miercuri, mai 12, 2021

Stânga-i la stânga, dreapta unde e?

Adevarul este că zilele astea se joacă soarta dreptei politice. Jumătate din electorat se lasă furat de cântecele de sirenă ale stângii, prin duetul Ponta-Crin. Să le fie de bine. Ei nu văd ce se întâmplă în Grecia care a luat foc. La propriu și la figurat. Mai are bani de pensii și de salarii până în iulie. Atât. Le explodeaza in fata promisiunile desarte, cu care s-au mentinut atatia ani la putere.

Cei care le-au dat grecilor 14 pensii si 14 salarii și-au mutat conturile în bănci solide, elvețiene și germane, își mută reședințele în destinații exotice, lăsând în urmă lacrimi, sinucideri și durere.

Dacă votanții USL de la recentele alegeri nu-și dau seama ce-i așteaptă, să fie sănătoși. Vor afla mai devreme sau mai târziu.

Cealaltă jumătate de electorat, de dreapta sau nehotărâții, cei care nu acordă credit USL, au stat acasă.

Problema este ce face dreapta românească.

Datorită tenacității și cerbiciei lui Emil Boc au fost restabilite, cât de cât, echilibrele structurale, după catastrofala guvernare Tăriceanu. Și au fost pornite reforme în educație, justiție, relațiile de munca, pensii.

Acum PDL este în derivă. Nu pentru că n-a știut să comunice, a facut-o președintele Băsescu în locul lor, ci pentru că „una vorbim și alta fumăm”.

Adică, austeritatea a fost bună pentru cetățenii de rând, nu și pentru „dulăi”. Decolteuri, amante, n-am luat banii acasa, 170 milioane euro împărțiți 80% la primari PDL, gondole, săli de sport și patinoare. Liste lungi de demnitari ai PDL, DNA-bili sau trimiși în judecată, lipsa performanței în atragerea de fonduri europene și investitori. Blândețea cu care Emil Boc și-a tratat colegii, sperând ca Sorin Apostu să-și „probeze” nevinovăția.

Bun, asta-i istorie de acuma.

Ce se poate întâmpla în continuare? Două lucruri. O nouă echipă de conducere la cârma PDL, condusă de Monica Macovei, Cristian Preda, Voinescu, Baconschi și alți câțiva, nepătați de afaceri necurate. Macovei are stilul de conducere al lui Băsescu. N-are mamă, n-are tată, când în joc sunt principii și respectarea lor. Ar zbura pătații din PDL ca muștele, cum s-a întâmplat când îl conducea Băsescu. Ar fi altceva, un șoc, capabil să retrezească interesul electoratului.

Ar fi și un bun motiv pentru coagularea forțelor de dreapta. Doar nu-și imaginează cineva că Blaga ar reuși o atare performață. Iar MRU este mai degrabă un bibelou de vitrină, fără aplombul și puterea de acțiune a Monicăi, demonstrată cât a fost ministru, și de când este europarlamentar. („Nu mă las și nu vă las„).

Știu că în ochii multor PDL-iști este un scenariu utopic. Blaga, Stănișoară, Videanu, se și imaginează pe cai mari, conducând ce? Un dric în drum spre Cișmigiul partidelor politice. Unde-i așteaptă PNTCD, la umbră, pe o bancă incomodă.

Sunt momente ale politicii în care este nevoie de geniu, de viziune, de renunțări dureroase. Pentru a salva ce mai este de salvat.

În politica românească n-am văzut, până în prezent, un astfel de scenariu. Sunt cam 10% șanse să-l vedem în zilele următoare. Nu mai mult.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Pai votanții USL să fie sănătoși, domnule profesor, cum spuneți, dar noi ce vină avem? Cat despre PDL, sunteți în continuare un optimist când spuneți 10 % șanse de reformare. Peste o ora și jumătate începe, în seara asta sau mâine vom ști încotro!

  2. Sa nu ne mai amagim. Stinga nu-i doar la stinga, e haaat, mult la stinga, drept in comunism. PSD e comunist, PC e comunist si da, PNL e tot comunist. Ginditi-va: nu conteaza ce spun oamenii astia, caci de facut ei fac ce-au facut comunistii. Ei nu emancipeaza electoratul ci il manipuleaza si-l prostesc pe fata.

  3. Dreapta nu a existat niciodata consistent in Romania. A fost omorata sistematic din fașă de către diferite grupuri de interese. Dreapta din PDL a murit cu prima măsură de stânga pe care a propus-o ca soluție la criză (impozitul minim), urmată apoi de multe alte măsuri de stânga de tipul creșterea TVA, împrumut de la FMI, cheltuieli pentru investițiile publice = risipă, menținerea numărului de taxe la un nivel sufocant etc.

    A fi de dreapta în mod autentic este foarte riscant în România de astăzi. Ești rapid marginalizat și ești rapid hulit de o șleahtă organizată sistematic și cu un puternic suport securistoid sau masonic. A fi de dreapta în România riști să cazi în derizoriu și să pari un nebun obsedat de piață și de ”mâna invizibilă” imperfectă dar mai perfectă decât tot acest haos intervenționist. A fi de dreapta înseamnă să nu aduni voturi de la o populație sărăcită sistematic și ținută într-o prostie cronică. A fi de dreapta înseamnă să fi contra curentului și să nu contezi până la urmă în cercurile care abundă de cei care crează și orientează curentul spre întărirea statului și a mecanismelor sale. A fi de dreapta înseamnă să nu ai succes pentru că ar trebui să refuzi proiectele cu statul sau să refuzi să dai mită și șpagă unui stat agresor cu privatul pe care aproape că îl urăște sistematic.

    Educația nu poate insufla valori de dreapta pentru că este complet sub controlul statului. În consecință, sistemul educațional din România este complet aiurea și nu pedalează pe virtuțiile dreptei (economic vorbind aceasta înseamnă libertate economică, antreprenoriat privat, piață, prețuri nereglementate, proiecte dezvoltate și finanțate privat). Propovăduim în sistemele de educație etatizate cursuri care ne vorbesc despre politici publice, fiscalitate, instituții publice, administrație publică, monetarism, bănci și lăsăm în derizoriu faptul că pregătirea trebuie să o facem pentru piață și pentru asumarea incertitudinii.

    Partidele de dreapta sunt din start sortite unei pervertiri doctrinare de stânga pentru că ele își sug seva din etatism și intervenționism (adică din stânga). Partidele de dreapta nu au susținerea unor antreprenori privați autentici care nu s-au îmbogățit cu statul pentru că în România așa ceva e mai rar întâlnit.

    Dreapta nu mai există pentru că e mai ușor să devii ”antreprenor” politic (să taxezi profitul cultivatorului de cartofi) sau ”antreprenor” monetar (îți tipărești pur și simplu profitul) decât antreprenor autentic (cultivator amărât de cartofi agresat din toate părțile). Acești antreprenori politici și monetari sunt mai mulți și VOTEAZĂ DOCTRINE DE STÂNGA INTOTDEAUNA.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Stefan Vlaston
Stefan Vlastonhttp://stefan-vlaston.blogspot.com/
Candidat din partea ARD la Camera Deputatilor la alegerile din decembrie 2012 Profesor de liceu, director de liceu in perioada 1990-2008, Presedintele asociatiei EDU CER- Educatie si Cercetare. Preocupari in domeniul politicilor educationale, in privinta calitatii educatiei, a managementului educational. Contributii in media scrisa si audiovizuala, pe temele privind educatia, formarea profesionala si cercetarea.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

PNRR for dummies. Sau planul cincinal cu MCV ataşat

Luni 10 mai premierul Cîţu şi ministrul Ghinea merg la Bruxelles pentru a discuta o formă finală a Planul Naţional de Redresare...

Povestea ursului și gestionarea ciudată a crizei

Toți știm povestea celui mai mare urs din România, ucis de un prinț din Liechtenstein. Opinia publică a reacționat...

Conferința privind Viitorul Europei s-a reluat. Cine vorbește pentru România europeană?

Pregătirile pentru ”Conferința privind Viitorul Europei” s-au reluat după o pauză impusă de situația sanitară a Europei. Această inițiativă franceză preluată în...

Maia l-a învins definitiv pe Igor. Dar bătălia pentru direcția Republicii Moldova continuă

După ce a pierdut pe toate fronturile, adică și Președinția și Parlamentul, principalul agent politic al Moscovei la...

Școlile și epidemia

Numărul zilnic al deceselor este cel mai bun indicator al mersului epidemiei. Față de numărul cazurilor detectate, care depinde de numărul de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro