarte consecințe ale Pandemiei asupra sănătății persoanelor infectate în anii 2020-2021 ori se va instala o recrudescență a infectărilor?  Un studiu publicat în luna august 2022 în prestigioasa publicație medicală The Lancet abordează consecințele post-pandemie la persoanele infectare  cu SARS-CoV-2 și enumeră efecte negative asupra sănătății ale unui număr mare de maladii cardiovasculare  (se menționează  accidentul vascular cerebral,   fibrilația auriculară,   miocardita,  cardiomiopatia ischemică, insuficiența cardiacă,  embolie pulmonară), ca și  scăderea   probabilității  de supraviețuire  la persoane infectate supraviețuitoare, la cele în vârstă de 65 ani și peste îndeosebi [1].

4.  România în context european 

Unde se află România ca poziție între țările UE-27 după nivelul speranței de viață la naștere?  Comparațiile cu datele pentru anii 2020 și 2021 se cuvin a fi evitate. Pandemia a avut efecte foarte diferențiate  asupra speranței de viață în țările UE prin particularități de strategii și  programe naționale anti-Pandemie, prin starea și performanța generală a asistenței medicale, prin comportamentul și cultura sănătății populației.

Spuneam că Eurostat nu a publicat încă datele pe anul 2022. Compararea datelor din anul 2019 la un fenomen cu dezvoltări rigide în timp rămâne singura opțiune și în figura 3 pot fi examinate datele. Poziția României este cea pe care o știm de multă vreme, elementul nou fiind un  decalaj și mai mare față de cele mai multe dintre țări. Este rezultatul  stagnării nivelului indicatorului după anul 2013 la bărbați și progresului minor la femei. De fapt, marile diferențe pe care le putem vedea, la bărbați îndeosebi, reflectă marile decalaje în nivelul de dezvoltare economică, socială, culturală, în asistența medicală și starea sănătății publice din țările UE.

Lucrurile se cuvin a fi tratate și apreciate în  dimensiune istorică. Decalajele s-au amplificat pe întinderea secolului XX.  Cei 50 de ani de regim totalitar au constituit frână în modernizarea și progresul țării și efectele negative nu numai că s-au acumulat și consolidat în cei 50 de ani dar se regăsesc și astăzi nu în puține realități ale țării. Una dintre ele este starea precară de sănătate a unei proporții importante din populația adultă și vârstnică de astăzi, purtând acumulări și stări negative dinainte de anul 1990, îndeosebi la populația vârstnică. În secțiunea care urmează este investigată, comparativ, istoria evoluției speranței viață în vechiul regim.

 Datele din figura 3 permit și alte câteva observații. Dacă valorile general mai ridicate la populația feminină nu surprind, supramortalitatea masculină este prezentă în toate populațiile europene. Există o anumită omogenitate a speranței de viață la femei pe care nu o întâlnim la bărbați.  

      Stagnarea creșterii speranței de viață la bărbați și progresul modest la femei, pe de o parte, și mortalitatea mai mare a bărbaților prin Covid-19 în anul 2020 în special, pe de altă parte, au mărit apreciabil decalajul dintre speranța de viață la naștere a femeilor și bărbaților (figura 4), de la 6,9 ani în anul 2013 la 7,4 ani în anul 2019, și un vârf de 7,8 ani în anul 2020. Prin compensare, decalajul s-a diminuat în anul 2021 dar datele pe anul 2022 arată o reluare a creșterii.  Decalajul din țara noastră este printre cele mai ridicate din țările UE-27 (figura 5), plasate aproape  toate în țările ex-comuniste. Pare greu de înțeles cum în anul 2019 diferența dintre speranța de viață a femeilor și bărbaților în țările UE să  varieze între 3 ș 10 ani.

  • Dimensiunea  comunistă și cea capitalistă a speranței de viață

Plasarea masivă a țărilor ex-comuniste în partea inferioară a clasamentelor poate ridica o întrebare sensibilă: este vorba de consecințe ale realităților politice, economice, sociale, culturale, medicale din cei aproape 50 de ani de regimuri comuniste în Europa de Est ori de o dezvoltare istorică generală mai târzie și mai lentă în raport cu țările europene dezvoltate? Propun cititorilor Contributors.ro un exercițiu original care ar putea da răspuns la întrebare și explica pozițiile țărilor ex-comuniste din figura 3 dar și din alte clasamente.

În figura 6 sunt prezentate valorile speranței de viață la naștere (la întreaga populație) în anii 1950, 1990 și 2019 în cele patru regiuni ale Europei. Câteva   observații se impun. Nivelul indicatorului a fost în ascensiune remarcabilă generală în toate regiunile  atât  între anii 1950 și 1990, cât și între anii 1990 și 2019.  Țările din Europa de Est și de Sud dețineau în anul 1950 poziții considerabil inferioare în raport cu țările din Europa de Nord și de Vest. Ele au recuperat din decalaj în ambele perioade dar în măsură incredibil de diferită. Țările din Europa de Sud au ajuns în anii 1990 și 2019 la nivel   identic cu cel din Europa de Nord și de Vest în timp ce în țările din Europa de Est creșterea a fost net inferioară.  În anul 1950 speranța de viață în Europa de Est și de Sud era apropiată, ceea ce nu mai întâlnim în anul 1990, Europa de Sud desprinzându-se ferm și masiv și atingând nivelul din Europa de Nord și de Vest. Schimbarea s-a produs în deceniile în care în Europa de Est s-au instalat și consolidat regimuri comuniste (cu particularități dar fără a afecta esența lor totalitară) în timp ce în țările din Europa de Sud istoria a fost diferită. După primele două decenii cu evoluții politice și sociale zbuciumate în Grecia, Portugalia, Spania și chiar în Italia cu sarabanda de alegeri și guverne (unele bănuite de legături cu lumea  mafiei), s-au instalat trainic statul de drept, democrația  și economia de piață autentică. O paralelă între evoluțiile din Europa de Est și cea de Sud în perioada 1950-1989 este plină de învățăminte. Regimurile comuniste nu au fost capabile de modernizare a economiilor, de inovare, de învățământ de înaltă performanță, de creștere consistentă a nivelului de trai și asistență medicală de calitate. S-ar putea adăuga și alte caracteristici.  Fără a mai vorbi de democrație autentică, acces la valorile din Europa capitalistă, inițiativă personală, libertate de decizie, liberă circulație. Doctrina era potrivnică. Lucrurile au stat diferit în țările capitaliste din Europa de Sud, capitalistă, au avut progres economic consistent care  a dus la creșterea calității vieții  și ascensiunea fermă și continuă a speranței de viață la naștere și desprinderea definitivă de țările Europei de Est. Iată unde găsim explicația plasării țărilor din această regiune în jumătatea de jos a clasamentelor după indicatori demografici majori dar și după alți indicatori care au legătură cu calitatea vieții, cum este Indicele Dezvoltării Umane. Speranța de viață la naștere este nu întâmplător unul dintre indicatorii majori în construcția Indicelui Dezvoltării Umane al Națiunilor Unite (alături de indicatori ai educației și PIB pe locuitor) și în Raportul asupra Dezvoltării Umane 2021/2022 al   Programului de Dezvoltare al Națiunilor Unite pozițiile țărilor din Europa de Est și de Sud nu diferă semnificativ de clasamentele din acest articol [2].

Ce s-a întâmplat după anul 1990? Diferențele în creșterea și nivelul speranței de viață s-au menținut, extrem de vizibile în figura 6. Noile democrații aveau de recuperat decenii de progres mediu, de îndoctrinare și mentalități deformate pentru a reașeza societățile pe alte fundamente. Mentalitățile s-au dovedit și încă se dovedesc a fi greu de schimbat după acei aproape 50 de ani. 

Felul în care departajările țărilor din cele două regiuni au avut loc între 1950 și 2019 poate fi examinat în figura 7. În anul 1950 Cehia, România și Ungaria se aflau în prima parte a clasamentului celor 11 țări. După acest an separarea țărilor din Europa de Sud de cele din Est s-a instalat și accentuat iar peisajul este clar delimitat în anii 1989 și 2019 în avantajul  țărilor din Sud.

  • Speranța de viață la vârsta de 65 ani

Câteva aprecieri asupra evoluției și caracteristicilor speranței de viață la vârsta de 65 ani pot fi utile în contextul nesfârșitelor discuții asupra prelungirii vârstei de pensionare.

Curbele din figura 8 respectă desenul speranței de viață la naștere, mortalitatea la 65 ani și peste fiind componenta majoră a mortalității întregii populații. Și la această vârstă se observă stagnarea de după anul 2013 la bărbați și progresul modest la femei. Regresul din anii 2020-2021 este pregnant vizibil, mortalitatea prin Covid-19 fiind plasată la populația în vârstă de peste 60 ani cu precădere.  Reține atenția valoarea net inferioară din anul 2022 față de cea din anul 2019 ceea ce indică o reducere mai mică a mortalității în anul 2022 după vârsta de 65 ani comparativ cu reducerea de la vârstele tinere și adulte. S-ar putea să fie o confirmare a concluziilor articolului din The Lancet.  

Dacă plasăm valorile din țara noastră în anul 2019, 15 ani la bărbați și 19 ani la femei, în context european  (figura 9) regăsim poziția nefavorabilă  a țării  de la speranța de viață la naștere și la bărbați și la femei, mai ales. Comparând graficul cu cel al speranței de viață la naștere putem remarca o omogenitate superioară a valorilor și mai pregnant conturată, provenind din absența   diferențelor perturbatoare ale mortalității la vârstele tinere și adulte asupra speranței de viață la naștere.

Cu valori ale speranței de viață la vârsta de 65 ani cu 3 ani sub valorile medii din Uniunea Europeană și cu 4-5 ani inferioare celor din țările dezvoltate majorarea vârstei la pensionare nu poate fi motivată din perspectiva realităților demografice, îndeosebi în contextul stagnării progresului la bărbați și ascensiunii modeste de la femei după anul 2013.

R e f e r i n ț e

[1] Wijie Wang, Chi-Yen Wang, Shiow-Ing Wang and James-Chung EWei,

Long-term cardiovascular outcomes in COVID-19 survivors among non-vaccinated population: A retrospective cohort study from the TriNetX US collaborative networks, The Lancet, August 2022

(https://www.thelancet.com/pdfs/journals/eclinm/PIIS2589-5370(22)00349-2.pdf).

[2] United Nations Development Programme). 2022. Human Development Report 2021-22:

 Uncertain Times, Unsettled Lives: Shaping our Future in a Transforming World. New York

https://hdr.undp.org/content/human-development-report-2021-22.

[3] United Nations Population Division, The 2022 Revision of World Population Prospects,

(https://population.un.org/wpp/).

Addendum 1

Mortalitatea infantilă

              Nivelul mortalității infantile a constituit din totdeauna expresia gradului de pregătire și intervenție a societăți în apărarea vieții fragilului corp al născutului în primele zile, săptămâni și luni de viață. Este vorba de calitatea asistenței medicale care se adresează firavului născut-viu dar și de grija, cunoștințele, stilul de viață al mamelor în timpul sarcinii și după aceea, în primul an de viață al copilului îndeosebi.

Numărul deceselor din primul an de viață a fost în țara noastră de 1095 în anul 2020, 1008 în anul următor și 1013 în anul 2022. Este mic dacă ne raportăm la cele 250-300 de mii de decese din ultimii ani. Nu poate influența imensa scădere naturală a populației, a fost de 100 mii locuitori în anul 2022.

Dacă vom raporta însă numărul de decese infantile la numărul născuților-vii, calculând rata mortalității infantile, tabloul mortalității din primul an de viață capătă cu totul ale dimensiuni și semnificații. În anii 2021-2022 această rată a fost de 5,2 și 6 decese la 1000 de născuți iar poziția României în Uniunea Europeană  este una de excepție prin acest imens nivel (figura A).  

 Media în UE era în anul 2021 de doar 3,2 decese iar numărul țărilor cu valori mai mici domină tabloul. Datele pe anul 2022 indică o rată a mortalității infantile ușor mai mare, de 6 decese la 1000 născuți-vii, cu valori de 8-9 la mie în județele, Constanța, Covasna, Hunedoara, Maramureș, Mehedinți, Mureș, Suceava și chiar 10,8 în județul Sălaj.

   Decesele din primul an de viață pot fi clasate din perspectiva cauzelor în decese endogene și decese exogene. În prima categorie domină cele prin malformații congenitale,  traumatisme obstetricale, imaturitate și greutate mică, sănătate precară a mamei iar decesele au loc în primele zile. În cea de-a doua  categorie sunt cauzele exterioare, cum sunt bolile infecțioase și parazitare, riscul respirator și de natură digestivă și traumatisme accidentale (diferite de cele obstetricale) .

Marile progrese în reducerea mortalității infantile au venit din regresul masiv al deceselor exogene pe măsura dezvoltării economice, sociale, culturale și a progreselor de sănătate. Decesele endogene reprezentau în anul 2021 27 la sută din ansamblul deceselor infantile în populația Uniunii Europene. Proporția din țara noastră era apropiată – 25 la sută. Dacă însă privim proporția deceselor prin bolile aparatului respirator, cauze exogene, poziția României este dezolantă: 22 la sută din decesele infantile în anul 2021!  Media UE-27 era de numai 3,2 la sută.

Putem însă abandona ratele și proporțiile și avea o imagine mai brutală dar mai veridică a mortalității din primul an de viață în țara noastră examinând figura B, conținând distribuția pe țări a celor doar 421 de decese infantile din anul 2020 cauzate de boli ale aparatului respirator în țările UE-27, Elveția, Islanda și Norvegia.  Aproape 60 la sută dintre aceste decese au avut loc în România! Este adevărul crud și dur. Mai mult, în proporție de 80 la sută cele 243 decese prin boli ale aparatului respirator în țara noastră s-au produs prin pneumonii, boli ale sărăciei, murdăriei și mizeriei de toate felurile, inclusiv  de culoare culturală. Cifrele sunt aproape de necrezut.   

La fel de necrezut este și faptul că mamele care nu au avut niciun control prenatal în anul 2022 reprezintă peste 18 la sută, proporție în mod surprinzător mai mare în mediul urban decât în cel rural.  Această proporție atât de mare a mamelor pe care nu le-a interesat starea și evoluția sarcinii în cele 9 luni poate duce la ipoteza motivată că un interes similar s-a acordat vieții și sănătății copiilor pe care i-au adus pe lume.

Addendum 2

Date asupra speranței medii a vieții la naștere la bărbați și la femei în anul 1900 și duratei medii a vieții în generația 1900 în câteva țări

Speranța medie a vieții la naștere la bărbați și la femei în anul 1900, tabelă de moment, și durata medie a vieții în generația 1900, tabelă longitudinală – în ani

Valorile speranței de viață sunt mai mici, reflectând starea de sănătate din anul 1900, în timp ce valorile duratei medii a vieții sunt mai mari, reflectând reducerea mortalității pe vârste pe parcursul vieții generației, de la 1900 și până astăzi. Nu trebuie omise efectele celor două războaie mondiale, luate în considerare.

Reține atenția diferențelor mici dintre femei și bărbați  

Atunci când se va putea calcula durata medie a vieții pentru  generația 1950, care are astăzi 73 ani, toate valorile vor fi considerabil mai mari iar diferențele dintre speranța de viață (cunoscută astăzi) și durata medie a vieții vor și ele confortabil superioare. Admițând  pace în următorii 30 de ani și fără pandemii ucigătoare  ori mari catastrofe naturale.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Nu este important cat traiesti, ci cum traiesti si ce lasi in urma; intrebatii pe speciali; traiesc ca viermii in untura si nu lasa decat excremente!

  2. De ce suntem în urmă ca speranță de viață? Eu nu aș da vina numai pe condițiile economice și sociale ci mai ales pe sistemul medical. Au plecat zeci de mii de medici care contribuie la sănătatea altora. În disperare de cauză, autoritățile române au mărit salariile medicilor, dar asta nu este suficient, mai trebuie ridicată calitativ și pregătirea profesională a medicilor pentru a ști să utilizeze noile tehnologii medicale.
    Totuși, nu în domeniul sănătății stăm cel mai prost, nici măcar în domeniul prosperității, ci în cel al educației. Există așa zisul Index al Dezvoltării Umane utilizat de ONU în care(date 2021) România ocupă un loc mediu (locul 53) în clasamentul mondial, cu calificarea „foarte înalt nivel al dezvoltării umane”. Da, în Europa suntem cam la coadă, dar la nivel mondial nu stăm prea rău.
    Ca părere, România ca stat încă nu a învățat să se administreze eficient la nivel social și economic.

  3. Un foarte bun si bine documentat articol. A cerut timp, multa munca si interpretare ale datelor statistice. Toate datele arata ca la preventia bolilor, asigurarea accesului la medici, lipsa unor dotari moderne si nu carpeli in sistemul sanitar, costul ridicat la serviciilor medicale si medicamentelor, controlul calitatii alimentelor sunt la minim. La fel educatia medicala a copiilor si tinerilor pentru a avea o durata de viata mai buna si sanatoasa. Gradul ridicat de saracie si lipsa unei economii viabile va face sa ramanem si in viitor mult in urma la acesti indicatori demografici.

  4. Concluzia principală a articolului, care nu poate trece neobservată, este următoarea: „majorarea vârstei la pensionare nu poate fi motivată din perspectiva realităților demografice”.

    Nu-i nimic, se vor găsi alte motive! Nu contează că decrețeii n-au nici o vină că s-au născut sau că bugetul de stat riscă să intre în colaps. Statul român nu va putea identifica alte măsuri prin care să acorde drepturile cuvenite acestei generații.

    • This is not true. Se spune ca speranta de viata a crescut si prin urmare varsta de pensionare trebuie si ea sa creasca. Desigur, poate acest lucru sa fie valabil in vest, nicidecum la noi, insa teoretic speranta de viata a crescut in lume. Ce inseamna „lume”, nu prea se stie, pentru ca daca te uiti in Mali de exemplu, speranta de viata nu e prea grozava, chiar daca a fost colonie franceza. Exista spitale bune, tratamente eficiente, medicamente foarte eficiente, practic medicina a evoluat foarte mult, iar daca iti vine rau la munca la 70 de ani , atunci medicina te va vindeca si vei mai continua sa lucrezi inca 10 ani, de ce nu? Inca nu este o directiva UE in acest sens, insa multe state cresc varsta de pensionare….oare de ce?

      • Creste varsta de pensionare pentru ca numarul populatiei de 21-51 ani care sa sustina sistemul de pensii a scazut f. mult. Dupa 70 ani putini sunt cei care fizic si intelectual pot munci 8 ore si 11 luni pe an. Sunt locuri de munca care cer efort si concentrare. Intentia este sa se reduca din pensii, servicii sociale si de sanatate. Iar medicina are limitele ei. Pensia platita 2-3 ani si dupa aceia fiecare la cele vesnice!

  5. Pai doar la mine in familie am 4 medici, in Romania nu mai profeseaza nici unul, deja de cel putin 7 ani. Cand au plecat din sistem metehnele erau tot cele vechi. M-as mira sa se fi schimbat ceva. Asta e rezultatul coruptiei la toate nivelurile si al politicilor care au incurajat direct sau indirect emigratia celor dispusi sa faca treaba.

    Romania e o tara profund corupta, inclusiv moral, o tara cu multi barbari fara empatie si un sistem care-i incurajeaza. Nu suntem in secolul xxi nici pe departe, de aici problemele.

  6. Nimeni nu vorbeste de un paradox uimitor: desi speranta de viata la barbati e mai mica decit a femeilor, virsta de pensionare e mai mare. E un subiect tabu desi peste tot auzim de egalitate.

    • Totusi unele motive tin de modul de viata. Nu te pune nimeni sa nu te ingrijesti, sa bei, sa mananci nesanatos, sa nu faci sport, sa nu mergi la medic, etc.

  7. Domnule Vasile Ghetau , folositi informatiile pe care le detineti pentru a-i determina pe guvernanti sa inteleaga ca trebuie sa elimine obligativitatea contributiei la fondul public de pensii . Poporul roman trebuie responsabilizat sa nu mai astepte pomeni de la guvernanti ci sa economiseasca/investeasca personal pentru perioada de inactivitate profesionala . Este o mirsavie sa tot creasca virsta de pensionare . Este chiar discriminare . In plus , sint oameni care platesc 30 -35 de ani contributii la fondul asta public de pensii si mor inainte de implinirea virstei iar banii lor se pierd in neantul bugetului national tilharit de guvernanti . Si asta este o mirsavie . Poporul asta trebuie responsabilizat .

  8. Creșterea speranței de viață pe continent nu are nicio legătură cu capitalismul. Lăsînd deoparte caracterul speculativ al ideii că prelungirea bătrâneții ar putea fi un soi de indicator al calității vieții (de unde până unde și a cui viață, mai exact?), dacă ar fi așa apăi America (adică US of A -cea mai capitalistă țară din lume) ar fi trebuit să fie plină de octogenari încă de la sfârșitul secolului 19.

    In fapt, așa cum am afirmat in numeroase rânduri pe contributors, socialismul, mai exact mecanismul public de socializare a riscurilor, este ‘vinovatul’ pentru toate direcțiile demografice ale societății, inclusiv pentru creșterea speranței de viață. Sistemul public de pensii, o megaschemă Ponzi in esență, creează doar iluzia bunăstării ce funcționează ca motor al adicției indivizilor deveniți dependenți de dozele lunare furnizate sub numele de pensie. Dorința de a primi aceste sume -percepute ca o formă de recuperare a avuției confiscate lunar de state- este atât de puternică incât devine motivația principală a supraviețuirii, imprimîndu-se in subconștient. Oamenii ajung astfel să trăiască doar pentru a recupera ce li s-a promis, chiar și atunci când nu mai pot conștientiza acest lucru și nicidecum impactul asupra societății (niciun vârstnic nu vrea să creadă că el al fi o povară pe bugetul public, fiind convins de sistem că e ‘dreptul’ lui, fundamentat de ‘contribuțiile’ sale, chiar și atunci când aceste contribuții nu mai acoperă debitul asumat de guverne…din cauza creșterii surprinzătoare -pentru ‘oamenii de știință socialiști’ care au conceput aberația- a speranței de viață a creditorului).

    Cât despre diferențele dintre bărbați și femei, e așa cum s-a tot speculat de-a lungul timpului pe forumuri: bărbații -muncă fizică de șantier/ferme, epuizantă, consum de alcool, tabac și fastfood, onanism frecvent și rol activ in viața sexuală, in timp femeile muncă fizică ceva mai ușoară, in gospodării, hrană ceva sănătoasă, gătită, rol pasiv in acuplare. In plus, chestiile psiho: femeile sunt mai curioase („hai că pot, incă un episod din Dalls/Y&R/Suits/GoT și scăpați de mine!”), mai atașate de copii („hai că pot, să-l văd și p-ăsta la facultate și mă duc!”) și de umanitate in general, mai competitive („hai că pot, o bag in pământ și pe Mărioara și gata, am rămas ultima pe uliță in picioare…și din clasa mea!”)…și, posibil, mai lacome, mai materialiste, mai generoase (față de apropiații-beneficiari) deci mai interesate să profite la maxim de sistemul de pensii (să ridice mâna cine nu s-a bucurat de bănuții puși in mână de o bunicuță/mătușică cu pensioară de stat).

  9. Si din aceste motive speranta de viata este redusa:https://www.curentul.info/dezvaluiri/rafila-cercel-fiica-pistol-serban-s-a-au-scris-cate-613-cuvinte-intr-o-cercetare-platita-imens-din-fonduri-europene/
    „Elitele” ( nu toate) se acopera de titluri obtinute in conditii sa le spunem, contrariante.
    Vanzoleala planetara la tot soiul de cursuri de specializare la care principala preocupare a acestora este de a strange mana confratilor si de a colectiona carti de vizita promitatoare, a condus la o indepartare a medicilor de menirea lor: preventia, vindecarea, acompanierea cu empatie a oamenilor suferinzi cu scopul prelungirii duratei de viata.
    In primul an de studii universitare viitorilor medici li-se spune ca cuvantul ” pacient” nu mai trebuie folosit, ” arta vindecarii” aplicandu-se unor ” clienti” .
    Acesta este raportul pe care doctorii vremurilor actuale il au cu solicitantii de prestatii sanitare.
    E drept ca nu romanii au inventat aceasta ” conventie de adresare” ci confratii lor de la Brussel.
    Smecheria autohtona consta in a colectiona titluri care ar presupune competente complementare specialitatii de baza, de exemplu ” interpretarea ecografiilor”, trecand precum gastele prin apa la cursurile urmate musai la Londra, Toulouse, Barcelona.
    Articolul este foarte bine documentat dar nu am gasit si o statistica a cazurilor de decese premature pricinuite de erorile de diagnostic urmare a interpretarii radiologice eronate.
    In tara noastra se moare si din pricina imposturii .
    Un caz real este cel al unei femei careia i-s-a pus diagnosticul de cancer hapatic la policlinica din Topoloveni, aceasta avand in fapt cancer ovarian. Medicul habar nu avea ce film urmareste pe ” televizorul ” pe care il achizitionase si fiind constient de nivelul ignorantei sale, nu a trimis-o la un oncolog.
    Acest tip de eroare cu urmari funeste este foarte frecventa in Romania.
    Medicii nostri nu mai au capacitatea de a „scana” bolnavii dintr-o privire, de a pune un diagnostic inainte de a avea analizele de laborator sau radioligice, dupa modul in care acestia merg, dupa voce, culoarea tegumentelor, particularitatile fizionomice. Despre anamneza, ce sa mai vorbim!
    Vrei anamneza, consultatia te costa dublu.
    Romanii sunt deci, victimele fatalitatii care ii urmareste adesea si in afara granitelor .
    Nu de putine ori medicii care parasesc țara pentru a profesa in conditii mai bune, isi atribuie competente multiple din motive pecuniare : generalistii se declara si pediatri, ginecologi, spre exemplu. Consecintele nu le regasim in statisticile de morbiditate nationala.

  10. Interesant si documentat articolul.
    1. Nu trebuie sa uitam ca doctorii cubanezi erau foarte pregatiti si cred ca sunt inca inchiriati de sistemul post-castrist-extins din Cuba.
    2. Cat priveste datele, cele de la John Hopkins referitor la Covid nu se pot extrage, verifica incrucisat celputin pentru estimari, fara a astepta publicarea oficiala in statele UE?
    Nota: In unele sisteme industriale de culegere de date, in absenta citirilor in timp real se marcheaza senzorii ca find nefunctionali (bad quality – simbol B) si se pastreaza ultimele valori cunoscute pentru calcule.

  11. Majorarea vârstei de pensionare este o modalitate foarte bună de a se reduce deficitul bugetar. Probabil, vârsta de 85 de ani la vârsta de pensionare ar fi optimă pentru buget asigurând o colectare maxima a veniturilor si o diminuare dramatica a cheltuielilor sociale. (A se citi pe un ton sarcastic)

  12. Sunt nascut in 50. Nu am dus nici pe departe o viata sfinta, chiar am facut destule excese. Dar, inca ma simt bine, chiar nerusinat de bine pt virsta mea.
    Chiar as mai fi muncit, dincolo de virsta de pensionare legala. Dar nu m-au vrut sindicatele, cica sa vina aia tinerii.
    Statisticele sunt bune, la nivel de societate, dar fiecare cu norocul lui.

    • Dansul nu cred ca vrea, cum nu cred ca a fost constient ce vor cei care l-au propus la prima tranta electorala.
      Citind Le Figaro am constientizat a n-a oara ca nicio structura de putere europeana nu este interesata de ce vor contribuabilii,.votantii, pacientii EU.
      Ursulienii au propus utilizarea Glyphosatului ,ierbicid dovedit cancerigen, pentru inca 10 ani.
      Dl.ministru Ciolos stia ce se pregateste, pseudo-ecologistii romani stiau si dansii, statisticienii ministerului sanatatii stiau cate cazuri de cancer pediatric si nu numai, au fost inregistrate in mediul rural in zonele afectate de pulveŕizarile intensive cu herbicide, pesticîde si tot soiul de ” cide” dragi buzunarelor reprezentantilor Syngenta si cum i-o mai chema pe derivatii Monsanto.
      Toti stiau si au tacut asumandu-si consecintele patologiilor si suferintelor pe care le vor induce tratamentele cu Glyphosate.
      Contextual, sper ca misterul orientarii savantei de renume mondial spre domeniul profitabil al chimiei sa fie dezvaluit intr-o zi si de ce nu, aici pe Contributors.
      Cat va mai continua minciuna saraciei cuplului Ceausescu, a inexistentei unor retele de plimbare si convertire a banilor rezultati din munca romanilor?

  13. Sa socotim:
    In Ge asigurarea de pensie costa 18% din venit, Salariul mediu anual e de 49.200. Deci din astia se duc 8850 pt pensie. Daca ai munci 45 de ani s-ar stringe 398.520 euroi. Sa zicem ca punem bani astia cu dobinda undeva, una f mica si f sigura. S-ar stringe cel putin 500.000, daca nu mult mai mult.
    Pensia medie (brutto) in Ge e de 1550, deci un pensionar ar trai din banii lui cam 27 de ani, adica ar ajunge la virsta de 92 de ani si de abia atunci ar deveni o paguba pt sistemul social.

    Daca fiecare si-ar gospodari singur banii negri de batrinete ar iesi in avantaj.

    • Poporul roman nu e capabil sa gospodareasca ceva . El cheltuie mare parte din bani ( negri sau nu ) pe consum . Consum care e taxat regeste de guvernanti . De aceea guvernantii incurajeaza consumul asa cum fac directorii de marketing din toate companiile private . Banii intra in circuitele taxarii iar produsele si serviciile cumparate de inconstienti si iresponsabili ajung la cos sau in strat de grasime consistent pe organele interne .

  14. Mulţumim pentru articolele dvs! Domnule profesor, pe când o analiză şi pe situaţia soldului migraţiei pe anul 2022 – primul după mult timp în care acest sold a fost pozitiv? Nu vă ascund că sunt curios câţi dintre imigranţii care au dobândit rezidenţă în România pe mai mult de 12 luni sunt refugiaţi ucraineni cu statut legal, câţi sunt cetăţeni non-UE veniţi cu permise de muncă din Nepal, Sri Lanka etc (în cazul în care şi aceştia s-au numărat printre cei prinşi în statistică) şi, mai ales, câţi dintre imigranţii anului 2022 au fost cetăţeni români care au avut reşedinţa obişnuită în străinătate pentru cel puţin 12 luni şi au revenit în ţară.

    A apărut un fenomen al revenirii românilor în ţară în număr mai consistent?

    Mulţumesc.

  15. Este posibil ca locul intai in UE la mortalitate infantila sa fie legat intre altele de ultimul loc in UE la consumul de apa, de sapun, detergenti, pasta de dinti, periute de dinti si altele asemenea per locuitor. Si de WC-uri (water closed) care nici la oras nu sunt peste tot, iar la tara predomina latrine in fundul curtii si pe care proprietarii lor le numesc „veceu” ca si cum ar avea instalatie de apa…
    Cu remarca istorica: intotdeauna mortalitatea infantila a fost mare la romani, dar scazuse doar in perioada cand sistemul sanitar era organizat pe circumscriptii si era gratuit.
    Poate ca autoritatile se vor gandi la aceste realitati (si la altele) daca vor dori sa schimbe ceva.

    • „la tara predomina latrine in fundul curtii ”
      Io stau la țară și pot să vă spun că la mine in sat predomină toaletele cu apă curentă (ce provine de la puțuri forate) instalate in locuințe (in fapt, nu există nici măcar vreo familie care să nu se fi dotat cu o instalație de tip hidrofor+boiler). Doar că nu apar in statisticele ue. la fel săpunul (că se face in casă). Și cei mai săraci țigani din sat au măcar o budă dotată cu rezervor de apă conectat la un hidrofor. Hai să nu mai plecăm urechea la sumedenia de mituri și falsuri pe care le propagă o massmedia complet detașată de realitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vasile Ghetau
Vasile Ghetau
Prof. univ. dr. – Diplomă de Excelență, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială Universitatea din București Din activitatea profesională: -Director al Direcției Statisticii Populației, Institutul Național de Statistică. -Director general al Direcției generale pentru Recensământul Populației și al Locuințelor din luna ianuarie 1992, Institutul Național de Statistică. -Titular al cursului de Demografie (1992-2010), Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea din București. -Director al Centrului de Cercetări Demografice "Vladimir Trebici", Academia Română. - Autor a peste 300 de studii și articole cu tematică demografică, publicate în țară și străinătate. - Lucrări reprezentative: - Autor si Coordonator, Demografia României, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 9, 2018. - Capitolul 1. “Populația și evoluțiile demografice” în: Economia României după Marea Unire, vol. II –Economia sectorială, coordonatori Aurel Iancu-coordonator principal, George Georgescu, Victor Axenciuc, Florin-Marius Pavelescu, Constantin Ciutacu, Editura Academiei Române, Seria Civilizația Românească, nr. 16, 2018, pp. 1-42. - Drama noastră demografică, Editura Compania, 2013. - Declinul demografic și viitorul populației României, editura ALPHA MDN, 2007. - Anul 2050: va ajunge populația României la mai puțin de 16 milioane de locuitori?, editura ALPHA MDN, 2004. - Misiuni de consultanță în domeniul populației sub egida ONU, Consiliului Europei și Comisiei Europene. - Membru ales al: - International Union for the Scientific Study of Population (IUSSP) (din anul 1974) - European Association for Population Study (EAPS)(din anul 2002) - Population Association of America (PAA) (din anul 2007) - British Society for Population Study (BSPS) (din anul 2001) - Association Internationale des Démographes de Langue Française (AIDELF) (din anul 1977, membru fondator).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro