joi, decembrie 5, 2024

Stânga progresistă şi nomenklatura ideologică: despre necesitatea moderaţiei militante,astăzi

Stânga progresistă, iar cea americană nu face excepţie de la această regulă de fier, este o falangă de iluminaţi. . Aceşti ideologi implacabili în agresivitatea lor pedagogică sunt urmaşii, legitimi, ai profesorilor de fericire împotriva cărora s-a definit conservatorismul lui Edmund Burke. Nici un accident istoric, nici un vot, nici o evoluţie politică nu le poate afecta încrederea de mandarini în propriile lor idei. Progresiştii nu pot abandona viitorul pe care îl întrevăd în faţa lor. Datoria acestei elite auto-investite şi infailibile este de a conduce umanitatea întreagă pe drumul spre lumină. Orice altceva este un detaliu irelevant.

Stânga progresistă este moştenitoarea “ noii stângi” a anilor şaizeci şi şaptezeci. Trecerea de la social- democraţie la dogmele lui Marcuse şi Fanon este un punct de inflexiune în această evoluţie. Acolo unde social-democraţii au căutat compromisul capabil de a emancipa social, în limitele unui capitalism uman şi decent, stângiştii de mai târziu sunt obsedaţi de acutizarea conflictelor şi de retrezirea potenţialului revoluţionar pe care îl văd dormitând şi absent. Viziunea lor despre politică este, inevitabil, una modelată în termeni militari: taberele se opun, negocierile sunt excluse iar unica soluţie legică este lichidarea adversarului.

Relativismul cultural radical şi procustian al acestei stângi mesianice este responsabil pentru generalizarea unei estetici a resentimentului, spre a relua argumentele clasice ale lui Harold Bloom. Studiul ideilor devine un teren al războaielor culturale, un domeniu în care nuanţele sunt abandonate în favoarea intransigenţei intolerante. Suspiciunea şi demonizarea inamicului fac parte din această ofensivă continuă şi implacabilă. Agresivitatea simbolică este dublată de cea fizică: spaţiul intelectual este ocupat, literalmente, de o armată de zeloţi. Umanismul încrezător în liberul- arbitru este denunţat ca o varietate de fascism. Afirmarea, legitimă, a demnităţii cuvenite minorităţilor este convertită în instrument de intimidare ideologic: conformismul care se naşte este unul ostil pluralismului occidental.

Stânga progresistă şi- asumat, din ce în ce mai mult, această postură de nomenklatură ideologică. Opiniile ei sunt inatacabile, criticile sunt întâmpinate cu salve de artilerie şi cu semne de exclamaţie îngroşate. Politicile publice şi politicile culturale stau sub semnul acestei eterne vigilenţe corecte- politic. Frontul de idei trebuie să îşi menţină unitatea. Inamicul este acelaşi: statul opresor şi majorităţile care îl sprijină.Armata pe care se sprijină este potenţialul de rebeliune al celor care se află la margine: spiritul lor nu este corupt de dominaţia societăţii capitaliste.

Din acest trunchi al mesianismelor iliberale vine şi pasiunea lor pentru impunerea unei agende revoluţionare. Nomenklatura ideologică este, înainte de toate, o nomenklatură mediatică. În forme mai mult sau mai puţin stridente, mantra stângii progresiste pătrunde în studiourile de televiziune, dar şi în mediul online. Orbirea intelectuală este elogiată ca luciditate. Delirul orwellian este văzut ca întruchiparea însăşi a adevărului.

Pentru cei care refuză să adere la catehismul populismului, dar şi la dogma mântuitoare a radicalismului stângist, condiţia solitară este singura la care pot avea acces. Ei sunt de două ori marginali şi de două ori suspecţi, ei sunt acuzaţi că trădează cauza poporului şi se aliază, obiectiv, cu exploatatorii. Zilele de după alegerile prezidenţiale americane au confirmat, dramatic, această radicalizare. Administraţia Obama, care a întruchipat acest zel misionar al stângii progresiste, a alimentat mişcarea de pendul a populismului lui Trump. Unilateralismul politicilor lui Obama, ( constantul apel la „executive orders” ) este una dintre dimensiunile anilor din urmă.

Liberalismul conservator, cel care duce mai departe scepticismul anti- utopic al lui Burke sau al “ Părinţilor fondatori”, încarnează, în acest moment al inflamărilor şi al exaltărilor, opţiunea impopulară şi suspectă a moderaţiei militante.Hegemoniei stângii progresiste, cu pretenţia ei la infailibilitate,conservatorismul liberal îi este dator să opună luciditatea şi ataşamentul său faţă de pragmatismul anti-revoluţionar. Societatea nu este un campus academic ai cărui membri să fie educaţi înspre lumină de castă
atotştiutoare, iată ceea ce suntem datori să reamintim, cu încăpăţânare.

Guvernarea nu este şi nu poate fi întruchiparea unui vis al perfecţiunii,iată ceea ce trebuie sa reafirmăm, pe urmele lui Michael Oakeshott. Moderaţia conservatoare este antidotul la deriva agresiv–pedagogică, ca şi la cea populistă. Demnitatea umană nu se poate confunda cu agresivitatea militantă, după cum egalitatea nu înseamnă fragmentarea societăţii politice în corpuri antagonice.

Fiinţe imperfecte, oamenii nu pot atinge starea de perfecţiune graţie politicii. Lor le este dată doar şansa acomodărilor. Comfortul utopiilor este,inevitabil, unul liberticid.

Distribuie acest articol

38 COMENTARII

  1. Foarte bun articolul
    Stinga progresista este atit de patrunsa, incit emana prin toti porii indemnul „cine nu-i cu noi, e impotriva noastra!”
    Si desi participa la alegeri democratice, nu accepta sa piarda. Le contesta, contestindu-si participarea la vot.
    Sa nu neglijam nici stinga progresista de pe plaiurile noastre :P

  2. Pur si simplu mi-e greu sa asociez stangismul pe care il descrieti cu progresismul „clasic”, daca tot ati facut referire la evolutiile de peste Atlantic. As propune, mai degraba, ceea ce Nawaz (fara a avea pretentia de a fi catalogat drept cunoscator de filosofie/teorie politica) numea „regressive left”.

  3. Stanga progresista (culturala) si-a importat „noul proletariat” si votantii sub forma imigrantilor din lumea a treia. O adevarata colonizare a Vestului cu mexicani, arabi, asiatici si africani.
    Rezultatul, dupa 25-30 de ani de asemenea politici, e destabilizarea social-politica Ocidentului, crearea premiselor viitoarelor conflicte intercomunitare (rasiale, religioase) .

    La asta se adauga politicile economice-globaliste : corporatismul ce duce la distrugerea micului intreprinzator, dezindustrializarea si mutarea capacitatilor productive in Asia ce au dus la pauperizare clasei de mijloc, clasa ce da stabilitate unei societati.

    Avem deci toate premisele pentru un viraj catre totalitarisme, conflicte identitare/comunitare sangeroase, si colaps economic.

    • buna sinteza matale. In putine cuvinte ai definit foarte bine starea actuala a occidentului.
      Dar si articolul este foarte bun, sa nu uitam sa o spunem.

    • Imi e greu sa accept ca aceasta diluare planuita a societatii vest-europene a putut fi opera exclusiva a stangii politice si ideologice. Nu ca nu ar putea-o gandi, insa, in ultimele decenii, in fruntea acestor state s-au perindat formatiuni politice din mai toate orientarile.

    • Barak Obama este inca presedinte, toata masinaria propagandistica este inca in functie, CNN, New York Times, Washington Post sau Huffington Post nu au schimbat nimic in atasamentul lor orb pentru Hillary Clinton, miscarea Occupy inca ocupa strazi si piete si au instituit un baraj impotriva Trump Tower, presiunea este la apogeu, o atmosfera de doliu mocnind de revolta s-a instalat in centrele controlate de stanga ba chiar citiva au anuntat iminenta asasinare a Presedintelui Ales. Toate astea si altele sunt o demonstratie de putere iar sloganul lansat de dna. Clinton este „lupta continua”.

      • Au fost cativa manifestanti (studenti) cum a specifiat si Trump. In schimb, daca castiga Hillary, fanii lui Trump, e.g. militantii KKK si alte grupari dubioase (dulgheri si ferari-betonisti tautuati pe fatza si in cap) faceau ravagii. De altfel, Trump insusi a mentionat ca nu va recunoaste victoria lui Hillary.

    • Putem admira toleranta stangii progresiste in reactiile ei cand nu castiga, care s-au vazut excelent in Marea Britanie, Polonia si acum SUA. Nu cred ca se poate imagina un conservatorism mai moderat decat cel englez, care a legalizat „casatoriile homosexuale”. Si cu toate acestea, pentru stanga britanica victoria conservatorilor echivala cu instalarea fascismului.
      Puterea castigata politic de dreapta este in actualul climat al razboaielor culturale o victorie incerta a celor fara de putere, a „badaranilor rednecsi” din America profunda in dominatia aliantei minoritatilor de pe cele doua coaste. Este o zicere americana: politics is downstream from culture. Sau aforismul filozofului scotian Andrew Fletcher: „Let me write the songs of a nation. I do not care who writes its laws.” Cantecele natiunii sunt in acest moment scrise de Hollywood, de Ivy League, de Soros, de marile corporatii, de CNN si MSNBC, toate bastioane ale stangii progresiste. S-at zice ca dreapta politica nu mai poate castiga alegeri decat facand infinite concesii stangii culturale.

  4. Dle Stanomir, oare cati sunt de buna credinta adica saracuti in mobilarea mintala(vorba lui Tutea pentru cei care raman si dupa 30 de ani cum sunt dlor) si cati in serviciul comandat si oare in al cui serviciu comandat? Ca prea se leaga unele aspete. :)
    Iar despre ce facem noi cred ca foarte bine scrie dl Aligica pe faceul dsale si meita citat:

    „Romania NU este pierduta. Europa NU este pierduta. Cu o conditie: Cei care s-au erijat ca lideri si elite, si cei cocotati pe platforme media ca formatori de opinie si jurnalisti -aici si acolo- sa se opreasca o secunda, sa traga aer in piept sa iasa de pe pilotul automat in care sunt blocati de atata amar de vreme si sa GANDEASCA. Nimic nu se poate rezolva gandind, imaginand si actionand pe pilot automat. Ei sunt pe pilot automat.
    Occidentul isi va reveni. In acest moment o revolta populara are loc impotriva elitelor sale. Are loc pe cale democratica. Vor fi reasezari pentru ca orice minte lucida care nu se lasa victima manipularii de catre mass media occidentale pro-establishment intelege ca lucrurile nu puteau continua indefinit asa.
    In ceea ce ne priveste, daca avem o optiune proocidentala si stim sa o exprimam si avem vointa si dexteritatea de a o pune in practica diplomatica si politica, nu putem avea decat de castigat din toata asta. Cu o conditie: sa gandim.”

    si tot dlui a mai scris ceva:

    Pe scurt iata ce cred: Este democratia occidentala in pericol? DA. Absolut. Suntem intr-un moment in care autoritarianismul si colectivismul reprezinta pericole majore.
    Dar este gresit sa diagnosticam ca aceste pericole vin exclusiv sau primordial de la demos, de la popor, de la electorat. Da, fenomenele de masa, agregarea colectiva a preferintelor si identitatilor colective pot genera pericole majore. Dar la fel de periculoase sunt si elitele si institutiile centralizatoare de putere si influenta mediatica. In noua era tehnologica pericolul reprezentat de ele este -asa cum tocmai am vazut- amplificat exponential.
    Din cauza asta, a apara democratia azi NU inseamna a sustine orbeste si dogmatic o parte sau alta. Inseaman a lupta pe ambele fronturi si a te muta dntr-o parte in alta, pentru a pastra echilibrul, atunci cand vezi ca lucruile se balanseaza periculos intr-o parte.
    Din cauza asta, antemergatorii nostri liberali si democrati -giganti ai gandirii si practicii politice pe umerii carora generatia noastra de pigmei sta precar ridicata- au creat acest sistem extraordinar care este constiutionalismul democrat liberal. Un sistem generalizat de checks and balances alimentat de vigilenta cetatenesca.
    Asta trebuie sa aparam. Aceasta ideologie si sistem al libertatii si egalitatii. Si NU putem apara asta daca nu deshidem un al treilea front: Cel din noi insine. E frontul defensiv impotriva manipularii si propagandei. E apararea independentei de gandire si luciditatii. Locul unde spunem NU mass media, modelor, presiunii sociale, propagandei si unde incercam in fata constiintei noastre si a lui Dumnezeu sa clarificam in liniste cine suntem, ce vrem, de unde venim si unde vrem sa ajungem. E locul unde GANDIM

  5. Excelent text.
    Numai că soluţia „moderaţiei conservatoare” trebuie definită ideologic,poate filozofic.Deşi,parcă,nu am mai avea nevoie de ideologii…nici vechi,nici noi…
    Reţin,dar şi pun în discuţie,maxima finală:”Confortul utopiilor este,inevitabil, unul liberticid.”

      • dilema:am citit,mulţumesc pentru indicaţie.Numai că dl Papahagi tratează „conservatorismul şi reformismul”(există deja un grup conservator cu acest nume în parlamentul european în frunte cu conservatorii englezi,polonezi,etc;este deci deja o doctrină politică europeană),iar autorul vorbeşte despre „conservatorismul moderat” la nivel de eseu polemic.Oricum,este bine că se vorbeşte de conservatorism în opoziţie cu populismul dar şi cu neo-liberalismul corectitudinii politice.
        La noi,politic vorbind,îmi pare că cel mai apropiat de doctrina conservatoare europeană ar fi Marian Munteanu şi partidul său Alianţa noastră România care include şi PNŢ-cd-ul.Are unele stridenţe,este atacat din toate părţile,dar mi se pare că este singurul care cântă o melodie convingătoare.

  6. Republicanii promiteau in 2008 esecul lui Obama, pentru care au facut tot ce le-a stat in putinta; Obama vrea in 2016 succesul lui Trump, caruia ii ofera si lectii suplimentare. Dar Obama e unilateralist, nu dreapta obstructionista. Hm.

    Iar Oakeshott este un utopist.

  7. Foarte bun articol. Felicitari domnule Stanomir. Completeaza ce a scris frumos Papahagi ieri despre conservatorismul moderat: https://www.facebook.com/adrian.papahagi/posts/1246044315459420

    Este foarte bine ca intelectualii romani au curajul si verticalitatea sa indice raul, pericolul progresismului. Retineti ceva extrem de important: dumneavoastra aveti suficienta sensibilitate la acest pericol si il puteti estima cel mai corect fata de occidentali relativ naivi. Avem o experienta comunista, o memorie trista a raului, care trebuie sa o valorizam in bine, pentru a evita alte derapaje spre totalitarisme stangiste care par a fi dupa colt.

    Uite un exemplu practic: https://www.facebook.com/coalitiapentrufamilie/posts/1329488343737803

  8. ”Pentru cei care refuză să adere la catehismul populismului, dar şi la dogma mântuitoare a radicalismului stângist, condiţia solitară este singura la care pot avea acces. Ei sunt de două ori marginali şi de două ori suspecţi, ei sunt acuzaţi că trădează cauza poporului şi se aliază, obiectiv, cu exploatatorii. Zilele de după alegerile prezidenţiale americane au confirmat, dramatic, această radicalizare. Administraţia Obama, care a întruchipat acest zel misionar al stângii progresiste, a alimentat mişcarea de pendul a populismului lui Trump. Unilateralismul politicilor lui Obama, ( constantul apel la “executive orders” ) este una dintre dimensiunile anilor din urmă.”
    Am dat acest citat din microeseul d-lui Stanomir pentru a-mi motiva SUSTINEREA CU TARIE a unui punct de vedere UNIC in MEDIA CULTURALA ”ELITISTA” a ultimilor ani din ROMANIA. DAR , in cele din urma INTREGUL ARTICOL este ANTOLOGIC si extrem de bine venit .
    Din sirul acestor ganduri asternute pe…internet (!) nu poti clinti nicio virgula macar , fara a prejudicia si denatura sensul lor . Spun asta si gandinu-mă la marele E. CIORAN a carui umbra , se pare, pluteste tutorial,dar si la A. EISTEIN clamand VIATA si Drepturile VIETII.

    • Pentru cei care refuză să adere la catehismul populismului, dar şi la dogma mântuitoare a hardlinerilor conservatori, condiţia solitară este singura la care pot avea acces. Ei sunt de două ori marginali şi de două ori suspecţi, ei sunt acuzaţi că trădează cauza poporului şi se aliază, obiectiv, cu exploatatorii (de la multinationale) precum si cu musulmanii.

      Te rog sa ma corectezi daca gresesc :)

  9. Stimate domn,
    Ceea ce spuneti este intradevar un exercitiu filozofic deosebit si meritati felicitari pentru el.
    Numai ca …. romanul are o vorba: „Teoria ca teoria …. numai practica ne omoara”.

    Astept de la Dvs. un al doilea articol care sa aplice teoria in mod practic. Ce putem face ca societate pentru a ne feri de pericolele alunecarii in registrul „stingist” care, asa cum demonstrati, (si din pacate s-a demonstrat si practic cu asupra de masura) nu va aduce bunastare.

    Nu de alta, dar si ideiile lui Marx si Engels aratau bine pe hirtie, numai „implementarea” lui Lenin, Stalin & co a fost defecta si ne-a facut sa consumam doua secole din istorie ca sa aflam ca „asa nu”.

  10. Iata ca prohodul cantat natiunilor in ultimii 20 de ani a fost cam prematur. Aplaud acest text si pozitionarile moderate ale altor intelectiali care pe vremea lui Basescu afisau un pagubos dispret fata de popor, de tendintele, frustrarile si angoasele acestuia.a bucur ca bunul simt isi face iar loc in „gandirea critica”, ca taberele se desfac si fiecare incepe sa spuna ce gandeste pe cont propriu. Sa nu uitam ca nationalismul in Europa este unul modetat, sensibil la politica privind migratia si la cea corporatist-bancara, satul de strategii de austeritate, dar fara sensibilitati iredentiste (cu mici exceptii, in apropiere). Poate ca in curand o sa ne reamintim ca nationalismul romanesc nu se reduce la legionari si la Ceausescu, poate vom redescoperi in vechi „mituri” nationale resurse de demnitate si de incredere in viitor, cai catre o politica mai aproiata dw interesele celor care, iata, se incapataneaza sa se considere romani, chiar daca n-au doctorate si stagii de studiu in strainatate, sunt uneori enervanti si „spertari” :)

  11. Lumea moderna a avut o evolutie , o ¨dialectica¨ , sinuoasa si bizara .O succesiune de revolutii si reactiuni sau , mai bine zis , de revolutii progresiste si revolutii reactionare . Franta e cel mai bun ex. al acestei dinamici tensionate , e intr-un perpetuu razboi politico-social , de la Revolutie incoace . Cred ca acest conservatism foarte neclar e la fel de utopic sau de idealist ( nerealist ) ca si progresismul , la fel de revolutionar si e suficient sa ne referim la neo-conservatismul american , fara a mai vorbi de nebuloasa ¨noii drepte¨ . Lucrurile nu sunt chiar atat de simple , ar trebui evitate viziunile unilaterale . Amenintarile au venit intotdeauna , in trecut , in duet , radicalism dreapta/stanga iar inamicul real al acestor forme diverse de radicalism a fost normalitatea , identificata in ¨spiritul burghez¨ . Tentatiile totalitare nu sunt , bineinteles , exclusiv ¨de stanga¨ , Dreapta are si ea foarte multe pe constiinta , morga martiala si angelica e o comedie grotesca iar ceea ce tradeaza radicalismul este limbajul , totul incepe cu demagogia ; conservatismul populist ar trebui sa fie ( dar nu e ) un oximoron . Discursul Dreapta vs. Stanga e unul fundamental politizat , cel mult o jumatate de adevar ( care poate fi o minciuna foarte eficace ). Parca aceasta nivelare promovata de Socialismul colectivist-egalitarist nu ar fi decat o conditie sau o usa deschisa pt. afirmarea autoritarismului de dreapta , Dreapta baroca si (post)modernista ; Fascismul s-a altoit in acelasi fel pe socialism . Dl. Catalin Stefanescu , intr-un articol din D.V. , gaseste cuvintele potrivite : ¨ ( Teroarea) Nu e obligatoriu deloc sa se numeasca intr-un fel. Comunism, sau cine stie cum altfel. Teroarea e mereu amabila si intreaba: „Cum ma numesc?! Dar tu cum vrei sa ma numesc?“

  12. Cred ca civilizatia noastra, bazata pe crestinism si ideile de libertate si egalitate a ajuns la un moment de deviere de la un drum rational. Prin aparitia asa-zisilor progresisti, ce numesc progres orice le convine si rau orice nu le convine, societatea se trezeste in fata unei realitati crunte: libertatea devine libertatea de a spune doar ce este aprobat de tribunale adhoc, iar egalitatea functioneaza cu conditia ca minoritatile de tot felul sa beneficieze de mai multe drepturi decat majoritatea. Lucrurile sunt albe sau negre in functie de cel care le enunta: daca-i din Partid este corect orice-ar zice, daca-i din celalalt Partid este GRESIT, RAU, EXTREMIST.
    Felicitari pentru un articol de bun-simt.

  13. Hai sa reformulez, sa vedem daca cenzura e mai blinda de data asta.

    Sint de acord ca „confortul utopiilor este liberticid”. Cind urmeaza denuntul religiilor? Ce este oricare amvon daca nu o „deriva agresiv-pedagogica”? Si nu are Statul Vatican o doctrina a infailibilitatii?

    „Constantul apel la ‘executive orders'” este un mit – usor de demontat cu o simpla consultare a wikipedia.

  14. Da, un articol excelent scris. Ar trebui difuzat pe cât mai multe media ca să-l poată citi toţi „progresiştii” ce visează la „omul nou”, politically correct, indefinit dpdv sexual şi identitar. Cu cât îşi vor înţelege mai bine greşelile şi excesele, cu atât mai mult se va evita venirea la putere a forţelor de extremă dreaptă. Căci vântul schimbării suflă tot mai tare ..

  15. M-am bucurat sa citesc un articol bine structurat pe cateva idei sustinute de argumente pertinente. Cred, totusi, ca in titlu si ulterior in text se gaseste o expresie tautologica, desemnand o anumita orientare politica si grupul de aderenti la ea. Fundamental, ideologia de stanga nu poate fi retrograda. Teoria hegeliana a dezvoltarii, preluata de Engels, promite in „Anti-During” progresul continuu. Legea negarii negatiei reprezinta fundamentul dialecticii marxiste. Cei la care se face referire in articol nu se delimiteaza principiile acestea (probabil nici n’ar fi posibil), prin urmere, nu pot fi decat progresisti, la fel ca toti adeptii stangii.

  16. Dumneavoastra puneti in lumina cu lux de amanunte prostia omeneasca. Spunea (cita) cineva mai sus, un posibil leac este gandirea.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro