joi, martie 28, 2024

Statisticile bizare ale lui Traian Băsescu + Pentru cine vrem încetarea monitorizării europene pe justiţiei? UPDATE – linkurile relevante

Traian Băsescu a declarat la TVR în 21 decembrie: „Cam jumătate din sentinţe au arătat oameni nevinovaţi”.

Vorbim de sentinţele în cazurile instrumentate de DNA. Ce a spus Preşedintele este grav. Dacă ar fi adevărat. Dar nu este.

Am publicat astăzi în Dilema veche un interviu important cu Daniel Morar, procurorul şef al DNA. Morar pregăteşte bilanţul celor două mandate în fruntea DNA. Mi-a pus la dispoziţie nişte cifre, care sunt aproape definitive şi va ieşi curând cu un raport complet. Cifrele sunt impresionante (revin cu link cînd Dilema urcă numărul pe siteLink catre bilantul DNA), şi în ce priveşte numărul de trimiteri în judecată, chiar şi în ce priveşte condamnările, dar mai ales în ce priveşte funcţiile celor vizaţi. Dacă înainte de 2004 ne plângeam că avem corupţie, dar condamnări numai la naşii de tren, situaţia s-a schimbat.

Şi revin la rata de succes. Vreau să insist pe asta, pentru că ce spune Preşedintele Băsescu tinde să rămână. Şi deja auzim diverşi „binevoitori”care îl citează bucuroşi. Este fals. Rata de condamnare în dosarele DNA este de 90%. Deci, dintre dosarele pe care avem pronunţări, judecătorii au acceptat concluziile procurorilor DNA în 90% dintre cazuri.

Peste tot în lume, corupţia este o infracţiune greu de dovedit. Dacă nu au flagrant (şi cele mai multe cazuri nu au), trebuie să construieşti contextul cazului. Laura Ştefan îmi spune că o medie de performanţă ok pentru organismele speciale anticorupţie este undeva la 70%. DNA bate de departe media asta.

Deci, de unde a scos Băsescu procentajul de 50%? Am întrebat diverşi oameni zilele astea. M-am convins că din burtă. Nu are sens oricum numeri. Chiar dacă reduci numai la cazurile cu parlamentari, tot ai un procentaj mult mai mare.

Deci, este oficial şi numărat de DNA: 90%. Citaţi-o pe asta, băieţi!

Ce spun Feţele Anticorupţiei despre MCV

Interviul meu cu Morar face parte dintr-o serie de dialoguri cu oameni care lucrează în zona de anticorupţie. Se numeşte „Feţele Anticorupţiei”. Am vrut să arăt povestea din spatele poveştilor de presă, să punem în perspectivă ce s-a schimbat faţă de acum, să zicem, 10 ani. Daniel Morar explică multe mecanisme de background, care fac din DNA o instituţie performantă – Link catre interviul complet din Dilema. Horia Georgescu, secretarul general al ANI face cam acelaşi lucru cu instituţia sa – Link catre interviu.

Apropo de statistici, dacă vorbim doar strict de bani, din ce confiscă, ANI devine curând o instituţie din care statul român îşi scoate banii. Doar din trei cazuri de confiscare rămase definitive (polițiștii de la Argeş, Dan Ioan Popescu) statul primeşte o treime din bugetul investit în ANI. Dacă nişte judecători bătuţi în cap nu considerau şpaga în cazul Brădişteanu prea mare pentru a fi şpagă (asta  fost argumentaţia), ce ar fi confiscat ANI de la Brădişteanu ar fi adus statului român mai mult decât bugetul ANI pe doi ani. Gîndiţi-vă şi la asta când mai auziţi pe câte unii pufăind pe la televizor că ANI citeşte presa şi se sesizează (deşi nu văd de ce e asta nasol, nu e de bine că se sesizează cineva din presă?).

Celelalte Feţe ale Anticorupţiei sunt judecătorul Cristi Danileţ, membru CSM şi Laura Ştefan, membră a grupului de experţi anticorupţie de pe lângă Comisia Europeană. Şi mă gîndesc să mai culeg şi pe alţii, să fac o colecţie.

De ce acum?

E un an greu. Se termină mandatul la DNA, se va alege un nou preşedinte ANI, dar  mai ales se va decide dacă Mecanismul de Cooperare şi Verificare al UE pe justiţie va fi prelungit sau nu. Am dus o campanie în ultimii doi ani pentru ca MCV să rămână, am mai scris aici despre asta.

De data asta am cerut părerea acestor oameni cheie despre subiect. Reamintesc că oficial România cere încetarea MCV, iar Preşedintele Băsescu este tot mai frustrat pe tema asta. Şi nu numai el. O grămadă de lume bună tratează problema în termeni de orgoliu naţional. Stupid. Vi se pare că suntem europeni de rangul doi din cauza MCV? Vi se pare. Eu mă simt bine cu el. Şi oricum, e mai important cum se simt diverşi, fie ei şi preşedinţi de ţară, miniştri, diplomaţi sau contează mai mult cât ajută MCV la curăţenie în România?? Ascultaţi Feţele Anticorupţiei ce spun pe tema asta.

Daniel Morar

Ar trebui să continue MCV-ul?

Din punctul meu de vedere, da. Dar este punctul de vedere strict al unui profesionist. Eu spun că această monitorizare nu aduce decît beneficii. Și din perspectiva schimbărilor pe care MCV le-a determinat în mintea unor oameni – fie că sunt convinși sau nu, par că fac lucrurile care trebuie. Nu trebuie să uităm că în urmă cu șase ani de zile o persoană importantă, fost președinte al CSM ne spunea că nu putem comenta hotărîrile judecătorești definitive, că nu își poate permite Comisia Europeană să ne dea nouă sfaturi și lecții și să ne traseze direcții nouă, unei justiții independente. Vreau să vă spun că s-au schimbat; îi vedem preocupați să dovedească că lucrurile sînt pe un făgaș bun. Acum șase ani, experții Comisiei erau sfidați.

Deci vedeți o schimbare și la nivelul unei instituții care de altfel nu depinde de Comisie, cum este CSM?

Da. Sau la Înalta Curte, care nu depinde nici ea, dar are o altă atitudine. Nu doar în vorbe, ci și în fapte. Sigur, o să vedem la final, cînd se face bilanțul.

Horia Georgescu

Doriți păstrarea MCV după 2012?

Da, doresc păstrarea MCV după 2012 pentru că s-a dovedit a fi un adevărat vehicul de reformă. Dacă ne uităm în acești patru ani de existență a MCV-ului vedem că totuși s-au făcut lucruri importante în justiție, chiar dacă greu. Mai mult decît atît, eu cred că există o problemă a corupției în întreaga Uniune Europeană și aici din nou trebuie să salut inițiativa europarlamentarului Monica Macovei care a promovat un mecanism anticorupție la nivelul întregii Uniuni. Eu cred că vor apărea probleme pentru că anumite state s-au obișnuit cu ideea că anumite lucruri sînt în regulă dar în realitate lucrurile stau cu totul altfel. Abia cînd sînt verificate și abordate aceste probleme, poți să constați dacă există sau nu corupție. Dacă ne uităm la ce se întîmplă în Grecia, Italia sau în Spania, vedem că sînt probleme, dar nu sînt abordate. România se poate lăuda cu zeci de politicieni investigați și trimiși în fața instituțiilor administrative sau penale competente, cu zeci de înalți funcționari din statul român care acum sînt verificați sau în procese pe rol. Eu cred că România a făcut foarte mult în sensul ăsta și că efortul trebuie continuat dar consider că în acest moment este nesustenabil politic pe termen lung din cauză că nu există cu adevărat o dorință politică de a menține aceste mecanisme așa cum sînt ele acum.

Care este cel mai rău scenariu posibil?

Cel mai rău scenariu posibil cred că ar fi încercarea de modificare a legi sau a influențarea politică a Curții Constituționale într-o decizie similară cu cea din 2010…

Ce vă mai poate face Curtea?

Poate să revină asupra unor elemente Și să spună că nici declarațiile de avere sau interese nu mai trebuie să fie publice sau ANI să nu mai solicite documente, să devenim un fel de librărie. Sau să se spună că ANI nu este foarte eficientă, munca poate să o facă și fiscul de exemplu sau să fim înglobați într-o altă structură, limitînd astfel drastic independenta operațională, subordonare politică cu alte cuvinte. Va fi greu să zică: hai să o desființăm de tot. Se găsește o altă formă fără fond în așa fel încît să o duci în direcția în care nu va mai avea impact.

Cristi Danileţ

Ce ar trebuie să se întîmple cu MCV?

Ar trebui să fie ridicat numai dacă ne îndeplinim obligațiile. În momentul în care am îndeplinit cele patru criterii de referință, ar trebuie să fie ridicat. Ăla este momentul în care totul ar trebui să fie ireversibil. Ori eu constat că astăzi sînt diverse ințiative legislative care atentează în permanență la anumite instituții. Spre exemplu ANI. La fel cu CSM. L-am creat, i-am dat independența, i-am dat inspecție, acum vrem să îi luăm inspecția, vrem să umblăm la competențe. E un dezechilibru între ceea ce putem și ceea ce vrem. MCV presupune o colaborare între cele trei puteri pe care eu nu am văzut-o pînă acum. E clar că avem unii nevoie de ceilalați, dar încă nu am văzut să stăm la aceeași masă că să discutăm.

Laura Ştefan (despre cum a fost Adrian Năstase erou fără să ştie şi despre eroii necunoscuţi de la Comisia Europeană)

Și eu totuși nu cred că România este cea mai coruptă țară din UE. Cred că este o imagine ușor blocată în timp și efectul pervers al unui eveniment benefic în sine, acesta fiind faptul că UE a pus multă presiune pe România și Bulgaria, învățînd din faptul că nu puseseră pe țările din Est intrate în 2004. Au intrat atunci în UE multe țări din Est cu probleme comparabile de corupție. UE nu era pregatită pentru asta, nu avea acquis și tradiție pe zona de anti-corupție.

Dar din povestea asta România și Bulgaria cîștigă. Nu știu dacă sînt cele mai corupte, dar sînt convinsă că pe partea de anti-corupție România face mai mult decît foarte multe din țările din UE. Iar ca nivel de structură instituțională, DNA este peste orice instituție anti-corupție de acolo. Și vă spun că astea sînt discuții dintre oameni care lucrează în sistem. Procurori care lucrează pe anti-corupție în multe țări și se întreabă cum am reușit. Peste tot este o tensiune uriașă între ministerul de Interne care are poliție și structurile de parchet. Pentru că poliția știe că parchetul este dependent de ea. Și atunci, ca să faci o structură puternică ar trebui să îi dai polițiști și specialiști. România nu a inventat apa caldă. Structuri specializate existau și în alte țări: în Italia pentru anti-mafia, în Spania – Fiscalia Anticorrupcion. Dar nici una, nici alta nu au poliție. Și toți tînjesc după asta.

Și cum a ajuns să dea Adrian Năstase PNA-ului structura de poliție proprie?

Inspirație divină (rîde – nota C.G.). Paradoxal se scrie istoria. Da, a existat un om extraordinar în perioada pre-aderare, un consilier spaniol pre-aderare, David Martinez care lucra cu PNA și care a desenat în România o structură așa cum și-ar fi dorit-o el pe a lui, la el în țară.

Un erou necunoscut. Mai sînt alții la Comisie, dar nu știu dacă ar trebui să le dăm numele. Simpli funcționari europeni care au făcut enorm pentru România. Ar trebui să le dăm niște medalii.

Cred că eroii necunoscuți ar trebui să rămînă necunoscuți. Unii lucrează în continuare pe zona cu România. Am avut o șansă unică în persoana acestor oameni. Oameni dedicați, care au crezut în șansa acestei țări atunci cînd mulți politicieni nu credeau că România poate să arate altfel. Au fost momente în care totul atîrna de un fir de păr și firul de păr era al cuiva de la Comisia Europeană.

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Sincer nu mie clar pentru ce si cine a fost scris articolul asta.. Justitia din Romania este inca foarte corupta. Daca in timpurile PSD-ului a fi corupt si a nu te lega de orice alt corupt era singura cerinta in fisa postului de judecator si procuror, sub Basescu s-au facut pasi multi in directia buna in care procurorii si judecatorii incep sa aplice si legea..

    De asta nu inteleg scopul articolului..ar trebui sa abordeze fondul problemei si aici Basescu are dreptate, procurorii trebuie sa-si faca mai bine treaba si sa nu mai ceara pedepse cu suspendare asa cum au cerut in cazul lui Adrian Nastase, unde sa fim seriosi nu e cazul!! Daca nu vrem sa pedepsim nici ce a facut Adrian Nastase, atunci mai vrem sa pedepsim pe cineva in Romania cand incalca legea?!

      • Problema presedintelui sunt personalitatile care nu-l asculta orbeste. Ia zi, daca de exemplu Morar sau Arafat candideaza brusc la functii publice sau doamne feri la presedintie, pe unde scoate PDL camasa? E simplu, nu?

    • @roman Pt. cine e scris articolul? Pai in principiu chiar si pt. tine, din moment ce l-ai citit si-ai decis sa scrii si un comentariu. Acuma, cu cazul Nastase, sfatul meu e sa citesti rechizitoriul, care e publicat pe net demult. Povestea suna bine, dar probele, din pacate, sunt subtiri. Ca sunt subtiri e confirmat chiar de faptul ca procurorii au cerut cu suspendare. Intr-adevar, aici ai dreptate, nu trebuia sa ceara cu suspendare, trebuia sa ceara achitarea…
      Si in fine, fondul problemei e chiar cel abordat in articol – statistica prezentata de presedinte, procentul de 50%, care e pur si simplu o aiureala. Adevarul e ca DNA e o institutie eficienta, care realmente isi face treaba. 90% e un scor excelent, totusi.

    • @ roman

      domnule expert in ale justitiei, daca tot trageti concluzii asa drastice ca justitia este ”foarte corupta” as vrea sa va intreb ce va califica sa aplicati o astfel de calificativ justitiei romanesti? ati trecut in ultimii doi ani prin mai multe procese? lucrati in domeniu sau de unde aveti astfel de informatii?

      articolul de mai sus, minutios pregatit prezinta opiniile si date statistice a unor oameni dedicati justitiei romanesti. Pe cand basescu a atacat procurorii cu un neinspirat calcul de moment (50% condamnari) acesti oameni au date exacte.

      si cererea pentru pedeapsa cu suspendare in cazul nastase de ce vi se pare nepotrivita? ce sti dumneata si procurorii aia nu stiu? da-le dom’le un telefon, poate ii salvezi din situatia asta..

      p.s. mai opriti din cand in cand televizorul si faceti o plimbare prin parc.

    • Calciiul vulnerabil al democratiei de oriunde este justitia. Caci justitia este locul unde votul politic are impactul cel mai mare in privinta accesului la adevar si dreptate. La noi, legile dar si constitutia au fost gindite si votate de catre mostenitorii directi ai comunismului: in orice manual privitor la coruptie, acest demers trebuie vazut ca un conflict major de interese.
      Iliescu nu era doar incredibil de incompetent atunci cind, in iunie ’90, striga, declansind mineriada:
      „Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita”.
      Faptul ca Romania a fost condusa in perioada ’90-2011 in favoarea politicienilor si in defavoarea publicului larg poate fi probat sistematic. Intr-un sens, in democratie, adevarul poate fi votat in functie de interesele de moment ale celor care fac legea. Interesele din anii ’90 ale fostilor comunisti erau reabilitarea doctrinei comuniste si prescrierea sanctiunilor pentru faptele comunistilor si celor care ii serveau direct, e vorba de securisti si informatori; in general, in interesul „fostilor” era mentinerea unei stari de confuzie privitoare la ce a fost si ce a facut comunismul in Romania. Confuzia respectiva rodeste in favoarea comunismului pina in ziua de azi – iata, tinerii nu mai stiu cine au fost si ce au facut securistii. Demersul fostilor comunisti trebuie considerat unul reusit de vreme ce a fost recunoscut ca atare de catre marile democratii ale lumii.
      S-ar parea ca democratia, asa cum arata azi la noi, si posibil de oriunde altundeva, nu are solutie pentru cazul in care majoritatea e corupta: e foarte posibil sa existe un punct de la care incolo, datorita majoritatii corupte democratia intra in impas. Nu mai e un conflict de interese ca majoritatea sa faca legi – democratia permite asta –, insa daca majoritatea e corupta, legile date de reprezentantii sai vor fi strimbe. Despre asta nu se prea vorbeste: nici la noi, si nici in alta parte. Pe de alta parte, trebuie recunoscut deschis: in ’90, poporul roman era in intregime corupt si, prin mijloace democratice i-a pus in frunte pe cei care-l reprezentau mai bine, adica a votat pentru liniste si coruptie, adica mai departe pentru cei coruptibili. Patura cel mai putin corupta dar si cel mai bine informata era cea a intelectualilor neaserviti fostului regim, dar cei mai multi dintre ei au fost eliminati foarte repede din structurile administive sau politice (ale vremii). Doar ei ar fi putut scoate Romania din comunism: au si facut-o in cele din urma, in mod cu totul remarcabil, din afara politicii. Caci am iesit din comunism prin citiva intelectuali, pe care-i stim de-acuma cu totii: in general, la noi, politicienii, ca mostenitori ai fostilor comunisti, au fost ultimii care au reactionat la presiunile intelectualilor, societatii civile, organismelor internationale. Ei sint inca si astazi mult in urma cerintelor societatii civile.
      Poate vi se pare nepotrivit ca se vorbeste inca prea mult despre mostenire. Bine, dar mostenirea lui Ceausescu traieste, e mai vie ca niciodata. Cine e domnul Victor Ponta pe linie politica daca nu un urmas direct al lui Ceausescu? Imi spuneti ca el nu are puterea: nu o are direct, dar el si altii ca el sint parlamentari si fac inca legi, asa cum au facut domnii Iliescu, Nastase, Vacaroiu – pe vremea acestora nici nu se punea problema ca demnitarii sa fie anchetati.

      Si iata cit de rau stam: nici macar procurorul sef al DNA nu ne poate garanta ca vremurile nu se vor intoarce, caci ne spune ca mai trebuie sa treaca nitica vreme pentru ca transformarile sa ramina ireversibile. Ce e asta, domnilor, daca nu o recunoastere fara echivoc a influentei politice masive din trecutul apropiat, o recunoastere a faptului ca la noi, stinga, dar nu numai ea, a controlat si controleaza masiv justitia? Iar daca avem aceasta recunoastere – o recunoastere care face mai mult decit orice statistica –, cum de nu ancheteaza nimeni ceea ce s-a intimplat? Cit oare ne vom mai ascunde dupa deget? Mai mult, ce justitie mai este asta, in care procurorii asteapta inca unda verde de la politicieni, sau in care procurorii se tem de urmatoarele alegeri? Avem oare de-a face cu un stat de drept in adevaratul sens al cuvintului? Nu cumva ne-am iluzionat cu totii in toti acesti ani? De ce sint necesare in continuare presiunile externe – de pilda MCV-ul? Oare nu pentru ca clasa politica este una corupta, si, cu toate reformele din urma, ramasa mult in urma societatii civile?

      DNA face dreptate in si pentru prezent, cel mult in legatura cu fapte de coruptie petrecute in trecutul foarte recent. Insa cine va face dreptatea in legatura cu ceea s-a intimplat in trecut?
      USL este, prin PSD, PDSR, FSN mostenitorul de drept al comunismului. Democratia ii da totusi dreptul sa participe la alegeri iar sondajele sint naucitoare. Pe de alta parte, desi multi dintre noi fac pe buna dreptate analogia intre stinga degenerata in comunism si dreapta degenerata in nazism, totusi, inca n-avem un proces al comunismului: cum ar fi fost ca, dupa razboi, in loc sa fi avut loc de procesul de la Nürnberg, un partid cu alt nume, avind cei mai multi membri fosti membri ai partidului national socialist al lui Hitler – Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei – sa participe la alegerile din Germania si sa cistige?

      Presedintele Romaniei este un campion al reformei, nimeni nu poate contesta asta. Totusi, criticind DNA-ul, cel mai informat om din stat ne minte in fata. Iar jurnalistii deveniti intre timp un soi de diplomati se feresc sa rosteasca cuvinte tari. Asta nu e bine deloc. Legat de legea sanatatii, presedintele pretinde agramat „ca si o mare parte din public nu vrea schimbarea” iar jurnalistii vad mai degraba meciul Arafat-Basescu. Nici asta nu e bine. Caci presedintele a de data asta pur si simplu de rea-credinta, orice statistica ii poate infirma deductia stupida. De ce minte presedintele in doua ocazii importante opinia publica si nu da socoteala pentru asta? Este sau nu minciuna sfruntata la cel mai inalt nivel un fapt de coruptie? Daca presedintele statului vrind sa impuna o lege despre care multa lume spune ca-i proasta isi permite sa minta in fata milioane de oameni si nu se intimpla nimic, de ce sint oare in stare cei din subordinea sa?

  2. Daca discutam de procente, poate ca este cum spuneti dumneavoastra si seful DNA, dar perceptia noastra, a contribuabililor si care pare sa coincida cu a presedintelui, este ca cei mai multi scapa, caci ce altceva este condamnarea cu suspendare? Nu ne incalzeste cu nimic faptul ca nu fac inchisoare si nu sunt recuperati banii. Condamnarea cu suspendare este un fel de: ai furat, esti vinovat, dar nu m-ai convins. Mai furi o data, ca poate te condamn atunci. Sa va reamintesc de Madoff? Aia numesc eu condamnare, nu ce se serveste pe la noi.

  3. Dar tu, autorule, de unde ai scos procentul de 90%? Pe de o parte, avem cuvantul presedintelui, „cel mai informat om din stat”… Pe de alta parte vii tu si nespui ca Morar a acordat un interviu (unei fituici pe care n-o citeste aprope nimeni) si ca ti-a aratat el acolo niste „cifre”, „aproape definitive”, cu care „in curand” va iesi intr-un „raport complet”… Alo, au trecut 3 saptamani de la aparitia presedintelui la TVR!!! Daca Morar avea ceva de spus (si trebuia sa aiba, caci se vorbea despre institutia pe care EL o conduce!), avea timp mai mult decat suficient sa faca o conferinta/declaratie de presa in care sa prezinte acest procent (nu-ti trebuie 50.000 de pagini de raport, ci un simplu „select count(inculpat) from proces where solutie = vinovat ). Asa ca mai bine te-ai abtine de a-l critica pe presedintele nostru iubit si sa ai mai mult respect pentru burta prezidentiala!

  4. Basescu a spus:
    „Cam jumătate din sentinţe au arătat oameni nevinovaţi”.

    Iar dvs, domnule Ghinea, completati cu:
    „Vorbim de sentinţele în cazurile instrumentate de DNA”

    Totusi, cine a vb de DNA?
    Presedintele sau doar dvs ati tras aceasta concluzie, asa, ca sa dea bine la public?
    Ca daca ne uitam la ultimele dosare, Basescu cam are dreptate.
    Ca dvs nu sunteti de acord, asta e altceva.
    Parerile sunt libere si pot fi chiar si subiective.

    • stimata Maria, e adevarat ca parerile sînt libere si ca pot fi subiective, asa cum e la fel de adevarat ca nu toate parerile libere si subiective sînt si competente. astfel, parerea libera si subiectiva a domnului Ghinea este competenta (pt ca dl Ghinea, prin intermediul fetelor anitcoruptie, vorbeste pe baza unor cifre pe care le vom vedea si noi), in vreme ce parerile libere si subiective ale dvs sau ale domnului presedinte NU sînt competente pt ca se bazeaza doar pe impresii.

      asadar va rog sa nu faceti confuzii intre parerile libere & subiective pe de o parte si parerile competente pe de alta parte.

      • @t..

        …asa o fi, cum spuneti dvs. Cifrele vorbesc.
        Insa, nu credeti ca ar trebui sa facem totusi o mica „selectie”?
        Mai mult ca sigur ca, nici opinia publica si nici Basescu nu se refera la 90% din cazurile in care DNA a reusit condamnari, atata vreme cat e vb de un oarecare mos Gheorghe care a vandut un balot de paie de la ferma sefului, de baba Safta care-a muls pe ascuns vaca vecinului sau de cine stie ce interlop prins cu un pachet de tigari „la negru”.
        Statistica e statistica si arata foarte bine.

        Uite, eu imi propun pe anul viitor sa fac urmatoarele lucruri:
        1 – Sa-mi cumpar un CD cu Gheorghe Zamfir
        2 – Sa-mi cumpar o pereche de manusi de piele
        3 – Sa-mi cumpar o palarie noua
        4 – Sa-mi construiesc o casa.

        La sfarsit de an trag linie si constat cu satisfactie ca primele dorinte le-am indeplinit, doar ultima, nu mi-a iesit.
        Statistic, am realizat 75% din ceea ce mi-am propus, (arata foarte bine..statistic)
        Dar daca punctul 4 nu l-am indeplinit, chiar daca reprezinta doar 25% din „intreg” pot spune ca de fapt n-am facut nimic.

        Asa e si cu aceste sentinte care apar in statistica DNA.
        Pe 90% i-am condamnat, dar pe cei care intr-adevar contau, atat in plan national cat si ca credibilitate in plan european i-am facut scapati!

        Ganditi-va la acest aspect!

  5. Cristian, da drumul la ceva mai amplu in care cit mai multi cetateni pot cere (formal) UE sa pastreze, pina mai departe, MCV-ul.
    Atitudinea clasei politice, T.B. si greul in cei „patru ani de existență a MCV-ului ” dovedeste cit de necesar e MCV-ul.
    90% e foarte bine, „conviction rate” e 88% in SUA, 99% in Japonia.

  6. rata de condamnare in 90% inseamna ca in 90% din dosarele trimise in judecata s-au obtinut decizii definitive cu condamnari pentru cei trimisi in judecata? ar fi extraordinar sa fie asa! oare va exista undeva pe internet pe siteul oficial al DNA o lista cu toate aceste dosare(ceva succint: x trimis in judecata la data de.. condamnat definitiv la … in data de…)?

  7. Cred ca e o confuzie de termeni, rata de succes a dosarelor DNA nu are cum sa fie de 90%, ar insemna ca suntem in avanposturile lumii dezvoltate la acest capitol.
    Si presedintele Basescu a fost optimist cu cei 50%.

    Vedeti raportul de activitate 2010 de pe siteul DNA: http://www.pna.ro/obiect2.jsp?id=144
    In 2009 raporteaza 131 condamnari definitive (95 cu suspendare) din 1904 cauze judecate si 154 condamnari definitive (88 cu suspendare) din 2589 in 2010.
    In total raporteaza 832 de condamnari definitive pe perioada 2005-2010.
    Nu mai vorbesc despre numarul mare de decizii cu suspendare pentru ca aici poate fi si ‘contributia’ justitiei.
    Dar daca impartim total condamnari 2005/2010 numai la numarul de cauze din 2009/2010 rezulta vreo 19% rata de succes. Incepem sa ne apropiem de cifra reala care probabil ca se invarte pe la vreo 10-15% rata de succes.

  8. Nici eu, d-le Ghinea, nu prea inteleg ce vreti sa spuneti/demonstrati in acest articol.
    Ca dl. presedinte mai si minte? Asta nu-i nicio noutate.
    Sau ca, dupa ce dl. Morar o sa ridice coltul presului in interviul de care ziceti, va urma o punere la punct publica de catre dl. presedinte, cam de calibrul celei care l-a vizat pe Arafat? Nici asta n-ar fi vreo surpriza. Pana la urma, numarul celor carora dl. presedinte nu „le-a zis-o” (inca) este mic in comparatie cu al celor admonestati, mic si in scadere.
    Prin urmare…?

  9. Dupa vreo 15 ani de citit articolele dlui Ghinea, si pentru care ma aventuram sa ii dau nota 10 (zece) chiar cu plus (pentru ca are si un stil si o luciditate satirica cum o au putini), e prima data cind ma gindesc sa-l las corigent.
    Hai, ca s-a repezit impotriva dictatorului, treaca-mearga; dupa decenii cind bunicii si parintii nu au avut ocazia/curajul sa-si injure seful Statului, acum este la moda sa o faci, pare chiar un act de bravada „iesi afara/javra ordinara”. Daca nu-i dai cite o palma cu piciorul pari iesit din sistem.
    – domnii Morar si Georgescu spun direct: da, vrem pastrarea MCV.
    – dl Danilet (ramine un mister pentru mine cum de l-a luat dl Ghinea ca reper) si chiar dna Laura Stefan oscileaza: „daca”. Pai, cu daca se judeca la noi?
    Daca asta se rasfringe in zeci de procese pierdute la CEDO, in datul in stamba a Justitiei care-si fixeaza salariile si vor sa faca legi si bugetul Statului.
    Fara dictator nu prea era nici dl Morar si nici dl Georgescu; dar Danilet ar fi performat chiar mai mult.

  10. Intrebare: la discutia Dvs cu dl Morar ati intrebat cum explica Dumnealui acea afirmatie a Presedintelui Basescu cum ca „Cam jumătate din sentinţe au arătat oameni nevinovaţi”.??!!!
    Sau cum explica suceal presedintelui pe acest subiect?!

  11. Am citit link-ul , respectiv ” Bilantul DNA 2006 – 2011″ . In conformitate cu acest bilant , pe care va bazati intreaga argumentatie ” Basescu minte ” , aritmetica ( si logica ) elementara zice:
    1. Demnitari – senatori,deputati,etc
    a – trimisi in judecata = 57
    b – hotarire definitiva = 4 – nu se specifica natura hotarii
    c – procent = 7,017 %

    2. Magistrati – judecatori si procurori
    a

  12. Domnule Ghinea,

    Cred si eu, ca si dumneavoastra, ca presedintele a dat procentul ochiometric. Insa totusi nu e departe de adevar pentru ca eu cred ca se refera la crapii mari ai coruptiei si nu la un profesor, doctor sau lucrator public la ghiseu ce au luat mita. Nu spun ca acestea nu sunt importante dar nu au efect dezastruos asupra economiei sau vietii politice precum cazurile lui SOV, Nastase, Voicu, Niculae, Copos, Mihailescu, Mischie si inca multe altele. Asta ca sa nu mai amintesc de Revolutie si mineriade. Ori procurorii au intocmit prost dosarele (zic eu cu intentie), ori judecatorii au acceptat vicii de procedura aiuritoare sau au dat hotariri asemanatoare.

    • Domnule Adrian,

      Cum puteti afirma ca in cazul coruptiei „capii mari” au efect negativ asupra economiei si ei conteaza mult mai mult decat „un profesor, doctor sau lucrator public la ghiseu ce au luat mita”??
      1. Daca adunam cata mita iau doctorii si altii din orice domeniu ajungem la cifre exorbitante care nu se vor rusina sa stea alaturi de cele ale „capilor.”
      2. Acei oameni „neimportanti” pot ajunge in timp in functii foarte mari, iar aici intervine zicala „cine fura azi un ou maine va fura un bou”. Si tot mai mult, depinde cat ii permite functia. Daca nu esti corect in lucrurile mici, cum vei fi in cele mari??

      Ar trebui sa intrebati cat ia un profefor univ. dr. pt un examen-ca sunt PREA MULTI-aici intra si cei: examenul e in o ora, astept la mine in birou intre timp-cu alte cuvinte:plicul cu bani, de nu fie picati, fie luati 5.
      Exemplu cunoscut personal: anul 3, stomatologie. Din 4/5 grupe au trecut doar 2studenti cu 5, respectiv 6- dintre cei care nu au platit 50-100euro(cei 2 studenti fiind printre primii 10 din intregul an, cu note F bune). Din cei ce platesc trec toti. Raman socata si-mi intreb prietenii: DE CE nu spuneti nimic?
      PS. Puteti sa faci socoteala cat poate castiga pe an un „biet” profesor+doctor/an. Apoi sa inmultiti, ca nu sunt putini in aceasta categorie. In plus, tariful creste anual..

  13. Sunt de accord cu mentinerea MCV.

    Pe de alta parte, refuzul Olandei de a ne primi in Schengen este o nesimtire.

    Daca nu le-a dat prin cap in momentul s-au stabilit regulile de aderare la Schengen sa bage si MCV printre conditii, e o nesimtire sa vina acum la sfarsitul procesului, dupa ce au fost investiti atatia bani pentru indeplinirea conditiilor necesare, in vreme de criza, si sa spuna ca nu e suficient.

  14. Nu obiectiile presedintelui la adresa activitatii DNA ingrijoreaza, ci faptul ca a ajuns sa sprijine pozitia opozitiei ca parlamentul sa aiba puteri sporite in ceea ce priveste dosarele politicienilor.

    Din momentul in care inceteaza MCV-ul, se declanseaza „reformarea” DNA.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Ghinea
Cristian Ghineahttp://www.crpe.ro
Cristian Ghinea este europarlamentar, copreședinte al delegației USR PLUS în PE. A fost Consilier de Stat pe Afaceri Europene la Guvernul Romaniei și Ministru al Fondurilor Europene în cabinetul Cioloș. A fost director al Centrului Roman de Politici Europene (www.crpe.ro). A lucrat opt ani în media românească, iar între 2007 şi 2008 a studiat guvernare europeană la London School of Economics. În trecut, a fost implicat într-o serie de proiecte civice cu organizaţii precum Societatea Academică Română, Centrul pentru Jurnalism Independent, APADOR - CH şi Freedom House. Este autorul capitolelor despre România din prestigioase rapoarte internaţionale ca „Media Sustainability Index” şi „Nations in Transit”. Domenii de expertiză: - structura instituţională a UE - democratizare - studii media - transparenţa şi responsabilitate în administraţia publică Republica Moldova

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro