marți, noiembrie 30, 2021

Spiritul primar agresiv. Studiu de caz: Andrei Marga

Iată ce spune în comunicatul ăsta Andrei Marga despre Filip Florian (una dintre revelaţiile prozei române de după 2000, stilistul absolut al prozei recente, autor Suhrkamp şi Houghton Mifflin Harcourt, printre multe altele), într-un comunicat de o agresivitate fără precedent (atacul recent la Andrei Pleşu era violent numai în fond, forma mima încă o oarecare civilitate):

“Sub pretenția goală a omului de litere el [Filip Florian] probează incultura”;

“personaje vizibil de carton cum este Filip Florian”;

“Filip Florian, cu nivelul lui jalnic de cultură, este doar vehement”.

Etc.

Scriam săptămânile trecute despre atacul managerului Tribunei din Cluj, Mircea Arman, la adresa lui Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Ion Pop, Ion Vlad etc. Extrasele de mai sus din comunicatul-diatribă al lui Andrei Marga (semnat ca de obicei, extrem de curajos, „Biroul de Presă al ICR”) arată, dacă mai era nevoie, că Andrei Marga are în comun cu Mircea Arman nu numai iniţialele, ci şi ceea ce un alt biet prozator român (nu un ditamai filosoful, precum domnul Marga, e adevărat) numea “spiritul primar agresiv”. Care, iată, intră în metastază sub ochii noştri.

Aşa, ca fapt divers: Costi Rogozanu, cu deja binecunoscuta lui luciditate (care e de regulă pentru mine una dintre marile surse de amuzament), scria pe VoxPublica, în aceeaşi zi în care Marga producea această mostră de spirit primar agresiv în stare pură, că nu înţelege de ce se agită atâta lumea cu ICR-Marga şi Salonul de carte de la Paris, dat fiind că ce vede el pe lista respectivă nu i se pare defel supărare, ci împăcare. Curat împăcare, coane Costi, să ne trăiască!

În orice caz, amuzantele lucidităţi ale lui Costi Rogozanu mă fac să îndrăznesc să-mi permit şi eu una: în fruntea ICR nu are ce căuta un om care jigneşte scriitorii români (şi încă pe unul dintre cei mai buni dintre ei!). Dar la fel de adevărat e că, de regulă, plagiatorii nu merg în fruntea bucatelor la târgurile de carte – şi uite că totuşi se întâmplă. Nu-i aşa că-i amuzant? Numai împăcare & amuzament, parol!

Ca să închei – furia agresivă (şi, în fond, neputincioasă) a lui Andrei Marga la adresa lui Filip Florian îmi aminteşte de o scenă pe care nu mai ştiu unde am citit-o: la o întâlnire a lui Ceauşescu cu scriitorii, Elena Ceauşescu intră într-o criză similară de furie când o vede pe Ana Blandiana (care reprezenta exact ceea ce E.C. nu era şi nu putea fi) contrazicându-l pe N.C.; şi începe să strige isteric: „Fă-o să tacă, Nicule, fă-o să tacă!”. Filip Florian, unul dintre cei mai traduşi scriitori români de azi, admirat şi iubit în ţări pentru care Andrei Marga e un anonim absolut, reprezintă ceea ce A.M. nu e şi nu poate fi nicicând. Recitiţi „comunicatul” – veţi auzi, vă asigur, cum din spatele frazelor lui agresive răzbate o voce mică (mică-mică, meschină chiar), cerând isteric: „făceţi-l să tacă!”

Inutil să mai spun: Ceauşescu n-a făcut-o pe Blandiana să tacă.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Lucrul cel mai trist e ca sunt inca multi scriitori respectabili care par indiferenti la ce se intampla si se complac in a se asocia cu ICR-ul Marga (si in felul asta il legitimeaza).
    Spectrul scuzelor e amplu, dar in general graviteaza in jurul angajamentelor fata de editorii/organizatorii francezi pe care nu-i frumos sa-i dezamageasca.

    Dupa pilda aruncarii lui Marga de la Externe fara mari convulsii, cred ca in cateva saptamani ar disparea pronto si de la ICR. Ar fi suficient un boicot al oamenilor frecventabili care sa-si asume iesirea din zona de confort proprii (sunt sigur ca francezii ar intelege). Nici macar establishmentul Uselist nu e indiferent la criticile din afara si nu cred ca ar putea Marga sa defileze doar cu raresbogdan, hoarda ala de la Cluj sau politologii antenisti.

    Asta e, incepem sa intelegem si noi astia mai tinerii mecanismele compromisului, ale tolerentei complezente, marci inregistrate ale intelectualitatii romanesti.

    • Mda, Ana Blandiana e una din prezentele care-l vor credibiliza pe taticul revigorarii mitului romanesc al caloriferului. Sigur, cu asigurari ca-si reprezinta doar cartile. Sa fim seriosi!

      Mai lipseste nenea acela, Manu, sa ne spuna ca daca nu participa nimeni, pierde tarisoara, nu dr. Ponta, nu dr. Marga.

      • Da, nu generalizez, dar tot am un gust amar.
        Poate macar or sa poarte o banderola ceva („n-am treaba cu ICR, jos Marga, reprezint doar literele romane si pe mine insumi :-) ).

        Daca nici in lumea scriitorilor nu se poate inchega o chestie atat de simpla, atunci aia e, deja il aud pe Marga spunand la Gadea in emisiune: „fireste, se poate discuta, dar va rog sa remarcati ca personalitati recunoscute precum Ana Blandiana, Ioana Parvulescu etc au fost prezenta la targ samd samd”.

  2. Gigel: Aveţi dreptate, însă parţial – petiţia „Adio, ICR!”, o invitaţie la boicotarea instituţiei câtă vreme e condusă de Andrei Marga, a fost totuşi semnată de zeci după zeci de artişti şi intelectuali dintre cei mai reprezentativi, de la seniori la cei tineri.
    Deci există, totuşi, speranţă.
    (Petiţia e depusă din 12.03 la Senat, şi în maxim 30 de zile Senatul e obligat, conform legii, să dea un răspuns. Aşadar, cel târziu pe 12 aprilie vom vedea ce crede Crin Antonescu despre faptul că Andrei Marga a reuşit să facă ICR-ul nefrecventabil.)

  3. Multumesc,Radu Vancu,pentru acest articol edificator,obiectiv si pertinent!
    Sunt o umanista idealista si pasnica,totusi,zilnic ma simt incitata la revolta (tentata de revolutie!?) de catre ceea ce eu consider decadenta culturii in Romania,ai caror responsabili iresponsabili transforma intr-o cacofonie odoranta orice contradictie (legitima!) intelectuala…
    Cred ca una din cauzele situatiei deplorabile ale climatului din cultura romaneasca este generata de orgoliul unui Marga,de ex,pentru care simpla existenta a unor talente remarcabile este insuportabila,deoarece ii reflecta lui propria mediocritate!?
    Interesul national,promovarea talentelor si incurajarea lor,etc.,nu pot reprezenta variante acceptabile pentru un spirit arogant,a-tot-stiutor si…patetic!
    Caci acest domn Marga este patetic!Scriam intr-un alt comentariu despre felul in care l-am auzit tratatand subiectul alegerii noului Papa,la jurnalul TVR din 13.03.,si ca sa nu ma repet rezum:la ora 20:10,Conclavul se sfarsise dar nu era cunoscuta insa identitatea suveranului pontif.Marga STIA ca o sa fie cardinalul Scola,si a vorbit tot timpul interviului despre relatiile lui personale cu viitorul Papa,cartile pe care le-a citit,opiniile lor comune,vizita programata in Ro,etc.etc.Facand abstractie de nulitatea discursului din p.d.v. al unei anticipari inutile,hazardoase si evident,complet ridicole,acest domn nu era capabil sa comenteze ceea ce era de comentat,obsedat fiind de etalarea propriiului sau ego!
    Acest tip de personaj nu poate exprima altceva decat ceea ce are:un gol existential,o frustrare incompatibila cu altruismul,pe care le compenseaza cu agresivitate…clasic!

  4. De cartile lui Filip Florian am luat cunostinta printr-o intamplare: o vreme am locuit pe Aleea Baiuti, intr-un siloz de locuinte din prefabricate. Cum urmaresc pe amazon aparitiile traducerilor scriitorilor romani, titlul „The Baiut Alley Lads” mi-a atras atentia prin 2011 (parca). Mi-a placut cartea, asa ca am mai comandat The Days of The King si Kleine Finger.
    Mi-e mai mult decat suficienta lectura acestora pentru a-mi forma o parere, deloc pozitiva, despre actuala conducere a ICR, care poate emite un astfel de comunicat.

  5. Mă gîndeam deunăzi la „paradoxul Margaˮ: cum e cu putință ca un ins cu înzestrări ideale pentru o lume stricată (cum a fost lumea românească în comunism) să dobîndească atîta aură publică, să țopăie fudul în jurul unui sceptru cultural, să plescăie otrăvit într-un fotoliu onorabil? N-ar fi fost mai verosimil să facă piruete și carieră înainte de ’89, să-i fie muncite, în acea fundătură a Istoriei, capacitățile și bitumul propriu? E limpede că omul ar fi meritat mai mult în acele vremuri : nu doar niscaiva fleici, pîrtii și avantaje de provincie, ci un birou fertil undeva „la centruˮ, o agendă cu deschidere nemijlocită către soarta patriei, o anticameră plauzibilă la canonizare politică și efigie. Avea toate datele pentru o atare prestație: amor propriu gros, bale, limbaj adecvat, spectralitate și o lucrativă alcătuire de meduză. Și tot în cenușa acelei lumi ar fi trebuit să-și risipească și el cenușa ambițiilor proprii. Cum se face, deci, că dihania a fentat Revoluția, a mimat o vreme dragostea pentru Apus și rațiune critică, a făcut ministeriat și s-a dilatat neverosimil sub ochii noștri? Or, a scormoni acest paradox duce inevitabil la nedumeriri mai grave: ce tip de prezent a acela în care reprezentantul ostentativ, histrionic al „trecutului odiosˮ călărește impudic ditamai Institutul Cultural Român? Cum de e îngăduită o asemenea profanare? Unde ne sunt majoritățile indignate?

    • Bune intrebari .
      Poate ca este exagerat sa consideram ca ar exista un paradox in cazul lui marga .
      Poate ca ” devenirea ” lui este doar parcursul firesc al unui individ mediocru , care inainte de ’89 nu a avut suficient timp / determinare / oportunitati sa urce semnificativ pe scara sociala .
      Eu zic ca este doar o intamplare faptul ca inainte de ’89 marga nu a atins pragul pe care , ajuns acum , si-a permis sa renunte la ipocrizia curenta si sa-si exhibe fara retinere primitivismul fundamental .
      Ma amuza discutiile despre ” decaderea intelectualilor ” marga, barbu , RCC,….
      Nu cred ca – in realitate – asistam la vreun eveniment notabil ; acesta este doar un obisnuit ” moment al adevarului ” , care ne ofera oportunitatea sa admiram caracterul concetatenilor nostri .
      Si poate ca acum am putea sa ne uitam mai atent si la ” opera ” lor ; nu cred ca o persoana lipsita de caracter poate sa dea o opera valoroasa – cunoasterea presupune onestitate , asa ca …
      ” ce tip de prezent e acela in care … ” : ma tem ca acum se dovedeste – fara putinta de tagada – ca am ramas in prezentul presupus trecut .
      Nu vad semne ca am intentiona sa iesim din el – persoane cu studii superioare , trecute de 50 , continua sa aiba dileme de tipul ” de ce nu-i aresteaza B … ” , ” de ce nu da o lege B… , ” cate scoli / spitale a facut B … ” …
      ” Cum de este ingaduita o asemenea profanare ? ”
      Poate pentru ca cei care percep astfel realitatea sunt foarte putini ?
      ” Unde ne sunt majoritatile indignate ? ”
      Poate sunt unde erau si inainte de 89′ – doar in inchipuirea noastra ?

  6. as vrea cumva sa-l rog pe domnul Marga sa mai jigneasca cativa scriitori, daca se poate. nu e urgent, cand are dansul timp. eu unul nu am mai citit scriitori romani de cam multi ani. am mare incredere ca cei pe care ii acuza dansul sunt chiar buni si merita cititi. merg pe mana lui.

  7. Mai, mai mai, ce anonim international e Marga, vechi prieten al lui Habermas, al lui Joseph Ratzinger si al atator cardinali de la Vatican. Ce ne mai place sa ne jucam cu vorbele umflate! Faptul ca actualul presedinte al ICR s-a comportat magareste cu Florian e una, dar indemnul la boicot al scriitorilor basisti e alta mancare de peste.

    • Stimate domn,

      Basisti, uslisti, ppddisti, udmristi, rromi, homosexuali, ICR, ca institutie, este acolo sa ii PROMOVEZE ca scriitori sa ii ajute sa iasa pe piata, nu sa ii atace indirect pentru convingerile lor politice. Adica ICR vrea sa ii dezonoreze public pe oamenii de cultura invitati sa onoreze salonul cultural de la Paris? Minunata misiune si-a propus acest ICR!

  8. Copilasi dragalasi.

    Daca va scremeti mintile alea culte-n cap poate intelegeti un lucru simplu: cata vreme ICR e finantat din bani publici conducatorul acestei institutii nu este cine vrea Plesu sau Cartarescu ci pe cine pun reprezentantii majoritatii populatiei alesi prin vot. Nu are absolut nici o importanta de cate ori a fost tradus X si cat de mult il iubesc islandezii si papuasii, asta nu ii da nici un drept asupra banului public.

    • Momo: Situaţia e exact pe dos: scriitorii & artiştii în cauză refuză „banul public” de la ICR câtă vreme e Marga acolo.
      Apoi, Marga refuză finanţarea pentru TIFF sau Festivalul Internaţional de Jazz de la Sibiu şi cheltuie „banul public” pentru Festivalul „Udatul Nevestelor” (nu-i o glumă, chiar aşa stau lucrurile, verificaţi pe site-ul ICR). Dumneavoastră găsiţi că asta-i o strategie culturală justificată de cei 70 la sută ai USL? Sper, totuşi, că glumiţi.

    • momo se preface ca Plesu, Cartarescu si multi altii ar fi contestat dreptul legal al lui Marga de a ocupa aceasta functie si le da de la el un raspuns vehement. nice try, but guess what. nu contesta nimeni legalitatea procedurii prin care a fost numit, si nici dreptul puterii actuale de a numi pe cine vrea in conducerea institutiilor finantate din bani publici. e vorba de dreptul _moral_ al lui Marga de a ocupa functia si de a se comporta cum se comporta. din partea mea, sa ramana in functie cat mai mult, si Marga si tanarul hot de doctorat in drept penal. electoratul USL ii merita pe amandoi.

    • Nu va faceti griji domnu’ momo ca nu vi-l ia nimeni pe minunatul Marga. Il puteti avea pe tot si sa va spalti pe cap cu el.
      ICR-ul ar trebui sa nu aiba nimic de-a face cu majoritatea ci numai cu cultura. Cultura impusa de majoritate era aia pe care ne-o bagau in cap comunistii (aia de-i iubiti asa mult). Ceea ce a facut Patapievici pe vremuri a fost simplu: cultura 100% fara politica sau alte prostii. Iar cand a avut o pozitie din punct de vedere politic si-a asumat-o personal (la fel ca si dl. Plesu si altii ca domniile lor) fara a pune semnatura ICR pe acea pozitie. Institutia pe care o conducea a fost separata total de opiniile sale, iar cei sprijiniti de ICR au fost sprijiniti pe atunci indiferent ca erau rosii, portocalii, galbeni sau verzi in dungi maro. Dar asta e greu de inteles pentru un politruc – asa cum este Marga – sau pentru gramada de spalati pe creier la masina de spalat albalux A3. Pentru ei, daca nu esti de acord cu USL nu poti sa fii bun nici ca scriitor, nici ca filozof si cu atat mai putin ca OM.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Președinte al PEN România. Membru al Grupului pentru Dialog Social. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Redactor al revistei „Poesis internațional”. A publicat douăzeci de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). Împreună cu Claudiu Komartin, a editat antologiile Cele mai frumoase poeme ale anului (Tracus Arte, 2011, 2012, 2013). Ultima carte publicată este "Psalmi" (Casa de editură Max Blecher, 2019).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro