marți, ianuarie 19, 2021

Stare de război în învățământul superior din România

Îndată după Sărbătorile de Paște, Ministerul Educației Naționale și-a făcut publică decizia referitoare la modul, nu și la principiile în conformitate cu care vor fi alocate locurile bugetate din învățământul superior din România. Locuri aferente tuturor ciclurilor de studii- Licență; Masterat, Doctorat¬– și pe care vor concura cei care își vor începe studenția la data de 1 octombrie 2018.
Câteva dintre marile și performantele Universități din România, adică exact acelea aflate pe primele locuri în topuri- așa cum sunt Universitatea din București, Universitatea “Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara- au aflat cu stupoare și cu justificată revoltă că le-au fost practic zeciuite locurile. Ceea ce aduce cu sine o creștere a disconfortului financiar căci de bugete suficiente nu a avut parte nici o nstituție de învățămât superior din țară din 1990 încoace. Indiferent de vechime, prestigiu, soliditatea și performanțele didactico-științifice ale corpului profesoral ori de calitatea ofertei educaționale. Nici nu se putea ca lucrurile să stea astfel câtă vreme nici o guvernare, nici o Lege a bugetului de Stat nu au respectat prevederea legală care stipulează că educației ar trebui să i se acorde 5 % din PIB.
Marile universități din România, cele care și-au proclamat, la urma urmei, pe drept cuvânt supremația prin înființarea unui Consorțiu (dreptul la asociere e încă garantat prin Constituție) au pierdut locuri în favoarea suratelor lor mai mici, înființate ori reînființate din 1990 încoace. Acestea din urmă jubilează, se amăgesc cu gândul că, în fine, li s-a făcut dreptate, că, iată, au parte și ele de egalitate de șanse, de echitate, că așa era firesc, adică să fie și ele poftite la masa bogaților, nu să fie tratate precum niște rude sărace, în vreme ce reprezentanții Consorțiului tună și fulgeră.
Nu o fac însă, așa cum s-ar cuveni, dirijându-și criticile doar împotriva ministrului și Ministerului, ci lansând atacuri, care se întâmplă să fie adeseori nedrepte, la adresa acelor studenți și profesori serioși, de bună calitate care își desfășoară activitatea și în alte părți decât la București, Iași, Cluj sau la Timișoara.
Indiscutabil, ministrul Valentin Popa a greșit grav. Impardonabil. Încă o dată. A mai dovedit o dată cât e de nepotrivit pentru o funcție dobândită doar datorită unui capriciu al președintelui PSD, dl. Liviu Dragnea. Ar fi de înțeles, poate chiar acceptabilă o decizie, la urma urmei politică, de a spori accesul la resurse, gradul de finanțare de la bugetul de Stat al Universităților de dată mai recentă. Însă nu recurgând la nedreptăți pe față. La răzbunări. La acțiuni de pe urma cărora nici măcar demisia nu este suficientă. La ridicarea la rang de regulă a principiului Divide et Impera. O atitudine complet descalificantă nu numai pentru un manager, ci și pentru un profesor cât de cât decent.
Felul grosier, inabil în care a luat decizia dl. Popa nu face decât să aducă deservicii de imagine pe termen lung și acelor instituții de învățământ superior ai căror rectori acum se autoiluzionează că au dat lovitura, că le va fi viața mai fără griji începând cu anul care vine.
Orice student sau profesor care nu a uitat ce înseamnă și ce valoare are respectul de sine nu se simte nicidecum bine să știe că Universitatea lui ar fi una “prietenă” a guvernării, dar și a acestui ministru iresponsabil, evident de proastă calitate, o instituție agreată politic, fie și numai pentru motivul că rectorul acesteia a comis actul nătâng, incalificabil, defectiv de morală și de demnitate de a-și fi pus semnătura pe grețosul act care-l susținea pe agramatul rector al Universității din Suceava să acceadă în postul de ministru al Educației. Dl. ministru ne-ar fi dovedit tuturor că are într-adevăr măcar un pic de minte sprijinind Universitățile mici, “în curs de dezvoltare”, fără însă a acționa în detrimentul ori a jigni iresponsabil Universitățile cu tradiție. Dl. Valentin Popa-Pamblică a dat cu bâta-n baltă. Merită mai mult ca sigur nota Zero la purtare. La etică și conduită academică.
Cu ce bani ar fi putut face aceasta știind bine că resursele Ministerului sunt limitate? De pildă, renunțând la măsura politică, populistă, necugetată, deloc în favoarea calității procesului de învățământ, de a le acorda studenților privilegiul călătoriilor nelimitate pe calea ferată. Numai că dl. Popa-Pamblică nu se gândește deloc la calitate, ci doar la voturi.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. De ce nu se elimina complet locurile fara taxa? Adica ok sa existe pe la Galati, Bacau si Petrosani in zona extrem de sarace dar ce se concentreaza locurile fara taxa in zone deja bogate?

    Constanta a stat bine mersi fara prea multe locuri fara taxa (al 5-lea oras universitar si are 15% din locurile fara taxa ale Clujului).
    De ce Cluj , Iasi si Bucuresti nu se pot autofinanta prin taxe?

  2. Avem in fruntea ministerului educatiei un individ pentru care nici macar prostia nu e motiv de jena (dupa chipul si asemanarea d-nei prim-ministru). Deci despre ce vorbim aici?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

Navalnîi a fost judecat în secția de poliție. Doar pe vremea lui Stalin se mai putea întâmpla așa ceva. Interviu cu analistul Armand Goșu

Duminică seara, la revenirea în Rusia, Aleksei Navalnîi a fost arestat, la punctul de control al pașapoartelor, din...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

Ministerul Culturii e gol!

Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.