joi, ianuarie 28, 2021

Stan şi Bran cu jurnalişti

Uneori presa e simpatică. Bâlbele în direct, incidentele lexicale sau potrivelile de tot felul smulg zâmbete în cele mai dramatice momente. Spre deosebire de presa scrisă, care oferă un răgaz în plus dar impune şi cumpănire (fiindcă foaia albă este constrângătoare chiar în format Word), televiziunea în direct înseamnă un galop fără menajamente. Jurnalistul trimis de urgenţă pe teren abia dacă are timp să vadă despre ce e vorba, să înţeleagă câte ceva, că are deja legătura şi trebuie să transmită. Şi atunci, sub tensiune, iese câteodată aşa: „Infractorii au dispărut fără urmă. Poliţiştii sunt încă pe urmele lor” (Pro TV Iaşi, Ştiri).
Ioan Crăciun şi Bogdan Petry au avut răbdarea de a monitoriza şi de a colecta „minime, debitări şi moace” într-o carte intitulată „Vorbe de buh cu figuri” apărută la Editura Ars Docendi. Umorul involuntar al jurnaliştilor de televiziune a fost astfel antologat de doi autori plin de umor ei înşişi care au dat unul intertitluri inspirate, altul ilustraţii pline de har. Deşi volumul a apărut acum câţiva ani (continuarea e în pregătire), hazul vorbelor „de buh” şi de „uff” ale protagoniştilor aflaţi sub presiune nu s-a perimat. Iată câteva mostre:

„România este principalul exportator de paraşute din sud-estul Europei”(Realitatea TV, emisiune depre relansarea economică în industria textilă).
„Miron Cozma a fost eliberat pentru implicări în activităţi socio-educative şi moral-religioase”(TVR1, Jurnal)
„Soldatul rănit în Irak este aşteptat în ţară pentru a fi înmormântat ca un erou” (Antena 1, Observator)

„Cei doi soldaţi  răpiţi de Hessbolah sunt în stare bună” (OTV, Ştiri)

Nici interlocutorii reporterilor nu se lasă mai prejos: „Am fugit cu doi porci la şosea – relatează la Realitatea TV un sătean dintr-o localitate lovită de inundaţie – şi când am ajuns acolo viitura aducea şi coteţul”. La Alpha TV Câmpulung directorul Clubului elevilor povesteşte cu entuziasm: „În luna martie am avut activităţi mari. Elevii noştri au participat la un carnaval deghizaţi în flori, păsări şi animale de primăvară”. Dar şi de la Balul bunicilor vin veşti încurajatoare de la o pensionară,  pe Prima TV: „ Sunt singură. Nu am soţ, a decedat şi mă simt excelent…”. Pe B1 TV un star porno descrie show-ul său erotic cam aşa: „Lucruri normale, curate, adică tot tacâmu”. Iar optimismul atinge punctul culminant în spovedania unui rom la Observatorul Antenei 1: „N-aveam casă şi m-am rugat. Sfântuleţule, ajută-mă să-mi fac şi eu o casă! Şi-am făcut: parter cu două nivele”.
Longevitatea emisiunii Cronica Cârcotaşilor se datorează frecvenţei cu care protagoniştii canalelor de televiziune o iau prin bălării. Contribuie la aceasta educaţia superficială a tinerilor jurnalişti, cu gramatică şi lecturi puţine, contribuie lipsa de rigoare generalizată, profesionalizarea incompletă şi mai ales stilul „merge şi aşa”, din moment ce nu se sancţionează. Dar viaţa publică colcăie de personaje pitoreşti, fără şcoală, cu ceasuri şi maşini (mai nou, elicopter) de sute de mii de euro. Demne de urmat: „Avem o viziune exactă cum trebuie să-l călcăm în picioare pe acest om” (Marean Vanghelie pe TVR 1) sau „Tatăl meu şi tatăl lui Giovani aşa cântau la petreceri, că toată lumea amuţea” (Gigi Becali pe Prima TV).

Articol aparut si in revista 22

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Minunat! O singura corectura mi-as ingadui: „România este principalul exportator de paraşute din sud-estul Europei” Asta cam asa-i, in adevaratul sens al cuvantului!

  2. Se poarta perlele si in presa scrisa. Chiar acum cateva minute citii in Gazeta de Olt cum angajatii de la ISU au „asanat” o bomba intr-un poligon.

  3. <> – si care este problema sau amuzamentul aici? chiar asa si este, Romania este principalul export de parasute din regiune. A, faptul ca in zonele mai necivilizate ale tarii (a se citi in Sud) „parasuta” descrie altceva, e problema jargonului local. Daca am inlocui cuvantul furt cu masina, am rade pe urma ca Dacia este principalul exportator de masini din Romania? V-a intrat in ADN tigania de Bucuresti…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.