miercuri, decembrie 8, 2021

… spune-mi cine esti, ca sa-ti spun cine esti (sic)

… nici nu mai stiu cand a inceput – daca nu ma inseala memoria candva prin 2000, in cazul meu cu Business Magazin. Revista era copiata dupa model occidental – si arata bine, nu tot ce-i copiat e neaparat rau, stiau aia in intunecatul Ev Mediu care-n realitate era destul de luminos, de ce « original » presupune o intoarcere la origini, nu va ganditi la prostii. Mi-au cerut o fotografie si o « definitie ». Partea cu fotografia am inteles-o cumva – cititorul are nevoie de-un chip pentru a intra intr-o relatie personalizata cu autorul – desi nici aci lucrurile nu sunt chiar atat de simple : cum s-arate poza sa nu fie ca una « de buletin » sau « de pasaport » ? In alte cuvinte, cum sa par autentic ? Cum sa ma pre-fac ca nu ma prefac ? Sa stai cu degetul la tampla, ca-ti da un aer de ganditor ? Sa ridici din sprancene ? Sa te incrunti ? Sa zambesti profesional cu gura pana la urechi, ca te-au invatat aia de mic ca asta inspira incredere si simpatie ? Cu cravata sau fara ? Cu machiaj sau fara ? Sau altfel : cum sa pui o masca in asa fel incat sa nu se vada ca-i masca ? [Nota : Si cu asta ne intoarcem la intunecatul de luminos Ev Mediu, cand « persona » era o masca menita sa descopere adevaratul chip ; de aici « persoanele » Sfintei Treimi, dar asta ar fi o cu totului tot alta discutie.]

Sa zicem ca treci de partea asta cumva. Trimiti o poza. Ai rezolvat jumatate din problema. Ramane insa a doua jumatate, incapatanata foc – « definitia ». Auto-definitia. Pentru ca in ziua de astazi trebuie sa te « prezinti » cumva. Sa te re-prezinti. Nu e suficient sa ai un nume si un chip. Mai trebuie sa ai si o definitie, ca publicul e flamand si trebuie satisfacut cu detalii. De ce sa te creada daca-i spui ca albu-i alb ? Ce te califica ? Si-atunci am intrat in vrie : cum sa ma definesc ? Medic ? Dramaturg ? Ziarist ? Profesor de filosofie politica ? Sot ? Tata ? Iubit ? Alb mai negricios ? Miop ? Jumatate mot si jumatate oltean ? Roman ? European ? American ? Heterosexual ? Nu mai stiu ce-am scris atunci si nici nu mai are importanta. Daca retin bine, au gasit ei un soi de definitie.

Stiau insa ai batrani ce stiau : de ce ti-e frica, nu scapi. De atunci incoace au explodat si blogurile si toate platformele online. Si la toate ti se cere o definitie. O reprezentare de sine care niciodata nu miroase-a bine (inca o data, n-am gasit alta rima). Cum sa te pui singur si de buna voie intr-o cutie ? Ca definitia asta face – te defineste, iti pune niste limite, de aici si pana aici. De asta sunt important, asta sunt, pentru ca… Si-atunci am inceput sa ma uit mai atent la felul in care oamenii se auto-prezinta. E fascinant, incepand de la fotografii si terminand cu « definitiile ».

Daca nu ma credeti, dati o raita pe cateva platforme.

Incepeti cu fotografiile – ganditoare sau incruntate, zambarete sau de buletin. Continuati cu « auto-defintiile » : unii incep cu varsta, altii cu profesia, altii cu diplomele. Unii se descriu la persoana a treia – Gigi a absolvit liceul in 1996 si Mecanica in 2002 – altii prefera stilul mai personal – am facut si am dres, am publicat trei carti si sapte articole, am un inger de sase anisori. Unii sunt « umanisti » si/sau « ecologi », altii pur si simplu poeti, scriitori, critici de film, preoti sau pur si simplu « bloggeri ».

Nu ma intelegeti gresit, nu fac judecati de valoare (nu mai mult decat se cuvine, oricum, ca de ele, vorba lui John Stuart Mill, tata – dar nu si mama – liberalismului – nu putem scapa).

Va spun un singur lucru : « auto-definitiile » astea conteaza mai mult decat va imaginati, fie ca e vorba de „autori”, de „bloggeri” sau de „comentatori”.

Problema reprezentarii politice incepe cu reprezentarea de sine.

Spune-mi cine esti, ca sa-ti spun cine esti. Na, c-am zis-o.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. care de fapt este o masca ce ascunde ce este rau si exarcerbeaza ceea ce pare a fi bun.
    de fapt, acum in politica noastra, nu exista deosebiri. nici macar „triburi” diferite. toti s-au inrudit (finul lu’ blaga e la psd) si tot asa. singura preocupare: cine sa tina cutitul la impartirea ultimei faramituri din aceasta tara…
    e la fel in orice activitate unde postezi la propriu o fotografie sau pui un CV – tot o fotografie. si aici maio lucrezi mai stergi umbrele…
    adevarul nu pare a face parte din natura umana…

  2. Buna idee,A.Fumurescu,acest articol care propune un,pe cat de simplu la prim abord pe atat de complex de fapt,exercitiu de auto-cunostere…!
    Multi dintre noi suntem tetanizati la ideea de a ne defini in cateva vorbe,sau a ne prezenta intr-o singura imagine (foto),si asta cred ca provine dintr-o banala necunoastere de sine,”asortata” cu o focalizare nemiloasa si permanenta,asupra defectelor pe care le-am avea…In consecinta,preocuparea principala se va limita la mascarea lor,cu orice pret!

    Acolo unde nu mai suntem de acord,este cand vine vorba de eficacitatea copiatului,sau,asa cum spuneti „nu tot ce-i copiat e neaparat rau”!Eu cred ca da!
    Personal,sunt exasperata sa vad aceasta goana frenetica dupa reproducerea cat mai exacta a modelelor,mi se pare o pura pierdere de timp si de energie,pentru simplul motiv ca cea mai fidela copie dupa un original,va ramane mereu o copie!

    Si,cum orice act implica o suma de consecinte colaterale + sa – constientizate,celasi timp pretios si irevocabil pe care-l dedicam copiatului nu-l folosim pentru altceva…de exemplu, pentru a ne cunoaste propriile competente sau calitati unice!?Implicit,mesajul pe care ni-l adresam noua insine (dar si celorlati!!) este ca tot ce-i valoros e la altii,noi n-avem nimic de invidiat (de copiat!!)!
    Am facut la Bucuresti „Walk of fame” sau „Sacré Coeur”,ce parere credeti ca au americanii sau francezii despre noi?Ne respecta mai mult pentru ca ne chinuim sa ne identificam cu ei si valorile lor,sau ne ignora,si mai si,potentialul creativ,identitatea noastra specifica?

    Ca sa revin la „auto-definitie”,singura sugestie care mi se pare eficace este:asumati-va asa cum sunteti si faceti din „defectele” (particularitatile!) pe care le aveti,o forta!
    Daca totusi gasiti ca tema este complicata (prea putin par,prea multe kg,etc),incercati umorul sau auto-deriziunea,considerati-le ca pe niste STERGATOARE DE PARBRIZ CARE NU OPRESC PLOAIA(!),DAR VA PERMIT SA AVANSATI IN PLOAIE….

  3. va citesc de cand ati inceput sa scrieti in BM si mi-a placut din prima stilul dvs.; nu mai tin insa minte nimic legat de prezentare; e drept, poza a avut un impact destul de important si a fost destul de inspirata sa cadreze cu numele :-) …..

    revenind la subiect… corect ce spuneti, numai ca incet, incet ajungi sa apelezi la „profesionisti” care sa-ti construiasca imaginea, de unde un pas pana la o reprezentare fara legatura cu realitatea.. si atunci te intrebi cat de relevant este „Spune-mi cine esti, ca sa-ti spun cine esti.”.
    As zice ca o sa vad cine esti dupa ce vad ce faci.

  4. Articol extrem de util, mai ales pe acest site, unde pozele majoritatea autorilor par sa arate ca au pierdut prea putin timp pentru alegerea lor.

    Oamenii sunt diferiti si interpreteaza ceea ce vad in mod diferit. Important este ca profilul Dvs:

    1. Sa va reprezinte
    2. Sa fie perceput corect de cei ce conteaza pentru Dvs.

    Cine nu se pricepe, poate apela cu succes la o firma de imagine. In strainatate acest lucru se practica de mult.

    Eu de exemplu nu v-am citit pana acum, iar poza Dvs imi sugereaza calatorii, tari indepartate, vacanta, romane englezesti despre ofiteri stationati in India. Este genul de poza pe care te astepti sa o vezi la un reporter de la National Geographic sau de la Travel Channel.

Dă-i un răspuns lui Ștefan Brăgărea Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Când nu știi că nu se poate

Dacă aș avea câte un leu pentru fiecare ocazie în care un “specialist” din România mi-a explicat savant și superior că “în...

Noi ipocrizii climatice și criza energetică

În decembrie 2020, Adam Anderson, CEO-ul companiei Innovex Downhole Solutions din Houston, Texas, a încercat să facă un gest frumos pentru angajații...

Lărgirea Uniunii Europene. Serbia, Bosnia-Herțegovina, Muntenegru, Macedonia (de Nord) și Albania

Scriu aceste rânduri la Novi Sad, în Serbia. Nu sunt pentru prima dată în această țară, am mai străbătut-o de câteva ori...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro