luni, ianuarie 17, 2022

Statuia radioului public pe soclu de carton

Dezastrul economic de la televiziunea publică este pus adeseori în contrast cu situația înfloritoare a radioului public:”Anii 2014 – 2015 reprezintă cea mai fastă perioadă din ultimii douăzeci de ani ai Societăţii Române de Radiodifuziune. Dacă 2014 credeam că a fost cel mai bun an din istoria radioului, se pare că 2015 ne contrazice. Din punct de vedere financiar Societatea de Română de Radiodifuziune este intr-un moment fast, a existat un plus de 7,7 milioane de lei. SRR nu are datorii, credite, nici măcar întârzieri de facturi la plată. Ne finanţăm singuri investiţiile, din 2012 nu mai primim bani de la bugetul de stat” , declara triumfal la bilanț Ovidiu Miculescu, președintele-director general al SRR. Dar, ghinion, Ministerul Finanțelor lucrează cu cifre și nu înghite vorbe, făcând publică o concluzie deloc măgulitoare, că mediile publice ar denatura rapoartele financiare: În urma misiunii cu tema auditul financiar al contului general de execuție a bugetului de stat pe anul 2014 la Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Conturi a stabilit că ordonatorii principali de credite Televiziunea Română și Societatea Română de Radiodifuziune (entități finanțate din venituri proprii și alocații de la bugetul de stat) au denaturat situațiile financiare centralizate ale instituțiilor publice (bilanțul instituțiilor publice”. După acest document, care recunoaște și ambiguitățile de statut, bilanțul prezentat de SRR apare ca act de propagandă, cu foloase incluse: menținerea actualei conduceri și a privilegiilor aferente. De amintit că rapoartele anuale pe 2014 și 2015 prezentate Parlamentului spre admitere sau respingere n-au fost examinate de doi ani. Poate fiindcă acolo, în comisiile de specialitate, stau de gardă îngeri păzitori cum este Mădălin Voicu, care tocmai a intrat în atenția DNA pentru conflict de interese. S-a aflat că deputatul ia onorarii de la SRR în timp ce votează pro sau contra instituției, așa cum a arătat sesizarea Sindicatului Unit al Salariaților din Radio.

De ce s-ar teme actuala conducere, atât de glorioasă, de pierderea funcțiilor? De ce ar declanșa adevărate campanii, pe resursele radioului public, pentru a combate schimbarea Legii 41/1994 a SRR și SRTV, așa cum au fost campaniile ”Nu distrugeți Radio România!” și ”Eu sunt Radio România!”, lansate în perioada când se propuseseră modificări legislative? Întrebat de ce atîtea reclamații, plâgeri penale, conflicte în radioul public, dl. Miculescu a oferit o justificare psihanalitică: invidia. Cu toate argumentele aduse în fața CNA, unde Sindicatul Profesioniștilor din Media și Cultură, precum și SUS-Radio România, au reclamat cenzură, abuz și alte grave încălcări ale standardelor jurnalistice, totuși o blândă sancțiune a fost aplicată: o somație motivată de lipsa imparțialității și a insuficientei separații dintre opinii și fapte în emisiunile campaniei. Reprezentanții oficiali ai instituției trimiși la înaintare – șeful studiourilor regionale, Florin Brușten, redactorul-șef al știrilor RRA, Nicu Popescu, Radu Dobrițoiu din Consiliul de Onoare al Radioului, precum și sindicatul de suflet al lui Ovidiu Miculescu numit Sindicatul Liber al Lucrătorilor din SRR condus de Nicoleta Balaci, au zis că toate campaniile s-au referit la … taxa radio-tv! Tot SLL-SRR s-a asociat cu conducerea în refuzul dialogului cu salariații nemulțumiți organizat de CNA. Nu-i treaba voastră, a fost răspunsul. Indignare trezesc și numeroasele călătorii spre destinații exotice ale conducerii, la clasa business, fără profit detectabil pentru SRR. Jurnaliștii, tot mai numeroși, nu se mai tem să vorbească: ”Totul la Radio este un joc de putere, pe mai multe paliere. Oamenii care conduc radioul se ascund după rezultatele contabile și astfel scapă de orice dezbatere publică deși despre felul în care e tratată libertatea de expresie colegii mei v-au spus ce era de spus”, a spus realizatorul Alexandru Rusu la o dezbatere ținută la Frontline Club. Motive de spaimă ar fi, pentru că oamenii care au cârtit au fost dați afară. Cazul cel mai cunoscut este cel al lui Adrian Moise, concediat acum 3 ani și aflat încă în procese. Dar mai sunt și alte metode: luxarea lui Mihai Anghel, managerul Radio Timișoara, cercetările disciplinare de care vorbește deschis Mihaela Platon, fidelizările pe bani mulți (un caz concludent este al Cereselei Rădulescu, ținută la Bruxelles pe 40.000 Euro pe lună din bugetul SRR), susținerea politică obținută tot pe foloase (cuvenite sau nu), sunt patentate în SRR. Deocamdată vulnerabilitățile d-lui Ovidiu Miculescu, racolat ca informator în 1987 cu nume de cod ”Adrian”, incompatibilitatea declarată de ANI și confimată de Curtea de Apel în 2014 (sentința definitivă vine pe 17 mai 2016 de la ÎCCJ), conflictul de interese, și el confirmat prin sentință, plângerile penale aflate în cercetare nu au impresionat Parlamentul, majoritar PSD plus aliații, pentru care integritatea nu e criteriu. Consiliul de Administrație este și el marcat de incompatibilități, ca să nu mai vorbim de condamnarea unei șefe, Oltea Șerban-Parau, la un an închisoare cu suspendare pentru conflict de interese. Sentința nu i-a dăunat, fosta directoare a Centrului Cultural Media SRR, lucrează în continuare și exercită influență. Soclul succesului SRR e din carton. La o salubrizare, monumentul se surpă.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Incredibil ce se intampla in instituitiile astea de stat mulse de politruci. Si nimeni nu poate face nimic impotriva lor… E acelasi sentiment de neputinta ca pe vremea impuscatului cand nu aveai voie sa spui ce gandesti.

    Toata lumea stia ca nu e adevarat ceea ce se vehiculeaza in public, ca sunt interpretari fanteziste ale celor care au pus mana pe ciolan, insa nimeni nu putea face nimic pentru ca tot aparatul de stat era complice. Groaznic!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Don’t Look Up: Este schimbarea climei ca o cometă sau ca un diabet?

Difuzat pe 24 decembrie 2021, Don’t Look Up a devenit rapid o alegorie pentru situația curentă a dezbaterilor polarizate despre riscurile existențiale...

Planul de refacere a URSS în marș: după ce s-a asigurat de Belarus și Armenia, Moscova a luat și Kazahstanul înapoi

"Kazahstanul este acum într-un joc geopolitic (...) Rusia a intrat deja, a trimis trupe. CSTO este Rusia. Aceasta este o ocupație...

Daca e de rău, nu apare în presă!

Exact acum un an scriam un articol despre relația energie și presă. Probabil explicațiile de atunci sunt valabile și în spețele de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro