La mijlocul secolului trecut Mircea Vulcănescu căuta „omul românesc” la „încheietura metafizicii cu istoria” pretinzând – ușor complice – că, „neamul nostru nu este decât ceea ce vom fi noi în stare să facem din el.” Ce am fost în stare să facem în jumătate de secol s-a văzut și, în mod previzibil, dintre ispite (ca posibilități de a fi) am cedat fără condiții în fața celei balcanice. Prea triviali pentru a fi cu adevărat bizantini, ne-am strecurat în noul mileniu pe ritm de manele și ne-am agățat imaginația de proiecte europene cu fonduri nerambursabile. Pentru mulți români, Europa nu înseamnă o civilizație și un continent, ci mai degrabă un user fără password. Că pământul unde curge lapte și miere nu mai există știu toți puradeii, însă destui români sug la sânul Comisiei europene basme cu proiecte. Expresia „proiecte europene” a devenit, de o bună bucată de vreme, un soi de formulă magică: ingineri și popi, doctori ori șmenari de cartier stau priponiți de-a valma printre aplicații și rapoarte fără cusur. După cum vedeți, România lucrează. Dacă mi-ați cere să vă spun ce fac românii pe vreme de criză, asta e deja o altă întrebare.
Un prezent ținut în viață de hârtii are nevoie de personaje pe măsură: oameni de mucava și conștiințe de carton au pătruns pe tăcute în ministere și universități pentru că totul poate și trebuie să fie raportat corect. În epoca formularelor bine completate românii (priviți de departe) sunt un fel de nemți – varianta upgrade: asta fiindcă pare de-a dreptul imposibil ca un ins capabil să descrie cu lux de amănunte cum a urcat ieri Everestul să nu-și fi părasit niciodată frigiderul burdușit cu bere autohtonă la pet. Înțelegeți acum pentru ce românul – știindu-se poet (născut iară nu făcut) – nu dă două parale pe destinul său european. El e – a priori – părtaș la o manieră nobilă de a gândi, iar în ce privește faptele, nimeni nu ar trebui să fie îngrijorat, avem eternitatea la dispoziție.
Cum lucrurile nu sunt totdeauna ceea ce par, Europa e decisă să stipendieze lecții de bune maniere în mediul rural fiindcă, de bună seamă, românii nu-s „sătenii istoriei” cu delegație în regulă, ci doar din pricina unor reminiscențe sovietice la nivelul sistemelor de educație. Ca dovadă, pot pune oricând degetul pe câțiva indignați notabili, obosiți de naționalismul nostru primitiv și de glodul din Ardeal.
Vă închipuți poate că unii dintre „boierii minții” de pe la noi au căpătat o anumită imunitate față de trufia găunoasă a politicienilor ori dascălilor autohtoni. Eu însă, am destule argumente să cred că sunt și ei progenituri ale modernității noastre ratate. Osândiți spre a sfârși ca ființe culturale „boierii” noștri produc (deloc inocent din punct de vedere politic) verdicte și opere. Mulți își folosesc autoritatea ca un mijloc de conectare la rețeaua unor vasalități (postfeudale) și recunoașterea publică de care unii se bucură e doar prilejul de a-și asigura un „blindaj” alternativ. În interiorul oricărei „culturi minore” prestează o falangă culturală redutabilă. Criza solidarizează „intelectualii de falangă” și, pe fondul inevitabil de confuzie, le cedează microfonul.
Înțelepciunea de a avea dreptate prin consens le promite confort și nimic din ceea ce vine să pună sub semnul întrebării felul lor de a judeca faptele nu poate fi democratic. Orice îndoială și orice suspiciune cu privire la îndretățirea lor e, într-un fel sau altul, o traumă și un efect de criză. Sunt singurii care înțeleg cu adevărat penuria globală și deplâng empatic efectele ei: de la adăpostul unor dregătorii călduțe boierii minții declamă repetitiv cele câteva strofe învățate pe de rost la Berlin. Împăcați cu soarta „culturilor minore” ei recunosc criza societății românești și sunt mândri nevoie mare de onestitatea lor. Nu sunt însă destul de integri pentru a recunoaște că nu e criza lor.
România nu e, așa cum pretind unii, într-o criză de proiecte (intelectualii de falangă au destule și multe finanțate gras), ci într-o derivă postfeudală: ierahiile se construiesc prin recurs la frică și violență, nu putem identifica pe stradă respect democratic pentru valori și în societatea românească o arhitectură complexă de vasalități a înlocuit solidaritatea. Pasiunea arzătoare a unor politicieni de a „reforma” cu orice preț justiția e o probă revelatoare a conținutului proceselor autohtone de democratizare. Judecătorul-bici e o instituție de tip feudal.
Lectura asiduă a operei lui Kant nu determină cu necesitate progresul unei societăți în direcția democrației. Cineva ar putea să cunoască și să sprijine proiectul kantian al „păcii eterne” pentru bunul motiv că, în caz contrar, la masa de seară ar primi jumătate din rația obișnuită de pâine. O majoritate încropită din lașități individuale și proptită discret în interese de falangă nu constituie o dovadă a libertății de conștiință într-o societate democratică. A face implică a ști să faci și sunt mulți români care au dovedit asta acasă sau aiurea. A ști ce faci și la ce bun, asta li se întâmplă doar unor oameni liberi. Primul pas pe care un politician integru îl poate face azi către o democrație a oamenilor liberi comportă un risc preliminar: după o pasageră intimitate cu Platon el trebuie să vină în fața oamenilor și să spună că starea unei națiuni nu se schimbă prin vot secret, ci doar prin acele fapte care dau măsura unei conștiințe. Până atunci, avem tot timpul să ne bălăcim consensual în proiecte europene.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Am o problemă cu exprimările.
Intelectuali de falangă.
Judecătorul bici, instituţie de tip feudal.
Mulţi români au dovedit acasă sau aiurea.
Prima, afirmaţie e deconsiderantă pentru Dumneavoastră însăşi. Puteţi fi imediat criticat ca fiind intelectual de falangă. Stângă, de data aceasta.
A doua, reia subtil ideea unei justiţii prea intrasigente faţă de săracii criminali, victime ale judecătorilor. Ideea unei naţiuni Robin Hood, e atât de prezentă printre celebrii noştri concetăţeni care au spart vestul, de la cerşetorii metrourilor, la hackerii conturilor. Ei ne fură, noi suntem mai deştepţi şi-i furăm înapoi.
A treia afirmaţie e descalificantă prin relativizarea reuşitei, de criterii geografice. Există doar acasă ce e important în opinia dvoastră, restul e reuşită nesemnificativă,-aiurea e un termen care face pe cel de acasă, ombellico del mondo.
Dar următoarea frază m-a lăsat perplex *oameni de mucava și conștiințe de carton au pătruns pe tăcute în ministere și universități pentru că totul poate și trebuie să fie raportat corect*
Deci corectitudinea este o valoare care produce slăbiciune.
Sigur nu sunteţi un filosof al hoţilor de buzunare?
Cred ca dl Borza a exprimat foarte bine ceea ce a vrut sa spuna in primele 2 paragrafe: ne facem ca facem. True. Ex, Mang (colegul dinsului) s-a facut ca e criptolog dar s-a acoperit foarte bine de hirtii.
[Acum, din experienta personala pot spune ca pe la universitati si in ministere, n-am intilnit in ultima vreme decit oameni de mucava si constiinte de carton. Asta se intimpla fiindca au promovat pe pile, prin spaga si cu ajutorul sex-ului (sintem plini de curve masculine si feminine). ]
Se vorbeste si de cantonarea intr-o anumita pozitie (poate inclusiv a d-voastra). Apropos, remarcati ghilimelele de la „a reforma justitia”. Consider adevarata si afirmatia ca sintem intr-o deriva postfeudala. Acuzatia de lasitate la adresa societatii ma indreptateste sa cred ca „aici si aiurea” e doar o figura de stil si nu stiu ce nationalism gaunos.
Ceea ce poate lipseste este afirmatia ca totusi – vrem, nu vrem – conteaza boierul :)
Primitiv cum sint, din ratiuni pragmatice, nu sint de acord cu chestia cu judecatorul-bici (intr-un sistem feudal eu vreau pedepse feudale!)
Whatever.
jos palaria!
„stiu toti puradeiii….”
mostra de rasism gratuit intr-un text cam cam atat face.
1. În logica asta, din faptul ca există undeva in Univers cercuri pătrate veţi deduce foarte simplu că aş putea fi aşa ceva. N-am motive să contraargumentez. Dacă vă ajută cu ceva, ei bine, am fost mai deunăzi consilier PPE şi nu am motive să mă simt vinovat. V-aţi întrebat vreodată dacă Sartre poate fi învinovăţit fiindcă a fost o bună parte a vieţii de stânga ? Deci nu cred că asta e o problemă.
2. Justiţia modernă (nu neapărat cea restaurativă) urmăreşte echitatea socială nu razbună victimele: deci îmi menţin opinia, trebuie să părăsim modul „feudal” de a înţelege dreptatea.
3. Nu am spus că e important să te realizezi acasă sau în Occident. Am constatat simplu că românii sunt inteligenţi, dar că inteligenţa nu e însoţită invariabil de o integritate pe masură şi că îi apreciem pe cei inteligenţi doar după ce le confirmă excelenţa vreun expert de la Londra sau Berlin. Dacă asta înseamnă naţionalism, asta e, asum.
Fraza care vă lasă perplex spune pur şi simplu, în directă legătură cu prima parte din text, că raportăm impecabil, dar prestăm superficial. Avem producţie remarcabilă la hectar, dar nu avem ce mânca. Şi asta, fără supărare, nu face deloc bine naţiunii.
Vă mulţumesc pentru observaţii. E perfect posibil să aveţi dreptate în ce mă priveşte: am furat, am minţit (femeile, în special), am înşelat aşteptările unora, asta ca să ştiţi că vin dintre voi. Dar, după cum aţi văzut şi singur, nu sunt ca voi…
Vasazica starea natiunii e Europa, adica basmele, fraierii si stipendiile ei, boierii mintii, in realitate niste vrajitori venali, intelectualul de falanga, nimic altceva decat o canalie, un lingau, in sfarsit o fiinta abjecta etc, structural dependent de fenomenalii boieri si infiltrat peste tot si la toate nivelurile. Cu alte cuvinte, servitute generala ascunsa de bancurile cu fonduri europene si stapanita abil de diabolica elita a vrajitorilor, prin reteaua lor de interese si lasitati de falanga sau asa ceva. Oricum asta e schema.
Pai, sunt aproape toate elementele cu care descreiati de calibrul CVT au facut cariera pe meleagurile astea; nu le racniti, ba sunteti glumet (s-ar putea sa fie singura diferenta), dar cine mai poate fi pacalit dupa cruciada asta pe care o purtati impotriva unei societati structurata in jurul fenomenalilor boieri ai mintii? Chiar Mang, Ponta (in elementul lui academico-intelectual, evident) si cei ca ei unde intra, ce falanga i-a produs? Asta a boierilor mintii pare sa nu se potriveasca, iar in schema dvs nu e loc pt ei. Primul va e coleg :)
PS cand va veti trezi din intimitatea cu Platon, va sugerez un binevenit dus rece in Popper, Societatea deschisa si dusmanii sai; mi se pare ca Popper l-a plasat destul de usor pe Platon (ideile lui, se intelege) printre adversarii societatii deschise, nu printre prieteni. Ma ia cu furnicaturi cand ma gandesc la ce concluzii puteti ajunge din asemenea imbratisari, dupa tot ce ati scris pe aici.
think slow!
Aveţi perfectă dreptate: o asemenea lectură a textului e posibilă. Dvs. aţi reuşit. Sunt desigur prea hârşit în rele pentru a ieşi din evaluarea la pachet pe care o propuneţi. După ce m-aţi „citit” atât de exact nu am prea multe variante. Imi forţez norocul dacă vă cer să citiţi un text mai clar din Sfera Politicii (Criza proiectului european şi remanenţele etice ale culturii) ?
Privitor la Popper, aici sunteţi în terenul meu şi vă asigur că merită o reevaluare, chiar dacă (presupun asta) dvs. aveţi rar motive de îndoială. Conceptul de „inginerie socială” e găselniţa lui Popper. Nu e nevoie de o analiză extinsă a lui pentru a înţelege bine că Popper era cel mai puţin îndreptăţit să-i reproşeze lui Platon tendinţa autocrată. Poate că intimitatea cu Platon îmi conferă aici avantajul nesemnificativ de care se foloseşte mereu Socrate: ştiu că nu ştiu chiar totul…
Acuma: ar trebui să îmi fac mea culpa fiindcă v-am pricinuit pârdalnicele furnicături. Adevărul e că n-am nici o legătură cu ele. Şi eu am crescut cu Paler şi Pleşu, nu-i nici o trădare la mijloc, doar că, spre deosebire de alţii vă pot da pe loc zece trimiteri pe care Patapievici le face la Platon şi pe care nu le veţi regăsi niciunde în Dialoguri. Dacă pentru asta mă trimiteţi la colţul CVT, asta nu face decât să confirme esenţa textului „nazist” pe care tocmai l-aţi decriptat.
În ciuda a tot ceea ce aţi putea crede vă sunt mai aproape decât grămada de „like”-uri pe care o veţi primi imediat de la inteligentia consensuală.
Nu-mi place deloc ca imi dati de citit, as putea sa fac si eu la fel
Daca reevaluandu-l pe Popper ajungeti inapoi in bratele lui Platon, n-ati facut nicio branza; nu lasi societatea deschisa –aveti analiza lui Dahrendorf, bine articulata sociologic, daca Popper nu va convine- pentru societatea lui Platon; atunci chiar ca veti trai in lumea marilor boieri atoatestiutori, atoatestapanitori etc, ca sa nu mai spun ca nu v-ati mai putea permite sa va dati cu parerea ca acum. Sper totusi ca nu
Bun, daca din Platon tot ce va intereseaza e preeminenta intelectuala a politicianului in raport cu restul, asta reiese din textul la care m-ati expediat in dreptul lui Platon, atunci sunteti pe cel mai bun drum spre adevarata servitute, nu mai conteaza pe cine sau ce fel de boieri veti intalni la capatul ei. Ce cred ca a devenit mai clar acum (era clar si inainte), e ca nu prezenta boierului va deranjeaza, ci a anumitor boieri.
PS: cum de va mai da prin cap sa scrieti chestii din astea cand, cand rezultatul referendumului, ultimele sondaje, lumea care l-a redescoperit pe Hasoti via mitocanul de Plesu etc etc va sfideaza pana si virgulele pe care le-ati pus in textul asta? Nu, ceva e putred in Danemarca
@CB
Aşa vă vreau. Nu e politicos să-i inoportunăm pe forumişti cu d- astea. Vă aştept cu drag la o bere nefiltrată (obicei urât de la capitala UE) poate la Oradea. Stiţi cum zice Călăuza lui Tarkovski în final: hai să bem şi să nu fie nimeni supărat.
Totalitarismul meu „estetic” e un defect provenit dintr-o alta intimitate suspectă, cu Heidegger. Dacă îi apăraţi pe „boierii minţii” trebuie să găsiţi înţelegere şi pentru Platon ori Heidegger: conu Pleşu mi-ar da aici dreptate. (Ultimul interviu din 22 il găsesc bijuterie…, iar portrete Gâdea, Ponta, etc sunt de-a dreptul magisterii)
În ce priveşte povestea cu d-l Mang vă dau toate datele: nu numai că suntem colegi la Universitate, dar frecventăm aceeaşi frizerie. Aveţi deci toate elementele unei conspiraţii…
E un argumentum ad hominem exemplar şi dumneavoastră aveţi puterea să recunoaşteţi asta. Ce vină are Popper că orice blondă poate găsi la Humanitas „societatea deschisă” deşi îi caută doar pe „duşmanii ei” ?
Sunt un pic surprins că o poveste rudimentară ca asta cu „starea naţiunii” e pe cale să mă facă nefrecventabil. Invitaţia la bere e pe bune. Cu toată stima.
Sa nu lasam lucrurile asa.
Ad hominem nu, oricum nu mai mult decat va chestioneaza dvs teribila teorie a falangilor; era acolo o falanga care incepea chiar din frizeria dvs si nu era de gasit in schema nici daca dadeai cu pusca. Asta ca sa nu lasam impresia ca cineva v-a lovit sub centura atat de rau, chiar daca dvs pareti sa va descurcati excelent cu astea.
Nefrecventabil nu, oricum nu din cauza mea. Teoria asta a boierilor e mai veche, are publicul ei, in sfarsit a avut timp sa dovedeasca de ce e in stare; daca e vreo explicatie pt dvs e ca v-ati gasit sa o reluati exact cand baietii astia fenomenali -incriminati ba ca sunt prea cititi, ba ca nu sunt ceea ce par si ca au intotdeauna ceva hraparet, venal si/sau monstruos de ascuns, ba ca apar prea des la tv, ba ca mint organizat, sunt persuasivi, nu sunt activi decat sub forma unei conjuratii si au pus Romania la protap- nu mai sunt pe val; colegii dvs de teorie tac, probabil singurul lucru inteligent pe care l-au facut vreodata in legatura cu teoria asta.
La Plesu, Platon si Heidegger par sub control, oricum sunt lecturi in Heidegger care nu duc in directia dvs; cu voia dvs, Platon e irecuperabil politic, nu exista discutii prea multe aici, chiar daca influenta lui asupra Occidentului e uriasa (alternativ, dispersed knowledge, un concept care face cariera in teoria economica via Hayek de ani buni); daca imi amintesc eu bine, chiar si Heidegger a avut de comentat mai neplacut pe Platon cand zice mi se pare ca aletheia ca neascundere la Platon devine correctness sau asa ceva, iar asta e in spatele uitarii fiintei in Occident. Sper ca dvs va descurcati bine cu amandoi
Si la Bucuresti berea e buna, asta s-o stiti de la mine, chiar daca nu prea sunt amator. Nu-mi amintesc replica din Calauza, dar cu si fara ea, sa fie la o bere. Vroiam de fapt sa confirm :)
Răspuns greşit. Vă faceţi că nu înţelegeţi sau nu vă place berea nefiltrată. O să fiu sistematic şi (sper) foarte clar:
1. Aţi folosit un sofism încercând să mă asociaţi d-lui Mang cu argumentul că suntem colegi la Universitate. Dumneavoastră, dacă aveţi un coleg de serviciu ori un prieten care îşi înşeală nevasta, mă lăsaţi să concluzionez că aveţi acelaşi nărav ? Prin absurd, chiar dacă aş fi un plagiator, tot e un argumentum ad hominem dintre cele mai evidente, adică mă atacaţi pe mine şi nu susţinerea în dezbatere. Orice diletant în logică formală pricepe asta, dvs ce părere aveţi, e destul de clar acum?
2. Nu există în literatura consacrată nici expresia „intelectuali de falangă” nici „modernitate ratată” şi nici „vasalitate postfeudală”. Credeţi ori nu, eu n-am nevoie de autorizaţie de la Hayek pentru a gândi. Expresia „teorie a falangilor” şi a boierilor despre a cărei istorie veche spuneţi că ştiţi atât de multe nu există în nici un text şi la nici un autor de notorietate academică. Că sunt cărţi care poartă titlul „Boierii minţii” cunosc, dar o teorie presupune cu totul altceva şi dvs ar trebui să ştiţi bine asta. Fiţi bărbat, daţi citatul cu pagina şi autorul, dacă sunteţi în stare, dublez raţia de bere.
3. Conceptul de „aletheia” (scoatere din ascundere) poate fi abordat în cheie politică (e un mic abuz postmodern), dar numai o viziune obtuză a lui Heidegger ar aşeza asta în centrul interpretării. E totuşi un concept pur metafizic. Dacă vă închipuiţi că aletheia e echivalabil lui corectness, atunci aţi avut la dispoziţie o ediţie pentru revoluţionari a operei heideggeriene. Mergeţi pe mâna mea şi în ceea ce-l priveşte pe Platon: recuperarea lui politică e iminentă, criza e consecinţa faptului că suntem guvernaţi de inteligenţa crispată: adică tocmai de ăia care, la orice întrebare îţi răspund printr-un citat şi nu şe pot descheia la şliţ fără o solidă motivaţie teoretică.
4. Mă tem că suntem obişnuiţi cu mărci prea diferite de bere. Iar femei care să înghită atâta „political correctness” nu cunosc, aşa că nu-mi dau seama ce stabiliment ne-ar pica bine amândurora. Părerea mea, vorba lui Moromete: eu zic că eşti pe un drum greşit . Ca să fiu foarte clar: între o gândire autorizată şi gândirea cu autorizaţie (cu patalama în regulă de la biblioteca academiei) e o mare diferenţă. Poate că alegerea pe care a făcut-o fiecare dintre noi e expresia modului diferit în care am decis că merită să fie cercetată Fiinţa.
Nu cred că vreunul din noi trebuie să devină altceva de dragul unui consens călduţ: tu o să te duci să-i luminezi pe ignoranţi şi eu o să mă întorc la cioplit lemnul. Avem toată viaţa în faţă să ne lămurim care dintre noi „a schimbat jugul onoarei pentru foloasele nemărginte ale ruşinii”…
Lucruri care promiteau să decurgă încântător, dar sfârşesc prost se întâmplă tuturor. Cum dracu se întâmplă asta şi unora care le înţeleg pe toate?
Să auzim de bine.
Umbra lui Petru Filip…
Unele articole sint foarte complicate sau eu sint obosit azi. Sau poate articolul e mai mult un exercitiu de stil ?
e greu.
dar unii au nerusinarea sa l critice,cred eu, fara sa l inteleaga
Personal nu critic, eu doar constat ca textul ma depaseste.
Dle S.B n-ar fi mai normal să facem apel la Rawls, Le Juste et Le Bien (ca tip de argumentar mai contemporan) şi nu disecarea seculară a scrierilor lui Platon? Referitor la argumentarul utilizat actual în discuţiile mai specializate. Simplicitatea referinţelor la câteva nume, bineînţeles temeinic studiate ca şi opere, denotă la nivel de cunoaştere altceva. Lipsa de informaţie, evident imputabilă nu celor dornici de a avea acces la ea, ci datorată barierelor ( lipsesc cărţi traduse de autori contemporani……) vorbind de blonde şi Humanitas. Dar până atunci, de arătăm falangele …am câştigat…iar în faţa naţiunii avem şi modele de comportament. Fuge, fuge…
Pătrat-cerc.. Tot Kant, cel pe care l-am studiat, superficial recunosc, nu sunt filozof dar am avut cursuri de filozfie, parcă spunea că doar buna voinţă are valoare absolută. Dovediţi-mi unde este în articolul dvoastră…
@ DT
Va mulţumesc sincer pentru interes. Sper că nu e unul profesional, deşi în primă fază, judecând după ce mi-aţi scris, textul părea aproape o crimă. Eu chiar sunt surprins plăcut de apetenţa unor oameni interesanţi pentru „impertinenţa” mea. În realitate discuţiile astea pe forum nu clarifică nimic, eu le privesc ca un soi de „scrimă”, nu mă aştept la soluţii consistente. Va trebui să fiţi de acord că e cazul să facem mai mult şi oricum altceva decât să stăpânim pe Kant ori să ne jucăm cu Fiinţa hedeggeriană dacă vrem ca ţara asta să arate altfel.
Să ştiţi că nu ma gasiţi pe reţele de socializare, şi nu mă omor după Internet. Articolaşul e consecinţa unui soi de pariu. Nu o să găsiţi articole scrise de mine decât prin reviste şi nu pentru că muream să le scriu, ci fiindcă altfel nu poţi preda în Universitate. Adică, nu poţi fi intelectual dacă nu ai CV. Bănuiţi că asta nu e opinia mea.
Deci bunele mele intenţii nu le pot proba pe Internet şi nici în cărţi, articole ori alte alea. De peniţă mi-s rău, da altfel mi-s ardelean ca pita. Numa să nu dai cu bolovan, că după cum zice ăl bun de-a hori (cânta), de nu l-ai nimeri…
O seară fără cusur să te pască şi să te păzească de înţelepciunea crispată a dascălilor cu CV beton. Eu îl caut pe Pleşu (prin ziare) nu pentru erudiţia lui (indiscutabilă), ci pentru inocenţa delicioasă şi arta inegalabilă de a nu lua în serios până la capăt nici politica şi nici filosofia. Înţelepciunea miroase a otavă proaspăt cosită şi a trup gol de femeie, praful cărţilor din bibliotecă e doar primul pas.
Sper să nu vă fie cu supărare dacă nu mă bag la comentarii, m-aş repeta şi apoi hărnicia nu-i punctul meu forte. Cu toată stima
Adevărul că dacă utilizaţi undeva în propoziţiile de mai sus fraza, hai la o cafea m-aş fi alarmat teribil, şi v-aş fi bănuit de tendinţe de biznis. Dar aşa, am putea pune articole sex, facebook şi eminem ca să acordăm ideile principale la epoca noastră istorică.
Deplâng banalizarea moralităţii şi relativizarea unor referinţe. Totul e relativ, dar laxismul e mai relativ decât relativul adevăr.
Revistele la care se refera dl. Borza sint ISI? Pe dl. Borza l-am creditat la inceput, „hai sa vedem ce scrie”, pe urma m-am impiedicat de „boierii mintii” formula care, in lumina atacului a statul de drept si la cine a fost impotriva si la cine a fost pentru, spune totul despre autor. Pe urma mi-am dat seama ca nu spune nimic. E un eseu care o…scalda, nici alba nici neagra, nici pro nici contra, poate mai degraba pro dar nici chiar contra…Si mai punctam un articolas la CV.
Nu spune nimic in articol, nimic memorabil, atacul cu „boierii mintii”, da. Iar invitatul la o bere este.. caragialesc. Nu-i nimic, bine si asa.
Ca sa-ti dai seama ce spune articolul ar trebui sa fii pe un alt nivel.
Boierii mintii si frizeria lui Mang – waw!
Va inteleg perfect, de frizeria lui Mang nu stiati nimic, pot sa pariez :)
„Boierii mintii” vrea sa blameze o anumita impotenta intelectuala. E limpede ca lumea, dintodeauna, a fost pusa in miscare de idee. N-am reusit pana acum sa inteleg daca glodul romanesc nu poate fi insamantat sau truditorii ideii din spatiul mioritic sunt niste nevolnici sau impostori. Desi, daca stau bine si ma gandesc, pe aici s-au predicat numai in ultimul secol si jumatate mai toate filozofiile si credintele caqre au inflamat lumea moderna. N-au fost convingatori predicatorii, terenul este impropriu ideilor? S-au a lipsit declicul ala misterios al divinitatii?
///
Domnule Sorin Borza
Foarte bine scris din punctul meu de vedere. Dar simt ca trebuie sa va spun si o alta parere, a unei persoane pentru care am un profund sentiment de admiraţie. Ce a spus aceasta prietena (psihanalist) dupa ce a citit cele doua articole scrise de Dv pe contributors si comentariul dv la articolul prof. Tismaneanu: . Are dreptate?
http://www.contributors.ro/cultura/respectul-pentru-adevar-grigore-pop-eleches-alin-fumurescu-si-maria-bucur-despre-plagiatul-lui-ponta/#comment-98248
Ce a spus despre:
· „Înţelepciunea miroase a otavă proaspăt cosită şi a trup gol de femeie, praful cărţilor din bibliotecă e doar primul pas”
· „Pe de altă parte, profesorul care participă alături de studenții săi la un impecabil seminar de etică și se dedă (totdeauna cu argumente saturate de grație) unor infidelități conjugale ne oferă toate motivele să ne întrebăm: cum este cu putință să se facă trecerea de la gândirea etică la viața morală?”…
ar fi peste ce este permis a se scrie pe contributors, dar pot rezuma. Este o fixaţie, avantajul varstei fata de Model/Diavol va da dreptul, din punctul dv de vedere, sa va impaunati cu deraparea spre sexualitate in limbaj, restul nu se poate scrie aici, vorba ei… masochism moral si angoasa de destin.
Vă asigur că fiecare vede într-un text, doar ceea ce caută.
Eu știu exact ce vreau să spun atunci când scriu. Nu mă îndoiesc că unii l-ar putea folosi pe Freud ca interpret, dar cred că nu ajută la nimic. Eu rămân, conform unei vechi definiții heideggeriene „un țăran înduminicit”. Fără ascunzișuri inutile, fără resentimente și după cum puteți constata fără complezențe inutile.
Dacă vi se pare important subtextul, vă dau adresa unor ghicitori în cafea care vă pot deconspira ieftin și alte secrete.
Cu puține indicii, un om inteligent și-ar putea da seama chiar și ce se ascunde în spatele unui nick-name aparent opac. Aveți dreptate doar în acest sens: trecutul nu tace în nicunul dintre noi.
„….dupa ce a citit cele doua articole scrise de Dv pe contributors si comentariul dv la articolul prof. Tismaneanu: COMPLEX DE INFERIORITATE. Are dreptate?”
COMPLEX DE INFERIORITATE! Nu cenzurati domnule conf.
Complex agravat de indiferenta prof. Tismaneanu si la comentariul Dv de azi
http://www.contributors.ro/cultura/dubioasa-filosofie-culturala-a-profesorului-marga-despre-noul-obscurantism/#comment-99460
Constantin Balasoiu „prea plin de bere, blonde etc…”
http://www.contributors.ro/cultura/ethica-ordine-democraticae-disputavit-sau-cum-se-vede-integritatea-intelectuala-prin-geamul-de-la-frizerie/#comment-99343
„nick-name aparent opac”… trebuie sa va simtiti onorat!