Stalin se simte izgonit…

STALIN se simte izgonit,

GOGOL e foarte frământat,

HACIATURIAN este în doliu,

ŞTEFAN CEL MARE….se minunează !

Privite de departe, pe scena internaţională şi la scara istoriei, ţările şi popoarele care le locuiesc ne obsedează în special prin numele celor care au însemnat ceva ŞI pentru viaţa noastră, ne-au modificat-o dramatic, ne-au dăruit-o cu geniu sau ne-au mângâiat-o ori ne-au înalţat-o.

Şi, ori de câte ori se întâmplă ceva cu o ţară şi cu poporul ei, ne gândim imediat, mecanic, la felul în care ar reacţiona  personalităţile emblematice de acolo în faţa situaţiei nou apărute. Nici nu mai contează dacă acei oameni mai trăiesc acum sau nu, tot ceea ce contează este clişeul ţară-om-situaţie care produce automat efecte în mintea noastră. Şi, pentru fiecare caz, noi românii găsim câteva ziceri scurte, caracterizând momentul.

Să facem un exerciţiu.

Aşadar, în aceste zile, patru ţări din spaţiul ex-sovietic au făcut (şi încă fac) gesturi încărcate cu o valoare politico-istorică excepţională : paşii către Europa !

Fiecare ţară, în felul ei, a făcut pasul mai hotărât, mai ezitant, mai retractil sau mai firesc, după cum a avut resurse morale, financiare sau chiar de imaginaţie şi de curaj colectiv.

GRUZIA a acţionat în forţă, renegându-l şi dezmoştenindu-l pe „călăul popoarelor” prin hotărârea ei, alungându-l practic pe Stalin din templu ! Stalin se simte izgonit, dar trebuie să zică mersi că a scăpat deocamdată foarte, foarte ieftin. Am zis deocamdată. Aşadar, cum zice românul : Se cam răsuceşte „bietul” în mormânt….

UCRAINA vrea să scape de vina istorică de a fi dat naştere primului Mare Cnezat Rus tocmai….la Kiev (Rusia Kieveană) şi vrea să-l scutescă şi pe Gogol de complimentul că este un uriaş scriitor…rus ! Gogol este foarte frământat, sângerează, ca şi poporul din stradă, şi îşi pune întrebări dilematice, mai curând decât dialectice. Căci, aşa cum zice romanul : Rău cu rău, dar n-o fi mai rău fără rău ?

ARMENIA a decis fără îndoială tragic. Dar la armeni, ca şi la jocul de şah pe care ei îl iubesc enorm, nici o mutare nu ştii cum pregăteşte o altă mutare mai bună, iar un sacrificiu poate pregăti chiar şi câştigarea partidei. Haciaturian este în doliu, iar eroul baletului său, răsculatul Spartacus, plânge alături de părintele divinei muzici.  Dar, cum zice românul : Om trai şi om mai vedea !

MOLDOVA a făcut pur şi simplu ce trebuia şi ce era normal să facă. Poate chiar a fost neaşteptat de simplu şi lucrurile se vor (sau i se vor) complica pe parcurs, dar drumul este fără întoarcere. Ştefan cel Mare se minunează, căci mai spera la fel de puţin, cam tot atât cât mai spera să devină…şi Sfint. Dar, cum zice românul : Nu aduce anul ce ne aduce ceasul.

Şi, poate abia din acest moment, cu aceste ţări care încearcă să se smulgă nu numai din imperiul rus, dar şi din mentalul colectiv al mamei Rusia, putem spune că începe cu adevărat lupta pentru „upgradarea” lumii ca urmare a căderii comunismului rus. Iar lupta pe viaţă şi pe moarte între imperiile căzute şi statele federale născânde, va provoca probabil un nou război rece, cu episoade fierbinţi şi echilibre mereu stricate, dar şi cu acea încleştare pozitivă de forţe care declansează mecanismul competiţiei cu mize reale, scoate LUMEA dintr-o recesiune romantică şi o pune astfel pe un RESTART sec.

De data asta, România nu este deloc asezată rău pe harta fronturilor (având chiar şi un scut american!), dar are urgentă  nevoie, totuşi, de oameni muncitori şi de adevăraţi bărbaţi de stat. Uneori i-a născut la momentul potrivit. Dumnezeu să binecuvânteze România !