Finalul de an 2024, marcat de criza de pe marginea anulării scrutinului prezidenţial, a lăsat în urmă nu numai o populaţie extrem de polarizată, cu o încredere scăzută în ceea ce priveşte legitimitatea alegerilor, dar şi multe întrebări fără răspuns şi o democraţie slăbită.
Deşi motivele care au stat la baza anulării scrutinului prezidenţial au fost cuprinse în Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 32/2024[i] de anulare a alegerilor şi au fost intens comentate şi analizate în spaţiul public, ele nu au oferit argumente suficient de clare, care să justifice o măsură aşa de gravă precum anularea unui scrutin. O spune Comisia de la Veneţia prin Raportul său urgent cu privire la anularea alegerilor de către curţile constituţoinale[ii]. O arată şi Raportul anual auspra democraţiei al The Economist, care a retrogradat recent România de la calitatea de democraţie deficitară la cea de regim hibrid.
Un bun punct de plecare pentru a avea o orientare cu privire la evenimentele din noiembrie-decembrie 2024, precum şi cu privire la cum a rămas democraţia după aceste evenimente tumultuoase este dat de volumul coordonat de Cristian Preda, „Cum a rămas România fără președinte ales. 7 răspunsuri posibile” (Humanitas, 2025).
Volumul reunește articole scrise de 7 specialiști români și străini, într-un demers explicativ şi într-un efort de identificare în istoria politică recentă a României şi a cauzelor care au făcut posibile evenimentele de la finalul anului 2024.
Astfel, în volumul menţionat, jurnalista americană Anne Applebaum critică ceea ce numeşte „Noul Obscurantism”, o mişcare politică promovată de elita politică la nivel mondial, plasându-l pe candidatul român la prezidenţiale, Călin Georgescu, în această zonă. La rândul său, într-un stil mai liber, scriitorul român Radu Paraschivescu reclamă “mesianismul parodic” al lui Călin Georgescu, într-un articol intitulat „Scurtul drum de la ‘exotic’ la ‘e toxic’ „. Dincolo de argumentaţia sa privind “toxicitatea” lui Călin Georgescu, Radu Paraschivescu lasă deschisă întrebarea în ce măsură eliminarea sa din cursă nu încalcă jocul democratic. Istoricul britanic Dennis Deletant consideră că decizia Curţii Constituţionale de anulare a alegerilor este una fără precedent şi fără fundamentare juridică solidă.
Jurnalista română Sabina Fati face un istoric al serviciilor secrete din România după 1989, plasându-le sub eticheta unor instituţii vulnerabile cu o cultură îngustă şi întrebându-se dacă acestea nu au fost capabile sau nu au vrut să anticipeze “pericolul Călin Georgescu”.
Istoricul elvețian Oliver Jens Schmitt, plasează cauzele actualului extremism din România în naţionalismul ortodoxist şi etnicist din rândurile unei părţi a Bisericii Ortodoxe Române, precum şi din rândul Academiei Române.
Profesorul Ioan Stanomir introduce în ecuație conceptul de democrație militantă, pentru a explica decizia Curții Constituționale din 6 decembrie de a anula alegerile prezidenţiale. Democrația militantă fiind un concept ce presupune mecanismul de auto-apărare a unei democraţii de pericolul unor mișcări considerate antidemocratice. Astfel, spune autorul, „spre a-şi ocroti valorile şi instituţiile, statul român, în calitate de democrație militantă, este obligat să acționeze în clipa în care acte sau fapte ar pune în pericol acest eșafodaj”. Punerea în mișcare a democrației militante fiind chiar continuitatea democrației înseși. Dintr-un punct de vedere strict teoretic, actul anulării alegerilor este văzut de autor ca un act potenţial legitim. Doar că, nuanţează autorul, din pricina lipsei de credibilitate și a partizanatului Curții, anularea alegerilor, ca act al înfăptuirii democraţiei militante, nu are legitimitatea necesară. În acelaşi timp, democrația militantă nu poate fi credibilă și eficientă decât în măsura în care ameninţarea este precis definită – lucru care nu s-a întâmplat în România, mai atrage atenţia profesorul Ioan Stanomir.
Nu în ultimul rând, profesorul Cristian Preda demonstrează că România a ajuns la criza severă din decembrie 2024, ca urmare a involuției sistemului de partide în ultimii 13 ani (începând cu anul 2012), moment din care nu s-a mai produs alternanţa la putere – considerată regulă de bază a democraţiei de tip electoral. Identifică, de asemenea, că două ar fi elementele care au contribuit la producerea gravei crize democratice date de evenimentele din decembrie 2024. Unul este sporirea semnificativă a influenţei electorale a CCR, iar al doilea informațiile publice conform cărora PSD ar fi transferat voturi lui George Simion, iar PNL ar fi plătit pentru o campanie avantajoasă pentru C. Georgescu.
Cristian Preda mai arată că momentul decembrie 2024 s-a constituit într-o criză democratică gravă, dar că aceasta este doar un punct culminant al unei crize ce și-a avut începuturile în 2012, odată cu imposibilitatea de a mai avea alternanța la putere (cine a organizat alegerile nu a fost trimis în opoziţie). Lipsa alternanței la putere este o critică majoră pe care Cristian Preda o aduce, adăugând că președintele Klaus Iohannis a fost cel care a girat această stare de fapt, prin acceptarea guvernărilor PSD+PNL în intervalul 2021-2024.
Starea democraţiei şi ce modele de auto-apărare există
Cei mai mulţi dintre autorii care au contribuit la volumul coordonat de Cristian Preda au adus în discuţie relaţia evenimentelor din decembrie 2024 cu conceptul de democraţie, existând un consens cu privire la faptul că democraţia a fost fragilizată prin ceea ce s-a întâmplat. Atenţia celor mai mulţi dintre autori a fost îndreptată mai degrabă pe istoria politică recentă (ultimii 10-15 ani) şi mai puţin pe decizia de anulare a alegerilor din decembrie 2024.
Dintr-o altă perspectivă, una mai empirică asupra democraţiei, ce poate fi, de exemplu, ilustrată de indexurile anuale ale democraţiei (publicate de The Economist), au fost scoase în evidenţă fisuri ale calităţii democraţiei româneşti tocmai pe componenta aceasta a deciziei Curţii Constituţionale de anulare a alegerilor – decizie despre care în Raportul The Economist se spune că a fost luată cu dovezi discutabile [iii]. Indexul pe 2024 al democraţiei nu se referă la istoria politică recentă a României, ci constată doar că în 2024, ca urmare a anulării scrutinului prezidenţial, România are un scor scăzut de la 6,45 (2023) la 5,99, fiind surclasată de la statutul de democraţie deficitară la cel de regim hibrid. Iar indicatorii la care România a fost penalizată în 2024 au fost „procesul electoral şi pluralismul (de la 9,16 în 2023 la 8,45 în 2024) şi „funcţionarea guvernului” (de la 6,43 în 2023 la 5,36 în 2024). Raportul pe 2024 al The Economist atrage atenţia asupra faptului că eventuale acţiuni ale guvernului care să schimbe regulile electorale pe social media pentru a împiedica şansele de victorie pentru un candidat anti-establishment nuarată semne de însănătoşire democratică pentru România. Cu alte cuvinte, acolo unde unii „răsuflă uşuraţi” că au scăpat de candidaţi anti-sistem, pe teoria acestei măsurători scalare a democraţiei există îngrijorări.
Aşadar, criza din 2024, analizată în volumul menţionat, a abordat ideea de democraţie, dar ea a fost plasată într-o mai mare măsură sub semnul îngrijorării faţă de ascensiunea fenomenului extremist decât sub cel al îngrijorării faţă de democraţia însăşi şi a rezilienţei acesteia la diverse tipuri de criză.
De aceea, îngrijorarea legitimă în privinţa ascesiunii fenomenelor şi mişcărilor extreme/radicale, ar trebui dublată şi de o interogare teoretică şi practică asupra unor mijloace prin care democraţia românească ar putea fi mai rezilientă la diversele tipuri de criză. Luând alte două exemple ale unor crize recente cu care s-a confruntat România, începând cu 2020 (pandemia, războiul din Ucraina), indexurile democraţiei arată că şi aceste crize au lăsat în urmă deficienţe democratice, ca urmare a modului în care au fost gestionate (scăderea scorului în 2022 şi 2023 faţă de 2020-2021). Aşa cum de exemplu, pandemia a trecut, dar a lăasat în urma sa o democraţie mai fragilă, la fel şi momentul de criză 2024 ar putea trece, lăsând în urmă o democraţie încă şi mai fragilizată, în încercarea a se auto-apăra.
Legat de conceptul de democraţie militantă, pus în discuţie în volum, acesta oferă un cadru explicativ pentru decizia Curţii de anulare a alegerilor prezidenţiale din România, din decembrie 2024, deschizând calea spre o posibilă o dezbatere mai largă despre modelele de auto-apărare democratică de care poate dispune un stat democratic pentru a contracara actori politici consideraţi antidemocratici. Astfel, cea mai mare parte a literaturii de specialitate din ultimii ani, considerând democraţia militantă clasică mult prea elitist-excluzionistă, s-a concentrat pe un concept reînnoit, acela al democraţiei neo-militante, ce presupune contracarări mai blânde ale eventualelor pericole interne la adresa democraţiilor liberale contemporane: ca de exemplu, interdicţii doar pentru acţiuni antidemocratice, nu şi pentru declaraţii antidemocratice[iv], ce ar interfera, de exemplu, cu libertatea de gândire. Alţi autori, precum Anthoula Malkopoulou sau Ludvig Norman, considerând modelul democraţiei militante şi neo-militante elitist, unde elitele politico-juridice sunt singurele care se erijează în protectori ai democraţiei, au pus în discuţie fundamentele însele ale democraţiei militante, propunând modele alternative de democraţie de tip self-defence, precum modelul liberal-procedural (bazat pe incluziune politică) sau cel social (bazat pe internalizarea conflictului)[v].
Dezbaterea merită extinsă şi purtată, mai ales în contextul în care atât practica politică a democraţiilor liberale, cât şi literatura de specialitate din prezent alocă un spaţiu mult mai generos democraţiei militante / neo-militante şi manifestă un interes mult restrâns faţă de modelele alternative de auto-apărare democratică în raport cu extremismul politic: modelul liberal-pluralist sau cel social – ambele bazate pe incluziune şi internalizarea conflictului şi nu pe excluziune, ca în cazul democraţiei militante. Şi chiar dacă România pare să fi optat, din punct de vedere normativ, pentru un tip de democraţie militantă, discuţiile privind alternativele de auto-apărare merită purtate.
[i]HOTĂRÂREA nr. 32 din 6 decembrie 2024 privind anularea procesului electoral cu privire la alegerea Președintelui României din anul 2024: https://www.ccr.ro/wp-content/uploads/2024/12/Hotarare_32_2024.pdf
[ii] URGENT REPORT ON THE CANCELLATION OF ELECTION RESULTS BY CONSTITUTIONAL COURTS, https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-PI(2025)001-e
[iii] Democracy Index 2022:
[iv] Angela K. Bourne şi Fernando Casal Bértoa ,”Mapping ‘Militant Democracy’: Variation in Party Ban Practices in European Democracies (1945-2015)”, European Constitutional Law Review , Volum 13 , Issue 2 , iunie 2017;
Giovanni Capoccia, “Militant Democracy: The Institutional Bases of Democratic Self-Preservation”, Annual Review of Law and Social Science,2013, volum 9, pp 209-226; https://users.ox.ac.uk/~ssfc0073/Writings%20pdf/Capoccia%20ARLSS%202013.pdf
[v] Anthoula Malkopoulou, Ludvig Norman, „Three Models of Democratic Self-Defence: Militant Democracy and Its Alternatives”, în Political Studies, 2018, Vol 66(2), pp. 442-458; https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/0032321717723504
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
In momentul in care termenului „democratie” ii adaugi diferite completari fie militanta, fie comunista, fie populara, fie rosie, sau albastra deja ai alterat puritatea acesteia. Bucatarii buni spun ca o materie prima de calitate nu trebuie condimentata prea puternic pt ca i se pierde gustul de baza. Asa ca nu mai puneti usturoi peste tot!
povestea nu e ca pun usturoi (de gustibus…); povestea e ca sustin ca le miroase gura a parfum de roze;
Unii dintre autorii menționați în textul doamnei Ionela Gavril vorbesc despre membri ai serviciilor secrete, în contextul evenimentelor recente din patria noastră, fără ca ei înșiși să fi lămurit propriile raportări la acestea.
Faptul că partide politice au aplicat „Schema Hrebenciuc” și în contextul acesteia au dat voturi extremiștilor (nimeni nu cercetează legalitatea demersului, nici doamna Ionela Gavril) și au plătit campanii de promovare a candidatului extremist, pare cu totul uitat și nici nu mai este luat în seamă.
Rusia a exploatat operațiunile inițiate și dezvoltate chiar în România, folosindu-se de ceea ce numim „idioți utili”, „conserve” sau „cozi de topor” din România. Desigur, cu implicarea substanțială a membrilor actuali sau foști ai „serviciilor”.
Manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă, depinde ce sumă este investită. Nu ține de educație, istorie, geografie etc. Nu-i nicio noutate. Știm asta foarte bine de la Dominic Cummings, sau chiar mai demult, din 30 octombrie 1938, când 100.000 de americani (unii vorbesc despre un milion) și-au luat lumea în cap în toiul nopții.
Iar actuala guvernare este cu adevărat dezastruoasă, generând condițiile pentru profunda nemulțumire a cetățenilor, context în care aceștia pot fi mult mai lesne manipulați.
PSD si PNL prin liderii lor s-au trezit de mai multe ori luand apararea extremistilor, in special a lui CG. De ce? Banuiala e ca exista grupuri in partidele astea care i-ar vrea pe extremisti la putere, fie ca sa-si rupa gatul, fie ca sa… mearga in directia in care probabil liderii mai bine informati or sti ca se va merge.
E ciudata si pozitionarea SUA fata de Romania: americanii stau de vorba cu Putin dar critica Romania pentru ca nu avem valori comune. Eu interpretez asta asa (fortat, dar atat pot cu ce vad): SUA a decis sa-i lase pe rusi sa-si refaca sfera de influenta, au informat la varf Romania (care ar pica in partea ailalta) iar politicienii romani au acceptat tacit, dupa care au purces la instaurarea extremistilor. Si banuiala mea e ca PSD a dat voturi de fapt lui CG, pentru ca el a castigat, nu Simion. Dar pentru ca urma sa se descopere, au zis s-o scalde in public si apoi sa poata sa spuna ca primarii si-au facut de cap cu candidatul gresit.
@Gigel _ ” De ce?”
Din pricina „Schemei Hrebenciuc”.
Candidatul PSD PNL nu poate câștiga decât în condițiile existente în anul 2000.
Un interviu interesant zic si eu…lamuritor apropos de relatia US-CCCP, asta ca sa va lamuriti.
https://kyivindependent.com/alexander-vindman-trump-repeats-past-us-mistakes-with-russia/
O multime de opinii, care evita adevarul. Sistematic.
