joi, mai 19, 2022

Starea de sănătate în Europa și programul de schimburi voluntare

Starea de sănătate în Europa

La data de 23 noiembrie 2017, Uniunea Europeană a diagnosticat “Starea de sănătate a UE”, o inițiativă întreprinsă de Comisia Europeană,  care se extinde pe o perioadă de 2 ani și oferă factorilor de decizie, grupurilor de interese și practicienilor din domeniul sănătății, date și informații comparative privind sistemele de sănătate din țările UE. Inițiativa este dezvoltată împreună cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Observatorul European privind sistemele și politicile de sănătate.

Un total de 28 de profiluri de țară în domeniul sănătății au fost publicate de Comisie și oferă o analiză aprofundată a sistemelor de sănătate ale statelor membre ale UE prin analiza sănătății populației și a factorilor de risc importanți. Alături de cele 28 de profiluri de țară, Comisia Europeană a publicat în acest ciclu recurent de doi ani raportul „Sănătatea pe scurt: Europa” (2016) care urmărește evoluția sistemelor de sănătate în direcția accesibilității și rezilienței, “Raportul Însoțitor” care trage concluzii transversale din cele 28 de profiluri de țară (2017), cât și “Inițiativa de schimburi voluntare în domeniul sănătății”.

Raportul Însoțitor

Raportul Însoțitor prezintă obiectivele comune în statele membre și evidențiază domenii potențiale în care Comisia poate încuraja schimbul de bune practici și învățarea reciprocă. Acesta e publicat împreună cu profilurile de țară în domeniul sănătății și este format din două părți.

Prima tratează teme proeminente pentru toate țările precum:

  • Trecerea către acțiuni de prevenire a bolilor și de promovare a sănătății
  • Un rol mai important pentru asistența medicală primară
  • O regândire a serviciilor furnizate care în momentul de față sunt mult prea fragmentate
  • Planificare și prognozare proactivă pentru resursele umane din domeniul medical
  • Date de calitate, orientate către pacient, de pe tot teritoriul UE

A doua parte a raportului prezintă principalele constatări ale celor 28 de profiluri de țară:

Principalele concluzii

  • Promovarea sănătății și prevenirea bolilor netezesc calea pentru un sistem de sănătate mai eficient. Alături de investițiile dezechilibrate în domeniul prevenției, trebuie abordate și inechitățile sociale și accesul la sănătate.
  • Asistența medicală primară solidă îi orientează în mod eficient pe pacienți prin sistemul de sănătate, ajutându-i să evite cheltuielile inutile. Din cauza asistenței medicale primare necorespunzătoare, 27 % dintre pacienți recurg la serviciul de urgență.
  • Asistența integrată îi oferă pacientului garanția că va primi îngrijiri într-un mod coordonat. Se evită astfel situația pe care o vedem în prezent în care pacienții trebuie să găsească drumul printr-un întreg labirint de structuri de asistență.
  • Stabilirea proactivă de previziuni cu privire la personalul din sectorul sănătății sunt elemente datorită cărora sistemele de sănătate devin rezistente la evoluțiile viitoare. În UE există 18 milioane de profesioniști în domeniul sănătății care trebuie pregătiți pentru provocările viitoare: o îmbătrânire a populației, competențe noi și de inovare tehnică.
  • Pacienții ar trebui să se afle în centrul următoarei generații de date despre sănătate care să stea la baza politicilor și a practicilor. Transformarea digitală a serviciilor de sănătate și a asistenței medicale ajută la captarea rezultatelor și a experiențelor din lumea reală, având un potențial enorm de a consolida eficacitatea sistemelor de sănătate.

Cu ocazia lansării acestui raport, Comisarul pentru Sănătate și Securitate Alimentară, Vytenis Andriukaitis a declarat: „Cheltuielile de prevenire reprezinta doar 3% din bugetele noastre pentru sănătate (…), pe când buget pentru tratamentul bolilor reprezinta 80% din totalul alocat. Avem nevoie de un acces mai bun la asistența medicală primară, astfel încât camera de urgență să nu mai fie prima unitate medicală la care oamenii apelează. Trebuie să consacrăm promovarea sănătății și prevenirea bolilor în toate sectoarele de politici pentru a îmbunătăți sănătatea oamenilor și pentru a reduce presiunea asupra sistemelor de sănătate.”

Profilul de sănătate al României

Datele și informațiile din aceste profiluri de țară se bazează pe statistici oficiale naționale oferite de către Eurostat și OCDE, care au fost validate în iunie 2017 pentru a asigura cele mai înalte standarde de compatibilitate a datelor.

Conform profilului pe țară în 2017, România a înregistrat următoarele:

România prezintă cele mai mici cheltuieli pentru sistemul sanitar, cu cele mai scăzute cheltuieli pe locuitor ca pondere din PIB în UE. Documentul subliniază că o mare parte din populația României se autoevaluează cu o stare de sănătate bună. Totuși, speranța de viață la naștere rămâne una dintre cele mai scăzute din UE, cu aproximativ șase ani sub media UE. Raportul scoate în evidenta faptul că sistemul sanitar din țara noastră înregistrează o finanțare redusă și o utilizare ineficientă a resurselor publice.

Principalele constatări ale raportului:

În timp ce o mare parte din populația României își autoevaluează starea de sănătate ca fiind buna, speranța de viață la naștere rămâne cu aproape șase ani sub media UE, una din cele mai scăzute din UE, iar tendințele nefavorabile înregistrează cote îngrijorătoare. Ratele de mortalitate pentru cele mai frecvente cauze de deces (boli cardiovasculare și cancer pulmonar, de sân și colorectal) și numărului de cazuri noi de HIV/SIDA au înregistrat creșteri semnificative, la care se mai adaugă și ratele scăzute de imunizare.

O problemă de sănătate publică gravă rămâne consumul episodic excesiv de alcool în rândul bărbaților, acesta având cel mai ridicat nivel din UE, problemă care nu beneficiază nici în momentul de față de un program național de combatere în vigoare. Într-o notă optimistă, România înregistrează cea mai mică rată a obezității în rândul adulților din Europa iar numărul persoanelor care fumează zilnic este similar cu media UE. Însă factorii de risc comportamentali contribuie în continuare la mai mult de 40 % din bagajul general de boli din România.

Sistemul sanitar din România demonstrează o utilizare ineficientă a resurselor publice și înregistrează o finanțare scăzută, cu cele mai mici cheltuieli pe cap de locuitor din PIB în UE.

Accesul la servicii de către populația din zonele rurale și cea din zonele urbane este disproporționat, iar pentru grupurilor vulnerabile inegalitatea este și mai mare. Propunerile recente includ crearea unor centre comunitare de îngrijire pentru a îmbunătăți accesul, inclusiv pentru populația rromă.

Cheltuielile personale, „din buzunar”, reprezintă a cincea parte din cheltuielile totale ale pacienților și includ plățile directe și plățile neoficiale. Acestea din urmă sunt larg răspândite, dar greu de estimat datorita caracterului neoficial, împiedicând astfel efectuarea unor calcule pentru evaluarea costurilor reale a cheltuielilor private din domeniul sănătății.

Trecerea de la serviciile de îngrijire medicală cu internare și asistența spitalicească, la asistența medicală ambulatorie și asistența medicală primară, înregistrează întârzieri semnificative, fapt care limitează eficiența sistemului sanitar. Serviciile de asistență medicală primară sunt încă insuficiente și sub-utilizate, însă continuă să existe o utilizare inadecvată a serviciilor de îngrijire medicală cu internare și a asistenței medicale ambulatorii specializate, inclusiv a asistenței acordate în cadrul serviciilor de urgență din cadrul spitalelor.

Lipsa de informații îngreunează eforturile de îmbunătățire a sistemului: nu există date suficiente pentru a evalua calitatea asistenței, iar evaluarea tehnologiei medicale se află încă într-un stadiu incipient. Nu există criterii clare pentru alocarea resurselor și nu sunt disponibile dovezi suficiente pentru îmbunătățirea raportului cost-eficacitate. De asemenea, nu există un sistem în vigoare care să asigure o distribuire echitabilă a instituțiilor și a resurselor umane în domeniul sănătății în toată țara, pentru a depăși inegalitățile între zonele rurale și cele urbane.

Cu toate acestea, există un număr de inițiative pentru a îmbunătăți sistemul sanitar în România: Strategia Națională de Sănătate care stabilește obiective strategice în domeniul serviciilor de sănătate publică și de asistență medicală pentru a reorganiza serviciile medicale și a direcționa investițiile spre zonele dezavantajate și programul de schimburi voluntare în statele membre pentru a discuta cele mai bune practici, ca propunere venită din partea Comisiei Europene.

Ce oportunități oferă programul de schimburi voluntare pentru a discuta cele mai bune practici

În lumina inițiativelor pentru îmbunatățirea sistemelor medicale prezentate mai sus, Consiliului a adoptat pe 16 iunie 2017 o serie de concluzii prin care încurajează cooperarea voluntară între sistemele de sănătate din statele membre pentru schimbul de bune practici.

“În conformitate cu articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și activităților Uniunii se asigură că acțiunea Uniunii, care completează politicile naționale, are în vedere îmbunătățirea sănătății publice și că Uniunea încurajează cooperarea între statele membre în domeniul sănătății publice și, în cazul în care este necesar, sprijină acțiunea acestora”. Astfel, conform Tratatului, cooperarea voluntară este un element important pentru statele membre și pentru UE și trebuie să fie încurajată pentru a asigura continuitatea și durabilitatea acțiunilor. În plus, trebuie reținut ca sistemele de sănătate asigură un beneficiu social mai larg, care depășește protecția sănătății umane, și au o contribuție majoră la coeziunea socială, justiția socială și creșterea economică.

Concret, prin consolidarea cooperării europene în anumite domenii se pot obține rezultate mai bune pentru pacienți și pentru specialiștii din domeniul sănătății. Deficitul global al forței de muncă din domeniul sănătății, care afectează grav capacitatea majorității statelor membre, în special pe cea a țărilor din Europa Centrală și de Est, poate fi abordat mai eficient prin creșterea cooperării voluntare pentru a îmbunătăți disponibilitatea competențelor și a resurselor în întreaga Uniune Europeană.

Mai mult, furnizarea de asistență medicală de înaltă specializare (HSHC) implică diagnosticarea, tratarea și/sau gestionarea unor condiții complexe cu costuri conexe ridicate și poate fi adesea asigurată numai de specialiști din domeniul sănătății cu formare adecvată, care lucrează în cadrul unor centre de expertiză, creându-se astfel provocări specifice privind forța de muncă în domeniul sănătății. De aceea consideram ca programul de schimburi voluntare trebuie încurajat.

Cât privește piața de farmaceutice și practicile diferite în fiecare stat, beneficii schimbului de informații între statele membre cu privire la politicile naționale de stabilirea a prețurilor și rambursarea pot fi semnificative. De aceea propunem sporirea, pe bază de voluntariat a schimbul de informații cu privire la acordurile de stabilire a prețurilor referitoare la medicamente, cu scopul de a încuraja transparența în cadrul negocierilor cu sectorul farmaceutic și, în consecință, disponibilitatea la prețuri abordabile a acestor produse pe teritoriul UE.

Considerăm că Ministerul Sănătății din România ar trebui să țină seama, atunci când ia decizii, de ideile oferite în raportul „Sănătatea pe scurt: Europa”, de Raportul Însoțitor, cât și de rezultatele din profilul de țară pentru România. Nu în ultimul rând, Ministerul ar trebui să țină cont de rezultatele Indexului European al Consumatorului de Sănătate pe 2017, care plasează sistemul medical românesc drept cel mai slab din Europa, după Bulgaria, Albania și Macedonia. Țara ocupă intre ultimele locuri la majoritatea indicatorilor importanți cum ar fi: drepturile și informarea pacienților, accesibilitatea (timpii de așteptare pentru tratament), rezultatele tratamentelor, gama de servicii oferite și extinderea lor, prevenția și farmaceuticele. În acest sens, Ministerul Sănătății poate solicita schimburi voluntare cu experții responsabili de efectuare a analizei, astfel încât să beneficieze de cunoștințele lor, să înțeleagă în profunzime aspectele în cauză și să elaboreze eventuale răspunsuri politice. Schimburile voluntare pot fi solicitat Comisiei Europene de către ministerele sănătății, urmând să se desfășoare pe parcursul anului 2018.

Articol aparut pe site-ul Europuls

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Iulia Ghita
Iulia a absolvit un master in Științe Politice in cadrul Universității Libere din Bruxelles si, interesată de ideea europeană, a terminat studiile de licența in Relații Internaționale si Studii Europene la Universitatea din București. Lucrarea de licența s-a axat pe „ Dezvoltarea durabilă a comunităților rome din Uniunea Europeana”, de unde a cultivat un interes pentru domeniul dezvoltării durabile. După terminarea studiilor, a primit o bursa „Erasmus pentru tinerii antreprenori” din partea Comisiei Europene, datorita căreia s-a implicat in numeroase proiecte europene de tineret prin programul Youth in Action, in calitate de coordonator de proiecte. A făcut parte din echipa de stagiari Blue Book in cadrul Comisiei Europene, DG Move, departamentul Spațiul Feroviar Unic European, unde a lucrat pe chestiuni legislative si de comunicare. A continuat in același cadru si a lucrat ca reprezentat in afaceri publice pentru Asociația Industriilor Feroviare Europene (UNIFE), unde a monitorizat si raportat despre problemele de politici europene de transport si comerț. Acum lucrează pentru Comisia UNESCO Romania in calitate de coordonator de proiecte in domeniul tineretului, culturii si educației.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro