Ieri, 7 septembrie, Ministerul Sănătăţii a ţinut o conferinţă de presă la Guvern prin care anunţa noul său rol de coordonator al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS).
Am descoperit calităţi certe de comedian, domnul ministru împrumutând ceva din stilul inconfundabil al lui Buster Keaton.
Conferinţa de presă a fost comică, este drept, doar pentru avizaţi. Astfel am putut afla că Guvernul a aprobat un act normativ excepţional – Ordonanţa de urgenţă prin care NU MODIFICA autonomia şi statutul de ordonator principal de credite al CNAS, prin care SE MENŢIN prevederile potrivit cărora CNAS răspunde în faţa Guvernului şi a asiguraţilor, dar şi în faţa Ministerului Sănătăţii, pentru întreaga activitate şi prin care „de asemenea, VA FI PASTRATA procedura de numire a preşedintelui CNAS”. În schimb, suntem asiguraţi că Ministerul Sănătăţii capătă o serie de atribuţii, pe care, de altfel, le are şi în prezent!! Absolut bulversant! Trecând peste enumerarea tuturor non-modificărilor (ce rost ar avea) putem să ne oprim la singura schimbare care, în opinia ministrului şi a guvernului justifică emiterea urgentului act normativ: „Ministrul Sănătăţii va fi invitat permanent al consiliului de administraţie al CNAS, îl va prezida, fără drept de vot.” Mai citesc încă o dată – şi nu-mi vine să cred! Ministrul va participa, fără drept de vot, la şedinţele unui organ care are un rol strict CONSULTATIV pentru preşedintele CNAS, proaspătul sau „coordonat”!
O jurnalistă mai iute de minte a ţinut să afle cum va funcţiona revoluţionara relaţie dintre MSP şi CNAS în cazul repetării apariţiei de atitudini divergente, în condiţiile noii OUG. Avizul negativ conform va duce la negocieri, refuzul repetat va provoca noi negocieri, iar refuzul absolut şi ferm va conduce la…negocieri.
Absolut savuros.
Încercând să păstrăm un ton mai serios (deşi numai de seriozitate nu este vorba) putem observa că Guvernul face un abuz cras folosind o Ordonanţă de urgenţă pentru o situaţie în care nu exista urgentă de fel, ocolind Parlamentul şi prevederile art. 115 al(4) din Legea Fundamentală. Guvernul ştie că o astfel de modificare este neconstituţională (conform repetatei jurisprudenţe a CC), însă preferă să dea impresia satisfacerii UDMR! Prin acest act nu se oferă absolut nici un beneficiu populaţiei asigurate însă se mai da o lovitură (a câta?) statului de drept.
În aceiaşi conferinţa de presă Ministrul Sănătăţii Publice a continuat prestaţia cu valente artistice anunţând cu deplina seriozitate ca săptămâna viitoare va propune un act normativ referitor la funcţionarea sistemului clawback adoptat în 2009, dar, atenţie, şi unul referitor la noul sistem clawback! Conform OUG 68/2011, promovarea HG-ului referitoare la noul sistem de clawback are ca efect, printre altele, abrogarea OUG-ului care oferă suportul legal clawback-ului instituit în 2009!
Desigur, cetăţenii de rând nu au cum să guste din savoarea actului de guvernare iar Opoziţia este prea obosită să se întoarcă de pe o parte pe alta pentru a sancţiona astfel de derapaje legale.
PS: după ce în urmă cu 2 săptămâni Premierul anunta iminenta aprobare a HG-ului privind clawback-ul, după ce săptămâna trecută s-a anuntat amânarea cu o săptămână pentru că un minister avizator vrea să mai studieze materialul, noua amânare confirmă cele spuse de mine în comentariul precedent, situaţia penala în care s-a ajuns. În opinia mea, singura solutie legala pe care Guvernul o poate adopta este aceea de a anula definitiv clawback-ul si sa-l dea uitarii pentru o perioada de timp, declarându-l neadecvat pentru tara noastra. Numai astfel isi poate acoperi nerespectarea legii. Emiterea unui HG care sa puna in practica a ceasta forma de suprataxare este puternic acuzatoare pentru inactiunea vinovata a Guvernului pentru exact 2 ani si pentru favorizarea industriei de medicamente prin neincasarea la buget a aproximativ 200 de milioane de euro!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 