Democratia romaneasca a fost in colaps din momentul 2009. Poporul roman a votat cu o majoritate zdrobitoare un Parlaent unicameral, cu 300 de alesi. MAXIMUM. Votul atit de masiv, a aratat ca nu este vorba de partizanat politic. Marea majoritate a romanilor, indiferent de partidul preferat, doreau asa ceva.
Iar „elita” politica a refuzat pur si simplu aplicarea referendumului validat de CCR.
Este momentul cand se rupe cu democratia si regulile democrate la noi.
In continuare, „elita” voteaza tot felul de legi dubioase. (Vezi specialii si pensiile speciale.) Din dorinta de a-si consolida pozitiile si de a coopta CCR. Si de cate ori se incearca stoparea acestor legi, CCR se opune. (Acum ni se blocheaza bani europeni din cauza acestor legi nelegale si abuzive.)
Pe acest fond au crescut nemultumirile impotriva „elitei”.
Rondoul lui Putin in politica internationala a determinat o schimbare a raportului Kremlin-Bucuresti. Evident, rusii au incercat sa profite de starea de nemultumire din tara. Si cum au multi agenti, au fortat nota, pentru a indeparta „elita” fosta moscovita, dar trecuta la UE, datorita stipendiilor primite de acolo. (Se stie ca rusii nu platesc nimic. Te indeamna sa furi. Cum au furat tot ce se putea din Romania, oamenii lor nu mai au surse de venit decat la Bruxelles. Deci, fostii gorbaciovisti au devenit „europeni”.)
Serviciile noastre secrete nu au reactionat in nici un fel. Si chiar CCR a omologat in prima faza, alegerile. Abia interventia SUA a determinat, dupa 24 de ore, anularea alegerilor. Dar puterea politica din SUA a cazut. Trump si ai lui sprijina regimul Putlerist. Si incepe caruselul pentru Ro.(?!!!)
Daca vreti sa intelegeti tot fenomenul si ca populatia sa va creada, spuneti adevarul, tot adevarul si numai adevarul. Din ce ati citat pina acum, nu rezulta asa ceva. E ca in bancul ala cu aschia care tot ocoleste… dar tot acolo nimereste, pina la urma.
Nu uitati:” Science sans conscience n’est que ruine de l’ame”
@mongolul _ „Democratia romaneasca a fost in colaps din momentul 2009…”
…”din momentul” 1989 ?
din ’38, de fapt, dar ma rog…
Democratia romaneasca nu putea fi in colaps din 1989 pentru ca 99.9% dintre romani habar nu aveau ce este si cum se manifesta democratia in 1989. Asa ca romanii au construit ce credeau ei ca este democratie si a iesit ceea ce cineva inspirat a numit democratie originala pentru ca ne era descrisa de esaloanele 2 si 3 ale PCR, implementata de cei agreati de aceste esaloane si aplaudata cu sincope de instrainatate pentru ca nu incurca nici unul din interesele lor politice si economice. Momentul 2009 a fost prefatat de momentul cand CCR a inchis ochii la cea de-a treia candidatura la Presedintia Romaniei a lui Iliescu dar 2009 este, asa cum bine precizeaza comentatorul, momentul cand democratia originala ar fi trebuit sa isi fi dat ultima suflare sub presiunea referendumului. Nu s-a intamplat pentru simplul fapt ca nu existau destui romani care sa isi fi castigat independenta financiara si sa isi fi regenerat demnitatea in formatul care sa ii poata coagula in masa critica. Acum insa suntem martorii unor luari de pozitii care arata ca romanii nu mai pot fi prostiti asa usor. Masurile disperate luate de elitele politice mai ales in ultimele 4 luni nu au nimic de a face nici macar cu democratia originala ci cu propria supravietuire. Si pentru propria supravietuire se sare tot mai des pragul a ceea ce occidentalii numesc democratie. Ceea ce este insa infricosator este altceva respectiv multitudinea de articole, stiri, mese rotunde, patrate si ovale utilizate ca vehicule de catre elitele romanesti din toate sferele vietii sociale pentru comunicarea de mesaje publice CARE INTERPRETEAZA CE S-A INTAMPLAT ignorand faptul ca mortul de la groapa nu se mai intoarce. Treaba pe care o elita care se respecta trebuie sa o faca este ca in domeniul in care detine expertiza sa detecteze in timp real, sa descrie, sa explice si sa interpreteze INDICATORII CARE CONTRIBUIE LA ACUMULARILE POZITIVE SAU NEGATIVE ale unui eveniment, problema sau fenomen si sa informeze societatea despre efectele pozitive sau negative care ar urma sa se manifeste in societate. Tot elitele ar trebui sa ofere si gama de optiuni de abordare a evenimentului, problemei sau fenomenului fie pentru maximizarea efectului in cazul acumularilor pozitive fie pentru minimizarea consecintelor in cazul acumularilor negative. Acesta este cred rolul elitelor intr-o societate democratica autentica. Sunt rara avis asemenea membrii ai elitelor romanesti si din pacate cred ca nici unul dintre cei mentionati in articol nu fac parte din aceasta categorie pentru ca nu am citit ca vreunul sa fi spus in clar vreodata ca din pozitia pe care o detine in cadrul elitei s-a legat cu lanturi pentru a determina o atitudine proactiva din partea celui responsabil cu gestionarea unui eveniment, problema sau fenomen. Restul sunt povesti destinate sa faca audienta prin care elitele sa se autocreasca in ochii opiniei publice fara nici un merit real si restul actorilor sa isi satisfaca interesele comerciale.
Viermii astia ar fi trecut in barca ruseasca daca li s-ar fi garantat supravietuirea dar nu a fost posibil.
Lupta politica din Romania nu are nimic de-a face cu interesele sau bunastarea poporului roman, ci cu salvarea averilor si vietilor unor VIERMI SI PLOSNITE CARE SUG SINGELE ROMANILOR DE 35 DE ANI.
The clock is ticking and the game is not over by a long shot…loool
Democratia in Ro este in carje si nu reuseste sa scape de ele. Dupa 1989, avem o continuare a esalonului secund din clasa comunistilor si securistilor care nu doresc nici un fel de reforme. Au mimat crearea unor instututii care sa dea o imagine de falsa democratie, dar initiative reale, canci. La fel si justitia, toata legislatia facuta dupa chipul si asemanarea lor. In rest, aceiasi ipocrizie, minciuna, hotie, coruptie dar mult mai rafinate, pt a accede la banii europeni. Romania trebuie resetata de la zeo.
Starea democratiei in Romania?
Se chinuie de trei decenii sa se nasca si nu reuseste. Asta-i starea.
Contextul este esential. Suntem in razboi (hibrid) cu Rusia. Mie imi pare bine ca Romania a reactionat asa cum a facut-o, in contextul dat. Sunt de acord cu nuantele si criticile tuturor, inclusiv ale Comisiei de la Venetia, dar ele sunt valabile (doar) pe timp de pace.
”ele sunt valabile (doar) pe timp de pace.”
La fel ca atunci când a fost trimisă notificarea la CEDO, corect?
Numai cineva cu epoleți poate justifica suspendarea democrației din România sub pretextul războiului din Ucraina.
Conducatorii nevolnici ai Romaniei sint in razboi CU PROPRIA PROSTIE
ASTA E TOT
După tumultosul an 2024 rămânem cu:
– nu am înțeles încă funcționarea sistemului democratic
– instituțiile statului român sunt slabe, chiar iresponsabile
– ne-am ales cu Trump și era cât pe ce să (ne) alegem cu Georgescu.
Iar întrebarea nu prea retorică este: CE vrea poporul român pentru Viitorul său? Că dacă își va dormi în continuare „somnul cel de moarte” va dispărea din istoria Lumii.