luni, iunie 17, 2024

Spirala prețuri-salarii: o amenințare reală pentru România?

Inflația a revenit în ultimul timp în România, iar semnele că acest fenomen se va atenua sunt slabe, în pofida declarațiilor optimiste ale autorităților. Evoluțiile recente par să indice posibilitatea declanșării unei spirale prețuri-salarii, ce va contribui semnificativ la intensificarea presiunilor inflaționiste.

Spirala prețuri-salarii este fenomenul în care creșterea prețurilor antrenează creșterea salariilor, care, la rândul său, determină creșterea prețurilor, ceea ce duce la noi cereri de creștere a salariilor ș.a.m.d. Acest fenomen se declanșează, în general, în cazul în care piața muncii este dezechilibrată, în sensul că există o penurie de mână de lucru, iar angajatorii trebuie să majoreze salariile pentru a atrage și/sau reține lucrătorii. Ca urmare, are loc creșterea costurilor de producție a bunurilor și serviciilor, ceea ce antrenează creșterea prețurilor bunurilor de consum. În măsura în care prețurile cresc, angajații vor cere salarii mai mari pentru a-și menține puterea de cumpărare, ceea ce antrenează o creștere suplimentară a costurilor de producție și a prețurilor, iar întregul ciclu se repetă la cote din ce în ce mai înalte.

Un caz particular este cel în care spirala prețuri-salarii este declanșată de creșterea salariilor din sectorul bugetar. În acest caz, există atât un efect direct, cât și unul indirect. Primul constă în creșterea nemijlocită a cererii agregate, ceea ce presează nemijlocit în direcția creșterii prețurilor. Al doilea se manifestă prin faptul că creșterea salariilor în sectorul bugetar antrenează creșterea salariilor din sectorul productiv, deoarece angajatorii sunt nevoiți să mărească, la rândul lor, salariile, pentru ca mâna de lucru să nu-i părăsească și să migreze spre sectorul public. Consecințe – directe și indirecte – similare are creșterea salariului minim și a ajutoarelor sociale.

Un indiciu important al apariției spiralei prețuri-salarii este persistența și amplificarea inflației, însoțite de dezancorarea anticipațiilor inflaționiste. Primul impuls este dat de creșterea ratei inflației mai rapid decât creșterea salariilor și, respectiv a productivității muncii. Asemenea secvențe sunt foarte probabile în cazul în care piața muncii este tensionată, ori creșterile de salarii au loc în sectoarele a căror activitate nu poate fi oprită, deoarece blochează întreaga economie și societate (transport, sănătate, învățământ etc.), ceea ce conferă salariaților și liderilor sindicali respectivi o mare putere de negociere. Creșterea salariilor poate însă continua chiar și în cazul în care puterea de cumpărare încetează să mai scadă, deoarece salariații încearcă să recupereze pierderile de putere de cumpărare suferite anterior și să se protejeze împotriva viitoarelor surprize inflaționiste. 

În România, evoluția elementelor menționate este următoarea:

Fig. nr. 1: Evoluția inflației

Sursa: BNR; Raport asupra inflației, Mai 2023, p. 15, https://www.bnr.ro/Raport-asupra-infla%c8%9biei-26114.aspx; accesat 16.06.2023

Fig. nr. 2: Evoluția salariului mediu brut pe economie

Fig. nr. 3: Gradul de tensionare a pieței munci

Sursa: BNR; Raport asupra inflației, Mai 2023, p. 29, https://www.bnr.ro/Raport-asupra-infla%c8%9biei-26114.aspx; accesat 16.06.2023

Fig. nr. 4: Anticipațiile privind evoluția prețurilor

Sursa: BNR; Raport asupra inflației, Mai 2023, p. 29, https://www.bnr.ro/Raport-asupra-infla%c8%9biei-26114.aspx; accesat 16.06.2023

După cum se observă din graficele de mai sus, rata anuală a inflației (indicele prețurilor de consum) a atins nivelul de 16,76% în noiembrie 2022, după care a început să scadă ușor, ajungând la 14,53% în martie 2023. Rata anuală de creștere a salariului mediu brut pe economie s-a mărit în perioada ianuarie-februarie 2023, ajungând la 13,1% față de 11,7%, respectiv 12,2% la sută în ultimele două trimestre din 2022. Această creștere a fost determinată de evoluțiile din sectorul privat (15,7% în primele două luni din 2023), ca urmare a deciziei autorităților de  majorare a salariului minim brut (cca. 33% în construcții, respectiv aproape 18% în celelalte sectoare economice), ceea ce a constituit o formă de ajustare implicită a unor salarii cu rata inflației. Accelerarea creșterii salariilor se explică, de asemenea, prin anticipațiile inflaționiste (fig. nr. 2 și fig. 4), în timp ce productivitatea muncii și gradul de tensionare a pieței muncii au avut contribuții neglijabile la dinamica salarială (fig. nr. 2). În sectorul public, ritmul de creștere a salariului s-a menținut moderat, înregistrându-se însă o augmentare de 5% în perioada ianuarie-februarie 2023 (de la 3,7% în ultimul trimestru al anului anterior), ca urmare a unor majorări salariale în administrația publică și în învățământ. Rămâne de văzut ce consecințe va avea recenta ordonanță de urgență a guvernului pentru creșterea salariilor profesorilor.

Precondiții pentru spirala prețuri salarii

Spirala prețuri-salarii presupune existența unui feedback între prețuri și salarii. Această legătură în dublu sens duce la creșterea persistentă a inflației, fără ca creșterea salariilor să țină neapărat pasul cu creșterea prețurilor. La intrarea economiei în cercul vicios, angajații cer creșteri de salarii nominale mai mari decât creșterile de prețuri ce au avut loc deja, determinând firmele să mărească în continuare prețurile. Ulterior, posibilitățile de a obține creșteri de salarii se diminuează, ceea ce face ca fenomenul remanent să fie doar inflația și consecințele sale devastatoare.

Probabilitatea ca o economie să intre în spirala prețuri-salarii depinde, într-o anumită măsură, de condițiile macroeconomice. Capacitatea de negociere a lucrătorilor sau a reprezentanților lor sindicali este, de regulă, mai mare, atunci când cererea de mână de lucru este mare, iar oferta de mână de lucru este limitată. În mod similar, firmele au o mai mare capacitate de stabilire a prețurilor, atunci când cererea de bunuri de consum și servicii este ridicată.

Probabilitatea apariției spiralei prețuri-salarii este influențată, de asemenea, de instituțiile pieței muncii. Clauzele de indexare automată a salariilor, de exemplu, fac să crească probabilitatea apariției spiralei. Acordurile salariale care implică grupuri mari de angajați au, de asemenea, efecte de undă puternice. Astfel, sindicatele din sectorul public pot negocia mai ușor salarii mai mari, cu efecte de propagare intense asupra salariile din sectorul privat. În fine creșterea salariului minim, motivată de menținerea puterii de cumpărare a salariaților, se poate repercuta asupra creșterii tuturor salariilor.

În sectorul productiv, un factor important este gradul de concurență. Firmele cu cotă de piață mai mare pot crește mai ușor prețurile, atunci când salariile cresc, în timp ce firmele mici pot ezita, din diverse motive, să procedeze la fel. Contează, de asemenea, strategiile de prețuri aplicate de diverse întreprinderi. Firmele sunt mai înclinate să majoreze prețurile, dacă cred că și concurenții lor vor face la fel. Creșterile de prețuri sunt mai ușor de impus, atunci când cererea față de bunurile respective este mare sau neelastică. Și chiar și firmele cu o capacitate de stabilire a prețurilor mică pot transfera creșterea costurilor salariale asupra clienților, dacă nu se tem de reducerea vânzărilor și își pot menține marja de profit.

Fundalul pe care se acționează toate aceste forțe este politica monetară. O bancă centrală credibilă, care ia măsuri adecvate ca răspuns la schimbarea condițiile macroeconomice și care comunică bine cu societatea, ajută în mod eficient la ancorarea anticipațiilor inflaționiste. Această temperare a așteptărilor pesimiste slăbește motivele pentru care angajații doresc să ceară salarii nominale mai mari, iar firmele, să majoreze prețurile. Și chiar dacă lucrătorii pot încerca în continuare să obțină creșteri de salarii pentru a recupera pierderile suferite în trecut din cauza inflației, intensitatea feedback-ului prețuri-salarii scade. Anticipațiile bine ancorate fac ca feedback-ul amintit să fie de durată mai  mică, deoarece agenții economici se așteaptă ca inflația să revină la ținta de inflație anunțată de banca centrală.

Există condiții pentru o spirală prețuri-salarii?

Din mai multe puncte de vedere, situația actuală din România pare propice unei asemenea spirale. Deși corelația dintre creșterea salariilor și inflație are, deocamdată, o intensitate redusă (fig. nr. 1 și fig. nr. 2), această legătură pare că se întărește în ultimul timp.

După cum arată modul de încheiere a grevei din învățământ, de exemplu, capacitatea de negociere colectivă a salariilor este mare în cazul sindicatelor din sectorul public. În mod similar, deciziile și promisiunile de ajustare a unor salarii cu rata inflației, care au alimentat spirala prețuri-salarii în trecut, s-au înmulțit în ultimul timp și, probabil, se vor multiplica în perioada premergătoare alegerilor. De asemenea, se constată că a crescut numărul de salariați din instituțiile și autoritățile publice, unde salariile sunt cu cca. 30% mai mari decât în sectorul privat. Or, toate aceste fapte arată că pe piața muncii din România condițiile sunt favorabile spiralei. Cu alte cuvinte, inflația pare că a început să se autoîntrețină.

Există și alte forțe care măresc probabilitatea spiralei prețuri-salarii. Capacitatea de stabilire a prețurilor de către firme este ridicată, din cauza numărului mare de companii cu capital integral sau majoritar de stat (peste 1.100), dintre care multe au poziție de monopol. În condițiile unei inflații reduse, posibilitatea repercutării costurilor salariale asupra prețurilor este mică, chiar și pentru acest gen de întreprinderi. Însă, într-un mediu inflaționist, dimensiunile mari, poziția de monopol și sprijinul politic de care se bucură companiile de stat pot alimenta inflația, deoarece conducerile acestor  întreprinderi, numite adesea politic, acordă mai multă atenție creșterii salariilor și încorporează această creștere în deciziile lor de stabilire a prețurilor. Această caracteristică a economiei României, consecință a nefinalizării reformelor necesare pentru instituirea economiei de piață, constituie una din cauzele importante pentru care presiunile inflaționiste se pot extinde în sectoare care nu au fost blocate nici de pandemie și nici de greve și demonstrații.

Autoritățile încearcă, desigur, să dezamorseze anticipațiile inflaționiste. Ultima prognoză a BNR indică o inflație de 7,1% la sfârșitul anului curent, ulterior urmând ca aceasta să coboare la 4,2% în decembrie 2024 și la 3,9% în martie 2025. Guvernul recent instalat declară, de asemenea, că unul din obiectivele sale este reducerea inflației. Problema este că riscurile și incertitudinile se mențin deosebit de ridicate, ceea ce alimentează spirala prețuri-salarii.

Riscul de propagare a presiunilor salariale

În lumina celor arătate, se pune întrebarea dacă creșterile de salarii care au avut deja loc în România pot declanșa o spirală prețuri-salarii. Din motivele arătate, o atenție deosebită necesită creșterea semnificativă a salariilor din sectorul public și, respectiv a salariului minim pe economie.

Experiența sugerează că creșterile mari ale unor salarii, în special ale celor din sectorul bugetar și din companiile cu capital integral sau majoritar de stat, se răspândesc rapid în alte sectoare. Din punct de vedere istoric, creșterile de acest gen au fost frecvente mai ales în primii ani ai tranziției, însă fenomenul a reapărut și poate avea aceleași consecințe nefaste ca în trecut (rata anuală a inflației a ajuns în 1993 la 256,1%).

În plus, amplificarea migrației de la un loc de muncă la altul, a muncii la negru, a creșterilor de salarii mascate etc., poate duce la propagarea rapidă a efectelor colaterale intersectoriale și la reconfigurarea pieței mâinii de lucru. Numărul mare de demisii ale angajaților pot forța unele sectoare, cum ar fi cel productiv, să răspundă prin creșterea salariilor nominale mai rapid decât în ​​trecut.

Rezultă că, deși creșterea salariilor din sectorul public și a salariului minim din economie nu a dus, deocamdată, la creșterea semnificativă a tuturor salariilor, este posibil ca aceste creșteri să declanșeze o spirală salarii-prețuri.

Întrebarea esențială care se pune este, așadar, dacă legăturile de această natură, descrise de teorie și observate inclusiv în România postcomunistă, se vor repeta în viitorul apropiat, când inflația se va menține, probabil, ridicată. În mod evident, revendicările salariale s-au multiplicat în ultimul timp. La rândul său, presiunea pentru creșterea salariului minim s-ar putea intensifica, invocându-se, printre altele, exemplul unor țări din UE, care au făcut deja acest lucru, deoarece inflația se menține ridicată și în zona euro. Salariile din sectorul public, stabilite prin negocieri colective cu un angajator care nu plătește salariile din buzunarul propriu și care are o puternică motivație electorală, ar putea deveni elementul de referință pentru stabilirea salariilor în sectorul privat. Iar dacă acest gen de creșteri de salarii se vor ține lanț, repercusiunile asupra salariilor și prețurilor ar putea fi sensibil mai mari decât în trecut, când inflația a fost mică.

Strategii frecvent folosite, dar adesea ineficiente

Spirala prețuri-salarii este greu de oprit, deoarece fiecare cotă a ciclului o întărește pe cea următoare și dă naștere cercului vicios inflaționist. În prezent, obiectivul politicii economice a autorităților române ar trebui să fie împiedicarea apariției acestei spirale sau „ruperea” sa, dacă ea se manifestă deja. Operațiunea poate fi însă extrem de dificilă, deoarece prezervarea puterii de cumpărare necesită o ajustare a veniturilor diverselor clase și categorii sociale. Or, clasele și categoriile sociale se află întotdeauna în competiție pentru împărțirea și reîmpărțirea veniturilor, iar favorizarea unora dă naștere la reacții previzibile din partea celorlalte.

1. Politica monetară

Băncile centrale au ca obiectiv asigurarea stabilității prețurilor. În acest cadru, ele monitorizează pericolul formării spiralei prețuri-salarii și dispun de mai multe instrumente/mijloace pentru a combate fenomenul.

Un instrument de acest gen este creșterea ratei dobânzii. În modul acesta, băncile centrale diminuează cererea de credite, însă contribuie, pe de altă parte, la încetinirea activității economice. Creșterea ratei dobânzii poate totuși stopa presiunile inflaționiste, deoarece scumpirea creditelor determină creșterea costurilor de finanțare, ceea ce duce, la rândul său, la reducerea cheltuielilor și cererii de bunuri și servicii.

Creșterea ratei dobânzii de politică monetară se poate dovedi însă insuficientă pentru eliminarea cauzelor subiacente, complexe și cu multiple fațete, ale spiralei prețuri-salarii. De aceea, pentru a trata eficace acest fenomen, este necesară adesea o abordare mai profundă decât cea realizată prin politica monetară, care să țină seama inclusiv de factorii structurali, subiacenți inflației. Mai precis, dacă spirala este provocată de factori structurali, cum ar fi lipsa de mână de lucru sau productivitatea scăzută, o simplă creștere a ratei dobânzii nu este suficientă pentru rezolvarea acestor probleme.

Pe de altă parte, după cum am menționat, creșterea ratei dobânzii poate avea consecințe negative asupra economiei, mai ales dacă creșterile de dobânzi sunt foarte agresive și aplicate rapid. Dobânzile mari pot augmenta costurile împrumuturilor contractate de întreprinderi, ceea ce stopează investițiile productive și, în general, apasă greu asupra activității economice. Dobânzile mari pot antrena, de asemenea, amplificarea șomajului, deoarece întreprinderile se pot găsi în situația de a fi nevoite să reducă numărul noilor angajări sau să concedieze lucrătorii pentru a compensa creșterea costurilor împrumuturilor.

Un alt mijloc aflat la dispoziția băncilor centrale este ajustarea masei monetare, ceea ce poate contribui la controlul inflației. Căci, după cum a spus M. Friedman, „inflația este întotdeauna și peste tot un fenomen monetar”. Ajustarea se poate realiza prin: manevrarea ratei dobânzii; vânzarea/cumpărarea de titluri de stat (operațiuni open market); modificarea ratei rezervelor obligatorii; schimbarea condițiilor de refinanțare a băncilor comerciale la banca centrală.

Fără a intra în detalii cu privire la acțiunea acestor instrumente, notăm că există o serie de factori, care fac ca ajustarea masei monetare să nu fie suficientă pentru contracararea spiralei prețuri-salarii. Dintre aceștia, amintim următorii: decalajul temporal cu care acționează măsurile de politică monetară; factorii structurali, subiacenți inflației; factorii externi; efectele secundare negative ale măsurilor de politică monetară.

2. Politica bugetară

Cheltuielile publice și politica fiscală pot influența, la rândul lor, creșterea economică și inflația. Astfel, pentru a răspunde la presiunile inflaționiste, guvernul poate majora impozitele și/sau reduce cheltuielile publice, în scopul  diminuării cererii agregate și, deci, încetinirii inflației. El poate adopta, de asemenea, o politică de tip stop-and-go, adică alterna perioadele de cheltuieli publice expansioniste cu perioadele de cheltuieli limitate, în funcție de evoluția economiei. În fine, guvernul își poate spori cheltuielile pentru infrastructură sau pentru alte bunuri publice, în scopul stimulării creșterii economice și ocupării mâinii de lucru, ceea ce, în anumite condiții, poate atenua presiunile inflaționiste. Mai precis, guvernul poate alege între următoarele măsuri, având în vedere că eficacitatea acestor acțiuni depinde de condițiile existente în economie: înghețarea prețurilor bunurilor subvenționate; înghețarea creșterii salariilor și a angajărilor în sectorul public; reducerea TVA la produsele de primă necesitate; eliberarea stocurilor strategice de materii prime.

La fel ca în cazul politicii monetare, există însă o serie de factori care fac ca politica bugetară singură să nu fie suficientă pentru controlul spiralei prețuri-salarii. Dintre acești factori adverși, amintim următorii: decalajul temporal cu care acționează măsurile de politică bugetară; efectul de evicțiune (crowding-out effect); constrângerile politice; factorii structurali.

Concluzii

La ora actuală, există anumite semne că România este pe cale să intre într-o spirală prețuri-salarii. Deși aceste semnale sunt, deocamdată, slabe, perspectivele economice și geo-politice sunt nefavorabile și, deci, riscul nu trebuie subestimat. Salariile au crescut deja semnificativ în unele sectoare și ar putea crește în ramurile în care în trecut retribuțiile nu au ținut pasul cu prețurile. Dacă firmele își vor stabili prețurile, ținând seama de perspectivele unei inflații mai ridicate și de comportamentul concurenților lor – interni și externi –, sunt posibile efecte de feedback puternice, care să ducă la creșterea tuturor salariilor (și pensiilor). Factorii de decizie politică ar trebui să continue să încerce să dezamorseze anticipațiile inflaționiste, ceea ce înseamnă, printre altele, renunțarea la politicile populiste, care au predispus economia României la molipsirea cu această adevărată boală economică: spirala prețuri-salarii.

Timișoara, 19 iunie 2023

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. „Teoria ce teoria dar practica ne omoara ”ne zice o veche zicala romaneasca .Romania este un caz atipic .Toate guvernarile Romaniei au promis „marea cu sarea ”dar absolut toate au jucat economic intr-un sistem ce il putem numi de „ Paritate” .Piata , asa numita , semi gri , nu este niciodata luata in calculul aratat noua de cate feluritele grafice sau de catre feluritele prezentari economice ce au capatat doar partial o forma de reprezentare a unui adevar economic .Acesta economie ascunsa a ajutat pina in prezent toate Partidele romanesti aparute dupa 1989 sa supravituiasca ele nefiind atacate, decit la comanda politica ,de catre multe dintre componentele economiei ce apartin Statului si de catre cei ce primesc leafa de la Stat .Asa este peste tot incepind cu Invatamintul de stat si Sanatatea si terminind cu toate entitatile economice ce sunt mari purtatoare de interventionism statal ele functionind doar cu ajutorul sumelor de bani oferite de catre STAT sume ce le asigura existenta .Deodata aceste ,deja trecute abordari ,nu mai pot exista . Totul se datoreaza deciziilor venite de la Bruxelles si aparitia PNRR .In mare masura si Razboiul din Ucraina, ce remodeleaza nu numai politicile de Stat dar si toate politicile economice din toate tarile membre UE , cu reflexia , devenita adevar ,ce se regaseste si in toate natiunile non UE din Europa si de oriunde in lumea larga .Noua legislatie Europeana ,devenita obligatorie, nu numai ca elimina amestecul Rusiei din intreaga Europa dar obliga Guvernele nationale sa puna in practica si sa modifice toata legislatia trecutului ce cuprinde printre altele : pensiile speciale , salarizarea , vinzarea activelor statale neperformante , modificarile administrative si administrativ – teritoriale si multe multe alte legi. Intram intr-o noua etapa ce cuprinde o noua abordare .Cresterea preturilor nu este o modificare ce s-ar putea numi scumpire ea este o aducere in realitate a preturilor urmare a dezvoltarii fara precedent a natiunii romane .Usor ,usor, preturile din UE trebuiesc apropiate .Chiar daca bani sunt si evident ca sunt nu putem da acesti bani doar spre a consuma „ hirtie igienica” acesti bani trebuiesc dusi spre dezvoltare si asta se face chiar acum . Multi dintre cetatenii defavorizati vor fi ajutati .In rest ,soselele sunt aglomerate , hotelurile la fel , vinzarile online cresc si plecarile in strainatate ca vizitatori sunt din ce in ce mai numeroase totul fiind posibil doar prin existenta acestei economii gri ce „ impaca si capra si varza ”cel putin pina in momentul in care totul va trebui reglat .Am inceput deja .

  2. F bun articol, dar, parca lipsesc citeva elemente:
    1. Cum se comporta consumatorii? Pe de o parte cheltuie tot, deci se stimuleaza productia, pe de alta nu se investeste in chestii de lunga durata din motive de dobinzi.
    2. Ce influenta au produsele importate? Ce se intimpla cu preturile acestora?

    • pai in ce sa investesti? in afara de apartamentele „dezvoltatorilor” (de obicei straini) nu prea ai in ce; paminturile agricole sunt trecute la index si date arendasilor definitiv, cu legi hotesti, in industrie nu ai bani destui, actiunile sunt impozitate de doua ori si risti enorm (basca fuga cu banii tai) etc.
      doar cumpararea de terenuri construibile si apartamente, de s-a dus pretul la cer; si lux (de import, normal);
      mda… ar fi trebuit si o analiza a relatiei sporirea salariilor/marirea chletuielilor de lux si a importurilor; poate se intelegea mai bine

    • @Neamtu tiganu _ „Cum se comporta consumatorii? Pe de o parte cheltuie tot, deci se stimuleaza productia, pe de alta nu se investeste in chestii de lunga durata din motive de dobinzi.”

      Consumatorii „cheltuie tot” pentru că luna viitoare probabil nu vor mai putea cumpăra cu venitul lor erodat de inflație aceleași produse.

      Doar că nu este stimulată producția, ci importul, crescând deficitul comercial, întrucât economia românească este incapabilă să satisfacă sporul de cerere agregată. Soluția este descurajarea cererii, prin majorarea dobânzii și sporirea ofertei, prin încurajarea investițiilor în producție.

      …Cu observația că deși dezechilibrul balanței comerciale crește, cu impact asupra contului curent al României, moneda românească rămâne stabilă. Războiul din Ucraina a făcut ca unii investitori să se orienteze către România, intră în continuare valută informal, iar BNR face eforturi în menținerea cursului.

  3. Bugetarii sint capusele ordinare de pe corpul social sanatos al poporului roman .
    Bugetarul trebuie sa ceara marire de salariu de la conducatorul locului de munca nu de la guvern . Iar conducatorul locului de munca sa nu poata obtine bani pentru mariri de salarii de la bugetul regonal sau national .
    De asemenea trebuie eliminata din lege posibilitatea ca in consiliile locale sa se poata indexa taxele si impozitele cu rata inflatiei . Consiliile judetene trebuie desfiintate .

    • @Adrian Popescu _ „Bugetarii sint capusele ordinare de pe corpul social sanatos al poporului roman ”

      Nu ar fi oare un moment potrivit să renunțăm la Armată?!…Sau la Poliție, sau la Învățământ, ori mai bine la medici, ca să scăpăm țara de „căpușe ordinare”…

  4. Spirala prețuri-salarii este fenomenul în care creșterea prețurilor antrenează creșterea salariilor, care, la rândul său, determină creșterea prețurilor, ceea ce duce la noi cereri de creștere a salariilor ș.a.m.d.

    Sigur ca da, ne amintim de acest minunat fenomen iscat imediat dupa lovilutie si tinut cu deosebita maiestrie in viata vreme de peste 15 ani de invatacelul scolit (cu desenete animate – normal, ca doar nu era vorba de ecuatii diferentiale sau de cine stie ce rocket science) peste mari si tari de MAESTRO, a.k.a. (pentru adoratori) Mr Chairman. Dar nu a facut totul singur. A fost sprijinit. Forte nevazute i-au ridicat mingea la fileu de 2-3 ori pe an.

    Ce tin eu minte ca m-a uimit in primii ani de inflatie galopanta ca o leucemie in stadiul final a fost „curajul” liderilor sindicali, niste baieti tineri si vigurosi aparuti de nicaieri, care urcau pe baricade si cereau bani pentru popor amenintind guvernul cu greve, demonstratii, sosele blocate etc. Au trecut citiva ani pina cind am inteles mecanismul. Cum putea mini-maestro sa tipareasca inca citeva zeci de camioane cu lei-paralei daca nu cerea guvernul? Si cum sa ceara guvernul zeci de camioane lei noi daca populatia nu urla de foame? Si cum sa urle populatia (deja obisnuita cu saracia si cu foametea) daca nu existau niste lideri de sindicat care sa o mobilizeze, sa ii spuna ce sa scandeze, ce sa scrie pe pancarte, unde sa se adune?

    In primii 2-3 ani chiar i-am admirat pe liderii sindicali pentru curaj, ba chiar mi-a fost nitel frica pentru vietile lor, ca doar militia si serviciile nu isi schimbasera decit numele, iar independenta, suveranitatea si puterea le crescusera in citeva luni fara Ceausescu ca ale altora in zeci de ani.

    Dupa un timp, insa, m-am relaxat. Intelesesem intr-un tirziu cum merg lucrurile, ce e inflatia, cine o produce, cum poate fi tinuta in viata ani de zile, cui ii foloseste si cine ii sint victimele.

    Cei cu informatii din interior, care aflau cu citeva zile inaintea restului lumii ce miscare urmeaza sa faca Mr mini-maestro s-au imbogatit urit de tot. S-au facut averi colosale in acei ani strict pe baza de inflatie. Ca sa n-o mai lungesc: The Best Way to Rob a Bank is to Own One.

  5. Felicitari!
    (Cred ca ar fi trebuit analizat si cazul in care spirala inflationista este datorata cresterilor salariale bugetare, pe datorii ale bugetului. Cat timp vor rezista?)

  6. Mai taiem la un moment dat 4 zerouri iar, si toate bune!
    Piesa e veche… spectatorii noi!
    Isi mai aduce aminte careva cand era 12000 lei un hamburger? 3k o apa la jumate?
    Era foarte fain! ca eram tineri. :)

  7. Spirala inflaționistă are loc NUMAI DACA sporul de salarii provine din emisiune de moneda. Creșterea salariilor este necesara pentru creșterea economica. Creșterea salariilor publice din reduceri de cheltuieli sau creșterea colectării veniturilor fiscale NU este inflaționistă. Creșterea salariilor din deficit bugetar este clar inflaționistă, Creșterea salariilor din sistemul privat nu poate fi inflaționistă nicicum, este creștere economică sănătoasă implicit, pentru că nu influențează masa monetară ci distribuția venitului între factorii de producție. Creșterea profitului este la fel de inflaționistă ca creșterea salariilor dacă este generată de creșterea masei monetare.

      • Genial este numai si numai cetateanul roman care face tot ce ii sta in putinta sa nu se lase furat si mintit de cei care guverneaza ( local , regional si national ) .

      • Faptul ca se pompează trilioane in emisiune monetara pentru umflarea activelor financiare (adică a profiturilor), nu generează inflație deloc?

        • „Faptul ca se pompează trilioane in emisiune monetara” este adevărat dar ideea că asta se face ”pentru umflarea (…) profiturilor” este pur și simplu viziune marxistă.

          În realitate, „faptul ca se pompează trilioane in emisiune monetara” a permis corporațiilor o poziție incredibil de puternică pe piață și a eliminat zeci de mii de firme mici din economie. De asta au dispărut firmele mici, din cauza ”umflării profiturilor” ?!

          Creșterea salariilor nu este necesară pentru creștere economică, asta e un fel de keynesianism de bodegă 😀 Într-o economie sănătoasă, creșterea salariilor e rezultatul creșterii economice. Dar bugetarii români văd lucrurile tot ca în 1948, ei au impresia că generează ei creștere economică, dacă li se măresc lor salariile.

  8. Cred ca merita sa mentionati si evolutia masei monetare M1 si M2. Inflatia este un fenomen primordial monetar. Conform datelor de la BNR masa monnetara M2 a crescut de la 487 349,9 milioane lei in 2020 la 618 680,4 milioane lei in aprilie 2023. La o asemenea crestere, nu mai e nevoie de nicio spirala preturi-salarii ca sa ai inflatie cu doua cifre.

  9. „…dacă spirala este provocată de factori structurali, cum ar fi lipsa de mână de lucru sau productivitatea scăzută, o simplă creștere a ratei dobânzii nu este suficientă pentru rezolvarea acestor probleme […] Dobânzile mari pot augmenta costurile împrumuturilor contractate de întreprinderi, ceea ce stopează investițiile productive și, în general, apasă greu asupra activității economice. Dobânzile mari pot antrena, de asemenea, amplificarea șomajului, deoarece întreprinderile se pot găsi în situația de a fi nevoite să reducă numărul noilor angajări sau să concedieze lucrătorii pentru a compensa creșterea costurilor împrumuturilor.”

    Întâlnesc în textele scrise de economiști de renume, apropiați de cercurile de decizie, expunerea impecabilă a teoriei economice în lucrările de specialitate și o abordare contradictorie în articolele de opinie. De la premianții Nobel, la consilierii prim-miniștrilor României.

    Sunt pe deplin de acord cu principiile expuse de profesorul S. Cerna și nici nu se poate altfel, pentru că ele sunt „literă de manual”. Doar că, atunci când vine vorba despre aplicarea teoriei economice în cazul României, prudența autorului în a identifica problemele structurale ale economiei românești generează contradicții de felul celei citate, unde lipsa mâinii de lucru este pusă în fața amplificării șomajului. Desigur, BNR nu are țintă privind șomajul, precum FED, dar, după cum corect observă autorul, acesta este corelat cu inflația, pentru care BNR are obiectiv.

    Paradoxal, deși gradul de ocupare este redus și largi categorii [de vârstă] nu își pot găsi un loc de muncă, antreprenorii se plâng de lipsa forței de muncă. Paradoxul poate determina concluzii eronate privind piața forței de muncă și măsurile de reducere a inflației.

    Dincolo de prudența în exprimare a domnului Cerna, îndrăznesc, în lipsa vreunui angajament oficial, să remarc câteva trăsături specifice ale economiei românești. România este fundamental o cleptocrație, guvernată de 32 de ani de o grupare de tip mafiot de sorginte securisto-comunistă, care acre drept principal obiectiv transferarea unei părți cât mai însemnate din averea publică în proprietatea privată a membrilor săi și a apropiaților acestora, fără a fi pedepsiți.

    În acest context, s-au creat dezechilibre structurale majore în economie, având caracter sistemic și generând grave distorsiuni în procesele economice. Licitațiile „aranjate”, corupția și promovarea unor persoane incompetente pe criterii „politice” (în realitate, după interese de grup de tip mafiot), generează ineficiență economică – eufemistic vorbind -, perturbă competiția de piață prin generarea de externalități negative care introduc costuri suplimentare plătite din bani publici, determină o productivitate scăzută și mențin în viață societăți comerciale [și angajatori] care într-o piață real concurențială nu ar putea supraviețui.

    Prin urmare, într-o economie cu grave distorsiuni, în lipsa unei concurențe reale și în prezența unei economii „informale” semnificativă în raport cu cea fiscalizată, în care gradul de colectare, spre exemplu, este redus și cei mai mari datornici sunt companiile de stat șamd., recomandarea unor măsuri eficiente pentru reducerea inflației, bazate pe principiile economiei concurențiale de piață, este riscantă. (Ar putea fi recomandată, spre exemplu, creșterea gradului de conformare fiscală, de colectare și reducerea deficitelor, doar că experiența a arătat că acest lucru nu se întâmplă în realitate.)

    În aceste condiții, cred eu, recomandarea prudentă este cea de principiu, anume creșterea ofertei agregate și reducerea cererii. Cum reducerea cererii, prin moderarea cheltuielilor publice, bunăoară, este puțin probabilă, creșterea dobânzii de referință poate fi o dovadă de independență politică a BNR (dacă se întâmplă).

    Altfel, stimularea investițiilor este singura măsură preconizată a fi eficientă, inclusiv într-un „stat eșuat” (cf. Președintelui Iohannis), cu o guvernare cleptocratică de peste 30 de ani, precum România. Originea capitalului nu contează în fond, oricum cleptocrația se consolidează, însă piața se echilibrează. Am experimentat asta în anii de inflație galopantă ai „bancherului” Florin Georgescu.

  10. Un excelent articol (la temă) de pe American Thinker.

    June 29, 2023
    The Controlled Demolition of Nation-States
    By J.B. Shurk

    Primele 3 paragrafe:

    În general, băncile centrale sunt împuternicite să controleze masa monetară prin utilizarea mai multor instrumente, printre care se numără cumpărarea de datorie publică, vânzarea de obligațiuni de stat, ajustarea rezervelor minime obligatorii și stabilirea ratelor oficiale ale dobânzii. Acționând în temeiul diferitelor mandate legale pentru a susține o economie globală sănătoasă, băncile centrale urmăresc în mod evident politici care să producă o inflație relativ scăzută, o creștere economică constantă și un șomaj public redus.

    Ce se întâmplă dacă aceste obiective declarate nu sunt decât niște vorbe menite să justifice monopolul continuu al unei bănci centrale asupra creării de bani de către o națiune, iar adevăratul obiectiv al oricărei bănci centrale este de a maximiza bogăția pentru cei mai bogați actori economici? La urma urmei, băncile centrale sunt, de obicei, independente din punct de vedere instituțional față de intervenția guvernului. Ele sunt firme private gestionate de elita financiară mondială. Cum ar putea o bancă centrală să urmărească o agendă ascunsă pentru a crește averea prietenilor săi pe cheltuiala publicului?

    Cea mai simplă și mai eficientă cale ar fi crearea unor cicluri artificiale de „boom și bust”, în timpul cărora economiile se extind foarte mult și apoi se reduc rapid. Cum funcționează acest lucru în practică? În primul rând, o bancă centrală reduce ratele dobânzilor – costul de împrumut al banilor – și încurajează astfel cetățenii obișnuiți să contracteze împrumuturi. Aceste împrumuturi sunt folosite pentru a cumpăra case și mașini și pentru a începe mici afaceri. Prin scăderea artificială a ratelor dobânzilor sub rata naturală a pieței, băncile centrale stimulează achizițiile consumatorilor și cheltuielile micilor întreprinderi dincolo de ceea ce „mâna invizibilă” a lui Adam Smith ar fi produs de una singură. Investitorii care au un interes economic în vânzarea de case, mașini și stocuri pentru întreprinderile mici, cu toții beneficiază de intervenția băncii centrale.

    Următoarele 6 paragrafe le puteți citi la adresa
    https://www.americanthinker.com/articles/2023/06/the_controlled_demolition_of_nationstates.html

    Ultimele 6 paragrafe:

    De ce ar da națiunile unui grup de bancheri globali monopolul de a controla oferta de bani, atunci când această putere impresionantă le permite să îi sărăcească și să îi controleze pe toți ceilalți? De ce politicienii care pretind că le pasă de inegalitatea veniturilor ar perpetua un sistem specializat în producerea inegalității veniturilor? Răspunsul este simplu: guvernele sunt preocupate exclusiv de putere și nu le pasă de păstrarea idealurilor democratice, a libertății personale sau a mijloacelor de trai ale popoarelor lor.

    În fața camerelor de televiziune, politicienii își exprimă angajamentul față de virtuțile civice. Când aceste camere se opresc, tot ceea ce fac ei este tranzacțional. Dacă eu fac asta, ce veți face voi pentru mine?

    Băncile centrale le permit politicienilor să își sporească puterile tranzacționale în două moduri: (1) prin cumpărarea datoriei guvernamentale și prin creșterea ofertei de bani, ele permit guvernelor să cheltuiască mult mai mult decât le-ar permite altfel veniturile fiscale, iar (2) prin devalorizarea monedei în timp și prin reducerea economiilor clasei de mijloc, băncile centrale îi forțează pe cetățeni să depindă mai mult de serviciile și beneficiile guvernamentale pentru nevoile de bază. De fapt, tipărirea de bani de către băncile centrale le permite politicienilor să cheltuiască bani pentru voturi și influență, precum și să ofere ajutoare sociale și alte forme de asistență guvernamentală unei populații din ce în ce mai sărace în schimbul sprijinului lor electoral continuu.

    Nu există nimeni mai ascultător decât un om care trebuie să depindă de altul pentru a supraviețui. Dacă costurile asistenței medicale, ale combustibilului pentru încălzire, ale benzinei și ale alimentelor sunt toate prea scumpe după ani de inflație constantă, atunci discreția guvernului în ceea ce privește cine primește ce îi transformă pe politicieni în prinți.

    În schimb, o persoană liberă de datorii față de instituțiile financiare sau față de aparatul guvernamental este o persoană liberă să își croiască o viață dincolo de constrângerile acestora. Prin urmare, cei care caută să maximizeze bogăția și puterea au un stimulent pervers pentru a guverna națiuni sărace.

    Numiți-o calea spre servitute. Numiți-o socialism ascuns în interiorul calului troian al capitalismului în stadiu avansat. Numiți-l globalism marxist, cu intenția de a crea o clasă mică de stăpâni și mai multe continente de sclavi. Oricum ar fi numit, reprezintă demolarea controlată a unor întregi state-națiune. Atunci când băncile centrale și politicienii lucrează împreună pentru a jecmăni cetățenii obișnuiți, ei creează condițiile pentru despotism, sărăcie și… uneori… revoluții pentru schimbare.

  11. @Demolarea controlată a statelor-națiune _ „Un excelent articol (la temă) de pe American Thinker…”

    Nu aș vrea să insist asupra teoriilor conspirației pe care publicația online menționată le-a prezentat drept argument pentru „fraudarea alegerilor” care au dus la schimbarea președintelui D Trump, dar despre ciclurile economice există o bogată literatură.

    A crede că ele sunt provocate de băncile centrale în folosul „ocultei mondiale” este exagerat. Asta nu înseamnă că anumite acțiuni ale băncilor centrale nu influențează amplitudinea și efectele ciclurilor economice, ori că nu există profitori conjuncturali. Dar, a porni de la aceste realități și a trage concluzia că ciclurile economice sunt anume create de către băncile centrale în acest scop este un raționament sofistic.

  12. Descrie termenul GREEDFLATION un fenomen real?

    Tocmai am citit articolul:

    It’s greedflation, stupid
    And here’s how to stop it
    ROBERT REICH
    JUN 1, 2023

    https://robertreich.substack.com/p/its-greedflation-stupid

    Robert Reich

    (professor, writer, former Secretary of Labor, author of The System, The Common Good, Saving Capitalism, Aftershock, Supercapitalism, The Work of Nations. Co-creator of „Inequality for All” and „Saving Capitalism.” Co-founder of Inequality Media)

    a fost „22nd United States Secretary of Labor” pe vremea lui Bill Clinton (1993-97).

    Un alt articol pe aceeasi tema:
    ‘Greedflation’ is the new inflation as corporate profits balloon
    BY JULIA MUELLER – 06/19/23 9:30 PM ET

    https://thehill.com/business/economy/4057722-greedflation-is-the-new-inflation-as-corporate-profits-balloon-report/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Cerna
Silviu Cerna
Silviu Cerna este profesor emerit de ‘’Economie monetară’’ la Facultatea de Economie şi de Adminstrare a Afacerilor a Universităţii de Vest din Timişoara. Este autor a numeroase lucrări în care tratează rolul băncilor centrale în economiile contemporane, obiectivele şi instrumentele politicii monetare, factorii determinanţi ai cursurilor valutare, uniunile monetare etc. Cartea Teoria zonelor monetare optime a primit premiul Academiei Române „Victor Slăvescu” (2006), iar, mai recent (2015), cartea Politica monetară a fost distinsă cu premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României. În perioada 1992-2009, a fost membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro