joi, martie 28, 2024

Stânga, evreii si antisemitismul

Acum șaizeci de ani, în noiembrie 1952, la Praga, Rudolf Slansky, fostul secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia, un stalinist fanatic, împreună cu alți treisprezece importanți exponenți ai partidului, în majoritate evrei, au fost condamnați la moarte fiind acuzați de trădare și că ar fi participat într-o conspirație sionistă. În același timp, paranoia din ultima fază a tiraniei lui Stalin a dus la eliminarea fizică a membrilor Comitetului Antifascist Evreiesc, printre care celebrul poet de limba idiș, Peretz Markish, și la decizia funesta de încarcerare a medicilor evrei care au fost acuzați că ar fi încercat să îi otrăvească pe liderii sovietici. Dacă Stalin nu ar fi murit în martie 1953, acești doctori ar fi fost executați.

Cum a fost posibil ca internaționalismul bolșevic să degenereze într-un antisemitism feroce cu nimic diferit de excesele propagandistice ale „Sutelor Negre” din Rusia țaristă? Unde dispăruse promisiunea umanismului marxist, visul solidarității proletare indiferent de limbă sau origine? Nu există oare ceva ascuns în gramatica secretă a obsesiilor stângiste, în fantasmele politice fundamentale ale Stângii, care să explice asemenea răbufniri vulgare de intoleranță?

Robert Wistrich, un istoric meticulos și extraordinar de erudit al pasiunilor politice moderne, printre care socialism, sionism și echivalentele acestora pe palierul de extremă dreaptă al continuumului ideologic, a scris un tratat asupra propensiunilor antisemite persistente în mișcările revoluționare de stânga. Autorul arată cum idei de natură resentimentară au marcat viziunea socialistă asupra evreilor, care au fost percepuți drept agenți ai instinctelor și viciilor capitalismului. Chiar și înainte de Revoluția Franceză, personalități importante ale iluminismului au adoptat atitudini profund iudeofobe. În Franța, Voltaire i-a acuzat cu vehemență pe evrei că ar fi fost imposibil de tribaliști, în timp ce în Germania, discipolii lui Hegel au considerat iudaismul drept o religie esențialmente reacționară, un obstacol în calea emancipării umane.

Unul dintre cei mai virulenți antisemiți a fost Bruno Bauer, care în primă fază a fost un prieten apropriat a lui Karl Marx, ca mai târziu să devină dușman politic și filozofic al celui din urmă. Marx însuși a avut o atitudine ambivalentă, deseori ostilă și stingherita, în raport cu propria origine evreiască. De fapt, textul său de tinerețe „Contributii la chestiunea evreiasca” îi prezintă pe evrei într-o lumină predominant defavorabilă. Ei erau încarnarea a ceea ce romanticii iubeau să urască: egoism, mercantilism și lipsă de suflet. Acest articol timpuriu al lui Marx a devenit un text sacru pentru cei de la stânga care au abordat subiectul emancipării și asimilării evreilor. Aceștia din urmă au împrumutat de la părintele fondator convingerea că evreii erau înreuchiparea injustiției capitaliste, identificându-i cu sistemul bancar și monetar. Într-un final au ajuns să ceară de-iudeizarea societății prin intermediul revoluției proletare. Marx a elaborat această viziune în cadrul unei cosmologii politice în care evreitatea și capitalismul erau identice.

Aceeași fixație s-a manifestat și în cercurile de stânga nemarxiste, de la Proudhon la Bakunin sau alți anarhiști. Wistrich analizează convingător afinitățile dintre extrema stângă și extrema dreaptă în raport cu opoziția față de ceea ce ambele percep drept conspirația iudeo-plutocratică. Naziștii au accentuat acest mit, incorporându-l într-o concepție asupra lumii mai largă care era centrată pe imperativul de a rezista atât capitalismului dar și comunismului evreiesc. În pofida perplexității logice provocate de astfel de mituri, ele au persistat de-a lungul deceniilor. Spre sfârșitul vieții, Iosif Stalin era la fel convins precum Adolf Hitler că familia Rothschild (sau Wall Street-ul ca ultimă manifestare a acesteia) era la originea tuturor momentelor de turnură la nivel mondial.

Demonizarea evreului ca simbol al mult hulitei burghezii a coincis, în cadrul Stângii, cu eforturile reprezentaților de marcă sau a membrilor obișnuiți evrei ai diferitelor mișcări de a-și nega originea. Capitolele din volumul lui Wistrich care discută cazurile Rosei Luxemburg și al lui Lev Davidovici Troțki sunt exerciții exemplare în arheologie psihologică. Atât „Rosa cea roșie” cât și Troțki s-au născut în familiei de evrei ortodocși, ambii au făcut tot posibilul pentru a depăși această moștenire și pentru a interioriza o identitate supra-națională, în mod veritabil universalistă. Ambii au promovat doctrina mesianică a revoluției apocaliptice.

Într-un final, Marx și Engels au proclamat în „Manifestul Partidului Comunist” că muncitorii nu au patrie. De ce Rosa sau Lev ar fi avut și ei una? Ei nu și-au ascuns originea, dar au considerat-o irelevantă pentru agenda mult mai largă și grandioasă a viselor lor revoluționare. Au reușit ei oare să impună o astfel de viziune?

În mod evident, internaționalismul evreiesc revoluționar a eșuat. Atât socialiștii germani cat și cei ruși au continuat să îi perceapă pe revoluționarii evrei mai mult drept tolerați decât ca membri cu drepturi depline ai partidelor naționale respective. Social-democrați cu ștate vechi precum August Babel și Frantz Mehring o vedeau pe Rosa drept o exaltată, aproape un personaj don-quijotesc. În lupta sa de a dovedi că este cu adevărat moștenitorul lui Lenin, Stalin nu a ezitat să apeleze la insinuari antisemite în legătură cu arhi-dușmanul Troțki (pe care îl etichetase drept Iuda) și cu alți membri de origine evrei ai Vechii Gărzii vechi bolșevice. Public însă, cel puțin în anii treizeci, Conducătorul (vozhd) a condamnat antisemitismul drept o versiune modernă a canibalismului. Pe plan privat însă se delecta fără vreo remușcare cu obscene bancuri antisemite.

Apariția sionismului a contribuit la radicalizarea prejudecăților antisemite în mișcările de stânga. Mai mult decât atât, incapabilă de a anticipa Holocaustul (Troțki a fost o excepție notabilă în acest sens), Stânga a rămas fidelă propriilor dogme depășite. Crearea statului Israel a generat o nouă realitate pe care Stânga a preferat să o ignore și să o distorsioneze până la caricaturizări grotești. În locul unei empatii față de cel amenintat cu anihilarea totala, stânga radicală a decis că Israelul reprezintă capitalismul în forma sa cea mai detestabilă, o nouă formă de colonialism și chiar rasism.

Perseverând în atitudini aberante din trecut, cei care susțin poziții precum cele de mai sus sunt uneori ei înșiși evrei. Din anumite puncte de vedere, este ca și cum aceștia refuză să învețe lecțiile istoriei. O precizare este totuși necesară: nu ar trebui să generalizam, nefiind vorba de un grup foarte larg. Cei despre care vorbesc sunt aproape întotdeauna intelectuali – un grup specific format din indivizi care sunt de cele mai multe ori seduși (și chiar bucuroși să fie seduși) de cântecul de sirenă al utopismului.

Prin intermediul volumului de față, studiu de reală urgență politică și morală, profesorul Robert Wistrich oferă o analiză, bazată pe o cercetare minuțioasă, care demistifică tendințele, stereotipurile și fantasmele stângii în raport cu evreii, iudaismul și statul Israel. Ironia constă în faptul că cei care promovează și susțin astfel de concepții bigote și conspiraționiste nu realizează că ei de fapt reciclează viziunile criminale despre o lume fără evrei ale lui Adolf Hitler și Iosif Stalin.

Recenzie de Vladimir Tismăneanu la cartea lui Robert S. Wistrich, „From Ambivalence to Betrayal: The Left, the Jews, and Israel” (Lincoln and London: University of Nebraska Press, published for the Vidal Sassoon International Center for the Study of Anti-Semitism, 2012), publicată în „International Affairs”, (Royal Institute of International Affairs, Chatham House), Vol. 88. October 2012 (traducere din limba engleză de Bogdan C. Iacob).

Distribuie acest articol

35 COMENTARII

    • Cine esti d-neata D-le Hannibal !? Toate interventiile du-mitale sunt laconice si intotdeauna sugereaza un verdict (uneori chiar si in latina ) . Spune d-le numele real .( imi cer scuze daca am scapari gramaticale dar sunt de 23 de ani in Israel si gandesc deja in ivrit (ebraica ))

      • Am facut trimitere la gestul lui Jobbik pentru e foarte actual (saptamana aceasta) si mai ales pentru ca e o confirmare a ceea ce scrie dl. profesor in articolul de baza . Adica e un exemplu de antisemitism pur , venit din sfera politicului , chiar daca ,in acest caz ,de dreapta.

        Vad ca va preocupa identitatea mea. V-am raspuns la acesta intr-un comentariu la articolul de ieri. As vrea sa observati insa, ca nu eu sint subiectul articolului (nici macar predicatul) :)
        Practicati psihologia in Naharia si va inteleg ,dar nu uitati ca si dr. Chilton a incercat sa-mi umble la ginduri si doar stiti ce a urmat . Eu zic sa ne concentram pe subiectul articolului si nu pe identitatea comentatorilor. Pentru asta il avem printre noi , aici, pe distinsul Dr. Zen , caruia va sfatuiesc a nu-i face concurenta !

  1. Internaționalismul proletar este o dogmă care prin esența ei este antinațională, iar evreii s-au menținut timp de 2000 de ani datorită unei rezistențe etno-religioase, era normal ca Marx, lenin, Stalin ș.a. să nu înghită iudaismul. Slanski a uitat că este evreu, ca și Trotzky, ș.a.

  2. individul strivit de grup (superior numeric si indoctrinat)
    de la lumea orientata catre persoana (nu ucide, nu fura, iubeste ti aproapele) la dementa ideologica. dogme folosite de monarhi sau despoti luminati pentru ridicarea deasupra grupului si a grupului deasupra tuturor. dominatia homo politicus-ului minat de aceleasi interese mizere, devenit apoi marioneta homo economicus-ului si power shift-ul continua.

  3. Ura și resentimentul sunt dincolo de politică, de economie, de cultură, chiar dacă adesea sunt instrumentate politic, economic, cultural, ideologic. Eșecul individual sau comunitar este traumatizant, imitația și manipularea sunt universale, astfel încât este explicabil psihologic și social de ce, în loc să asumi partea de vină pentru neîmpliniri de tot felul, identifici un ,,țap ispășitor” care te deresponsabilizează, readucându-ți un iluzoriu confort mental. Răul vine din coruptibilitatea omului, incapabil să reziste în fața iluziilor, a idolilor, a patimilor.

  4. In Romania nu exista un antisemitism evident sau pronuntat, dar impresia larg raspandita este aceea ca acolo unde se intampla ceva rau este si un amestec evreiesc. Cateva exemple : comunismul a fost adus de tancurile sovietice iar „implementarea” lui a fost realizata de comunisti evrei; criza mondiala are drept cauza lacomia bancherilor, majoritari evrei; razboiul continuu din Orientul Mijlociu se datoreaza refuzului statului Israel de a accepta un stat palestinian pe vechile teritorii palestiniene; politica externa a SUA, cu interventii armate in alte regiuni sub masca „exportului de democratie”, este aproape tot timpul condusa de persoane de origine evreiasca; dupa ce majoritatea evreilor au emigrat din Romania la conducerea tarii dupa 1989 au aparut foarte multi lideri perceputi a fi de origine evreiasca (Silviu Brucan, Petre Roman, Barladeanu, A.D. Munteanu, Voican Voiculescu, Dan Martian etc).
    Nu stiu cat de adevarate sunt aceste impresii ale populatiei romanesti, dar eu am avut astfel de discutii cu amicii mei romani. Poate mi-au fost spuse din cauza originii mele.

  5. D-le Tismaneanu , ar fi trebuit sa introduceti in discutie nu doar conceptul ” stanga ‘ ci si „elita ” intelectuala si mai ales universitara . In Europa Occidentala , mai ales ( cu mult mai putin in SUA) antisemitismul deghizat in anti -Israel e aproape o moda . E stupefiant cum acesti intelectuali habar nu au cea ce se intimpla aici in Israel .( unde ma aflu de 23 de ani). Din Liban ne-am retras si dupa aceea am primit mii de rachete ( in 2006 orasul meu Karmiel a „primit’ 350 de rachete . Nu ma intrebati cum a fost!) . Din Gaza ne-am retras iar ei au trimis peste 10 mii de rachete . Sa fie foarte clar ! Sunt un pro Basescu si de asemenea sunt pentru doua state (palestinian si evreu) . De altfel nu ma mai mir de nimic .Elita intelectuala a Egiptului intotdeauna a fost impotriva tratatului de pace cu Israel !

  6. Foarte bun articolul! Ma bucura faptul ca tot mai multor oameni li se deschide orizontul , si ce e si mai bucurator : se pun articole , filme, poze care ilustreaza realitatea. Nu cea pe care o vedem la televizor ci cea in care am trait toata viata fara sa stii realitatea. Cu totii am fost si suntem prostiti de mainstream media. Nu va lasati pacaliti! Cautati intotdeauna adevarul. Cea mai buna arma contra raului este cunostinta si iluminarea. Puneti-va cat mai multe intrebari ! De ce?

  7. Daca orientarea antisemita din politica unor tari si partidfe din timpul lui Hitler si Stalin se explica prin lipsa democratiei din acelel spatii, in cazul partidelor de stinga se poate extrapola tocmai prin lipsa de organizare democratica si urmarea unui model de centru dictatorial.
    Poate ca intre activistii de stinga evrei sau nu si statul Israel autorul simte o afinitate pentru stat si aceasta este o calitate care trebuie recunoscuta.
    Mai importanta este existenta statului Israel si implicatiile decit cautarea unor elemente in teoriile complotului international.
    Recunosterea sau nu a dreptului de existenta a statului Israel este criteriul dupa care se impart opiniile si interesele actuale iar restul sunt pretexte pe care unuii propagandisti le folosesc pentru a distrage atentia.

  8. Din nou un auto-citat:

    – A ! Mai am o noutate: în Ianuarie Mikhoels a fost lovit de un camion pe stradă.
    – Solomon Mikhoels, actorul ? Preşedintele Comitetului Evreiesc Antifascist de la Moscova ?
    – Chiar el. Restul membrilor Comitetului sînt puţin… arestaţi. Alţii au dispărut fără urmă. Teatrul Evreiesc de Stat a fost închis.
    – Şi Mikhoels ?
    – Păi n-auzi că l-a călcat camionul ?
    – Bine, bine, dar a scăpat sau nu ?
    – Ce să scape ? Tu crezi că cekiştii glumesc ? E mort şi-ngropat.
    – Ce l-a apucat pe papaşa ?
    – Nu ştiu exact, dar nimic din ceea ce este evreiesc nu-i mai convine: nici acasă, nici în Palestina. Molotov alunecă în jos…
    Toţi înmărmuriră, strigînd în cor:
    – Molotov !
    – Da, Domnilor ! Însuşi marele Viaceslav, numărul doi în U.R.S.S. de mulţi ani.
    Ţurcanu-zek nu-şi ascunse satisfacţia:
    – Ah, ah, ah ! Numărul doi…şi-un sfertuleţ ! În afară de UNUL, restul sînt ZERO. Bătrînul Cur-de-fier primeşte ce merita pentru fidelitatea faţă de Stalin. Vorba lui Friţevici Servaţius: „Dumnezeu există !” Care-i legătura cu subiectul Mikhoels ?
    – Legătura ar fi soţia, Polina Jemciujina, mare activistă prin Comitetul despre care vorbeam. Evreitatea este primul său defect. Doi: „suava” bolşevică are un frate în USA, om de afaceri.
    – Şi ce, pînă acum georgianul n-a cunoscut „amănuntul” respectiv ?
    – Ba da, dar ştii cum procedează el: se face că plouă, crezi că te-a iertat; deodată, brusc, îţi scoate pe nas te miri ce din trecut. Mîine, peste un an, sau peste zece, ţi se poate întîmpla „ceva”. De-un par-egzamplu să-ţi cadă candelabrul în cap, sau să te împiedici pe scară la coborîre (numai la coborîre). Indiferent ce ai făcut pentru bolşevism, pentru „patria sovietică” sau cîte stele porţi pe umeri.
    Pavlik se scărpină din nou:
    – Chestia cu Polina-evreica e un pretext. Pe tătuca nu-l văd în rol de Hitler: e foarte calculat.
    – Atunci ?
    – Dacă pregăteşte o nouă Mare Epurare-Mătrăşire ? Prea i-a lăsat pe ruşi să respire de la război încoace. Şi cekiştii au cam ruginit.

    Nu spun că interpretarea mea este unica posibilă. Domnule Profesor ! Îmi cer scuze pentru tentativa mea invazivă, dar am nevoie ca de aer de o critică avizată. Ceea ce am citat mai sus face parte din latura didactic-amuzantă a celor scrise de mine, dar mai sînt multe alte lucruri de altă factură. Dacă puteți să sacrificați niscai timp din viața Dvs. (la vîrsta noastră începe să conteze…) v-ași fi recunoscător. Presupun că (paulvasiliulinioiarăjosroyahooetc) este accesibilă direct de pe site.

    • Foarte interesant, chiar captivant, acest text. As aduga ca Stalin nu-i putea ierta Polinei Semionovna Jemciujina prietenia cu Nadejda Allilueva, faptul ca fusese ultima persoana cu care vorbise Nadia (sotia dictatorului) inaintea sinuciderii (v. cartea lui Simon Sebag Montefiore). A mentinut in anturaj evrei, unii in functii de mare incredere, dar era vorba de stalinisti cu trup si suflet, a caror evreitate era total insignifianta, redusa la zero (Lazar Kaganovici, Lev Mehlis). Ganduri bune.

      • E adevarat , Montefiore sustine ca Poliana a fost ultima persoana vazuta de Nadia inaintea sinuciderii. Dupa alti autori insa (v. memoriile Svetlanei) ultima persoana cu care a conversat Nadia a fost sotia lui Sergo , cea mai buna prietena. S-a intamplat in timpul chefului de pomina,la aniversarea a 15 ani de la revolutie. E doar o chestie de detaliu , nu cred ca e relevant …

        • L-am intalnit pe nepotul lui Sergo si al Zinaidei, un diplomat rus cu numele de familie Ordjonikidze, la Geneva, in 2009. Lucra in Comisia ONU pentru Drepturile Omului. La o prezentare pe care am facut-o la Wilson Center (50 de ani de la „Raportul Secret”), a fost prezent Sergo, fiul lui Anastas Mikoian. Se numea astfel in cinstea lui Ordjonikidze. A povestit lucruri fascinante despre conversatiile „printisorilor” de la Kremlin. What a small world :)

  9. buna ziua, dle. Prof. Eu eram sub impresia ca in „early stages” Stalin a fost sustinator al infiintarii statului Israel, vazut ca un luptator contra colonialismului britanic din zona. Gresesc?

    • Buna ziua,
      Cand a constatat ca Israelul nu serveste scopurilor anti-britanice si anti-americane, Stalin si-a schimbat complet atitudinea. Robert Wistrich discuta acest subiect. La fel, Timothy Snyder in „Bloodlands”, ultimul capitol (cartea a aparut zilele trecute la Humanitas in traducere romaneasca). Ganduri bune.

      • Dom’le Tismaneanu,
        atitudinea/politica Israelului fata de US&UK este explicatia plauzibila a „antisemitismului” lui Stalin. Faptul ca Israelul a refuzat sa urmeze politica lui Stalin l-a facut pe acesta sa devina f.dusmanos. Vedea in atitudinea Israelului o tradare. Politicienii israelieni se bucurasera de increderea si sprijinul lui Stalin, facusera parte activa din Comintern, aveau stagii importante in URSS….. Acum intelegeau sa faca politica Israelului si nu a lui Stalin, desi il lasasera explicit sa inteleaga ca lucrurile o sa mearga asa cum convenisera. Si iata ca Israelul „misca-n front” si politicenii pina mai ieri devotati cauzei revolutiei mondiale se fac ca nu vad ce fac rudele, prietenii si tovarasii de idei emigrati in Israel. Stalin era prea inteligent ptr.a nu sesiza cel putin o coniventa pasiva daca nu chiar o alianta.
        O atare situatie era intolerabila ptr.planurile de hegemonie mondiala.
        Stalin mai constata o puternica presiune emigrationista catre o tara care se distanta vadit de patria fericirii poapoarelor…. Atunci Stalin ce sa creada?!?
        Faptul ca cei care ii trezisera neincrederea erau evrei e doar o intimplare. Stalin a declansat fometea in Ucraina nu ptr.ca avea ceva cu etnicii ucraineni sau epurarile masive in armata nu se datoreaza urii lui Stalin impotriva militarilor ci fac parte din planurile celui mai fidel si inteligent urmas al lui Lenin….
        p.s. cartea lui Sebag-Montefiore,desi excelent documentata, face greseala de a-l arunca in derizoriu pe Stalin. Acest lucru este incorect deoarece Stalin este un personaj istoric ce merita tratat cu toata seriozitatea

  10. Îmi aduc aminte de un pasaj din autobiografia lui Amos Oz, unde spunea că tatăl lui a putut reveni în Europa la 30 de ani după imigrarea în Palestina și că una din diferențele observate a constat în conținutul graffitti-urilor: În tinerețea lui scria „Afară cu evreii în Palestina !” iar acum era „Afară cu evreii din Palestina!”. Este un subiect pe care mulți pretind să-l abordeze rațional în atmosfera de political correctness în care trăim- prea repede se văd însă sub pojghița asta niște reflexe mai vechi și mai întunecate. Există anti-semitism în România
    fără să mai fi rămas evrei. Anti-comunismul pretins intelectual la unii este o fațadă șubredă
    pentru anti-semitism visceral. Noțiunea că „evreii ne-au băgat comunismul pe gât”, învecinată
    cu altele disculpatorii de genul „toate năravurile proaste ni se trag de la turci”, ține de o lungă tradiție de infantilism, memorie selectivă și uneori chiar lotofagie, menite să evite orice semne
    de întrebare „jenante”. Este însă greu de purtat un dialog „normal” pe această temă dacă israelienii iau orice critică a politicii lor drept anti-semitism iar anti-semitul își vântură moaștele mascate într-o „opoziție” la reacțiile Israelului în zonă. Uneori te cuprinde pesimismul- poate e unul din subiectele pe care umanitatea chiar nu-l poate ataca rațional, în ciuda declarațiilor
    de progres.

  11. In opinia mea, care este divergenta de cea a d-lui Tismaneanu, extensia antisemitismului la perioada postbelica, implicit a comunismului, este un abuz politicianist, care tinteste obtinerea unor avantaje unilaterale de aceeasi natura. Antisemitismul, ca ideologie si politica de exterminare a unei rase si a unei religii, s-a consumat in limitele celui de-al Doilea Razboi Mondial, in perimetrul lagarelor si crematoriilor naziste, in care a avut loc Holocaustul. Odata cu terminarea razboiului, crematoriile au incetat sa mai fumege, carnagiul civil in uzinele mortii a luat sfarsit (si, daca nu ma insel, cei care au pus capat fenomenului au fost chiar sovieticii). Nu vorbim aici de persecutii sau detentii politice, si nici de crime politice individuale, care au avut loc in toate regimurile politienesti de dupa WWII, nu numai din Europa, dar si din Americi sau din alte parti ale lumii, ci de actiuni criminale din timp de razboi, care au lovit, programatic, in masa populatiei civile, nevinovate si fara aparare. Daca unii evrei sau indivizi ai oricaror etnii au ales, dupa razboi, sa se situeze in interiorul unor state pe pozitii adverse regimurilor, inseamna ca au ales sa impartaseasca si riscurile politice si juridice ale vremurilor, iar in aceste cazuri etnia nu juca niciun rol in aplicarea tratamentelor de represiune. Si nici fenomenele de emigratie sau stramutare nu ar putea fi luate in calcul, sa ne amintim ca si populatia germana a fost grav afectata de astfel de fenomene dupa prabusirea celui de-al Treilea Reich. Sa nu confundam Antisemitismul cu Antidizidenta si nici Holocaustul cu Represiunea. Din aceasta retrospectiva, este fara dubiu ca antisemitismul (practicat sau practicant) si expresia sa holocaustica, singura care, de altfel, ne indreptateste sa vorbim de antisemitism, a apartinut Dreptei Naziste. Din aceleasi consideratiuni, Anti-Islamismul, de care se face atata caz in zilele noastre, nu poate fi sustinut, lipsindu-i expresia materiala, holocaustul. Sa nu uitam inca un detaliu semnificativ, care goleste de continut teza din titlul articolului (despre stanga “antisemita”), ca in “razboiul de sase zile” liderul comunist roman, Nicolae Ceausescu, a tinut parte Israelului. Din perspectiva evenimentului de joi (de la ONU), mi se pare rezonabila ideea ca masurile unilaterale nu contribuie la o pace durabila in Orientul Mijlociu.

    • @Vincentiu
      1.Ceausescu NU „a tinut partea Israelului” in razb. de sase zile !
      Dimpotriva: Ceausescu a condamnat ferm si fara incetare Israelul pt „agresiune” si a fost iar fraza cu „retragerea Israelului din teritoriile arabe ocupate” a fost nelipsita din presa pina la caderea regimului ! Romania lui Ceausescu a fost singura tara din blocul comunist care nu a rupt relatiile cu Israelul in 1967. A-i fi ” tinut partea este insa cu totul altceva” !
      2. „extensia antisemitismului la perioada postbelica, implicit a comunismului, este un abuz politicianist, care tinteste obtinerea unor avantaje unilaterale de aceeasi natura.”
      Care”avantaje” obtinute de la cine in favoare cui ?
      3. „Antisemitismul, ca ideologie si politica de exterminare a unei rase si a unei religii, s-a consumat in limitele celui de-al Doilea Razboi Mondial, in perimetrul lagarelor si crematoriilor naziste, in care a avut loc Holocaustul”.
      Holocaust s-a „consumat” intradevar odata cu al doilea razboi mondial. Insa antisemitismul a existat cu mult inaintea Holocaustului si a continuat si dupa, pina astazi.
      4. Nimeni NU confunda ” Antisemitismul cu Antidizidenta si nici Holocaustul cu Represiunea”. Precautia dvs este inutila.
      5. „Din aceasta retrospectiva, este fara dubiu ca antisemitismul (practicat sau practicant) si expresia sa holocaustica, singura care, de altfel, ne indreptateste sa vorbim de antisemitism, a apartinut Dreptei Naziste.”
      Despre care „retrospectiva” vorbiti?
      Holocaustul NU ESTE „singura expresie”care ne indreptateste sa vorbim de antisemitism” !!!
      Si antisemitismul nu este inventia Dreptei Naziste. Antisemtismul are o istorie de doua mii de ani; (Holocaustul nu a aparut din senin) exista deja o bibliografie vasta despre antisemitsmul in nistorie, daca va intereseaza acest subiect.
      6. Holocaustul nu are nici o legatura cu „toate regimurile politienesti de dupa WWII, nu numai din Europa, dar si din Americi sau din alte parti ale lumii, ci de actiuni criminale din timp de razboi, care au lovit, programatic, in masa populatiei civile, nevinovate si fara aparare.” Banalizarea si relativizarea fac parte integranta din trusa negatorilor Holocaustului. Cu acelasi grad de legitimitate este invocat si carnagiul provocat de accidentele de circulatie.
      Evreii nu au avut de suferit pt ca era razboi si nici pt ca erau civili ci pt ca erau evrei. Aceasta era partea programatica!
      7. Antiislamismul nu are ce cauta in discutia despre antisemitism pt ca nu are nici o istorie si nici amploarea si adincimea antisemitismului. Este numai un fenomen recent legat de o situatie data din ultimele decenii in Europa. Ca si antisemitismul – antiislamismul exista in constiinta publica si este independent de nevoia de a fi „sustinut” de ceva „material”, cu atit mai putin de catre Holocaust.
      8. Pe scurt, nu se „goleste” nimic nici din titlul recenziei lui Tismaneanu si nici din teza cartii recenzate. Tocami ca debordeaza, dovada si textul dvs de mai sus.

    • @Vicentiu

      Nu doresc sa intru in polemica cu dvs. , mai ales pt. ca impartasesc UNELE din punctele dvs. de vedere. Dar o abordare a dvs. mi-a atras atentia :

      „…este fara dubiu ca antisemitismul (practicat sau practicant) si expresia sa holocaustica, singura care, de altfel, ne indreptateste sa vorbim de antisemitism, …”

      Ei, chiar asa ? Exista o cauza (antisemitism) si un efect (Holocaust) . Absenta unui efect nu exclude prezenta , momentana, a cauzei. Vorbim aici de dinamica unor concepte,idei, care se pot materializa ,ulterior , daca sint scapate de sub control , in efecte tragice , unde dimensiunea gravitatii e greu de exprimat. Chiar daca nu a existat Holocaust pina in sec. XX (de aceea se scrie cu majuscula, pentru ca e unic) , antisemitismul a fost vizibil, de-a lungul istoriei , in varii zone , tocmai unde te asteptai mai putin ,tinand seama de nivelul de civilizatie (cel putin aparenta) al locului si momentului. Vezi Spania in periada exodului , vezi Germania in sec. XIX , vezi chiar fostele state sovietice sec. XXI. In nici una nu a fost Holocaust there and THEN , si totusi….Nu trebuie sa astepti efectul pt. a incepe sa vizualizezi cauza –an ounce of prevention is worth a kilo of medicine, stiti dvs.

      Intrebarea care se pune, din ce in ce mai des in zilele noastre (mai ales in actuala conjuctura economica) este simpla : could it happen again? In acest sens , pentru o analiza destul de serioasa,cred eu, a fenomenului neo-fascist contemporan si a implicatiilor sale potentiale , mai ales in USA , indraznesc sa va recomand acest articol, de luna trecuta :

      http://original.antiwar.com/justin/2012/10/28/deja-vu-fascism-on-the-rise/

      Atinge, cred, unele aspecte din recenzia (foarte meritorie) a dlui prof. Tismaneanu.

      Dvs.,dle Vicentiu , ce credeti : could it happen again ?

      • Nu e vorba de concepte si idei . Poate idei da . Atat cat stiu si am citit nu prea s-a conceptualizat antisemitismul . Parerea mea e ca vorbim despre resentimente, ura , gasirea vinovatului ultimativ , cel cu nas coroiat , alogenul care nu canta imnul etc . O incercare de conceptualizare a facut-o tocmai Wagner ! Iar daca vorbim despre Holocaust ca fiind singurul lucru care ne indreptateste sa vorbim despre antisemitism sunt de acord cu d-voastra .

  12. Putine lucruri sint mai irationale pe lumea asta. Ideea este cum sa le raspunzi celor guvernati de ura stupida, invidie (din fantasmele de sorginte medievala cu privire la „bogatia” evreilor), nebunie.
    In anii’40 cind presa din Romania (adevarata presa a rusinii) abunda in imagini crestine (religie nu numai a iubirii dar care se bazeaza in mare parte pe Biblie) si in pagina de alaturi la indemnuri criminale, a scris un om ca Radulescu-Motru ca „Germania exporta anti-semitism”.
    Am citit undeva o idee foarte buna care mi s-a parut pertinenta; antisemitismul in Tarile Romane provine din rivalitatea dintre clasele aristocratiei si ale inaltei burghezii (citi vor fi fost) cu oamenii de afaceri evrei. Asadar acest anti-semitism feroce si criminal la scara apocaliptica, de la mijlocul secolului XX dn Germania (o justificare pina la urma de a jefui o mare parte din cetatenii propriei tari), s-a grevat peste ceva existent, cultivat in masele prea putin educate, cu buna stiinta de o parte din elitele autohntone.
    In acelasi timp mi-a povestit o matusa nonagenara ca bunicul meu, invatator, stringea bani dupa primul razboi mondial, intr-un proiect pentru Casa Scoalelor, pentru ca copiii de tarani lipsiti de mijloace dar destepti sa devina invatatori. Si cei care erau cei mai generosi, desi deloc direct interesati, erau evreii.
    Shimon Peres a spus ceva important in interviul dat TVR la Bucuresti: anti-semitismul nu e problema evreilor.

  13. Si ma rog de ce sa ne idognam ca si Stalin ingelabiulul Calua al Tuturor Popoarelor intr-un final a ajuns si la .. evrei?
    Sa va explic: „socialismul”, „comunismul” „bolsevismu” sau cum doriti s ail numiti era hotarat „internationalist” adica destesta identitatea nationala. Sau p’a etnica. In numele acstei „idei” de nonidentitate etnica Rusia a fost scaldata in sange. S-a zdrobit „sovinismul natiunii dominante” si milioae de velicorusi au fost ucisi , lasati sa moara de foame, de ste, deportati samd. Gerogienii (gruzinii) au fost reanexatai si reprimati cu brutalitate .. caucaziana (ca au laba grea si mila destul de putina caucazienii si Stalin era). „Holomodor” ul a preces Holocaustui. 2 sau 4 milioane de malorusi morti (cei mai muti de foame, cei norocosi de glont). A fost zdobita oprice identitate etnica prea evidenta . Vreo 20 milioabe de morti .. cel putin.
    Asa ca in anii 50 s-a ajuns in final si la .. evrei . Iar sionismul – nationalism evreiesc!- nu avea cum sa „aranjeze” lucurile cu o putere care considera etnicitatea prea evidenta ca ceva ce trebuia distrus.
    Pricepeti ? Era vorba de un sistem care elimina „asperitatile” etnice. Si despre asigurarea „egalitatii” de tratament. Ca inainte de medicii evrei au fost multi medici de alte nationalitati in numele luptei de clasa …

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro